Graul (Triticum sp.)

Graul (Triticum sp.)

Engleza - wheat; Franceza -ble´; Germana - weizen

1 Importanta economica

Graul este una din cele mai importante cereale, cu mare pondere alimentara. Suprafetele intinse pe care se cultiva aceasta planta se datoresc: continutului ridicat al boabelor in hidrati de carbon si proteine si aproape intregii game de aminoacizi esentiali necesari organismului uman.

Cariopsele (boabele) de grau constituie materie prima pentru diferite industrii: alcoolului, amidonului, dextrinei si glucozei (Gh. Bilteanu, 1998). Industria alimentara, foloseste faina la fabricarea painii, biscuitilor, prajiturilor, grisurilor, pastelor fainoase etc.

Alacul deoarece contine o cantitate moderata de gluten, este bun pentru copt. In Germania, boabele de alac verzi sunt uscate si mancate ca Grünkern, ceea ce inseamna salata verde. Alacul este strans inrudit cu graul comun si este utiliz 141b19b at uneori ca cereala alternativa pentru cei care sufera de intoleranta la grau si gluten. Alacul se vinde de obicei sub forma de paine aspra, similara ca textura si culoare cu painea de secara usoara, dar usor dulce si cu aroma de nuca. Se fac din alac si prajituri uscate si biscuiti sarati, dar acestia se gasesc in brutariile specializate sau in magazinele de alimente sanatoase mai degraba decat in magazinele alimentare obisnuite. Pastele fainoase din alac se gasesc tot in magazinele specializate. Atunci cand sunt mestecate, boabele crude lasa sa se simta urme usoare de gluten care ii confera bolului alimentar o slaba rezistenta. Textura este placuta si usor crocanta. Aroma de nuca este mai intensa decat in majoritatea sortimentelor de paine si unii prefera substanta cruda produselor finite.

Glutenul din boabele de grau este foarte potrivit in alimentatia diabeticilor. Germenii de grau utilizati in industria dulciurilor si cea farmaceutica au un continut ridicat in vitamine, enzime, cu efect favorabil asupra organismului. Din germenii de grau se extrage un ulei dietetic bogat in vitamina E.

Graul poseda proprietati terapeutice pentru medicina umana. Principiile active pe care le contine ii confera proprietati nutritive, emoliente, sedative (grau incoltit), remineralizant, reconfortant, tonic, etc.

Taratele rezultate la macinat sunt bogate in proteine (14-15%), hidrati de carbon (40-45%) si saruri minerale constituind un valoros furaj concentrat in hrana animalelor (I. Borcean si colab., 2002).

In scop medicinal taratele se pot utiliza avand actiune laxativa, iar extern lotiunile cu decoct din tarate se pot folosi impotriva bolilor de piele (L.S. Muntean, 1996).

Paiele de grau se intrebuinteaza in industria celulozei si a hartiei, ca nutret grosier, ingrasamant organic (incorporate in sol imediat dupa recoltare sau dupa ce au fost supuse unui proces de compostare).

2 Suprafete cultivate si productii obtinute

Datorita plasticitatii sale ecologice, graul se cultiva de la tropice spre nord pana la paralela 64^o (Canada), spre sud pana la paralela 50^o (Argentina), iar altitudinal in Alpi se ridica pana la 1600 m. Ocupa 90% din suprafata mondiala cultivata cu grau.

In anul 2002, suprafata mondiala cultivata cu grau a fost de 210,7 mil. ha, cu o productie totala de 568,1 mil. tone . Statele cu cele mai mari suprafete cultivate cu grau in anul 2002, au fost: India 26,2 mil. ha, China 23,6 mil. ha, Federatia Rusa 22,4 mil. ha, SUA cu 18,5 mil. ha, Australia 10,3 mil. ha, Turcia 9,4 mil. ha, Canada 8,8 mil. ha.

Productia medie obtinuta a fost de:Franta 7444 kg/ha, 3780 kg/ha in China, India 2727 kg/ha, SUA 2372 kg/ha, F.Rusa 2232 kg/ha, si Ukraina 3039 kg/ha.

