Cum
s-a realizat cooperativizarea
agriculturii în România.
Documente din arhiva CC al PCR
Documentele pe care le publicam provin din arhiva CC al PCR, fond Cancelarie[1], fiind emise în anul 1952, si reprezinta plângeri ale taranilor din regiunea Craiova, comunele Podari, Floresti si Catane Nou, adresate lui Gheorghiu-Dej, secretarul general al PMR, în care reclamau abuzurile activistilor de partid în crearea întovarasirilor de tip TOZ si a Gospodariilor Agricole Colective. De mentionat ca astfel de fapte s-au întâmplat în toate satele României si pe toata durata colectivizarii agriculturii. Ele demonstreaza ca "transformarea socialista a agriculturii" - colectivizarea, cum i se spunea în epoca - s-a realizat prin forta, prin numeroase abuzuri si fara respectarea "liberului consimtamânt" prevazut în documentele de partid. Linia partidului în politica agricola, care era inspirata dupa "marea experienta a partidului bolsevic si învatatura lui Lenin si Stalin", arata ca atragerea taranilor în GAC-uri trebuia sa se faca dupa o intensa munca de lamurire asupra avantajelor si superioritatii agriculturii socialiste fata de micile gospo 11411f510l darii individuale, deci o intrare benevola, liber consimtita. În realitate, colectivizarea a fost pusa în practica prin constrângere, metode de teroare, prin "lupta" cu taranii, prin sicanarea lor de catre organele locale de partid si de stat, pentru a ceda pamântul statului.
În Raportul tinut în fata Plenarei CC al PMR din 3-5 martie 1949 care a hotarât începerea colectivizarii agriculturii în România, Gheorghiu-Dej, secretarul general al partidului, a afirmat ca: "Partidul va duce o munca sistematica în sânul taranilor saraci si mijlocasi spre a-i convinge de necesitatea de a se uni treptat în gospodarii colective, deoarece colectivizarea agriculturii e posibila numai în baza liberei consimtiri a taranilor."
Astazi, având posibilitatea sa comparam documentele de partid cu cele inedite din arhive si cu marturiile celor care au fost colectivizati, constatam ca exista o mare discrepanta între textele de lege, documentele de partid, discursul public al liderilor comunisti si ceea ce s-a realizat în practica. Dupa cum o dovedesc si documentele publicate mai jos, colectivizarea, care a însemnat confiscarea proprietatii individuale a taranilor la scara întregii natiuni, a produs numeroase certuri în familie, despartiri si tragedii. S-a ajuns pâna acolo încât oamenii au fost trimisi în judecata si condamnati pentru a li se lua pamântul si a forma GAC. Astfel, la cererea Comitetului de initiativa pentru organizarea GAC din comuna serbanesti, judetul Suceava, s-a procedat la arestarea taranului mijlocas Maciuc Leon, care, desi daduse adeziune de înscriere în GAC, era socotit "element recalcitrant". Pentru a se motiva arestarea, s-au introdus în casa acestuia o arma retezata si trei cartuse. Ţaranul a fost închis la Penitenciarul Suceava.
Desi, potrivit documentelor de partid, "chiaburii" (de fapt, cei mai buni gospodari ai satelor) nu trebuiau sa patrunda în GAC-uri, în practica s-a procedat la confiscarea averii acestora pentru a mari hotarele GAC-urilor existente, pe motiv ca nu însamântau, nu-si predau cotele sau nu-si plateau impozitele la timp. La Curcani, judetul Ilfov, un "chiabur" de 80 de ani a fost condamnat la o luna de zile închisoare si confiscarea averii pe motiv ca nu a dezmiristit la timp. În multe parti s-a procedat în acest fel, la aceasta contribuind si presedintele Tribunalului, care a facut acest lucru pentru ca "asa-i cerea organizatia judeteana de partid". În majoritatea cazurilor, aceasta masura a fost initiata de organizatiile judetene de partid, iar Comitetele Provizorii (din 1950, Sfaturile Populare), organele MAI si ale Ministerului de Justitie au procedat la traducerea în fapt a acestora. O metoda des utilizata de "convingere" a taranilor de a-si ceda pamântul era chemarea la Securitate si tinerea lor acolo câteva zile, dupa care erau eliberati daca îsi luau angajamentul ca se vor înscrie în GAC. Multi au semnat pentru ca "nu vroiau sa putrezeasca în închisoare". S-a folosit mult si bataia. Ţaranii erau chemati la Sfatul Popular comunal si batuti pentru a se înscrie în GAC.
