FASOLEA (semivolubila)

Importanta culturii

Importanta fasolei consta în marea valoare alimentara a boabelor ei. Ele constituie un aliment bogat în proteine (25 - 28%) si vitamine foarte nutritive si foarte ieftin. Tulpinile de fasole ramase dupa treierat (vrejii), împreuna cu pastaile, sunt de asemenea bogate în proteine si reprezinta un bun furaj mai ales pentru oi.

În tara noastra suprafetele cultivate cu fasole în cultura pura a crescut mult în ultimii ani. În plus, pe suprafete însemnate, fasolea se cultiva si intercalat, printre porumb.

Soiuri

Soiurile cultivate în tara noastra, fac parte din specia de fasole comuna (phaseolus vulgaris). Soiurile de fasole cultivate au o perioada scurta de vegetatie (75 - 100 zile) si sunt cu seminte albe. Dupa modul de crestere a plantei, soiurile se prezinta sub doua forme:

cu tulpina scunda (30 - 40 cm) si dreapta cunoscute si sub numele de soiuri de "fasole oloaga";

cu tulpina mai înalta (50 - 70 cm), semivolubila.

Principalele caracteristici ale soiurilor de fasole sunt prezentate în tabloul:

	Caracteristicile principalelor soiuri de fasole pentru boabe cultivate în România 17117u208r

Cerinte fata de clima si sol

Clima

Fasolea este o planta iubitoare de caldura. Semintele germineaza la temperatura de 8 - 10 C, iar în timpul vegetatiei necesita o temperatura de 20 - 25 C. Temperaturile joase întârzie cresterea si dezvoltarea, iar gerurile, chiar de 0 C distrug cultura. Temperaturile prea ridicate (peste 25 C) mai ales în perioada înfloririi, nu-i sunt asemenea favorabile.

În ce priveste umiditatea fasolea rezista relativ bine la seceta, în special în prima parte a vegetatiei. Are însa nevoie de umiditate moderata, în special de umiditate atmosferica, în timpul fecundarii florilor si a formarii boabelor.

Din aceasta cauza în Sudul tarii, fasolea da rezultate foarte bune cât se cultiva intercalat, printre porumb. Umiditatea prea multa este însa daunatoare, favorând aparitia bolilor.

Solurile favorabile pentru fasole sunt cele cu textura mijlocie (lutoase, lut - nisipoase), fertile, cu reactie neutra (pH - ul 6,5 - 7,5). Nu sunt indicate solurile: grele, reci, umede, nici cele nisipoase sau salinizate.

Zonele de cultura

În tara noastra fasolea gaseste conditii foarte favorabile, în Câmpia de Vest si Câmpia Transilvaniei, mai ales pe vaile principalelor râuri. În restul tarii fasolea poate fi cultivata în conditii favorabile de cea mai mare parte a terenurilor arabile.

Rotatia

Fasolea este, în general, putin pretentioasa fata de planta premergatoare. Cele mai bune rezultate le da însa când urmeaza dupa culturile care parasesc terenul mai devreme si dau posibilitatea ca, prin lucrarile de pregatire, sa se acumuleze cât mai multa umiditate în sol (cerealele paioase si culturile prasitoare timpuri).

Nu sunt indicate ca plantele premergatoare pentru fasolea culturile de leguminoase în general de floarea soarelui, rapita sau în întrucât acestea pot favoriza raspândirea unor boli comune. De asemenea, fasolea nu poate urma nici dupa porumbul tratat cu erbicide triazinice. Desi fasolea merge uneori bine si dupa ea însasi, pentru a se preveni raspândirea bolilor specifice, se recomanda sa nu revina pe acelasi teren decât dupa o perioada de cel putin 4 ani.

Fiind în acelasi timp leguminoasa si prasitoare si racoltându-se destul de timpuriu, fasolea este o buna premergatoare pentru cele mai multe culturi inclusiv pentru cerealele de toamna.

Fertilizarea

Fasolea, ca si alte leguminoase pentru boabe, reactioneaza mai slab la aplicarea unor doze ridicate ca îngrasaminte. Dintre îngrasamintele chimice cele cu fosfor se vor aplica toamna odata cu aratura în doze de 30 - 60 kilograme substanta activa la hectar, în functie de rezerva de fosfor din sol.