Graul este una din cele mai importante cereale care se cultiva in Romania si ocupa intre 22-28% din suprafata arabila a tarii, iar graul detine o pondere de circa 35-40% din suprafata cultivata cu cereale.

Productiile medii obtinute, in anul 1990 de 3235 kg/ha si 1995 de 3090 kg/ha au depasit 3000 kg/ha, iar productia medie cea mai scazuta a fost obtinuta in anul 1996 de 1765 kg/ha (tabelul 1)

In perioada 2001-2006 suprafata cultivata cu grau, in tara noastra a avut variatii de la maxim 2540,35 mii ha in anul 2001, la 1410,94 mii ha in 200

Tabelul 1

Productiile medii obtinute la grau si secara in Romania, 1900-2000

Kg/ha

Sursa: date F.A.O., 1990-2001

Evolutia suprafetelor cultivate cu grau manifesta oscilatii anuale accentuate, ca urmare a influentei unui complex de factori: climatici, materiali, politici de sustinere, organizarea pietei etc. Randamentele la hectar au manifestat de asemenea variatii mari la hectar, de la an la an, 3477 kg/ha in anul 2004 si 1757 kg/ha in 2002-2003, (tab.2) productia de grau a fost afectata puternic de seceta si s-a facut import masiv.

Cererea de grau si secara in Romania este relativ stabila situandu-se, in perioada 1990-2001 intre 3500-4000 mii tone anual pentru consumul uman, ceea ce a asigurat un consum alimentar mediu brut anual pe locuitor, de circa 153-178 kg. Asigurarea consumului de grau s-a realizat si prin importul unor insemnate cantitati (in anii cu deficit), in mod deosebit din tarile Uniunii Europene, cantitati care au reprezentat, in medie, 438 mii tone anual in perioada 1990 - 2001. Fata de aceasta medie, calculata pentru o perioada de 12 ani (1990-2001) variatiile anuale au fost considerabile, de la cea mai mica cantitate de grau si secara importata in anul 1996, la cea mai mare, de 1300 mii tone, inregistrata la importul de grau in anul 199 Paradoxal, desi in anul 1996, in Romania s-a inregistrat cea mai mica productie de grau, 3143 mii tone, din ultimii doisprezece ani, in acelasi an s-a inregistrat si cel mai mare export de grau din Romania, din ultimii doisprezece ani (de 388 mii tone). Noile soiuri de grau asigura cresterea randamentelor si diversificarea destinatiilor.

Extinderea graului durum permite cresterea productiei de paste. Cu toate neajunsurile manifestate in procesul de stabilizare a pietei graului si respectiv a pretului painii, masurile de politica agricola, realizarile in domeniul stiintei si tehnologiei de producere a graului au avut efecte pozitive asupra recoltei anului 2004. Producatorii agricoli, in special cei care detin suprafete pe care se pot aplica tehnologii moderne, au efectuat lucrarile agricole la timp si au respectat recomandarile institutelor de cercetare stiintifica privind soiurile si hibrizii folositi, rotatia culturilor si alte masuri agrotehnice. Ca urmare, recolta de grau in anul 2004 a fost de peste 7,0 mil tone. S-a realizat un randament mediu record pentru Romania, de circa 3850 kg/ha. Marii producatori au realizat randamente medii de 6000 – 9000 kg-ha, cu exceptia unor zone afectate de seceta din sudul tarii. Aceste randamente nu sunt numai rezultatul conditiilor climatice favorabile. Fara indoiala, aplicarea corecta a tehnologiilor de productie si introducerea a numeroase inovatii stiintifice au avut rolul hotarator. Refacerea sistemelor de irigatii a contribuit la cresterea randamentelor intrucat toamna si primavara seceta a fost accentuata. Marii producatori sunt cei mai performanti in sectorul cerealier datorita modernizarii tehnice si tehnologice, dar si accesului la subventii.

Tabelul 2

Dinamica suprafetelor si productiilor de grau, in Romania

Sursa: Date statistice FAO

Asigurarea semintelor de calitate a constituit, in anul 2004, un factor deosebit de important al cresterii randamentelor la hectar. La aceasta se adauga: imbunatatirea lucrarilor solului, extinderea suprafetei irigate, respectarea epocii optime de semanat etc.