Organele de partid locale si comitetele executive ale Sfaturilor Populare au organizat "echipe" care exercitau presiuni asupra taranilor pentru a se înscrie în GAC-uri. În afara de activistii de partid, "echipele" cuprindeau si salariati de la diferite institutii si întreprinderi. Acestea mergeau ziua, dar si noaptea târziu, la tarani acasa pentru a duce "munca de lamurire", stropeau cu gaz alimentele din camarile taranilor, luau tot ce le pica în mâna de prin curtile oamenilor sau de pe câmp (animale, atelaje, pasari etc.), le duceau la GAC sau la Sfatul Popular si-i chemau apoi pe tarani sa le recupereze, dar cu conditia "sa aduca zapisca de la colhoz ca este înscris".
Cotele si impozitele foarte mari impuse taranilor au fost o alta metoda folosita de autoritati de a-i determina sa intre în GAC-uri. Celor care nu predau cotele li se întocmea proces-verbal de sabotaj economic, urmând inevitabil arestarea. Chiar si atunci când taranii erau la zi cu darile catre stat, li se spunea ca mai au un rest de plata la impozit sau de dat produse la colectari. În 1952, în regiunea Bucuresti, raioanele Calarasi si Branesti, au fost sate întregi unde gospodariilor taranesti li s-a luat ultimul bob de grâu din batoza. Pentru a intimida taranimea si a o determina sa mearga pe calea socializarii agriculturii, s-a practicat si exmatricularea din scoli a copiilor taranilor care refuzau sa se înscrie în GAC-uri. Salariatii care posedau pamânt erau scosi din serviciu pentru faptul ca ei sau parintii lor nu se înscriau în GAC, dar au fost si multi care l-au cedat de frica sa nu-si piarda salariile.
La Cancelaria CC al PMR se primeau zilnic zeci si zeci de scrisori de plângere din partea taranilor saraci si mijlocasi care reclamau abuzuri în formarea Gospodariilor Agricole Colective si a întovarasirilor TOZ. De asemenea, multi se prezentau la Biroul de Informatii al CC al PMR solicitând audiente la conducerea partidului, încrezatori, probabil, în propaganda oficiala a partidului privind liberul consimtamânt în crearea GAC-urilor.
Documentele din arhiva CC al PMR infirma propaganda oficiala a partidului în politica agricola. Colectivizarea agriculturii în România s-a realizat prin metode administrative, prin constrângere si consideram ca nu se putea înfaptui altfel. Chiar membri din conducerea partidului recunosteau ca fara presiuni "vom avea GAC-urile la pastele cailor". Ţaranii români erau straini de ideologia comunista si individualisti. Pentru ei, adevarata valoare o reprezenta pamântul pe care cei mai multi îl dobândisera prin munca si economisire. Fara desfiintarea proprietatii particulare asupra pamântului, regimul "democrat-popular" nu ar fi reusit sa-si impuna controlul asupra taranilor, care reprezentau marea majoritate a populatiei tarii, facându-i dependenti de partid si de stat.
Rapoartele Directiilor Regionale ale Securitatii Poporului, ale Inspectoratelor si legiunilor de jandarmi si ale Inspectoratelor Generale Administrative Regionale, care erau organele de inspectie si informatii ale MAI asupra activitatilor din tara, cu toata exprimarea voit retinuta, dovedesc ca taranimea româna era anticomunista si antisovietica.