Îngrasamintele cu azot se recomanda sa nu se aplice înainte de semanat. Necesarul de îngrasaminte cu azot se stabileste în functie de formarea nodozitatilor produse de bacteriile simbiotice pe radacinile plantelor de fasole, care se determina dupa 20 - 25 zile de la rasarire. În cazul când la mai mult de 80% din plante se gasesc minim 5 nodozitati, se vor aplica 0 - 30 kilograme la hectar N.s.a. În caz contrar se vor aplica 30 - 70 kilograme la hectar azot substanta activa în functie de fertilitatea solului.

Îngrasamintele cu azot în dozele mentionate se vor administra concomitent cu prasilele mecanice, cel mai târziu pâna la înflorire. Lucrarile solului pentru fasole sunt în general, aceleasi ca la porumb.

Lucrarile solului

Pentru fasole sunt, în general, aceleasi ca la porumb. Trebuie avut în vedere faptul ca nivelarea terenului este o lucrare obligatorie la cultura fasolei în scopul asigurarii conditiilor optime atât la semanat, cât, mai ales, pentru recoltarea mecanizata.

Pregatirea patului germinativ se efectueaza cu utilaje diferite, prin care sa se realizeze un strat foarte bine afânat pe adâncimea de semanat (fasolea are germinatie epigeica), în acelasi timp cu combaterea tuturor buruienilor rasarite si cu încorporarea corecta a erbicidelor utilizate.

Patul germinativ se pregateste, de obicei, prin doua lucrari:

prima cu discul de agregat cu grapa cu colti reglabili si o bara nivelatoare;

a doua cu combinatorul.

Samânta si semanatul

Semintele de fasole destinate semanatului trebuie sa posede o puritate de cel putin 98% si o capacitate de germinatie de cel putin 90%. Înainte de semanat se recomanda ca semintele sa fie tratate cu biopreparatul Nitragen - fasole. Tratamentul se efectueaza, obisnuit, la samânta, ziua semanatului, dupa instructiunile care însotesc preparatul, folosind 4 flacoane pentru cantitatea de samânta necesara la un hectar. Tratamentul se poate face si concomitent cu semanatul, prin pulverizarea suspensiei bacteriene direct în sol, în zona semintelor cu ajutorul unui dispozitiv prevazut cu duze atasat la brazdarele semanatorii.

Epoca optima de semanat la fasole este cât în sol la adâncimea de 5 - 6 centimetri se realizeaza, în timp de 3 zile consecutiv temperatura de 8 C si vremea în curs de încalzire. Practic epoca de semanat a fasolei coincide cu cea a porumbului. Densitatea optima de semanat este 50 - 55 boabe germinabile pe metru la patrat la soiurile cu crestere viguroasa si bobul mare. Pentru cultura irigata, densitatile se majoreaza cu câte 5 boabe germinabile pe metru patrat aceste densitati se realizeaza obisnuit cu o cantitate de samânta de 80 - 110 kilograme la hectar, la soiurile cu bobul mai mare. Semanatul fasolei se face în rânduri simple sau în benzi. În practica este preferat semanatul unor rânduri simple la distanta de 60 - 70 centimetri, utilizând semanatoarea SPC - 6. Semanatul se mai poate face la distanta de 50 centimetri între rânduri si 65 - 70 centimetri între benzi, pe intervalul calcat de rotile tractorului. În acest caz semanatoarea se echipeaza cu 9 sectii (SPC - 9). Semanatul la distanta de 50 centimetri între rânduri si în benzi pretinde însa utilizarea obligatorie de erbicide, precum si tractoare si cultivatoare de tip legumicol pentru a putea asigura lucrarile de întretinere în conditiile distantei mai mici între rânduri.

Adâncimea de semanat, din cauza rasaririi epigeice, este de 5 - 6 centimetri, putând fii redusa la 4 centimetri în conditii de irigare.

Lucrarile de îngrijire

Combaterea buruienilor

Fasolea este foarte sensibila la îmburuienare, din care cauza mentinerea culturii curata de buruieni în timpul vegetatiei constituie obiectivul principal al lucrarilor de îngrijire. În cazul în care nu s-au aplicat erbicide pentru combaterea buruienilor sunt necesare 3 prasile mecanice si una, doua prasile manuale pe rând (prasit - plivit).

Prima prasila mecanica trebuie executata imediat dupa rasarire, când se cunosc bine rândurile, iar ultima înainte de înflorirea plantelor. Pentru combaterea chimica a buruienilor se recomanda erbicidele: Treflan (4 litri la hectar) si Basagran (3 litri la hectar).

Treflanul, combate în special buruienile monocotiledonate anuale si se administreaza la pregatirea patului germinativ. Fiind foarte volatil, încorporarea lui în sol trebuie facuta adânc în cel mult 15 minute de la aplicare.