Fig. 1 Productia medie la grau 2001-2006 (kg/ha)

3 Compozitia chimica

S-au introdus gene noi care permit cresterea continutului in proteina a graului fara sa scada randamentul la hectar etc. Majoritatea soiurilor romanesti au in prezent o structura optima care asigura rezistenta la atacul plosnitei si permite solutii de combatere mai eficienta.

Sub aspect morfologic partile componente ale cariopsei de grau sunt urmatoarele: - pericarpul si tegumentul seminal (testa) - 6,1%;

- stratul de aleurona - 8,3%;

- endospermul - 82,4%;

- embrionul - 2,8%.

Cariopsele de grau sunt constituite in cea mai mare parte din: substante extractive neazotate, substante proteice si apa. In cantitati mult mai mici, se gasesc substantele grase si substantele minerale, alaturi de care graul mai contine vitamine, enzime si alte substante.

Substante extractive neazotate detin intre 62-75,8% din masa proaspata a bobului (din care peste 90% amidon), restul fiind dextrine 2,3% si 2-3,5% glucide mai simple.

Amidonul se gaseste in endosperm unde ocupa 87,5%.

Substante proteice sunt cele mai importante sub aspect nutritiv, de cantitatea si calitatea lor depinzand calitatea fainii. Amplitudinea continutului acestor substante este intre 8-24% (10-16% din masa bobului) , fiind situate in cea mai mare parte spre partile periferice ale bobului (cu precadere in stratul aleuronic, embrion si scutelum). Proteinele contin aminoacizii: arginina (5%), histidina (2,1%), izoleucina (4,3%), leucina (5,9%), lizina (2,8%), metionina (0,8%), fenilalanina (5%), triptofan (1,1%), valina (3,9%). Soiurile cultivate la noi in tara au in medie intre 13-15% substante proteice.

Acumularea proteinelor in bobul de grau depinde de o serie de factori cum ar fi: specia, soiul cultivat, conditiile de vegetatie si tehnologia aplicata. In climatele secetoase si calde este favorizata acumularea proteinelor in bob, in climatele umede si racoroase este favorizata acumularea hidratilor de carbon, ceea ce favorizeaza acumularea unor cantitati mai mari de amidon.

In cultura irigata, la acelasi soi, se inregistreaza, o dominare a continutului de substante proteice.

Solurile bogate in azot (cernoziomuri) cat si folosirea ingrasamintelor cu azot favorizeaza cresterea continutului de substanta proteica in bob.

Atacul de plosnite-Eurygaster sp. poate deprecia calitatea graului, glutenul devenind fluid.

In faina alba (40% extractie) continutul de substante proteice este in medie de 10,8%, in faina integrala este de 11,8%, iar in tarate este de 14,9%.

Substantele proteice sunt alcatuite din: gliadina 40-50%, glutenina 6-20% si albumina 3-5%.

Gliadina si glutenina formeaza glutenul de valoarea caruia depinde valoarea de panificatie a fainii. Glutenul este o substanta elastica si extensibila, care imprima insusirea de crestere a aluatului.

De calitatea glutenului depind:

capacitatea fainii pentru absorbtia apei;

consistenta si comportarea aluatului;

capacitatea aluatului de a retine CO₂ rezultat in procesul de dospire (capacitate de crestere).

Pentru panificatie se cere ca faina sa fie cu o capacitate mare de absorbtie a apei, viteza mare de framantare, capabila sa dea un aluat elastic, nelipicios si cu o capacitate mare de retinere a CO₂.

Faina de grau dur (Triticum durum) are o cantitate mai mare de proteine, iar glutenul are o calitate inferioara pentru panificatie, in schimb este foarte potrivita pentru fabricarea pastelor fainoase avand stabilitate mare la fiert datorita filamentelor de proteina foarte rezistente.

Substante grase variaza intre 1,9-2,5%, cea mai mare parte fiind in partile periferice.

Substante minerale se gasesc in proportie de 1,5-2,3%. Sunt localizate in cea mai mare parte in partile periferice si sunt formate din fosfor, potasiu, magneziu, compusi de clor, sodiu si foarte putin calciu.