Ţaranii cu proprietati mari si mici au opus rezistenta fata de colectivizare, nefiind convinsi de beneficiile ei, iar autoritatile au trecut la represiune atunci când se rasculau. O nota-raport a Serviciului "C" din MAI (nr. 00104106/28.11.1959) arata ca în anii 1951-1952 au fost arestati 34 738 tarani si au fost organizate 438 de procese publice (judecate la Sfaturile Populare din comune si nu la sediile tribunalelor), cu scopul de a-i intimida pe tarani si de a-i forta sa intre în GAC-uri.
Documentele publicate mai jos demonstreaza si ca întovarasirile agricole care trebuiau sa-i învete pe tarani a munci în comun pamântul s-au facut tot sub presiune. Copiate dupa model sovietic, acestea reprezentau pentru partid centre de atractie a taranimii pe "calea transformarii socialiste a agriculturii".
Nu stim care au fost rezolutiile pe aceste cereri, daca s-au luat masuri de sanctionare a celor vinovati de cele reclamate de tarani. Consideram, însa, cunoscând ce s-a întâmplat în agricultura României, ca ele au fost negative. "De moarte si de colhoz nu puteti scapa", spunea Gaston Marin în memoriile sale, ca ar fi raspuns Gheorghiu-Dej unui grup de tarani moldoveni veniti sa se plânga la partid de abuzurile colectivizarii din satele lor. În opinia conducerii partidului, fara colectivizarea agriculturii nu se putea consolida regimul si nu se putea asigura trecerea de la capitalism la socialism. Dovada ca dupa moartea lui Stalin nu s-a renuntat la ea, ci a continuat în forme staliniste. Aceasta spre deosebire de alte tari intrate în sfera de influenta sovietica (Polonia, Iugoslavia), care au renuntat la cooperativizare. Documentele de partid stau marturie în acest sens. Plenara CC al PMR din 19-20 august 1953 a hotarât consolidarea si dezvoltarea GAC-urilor si întovarasirilor agricole pe calea transformarii socialiste a agriculturii. Doi ani mai târziu, Congresul al II-lea al PMR din decembrie 1955 traseaza sarcina ca la sfârsitul anului 1960 sectorul socialist în agricultura sa fie preponderent ca suprafata si ca productie marfa. Plenara CC al PMR din iulie 1956 cerea tuturor comitetelor regionale de partid, tinând seama de particularitatile locale si posibilitatile existente în fiecare comuna, raion sau regiune, sa intensifice "munca politica si organizatorica pentru transformarea socialista a agriculturii". De fapt, acestora li s-au fixat planuri cu suprafetele ce trebuiau cooperativizate. Dupa 1956 se accelereaza ritmul colectivizarii, iar sase ani mai târziu (1962), cu exceptia unor suprafete din zonele de deal si de munte[3], ea era încheiata (cu trei ani mai devreme decât prevedeau directivele Congresului al III-lea al PMR din iunie 1960). Se finaliza astfel, dupa 13 ani, "razboiul" economic si social cu taranimea româna care a dus la disparitia taranului ca entitate economica, întrucât a fost transformat din proprietar, producator si beneficiar al muncii sale, în simplu proletar agricol.
TOVARĂsE PREsEDINTE,
Va aduc la cunostinta urmatoarele:
În comuna Podari, satul Balta Verde, s'a facut o întovarasire fortata.
Tovarasul secretar al organizatiei împreuna cu tovarasul presedinte al Sfatului Popular si un militian au umblat din casa în casa, atât ziua, cât si noaptea, si au fortat si amenintat ca îi ia cu masina ca îi duce la Canal daca nu semneaza si i-au închis în camera si îi tineau arestati.
Cred ca partidul nu stie despre aceste fapte pe care le fac tovarasii nostri pe la sate, care au cautat spre a se îmbogati de când au intrat în câte un servici.
Secretarul de baza este si colector la CSC si toti au câte un serviciu.
De aceia va rog, tovarase presedinte, de a lua masuri de ce fac acestia pe la sate ca au pus oamenii în zapaciala de nu stie ce sa mai faca.
Atât va aduc la cunostinta si daca trimiteti spre cercetare are sa iasa mai multe pe care tovarasii le fac pe aci, ceea ce partidul nu are cunostinta de asa ceva.