Basagranul, combate buruienile dicotiledonate si se administreaza dupa rasarirea fasolei, când buruienile se afla în faza de rozeta (3 - 5 frunze), iar fasolea are 1 - 3 frunze trifoliate.

La culturile de fasole erbicidate se vor aplica în timpul vegetatiei, dupa caz, una, doua prasile mecanice si chiar o lucrare manuala (prasit - plivit) pe rând, pentru distrugerea unor buruieni rezistente la actiunea erbicidelor.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Principalele boli ale fasolei, antracnoza si bacterioza, se pot combate obisnuit prin trei tratamente prevenite cu zeama bordeleza 1% (7,5 kilograme la hectar), oxiclorura de cupru sau Turdacupral 0,5%, 14,5 kilograme la hectar:

primul efectuat imediat dupa rasarirea completa a plantelor;

al doilea înainte de înflorire;

al treilea la formarea pastailor.

Dintre daunatori, gargarita fasolei (Acanthoscelides obtectus), provoaca cele mai importante pagube. Se combate prin tratarea culturii cu unul din produsele: Sinoratox 35 (1,5 litri la hectar), Carbetox 37 (3 litri la hectar), Lindatox 3 (25 kilograme la hectar), la intrarea în pârga a primelor pastai, iar în depozite prin gazarea semintelor, imediat dupa recoltare, cu sulfura de carbon, un kilogram la tona de seminte, sau prin tratarea cu pastile Phostoxin, sau Delicia, 30 grame la tona, în spatii închise, sau 45 - 60 grame la tona sub prelata.

Irigarea

Fasolea reactioneaza bine la irigare, dând sporuri substantiale de productie în anii secetosi, prin irigare, productia de boabe la fasole poate fi, practic, dublata.

Perioada critica pentru apa a fasolei, când se cer efectuate udarile, începe cu înflorirea plantelor (în jurul datei de 15 iunie) si se încheie la umplerea boabelor (care are loc spre sfârsitul). În acest interval de timp se vor efectua una, trei udari, functie de precipitatiile cazute, cu norme de câte 500 metri cubi la hectar. Prin aceste udari se urmareste mentinerea umiditatii solului pe adâncimea de 80 centimetri la peste 50% din intervalul umiditatii active. Daca în momentul semanatului umiditatea solului este insuficienta, se va aplica o udare de rasarire de 250 metri cubi la hectar.

Recoltarea

Fasolea cere multa atentie, deoarece pastaile plesnesc usor si se pot produce pierderi mari prin scuturarea boabelor. Se recomanda sa se recolteze când 2/3 din pastai au ajuns la maturitate, iar boabele din pastaile superioare sunt suficient de tari.

Recoltarea se face:

manual;

prin smulgere;

mecanizat;

prin taierea plantelor la 3 - 4 centimetri sub nivelul solului;

cu ajutorul unor cutite speciale (cu lama lunga), montate pe cultivator.

Dislocarea plantelor se poate realiza si cu masina de recoltat fasole MRF - 4, prevazuta cu discuri rotative.

Plantele smulse manual se strâng în poloage mici, de 50 - 60 centimetri înaltime, care se lasa câteva zile sa se usuce, dup care se treiera cu combina C - 12, trecându-se de la polog la polog.

Plantele dislocate mecanic se strâng în brazde cu grebla oblica (GO - 3), iar dupa 2 - 3 zile se treiera cu combina C - 12 prevazuta cu ridicator si modificata special pentru fasole, pentru a se evita spargerea boabelor.

Productiile de boabe oscileaza foarte mult. Se considera normale productiile de 1000 - 1500 kilograme la hectar în cultura neirigata si de 2000 - 3000 kilograme la hectar în cultura irigata.

Cultura intercalata a fasolei printre porumb

Acest mod de cultura ocupa la noi suprafete însemnate, fiind raspândit mai ales în cooperative agricole de productie din cauza ca recoltarea fasolei în aceste conditii reclama multe brate de lucru. Acest mod de cultura este avantajos pentru fasolea, plantele de porumb creând un microclimat favorabil plantelor de fasole, foarte sensibil la seceta atmosferica în faza de înflorire.

Fasolea nu trebuie însa cultivata intercalat, când la porumb se aplica erbicide pe baza de Atrazin la care fasolea este sensibila.

Pentru cultura intercalata se recomanda o densitate de 10 - 20 mii cuiburi de fasole la hectar. Densitatea optima a porumbului ramânând nemodoficata.