Vitamine – in cantitate mare sunt: B₁, B₂, E si PP la care se adauga C si D. Substantele minerale sunt situate la periferia bobului. Graul incoltit contine: fosfor, magneziu, calciu, enzime, vitamina A, B, E, H, D, E, PP, proteine, glucide,etc.

Alacul- contine aproximativ 6,2% carbohidrati, 9,2% fibre, 17% proteine si 2,7% grasime, ca si minerale dietare si vitamine, inclusiv siliciu.

Pe piata mondiala granele se impart in 3 grupe, dupa insusirile de panificatie:

Grupa A – soiuri cu gluten tare obtinute in stepa si silvostepa climatului temperat (sunt folosite pentru innobilarea granelor din grupa C);

Grupa B – soiuri de calitate mijlocie, se obtin in climat temperat mai umed, grau din Argentina, Rusia, Romania, Ungaria,Serbia, India;

Grupa C – grane inferioare obtinute in climatele umede, maritim si subtropical (Australia, zona Pacificului a SUA, Germania, Franta).

In tara noastra in Campia de Sud si Nord-Vest se produce grau din grupa A, iar pe restul teritoriului din grupa B (Velican, 1972).

Repartizarea continutului proteic in bobul de grau este prezentat in tabelul

Tabelul 3

Repartizarea azotului si a proteinelor in bobul de grau, %

Sursa: L.S. Muntean, Fitotehnie, Ed. Ceres, Bucuresti, 1995.

Paiele sunt sarace in proteina 5,6% la graul de toamna si 6,9% la cel de primavara, mai contin extractive neazotate 36,4-39,7%, celuloza 26,2-39,2%, cenusa 6,1-14,4%. Taratele obtinute prin macinarea boabelor contin: proteine 14,9%, grasimi 4,9%, celuloza 8,9%, substante extractive neazotate 50,7%, vitamine din grupul B, substante minerale (C. Parvu, 2000).

Pleava poate ajunge la un continut de 8-12% proteina.

4 Determinarea calitatii graului

Ancheta calitativa consta in determinarea insusirilor tehnologice ale graului, in urma unor determinari de laborator, din care rezulta:

masa hectolitrica

continut de corpuri straine

umiditate

continut de proteina

continut de gluten umed si uscat

indice de deformare a glutenului

sticlozitate

indice de cadere (Falling Number)

continut de substante minerale

indice Zeleny

Graul este apoi macinat pe o moara experimentala de laborator (tip Buhler, Brabender, Chopin), iar pe faina rezultata se efectueaza urmatoarele determinari:

indici reologici ai aluatului (capacitate de hidratare, dezvoltare, stabilitate, inmuiere, elasticitate, putere)

testul de coacere.

Masa hectolitrica - reprezinta masa in kg a unui hectolitru de boabe. Dintre factorii care influenteaza valoarea masei hectolitrice cei mai importanti sunt: umiditatea graului, cantitatea si natura corpurilor straine, proprietatile genetice ale bobului de grau (forma, marimea, aspectul suprafetei, grosimea invelisului bobului), masa specifica a boabelor de grau.

Se considera ca graul trebuie sa aiba masa hectolitrica de minim 75 kg/hl pentru a da rezultate bune la macinat.

Corpuri straine - prezenta impuritatilor in masa de cereale favorizeaza degradarea acestora, mai ales in timpul depozitarii. Pe de alta parte la macinarea cerealelor impiedica obtinerea unei faini de buna calitate si reduc proportia de faina care trebuie sa se obtina dintr-o cantitate data de grau.

Umiditatea - continutul de apa din masa de boabe este un criteriu de apreciere a calitatii granelor, foarte important din mai multe puncte de vedere. Starea de maturitate optima la recoltare este caracterizata si prin umiditatea graului care trebuie sa fie de maxim 15%. Pastrarea graului depinde in mare masura de umiditatea sa. La temperatura obisnuita, graul se

poate pastra in bune conditii numai daca umiditatea sa este sub 13%. Daca umiditatea depaseste 14% apar o serie de procese chimice legate de accelerarea respiratiei cu producere de caldura si apa, urmate de procese fermentative complexe care duc la alterarea masei de boabe.