Nastasie Ciuica
TOVARĂsE GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ,
Subsemnatii locuitori din comuna Floresti, raionul Baia de Arama, regiunea Craiova, Of. P. Brosteni, cu respect va rugam sa ne primiti si noua plângerea care am facut-o noi la dumneavoastra si va rugam ca sa luati în considerare aceasta plângere a noastra.
În comuna Floresti a luat nastere GAC pe ziua de 26 Octombrie 1952, fiind fortati de catre tovarasul Balanescu dela raionul de Partid Baia de Arama.
Venind în sat, sau mai bine zis în comuna Floresti, amenintând pe locuitori cu fel de fel de vorbe murdare, pâna la urma amenintându-o si cu Baraganul, acela care nu se înscrie în GAC îl ia mama dracului sau Baraganul.
Tov. Popescu, secretarul doi al PMR dela raionul Baia de Arama, dând ocazie ca el este acela Mare (adica el taie si spânzura) ori face ce zice el ori daca nu sa dispara din Floresti. Tov. Domnica Dragola, colectoare la raionul Baia de Arama, ameninta pe muncitori cu diferite vorbe, spunând ca i s-a îndeplinit scopul si ca trebue sa faca cum zice ea.
Furajele care le au oamenii, ea spune ca trebue ca sa le dea toate, totul ce sa gaseste la om acasa. Care în cartea cu "10 întrebari si 10 raspunsuri" despre GAC nu prevede asa.
Ei au facut invers, din contra când cetateanul este pe deplin convins, plus de aceasta trebuia ca sa mai lase la om furaje si cereale.
Tovarasul Mogoi, presedintele Fr. Plugarilor, si cu tov. Jianu, tot dela raionul Baia de Arama, la ridicarea atelajelor dela oameni, sau manifestat cu fel de fel de cuvinte nejuste pâna la urma amenintându-i si cu Militia caci acela om, care nu vrea sa dea nimica la GAC merge la Baragan. Oamenii nu au bine voit ca sa faca GAC pe motivul ca ei nu au fost lamuriti ce este cu GAC si ce rost are acest GAC.
Oamenii plâng pe toate drumurile si spun si comunelor vecine care merg, spun ca le-au luat totul si acuma au ramas cu ochi în Maracini.
Daca Dvs. nu rezolvati nimic cu aceasta GAC, noi mai mult distrugem decât construim pentru ca la ridicarea atelajelor au facut alarma în sat parca era la razboiul din 1916, asa plângeau oamenii.
Va rugam sa luati masuri cu acest GAC care a facut în halul acesta.
Gânditi-va Dv. acesti treizeci de colectivisti care mai au si câte trei sau 5-7 copii, gânditi-va si dv. aceste plângeri unde ar ajunge.
Va rugam ca sa ne scuzati scrisul pentru ca noi nu avem liceul, am facut si noi cum am stiut.
Am scris aceasta cu lacrimi în ochi.
Iorgu Dagota Maria Studor
Gorica Draghici Tudor Toma
Bozaru
TOVARĂsE SECRETAR GENERAL,
Subsemnatul Marin Leoveanu din comuna Catane Nou, raionul Bailesti, regiunea Craiova, va aduc la cunostinta urmatoarele:
În luna septembrie a.c. a venit în curtea mea tovarasul Buzatu dela comisia CSC Bailesti, unde m'a înjurat, mi-a spus ca ma leaga si ma trimite la Canal, daca nu ma trec la colectiv cu tot pamântul.
Ducându-ma la Sfat sa spun cele întâmplate m'am întâlnit în strada cu tovarasul Burnea Marin si cu tovarasul vicepresedinte stefan I. Catiga unde le-a spus si Domnilor, tot ca tov. Buzatu. Daca nu ma trec la colectiv ma încadreaza în rândul chiaburilor si voi fi ridicat ca si ceilalti chiaburi si dus pe Baragan sau la Canal. Eu atunci i-am spus ca nu e pacat de mine, om batrân, sa-mi faca el acest lucru. El mi-a raspuns ca sa fie al dracului în sufletul lui care s'a gândit la mine. Ca cum a venit tatal meu cu tot ce a avut în casa, asa sa vii si tu. Atunci de frica m'am dus si am luat una cerere, am complectat-o cu terenul de pamânt de 4,50 ha, unde am bagat si pamântul sotiei de 3 ha, fara ca ea sa fi fost întrebata de cineva. Când ea a auzit ca i-am trecut si pamântul ei a început scandalul.