În practica, semanatul fasolei prin porumb se face cu sapa în cuiburi, pe rândul de porumb îndata dupa rasarirea porumbului, punând în cuib câte 3 - 4 seminte.

Semanatul se poate face cu semanatoarea SPC - 6 concomitent cu semanatul porumbului; în acest caz semanatoarea va fi echipata cu distribuitor dublu. Cantitatea de samânta de fasole necesara pentru un hectar este aproximativ 15 - 20 kilograme. Productiile de fasole care se obtin în cultura intercalata sunt de 200 - 500 kilograme la hectar.

Cultura succesiva a fasolei

Fasolea pentru boabe poate sa dea productii bune, apropiate de cele normale si daca este cultivata, ca a doua cultura, dupa plantele care se recolteaza la începutul verii (orz si grâu de toamna, cartofi timpurii, borceaguri).

Fasolea în a doua cultura reuseste în zonele de câmpie di Sudul si Vestul tarii si numai în conditii de irigare. De asemenea, este necesar sa fie folosite soiurile cele mai timpurii, cu tulpina oloaga: Fundulea 332 si Gratiot.

Tehnologia de cultivare este asemanatoare cu cea folosita în cultura obisnuita, cu deosebirea ca dintre îngrasaminte, se aplica direct numai 30-40 kilograme azot la hectar, deoarece fasolea valorifica cu fosfor si potasiu aplicate culturii premergatoare.

Semanatul trebuie efectuat pâna cel mai târziu 5 iulie. Densitatea de semanat este putin mai mare decât în cultura principala: 50-60 boabe germinabile pe metru patrat.

În functie de regimul de precipitatii se aplica una, doua udari de rasarire, cu norme mici de 200-300 metri cubi apa la hectar si doua, trei udari în timpul vegetatiei, cu norme de 500-600 metri cubi la hectar.

Productiile care se pot obtine sunt de 1000-2000 kilograme la hectar si chiar mai mult în conditii favorabile.

Particularitatile morfologice si biologice

Radacina principala este un pivot care patrunde la adâncimi diferite si se ramifica, mai mult sau mai putin, în functie de specie.

Caracteristica radacinilor de leguminoase este formare de nodozitati în care activeaza bacterii din genul Rhizobium, în relatiile de simbioza cu plantele gazda. El patrund în radacini prin perii absorbanti, ajung în scoarta unde se înmultesc. La început bacteriile traiesc parazite pe planta gazda iar când devin lucratoare fixeaza azotul din aerul solului; asigurând planta cu acest element.

În sol nu se gasesc totdeauna bacteriile specifice plantelor leguminoase sau daca sunt, ele pot fi slab active sau chiar inactive. În acest scop se folosesc culturi artificiale de bacterii, cum este biopreparatul Nitragin.

Tulpina variaza în functie de specie. Este, în general, ramificata si are înaltimea cuprinsa între 30 - 60 centimetri la fasolea pitica, si 200 - 300 centimetri la fasolea urcatoare. Portul erect si formarea ramificatiilor pe tulpina usureaza dezvoltarea mecanizata.

Frunzele sunt compuse: trifoliate la fasole. Foliolele au forme si marimi diferite, iar stipelele sunt mai mari decât foliolele la mazare.

Florile sunt grupate în racem, alcatuite pe tipul 5, ele au structura florala caracteristica. Caliciul este format din 5 sepale unite, de forme, culori, si marimi diferite. Androceul este alcatuit din zece stamine. Gineceul este format din ovar, cu o loja, având mai multe ovule, dintr-un stil lung si un stigmat maciucat. Înflorirea se face treptat de la baza spre vârf si dureaza la o planta 10 - 25 zile. Polenizarea este autogama.

Fructul este o pastaie de diferite marimi, forme si culori, cu una sau mai multe seminte în interior, la maturitate este dehiscenta.

Samânta are forme, marimi si culori foarte diferite, este alcatuita din tegument si embrion.

Tegumentul este gros si greu permeabil, pe suprafata lui se observa hilul, reprezentând locul de fixare a semintei de pericarp.

Embrionul este format din: doua cotiledoane mari, tigela, muguras si radicula.

Coacerea leguminoaselor se desfasoara în urmatoarele faze:

coacerea în lapte, semintele sunt verzi si au continutul laptos;

coacerea în pârga, semintele au consistenta cerii si o culoare apropiata de cea specifica soiului;

coacerea deplina, semintele sunt tari, iar pastaile dehiscente plesnesc.

Germinatia semintelor de leguminoase este epigeica.