Continut de proteina - continutul de proteina si calitatea acesteia constituie unul din procedeele moderne de apreciere a calitatii cerealelor. Cu cat procentul de proteina este mai ridicat cu atat graul respectiv este de calitate mai buna.

Continutul in proteina este influentat de o serie de factori: specia, varietatea, solul, clima, ingrasamintele folosite, etc.

Continutul de proteine al cerealelor este extrem de important pentru ca pe plan international reprezinta principalul indice calitativ care conteaza in tranzactiile comerciale. Graul care are peste 13% proteine este de calitate buna si are un continut ridicat de gluten, iar granele cu un continut total sub 10% sunt de calitate slaba, cu gluten cantitativ putin.

Continutul de gluten umed - este un indice calitativ important, care se determina prin indepartarea amidonului si a particulelor de tarate dintr-o cantitate data de srot de grau. Rezulta o masa compacta, elastica. Se considera ca graul este foarte bun daca are un continut de gluten umed de 26% si nesatisfacator la un continut de gluten mai mic de 22%.

Indice de deformare - reprezinta gradul de latire al unei sfere de gluten intr-un anumit timp si in anumite conditii. Este o masura a calitatii glutenului. Astfel:

- 3 - 13 mm - calitate superioara

- < 3 mm - gluten puternic, neelastic

- > 18 mm - gluten lipicios, filant.

Sticlozitatea - in categoria semintelor de cereale sticloase intra boabele care privite in sectiune prezinta un aspect translucid, sidefat. La sectionare semintele sticloase opun mare rezistenta, iar la macinare se transforma in prima faza in semifabricate de tipul grisurilor mari si mijlocii si in procente mici in dunsturi si faina. La grau, sticlozitatea mare se datoreste unei repartizari diferite a substantelor proteice in bob si nu unei cantitati mai mari de proteina, deoarece s-a constatat ca atat graul sticlos, cat si cel fainos pot avea cantitati foarte apropiate de proteine si gluten.

Sticlozitatea graului este importanta la fabricarea fainii aspre grisate, utilizata la fabricarea pastelor fainoase, aspect foarte important pentru industria noastra deoarece soiurile romanesti de grau dur se cultiva pe suprafete foarte mici. Pentru a fi de buna calitate din punctul de vedere al aspectului sticlos, granele trebuie sa aiba un minimum 30% sticlozitate.

Indice de cadere (Falling Number) - este o masura a activitatii alfa-amilazice din bobul de grau. Pentru aceasta determinare este nevoie de un aparat special - Falling Number, realizat de firma Perten din Suedia. Aceasta metoda este foarte exacta si precisa pentru determinarea calitatii amidonului din bob.In general, activitatea amilazica marita este data de prezenta boabelor incoltite. Astfel, la un procent mai mare de 2% boabe incoltite activitatea amilazica se mareste suficient de mult ca produsele finite sa fie de calitate slaba, cu aspect specific: miez umed, inchis la culoare, volum si elasticitate scazute.

Valorile pentru care activitatea enzimatica este optima sunt cuprinse in intervalul 220 - 260 sec. Indice de cadere (Falling Number) - este o masura a activitatii alfa-amilazice din bobul de grau. Pentru aceasta determinare este nevoie de un aparat special - Falling Number, realizat de firma Perten din Suedia. Aceasta metoda este foarte exacta si precisa pentru determinarea calitatii amidonului din bob.

In general, activitatea amilazica marita este data de prezenta boabelor incoltite. Astfel, la un procent mai mare de 2% boabe incoltite activitatea amilazica se mareste suficient de mult ca produsele finite sa fie de calitate slaba, cu aspect specific: miez umed, inchis la culoare, volum si elasticitate scazute.

Pentru o valoare a indicelui de cadere mai mare de 300 sec. activitatea enzimatica este scazuta si calitatea graului satisfacatoare. Pentru remedierea acestui deficit enzimatic se foloseste faina maltata si preparate enzimatice de alfa-amilaza pe suport sau in cadrul unui ameliorator.