Când gospodaria a luat fiinta, sotia mea a fugit de acasa spunând ca ea nu merge si nu-si da pamântul la gospodarie. Vazând tovarasii ca ea nu vrea sa vie si sa-si dea pamântul au venit s'o lamureasca, zicându-i ca daca nu vrea sa mearga în gospodarie tov. Burnea Marin i-a zis ca-i da otrava, iar tov. presedinte al Sfatului mi-a zis s'o las ca sunt femei destule si pe ea o trimite la Tito.
Cred ca aceste vorbe nu trebuiau spuse de un presedinte al Sfatului, pe care partidul l-a trimis sa lamureasca lumea si nu a ameninta cu fel de fel de vorbe înspaimântatoare.
Tovarase secretar general, întrucât sotia mea nu a consimtit si s'a dus si si-a însamântat locurile, adica dreptul ei de pamânt 3 ha, iar eu am fost chemat noaptea la gospodarie unde am fost înjurat de presedinte Nicolaie Baltaretu, Nicolaie Gorgan, Constantin Durla, deasemeni si tov. Ion Rasteanu m-au înjurat pe strada, auzind tov. Ion Garlosu si alte persoane, spunând ca sunt reactionar.
În ziua de 29 Octombrie a.c. au venit în curtea casei mele tov. vice presedinte al Sfatului, stefan I. Cotiga, Nicolaie Baltaretu, Florea Paduraru, Anghel Mirea, Gheorghe M. Gheorghe, Savu Petrisor, Dinu Ilie Pintilie, Gh. Ciobanu, care cu abuz de putere punând mâna cu forta mi-au rapit un car, una caruta, una vaca, una grapa, si rotile plugului, dându-le la gospodarie. Spunându-le sa-mi lase carul sa duc sfecla si caruta sa-mi duc bumbacul, dece îmi rapesc inventarul, tov. stefan I. Cotiga s'a pronuntat ca aceasta nu este nimic o sa vezi si mai multe, care nu le stiu ce ma asteapta, fiindca acum e timpul lui, ca are sa ma faca el pe mine sa-l pomenesc.
Pe ziua de 1 Decembrie m'am dus la gospodarie ca sa-mi iau carul sa-mi duc sfecla la gara. Aici am fost înjurat si îmbrâncit si dat afara tot de tov. vice presedinte al Sfatului, stefan I. Cotiga, spunându-mi sa ies afara banditule.
Pe ziua de 9 Decembrie m'am dus sa-mi iau caruta unde mi-a fagaduit-o ca mi-o dau sa-mi duc bumbacul la statie, dar am fost îmbrâncit de tov. Burnea Constantin si dat afara, spunându-mi ca asta merit.
Tovarase secretar general, va aduc la cunostinta ca de când gospodaria s'a inaugurat si pâna astazi eu trai bun cu sotia nu mai am. Nu mai sunt spalat, mâncat si îngrijit, la vârsta de 58 de ani sa fii despartit de sotie.
Traiasca lupta pentru pace!
Marin Loveanu
Indicatia conducerii partidului a fost ca sa nu se creeze GAC în localitatile de munte care nu aveau suficient pamânt arabil, considerându-se ca nu exista înca în acele localitati nici cele mai elementare conditii materiale care sa asigure o buna dezvoltare economica a unor gospodarii colective pentru ca ele sa devina o sursa de ridicare a nivelului de trai al membrilor lor. Din memoriile lui Silviu Curticeanu aparute în anul 2000 la Editura Albatros, aflam ca Nicolae Ceausescu, în vara anului 1989, vroia sa cooperativizeze si regiunile de deal si de munte, dând indicatia celor însarcinati cu aceasta problema sa se inspire din "întovarasirile agricole din anii '50".
|