Valori ale indicelui de cadere sub 160 sec. denota o activitate alfa-amilazica intensa si graul este nesatisfacator din punct de vedere calitativ.

Pentru o valoare a indicelui de cadere mai mare de 300 sec. activitatea enzimatica este scazuta si calitatea graului satisfacatoare. Pentru remedierea acestui deficit enzimatic se foloseste faina maltata si preparate enzimatice de alfa-amilaza pe suport sau in cadrul unui ameliorator.

Valori ale indicelui de cadere sub 160 sec. denota o activitate alfa-amilazica intensa si graul este nesatisfacator din punct de vedere calitativ. Pentru corectare se folosesc substante cu caracter oxidant ca atare sau in cadrul unui ameliorator specific.

Conditii de calitate:

puritate biologica: 99,0% 99,5% 99,8%

puritate fizica: 98-99%

capacitatea de germinatie 90% ( 85 % )

Tabelul 4

Criterii de apreciere a calitatii graului de panificatie

Sursa; Institutul de Bioresurse alimentare- M.A.P.D.R.

5 Stadiile de dezvoltare ale graului

Graul de toamna are o perioada de vegetatie, in tara noastra, de 270 -290 zile. Perioada de vegetatie poate fi impartita in doua etape: vegetativa si generativa.

Etapa vegetativa cuprinde fenofazele: germinare (rasarire), inradacinare, infratire.

Etapa generativa incepe cu alungirea paiului si continua cu: inspicarea, infloritul, formarea bobului.

Stadiile de dezvoltare ale graului dupa scarile Feekes, Baggiolini, Zadocks si Jonard sunt prezentate in tabelul 5 (dupa L. S. Muntean, 1995).

Tabelul 5

Stadiile de dezvoltare ale graului

Trecerea plantelor de grau de la etapa vegetativa la cea generativa se realizeaza in faza de „spic de 1 cm” care corespunde codurilor 4 - 5 pe scara Feekes, A - B pe scara Jonard, G - H pe scara Keller-Baggiolini si 29 -30 pe scara Zadocks. Acest stadiu este denumit de E. Spaldon 'punct de viraj'.

Descrierea stadiile de dezvoltare a plantelor pe baza codului unitar zecimal BBCH:

0.Germinarea.

00. Samanta uscata.

01. Umflarea bobului.

0 Sfarsitul umflarii bobului.

05. Aparitia radiculei.

06. Alungirea radiculei, formarea perisorilor radiculari/rad.laterale..

07. Aparitia coleoptilului.

08. Hipocotilul cu cotiledoane.

09. Rasarirea, coleoptilul strabate solul.

1. Dezvoltarea frunzei/lastarului.

10. Aparitia primei frunze(rasarirea).

11. Prima frunza/pereche/verticel desfasurat.

12. Doua frunze/perechi/verticele desfasurate.

1 Trei frunze desfasurate.

19. Noua sau mai multe frunze desfasurate.

2. Formarea lastarilor laterali/infratirea.

21. Primul lastar vizibil.

22. Al doilea lastar.

2 Al treilea lastar.

25. De regula infratirea principala cu trei frati fertili.

29. Noua sau mai multi lastari.

Cresterea in lungime a lastarilor/impaiere.

31. 10 % din lungimea lastarilor/ rozetei realizat.

32. 20 % din lungimea lastarilor/ rozetei realizat.

3 30% din lungimea lastarilor/ rozetei realizat

37. Aparitia ultimei frunze.

39. Lastarul are lungimea maxima.

4. Dezvoltarea vegetativa a plantelor/umflarea tecii ultimei frunze.

41. Inceputul formarii masei vegetative.

4 30% din masa verde realizata.

45. 50% din masa verde realizata.

47. 70% din masa verde realizata.

49. Organele vegetative au realizat dezvoltarea maxima.

5. Aparitia organelor florale/inspicare.

51. Boboci florali vizibili.

52. Primele flori inca inchise vizibil.

59. Primele petale vizibile.

6. Inflorirea.

61. 10% din flori/plante inflorite-deschise.

6 30% din flori/plante inflorite-deschise

65. 50% din flori/plante inflorite-deschise.

67. Majoritatea petalelor au cazut/ s-au uscat.

69. Sfarsitul infloririi.

7. Formarea fructului.

71. Primele fructe vizibile 10% din marimea realizata.

7 30% din marimea fructului realizat.

75. 50% din marimea fructului realizat

77. 70% din marimea fructului realizat .

79. Marimea specifica fructului.

8. Coacerea fructului/semintei,respectiv culoarea tipica

81. Inceputul coacerii, respectiv culoarea.

85. Continuarea coacerii, aparitia culorii semintei/fructului.

89. Coacerea deplina a fructului/semintei.

6 Cerinte fata de clima si sol

Temperatura. Pentru germinare, semintele de grau necesita temperaturi de minimum de 1 - 3°C; aceste valori au semnificatie practica numai pentru semanaturile tarzii sau daca s-a semanat in sol uscat si germinarea intarzie din lipsa apei (precum si pentru graul de primavara). In mod obisnuit, in perioada de semanat a graului in Romania, temperaturile aerului se situeaza in jur de 14 - 15°C, deci mai aproape de optim. La aceste temperaturi, rasarirea graului are loc dupa 7 - 10 zile (cu conditia asigurarii umiditatii); o durata de peste 15 zile incepe sa fie daunatoare, deoarece intarzie vegetatia.

Procesul de infratire a plantelor de grau este favorizat de zilele insorite, luminoase, cu temperaturi de 8 - 10°C; procesul se continua pana cand temperaturile scad sub 5°C. Plantele de grau de toamna, bine infratite si calite, se caracterizeaza printr-o mare rezistenta la temperaturi scazute (pana la -15°C, chiar -20°C la nivelul nodului de infratire), mai ales daca solul este acoperit cu strat de zapada.

Efectele temperaturilor scazute asupra plantelor de grau sunt diferite, ca forma de manifestare si ca grad de daunare, in functie de faza de vegetatie in care acestea surprind graul. Rezistenta cea mai mare se manifesta la culturile bine inradacinate si infratite; cele mai mari pagube se inregistreaza in cazul culturilor de grau surprinse de ger in curs de rasarire (faza de coleoptil).

Primavara, o data cu reluarea vegetatiei cresc cerintele plantelor fata de temperatura; temperaturile favorabile plantelor de grau aflate in faza de alungire a paiului sunt de 14 - 18°C, iar la inspicare 16 - 18°C. In fazele urmatoare, temperaturile pot creste pana la 20°C, valori care asigura, in cele mai bune conditii, fecundarea, formarea si umplerea boabelor.

Umiditatea. Fata de apa din sol, cerintele sunt moderate, dar echilibrate pe intreaga perioada de vegetatie. Se considera ca in zonele de cultura a graului, trebuie sa cada cel putin 225 mm precipitatii pe perioada de vegetatie (optimum 600 mm precipitatii). Coeficientul de transpiratie al graului este de 350 - 400, ceea ce reflecta o buna valorificare a apei de catre planta de grau.

Pentru germinare, boabele de grau absorb 40 - 50% apa, raportat la masa uscata a boabelor; pentru a asigura aceasta cantitate de apa, este necesar ca umiditatea solului sa se situeze la nivel de 70 - 80% din capacitatea capilara pentru apa a solului.

Trebuie mentionat ca toamnele, la noi, sunt, frecvent, secetoase, astfel incat germinarea si rasarirea culturilor de grau sunt intarziate si destul de neuniforme. Din acest motiv, precipitatiile din toamna sunt hotaratoare pentru dezvoltarea plantelor de grau si pentru reusita culturii. Pierderile de recolta din cauza secetelor din toamna, de regula, sunt ireversibile. Ca urmare, este necesar ca prin toate lucrarile solului sa se urmareasca conservarea apei din sol si sa fie favorizata acumularea apei din precipitatii.

In primavara, cerintele plantelor de grau fata de umiditate cresc

treptat, fiind maxime in fazele de inspicare, fecundare si formarea boabelor. In anii normal de umezi, apa acumulata in sol pe timpul iernii este suficienta pentru a acoperi nevoile plantei, cel putin in prima parte a vegetatiei in primavara. In cursul lunilor mai si iunie, in tara noastra, intervin adesea perioade secetoase, in care apar semne evidente ale suferintei plantelor din cauza insuficientei umiditatii. Daca seceta este asociata cu temperaturi mai ridicate, vegetatia este grabita, plantele raman scunde si slab productive, plantele se ofilesc, indeosebi in orele de amiaza.

Vremea uscata si calduroasa in timpul umplerii bobului poate determina un dezechilibru intre pierderea apei prin transpiratie si absorbtia acesteia din sol. Ca urmare, in anumiti ani se poate produce sistavirea boabelor. Temperaturile mai mari de 30°C si vanturile uscate favorizeaza acest proces. Perioada critica pentru sistavire dureaza circa 10 zile, si se suprapune cu perioada de migrare a substantelor de rezerva din frunze si tulpina, catre bob (intervalul “palierului hidric“) (L.S. Muntean si colab, 2003). Pagubele (reducerea recoltei si a calitatii acesteia) sunt cu atat mai mari (scaderea recoltei si a calitatii acesteia) cu cat conditiile care favorizeaza sistavirea survin mai spre inceputul perioadei critice.

Bonitarea conditiilor naturale pentru grau. Din datele stabilite de colectivul pentru zonarea productiei agricole, graul de toamna gaseste in tara noastra conditii climatice foarte favorabile pe 19,5% din suprafata arabila, favorabile (F, si F₂) pe 70,4% si putin favorabile, pe 7,2%. In ultimii ani, in urma unor analize amanuntite asupra potentialului productiv natural al suprafetei arabile a tarii si asupra lucrarilor de ameliorare a terenurilor agricole (irigatii, desecari, combaterea eroziunii, corectarea aciditatii, a alcalinitatii) s-a trecut la bonitarea gradului de favorabilitate a conditiilor pedo-climatice pentru grau si pentru alte culturi importante (D. T e a c i, 1970), acesta fiind exprimat prin note de bonitare si prin productii care se pot obtine pentru fiecare punct al notei de bonitare. Luand in considerare faptul ca pentru cea mai mare parte din suprafata arabila a Romaniei resursa termica si hidrica acopera foarte favorabil si favorabil cerintele graului, apreciem ca productiile medii pe hectar sunt influentate in mod hotarator de fertilitatea naturala a solurilor, precum si de masurile care se intreprind pentru imbunatatirea acestei fertilitati. In toate zonele climatice exista o corelatie stransa intre insusirile solului (inclusiv nivelul apei freatice) si productia plantelor.

Cat priveste cultura graului, nota medie de bonitare naturala, pe tara este apreciata in prezent la 47 de puncte, limitele fiind: 23 (judetul Maramures) si 62 (judetul Giurgiu). Intrucat capacitatea productiva a terenurilor slabe se poate imbunatati prin masuri ameliorative, se apreciaza ca nota medie de bonitare a suprafetelor pentru grau poate create la 68-72 de puncte (cu 45-50%). Nivelul notelor de bonitare pentru graul de toamna al terenului arabil al tarii este foarte variabil. Notele de bonitare potentate scot insa in evidenta posibilitatea cresterii insemnate a productiei de grau, daca se intervine asupra solului cu masuri ame­liorative si agrofitotehnice.

Luand in considerare bonitarea conditiilor naturale, dupa aplicarea masurilor agroameliorative, cea mai mare parte din suprafetele cultivate cu grau se va incadra in notele de bonitare cuprinse intre 61 si 100.

Tabelul 6

Zonarea soiurilor de grau de toamna in Romania

Sursa: Pirsan P. si colab.– 2006, Fitotehnie, Editura Eurobit, Timisoara

Solul. Graul prefera solurile mijlocii, lutoase si luto-argiloase, cu capacitate mare de retinere a apei, permeabile, cu reactie neutra sau slab acida (pH = 6 - 7,5).

Nu sunt potrivite pentru grau solurile pe care stagneaza apa, fiind expuse la asfixiere pe timpul iernii sau acolo unde apa freatica se ridica, in anumite perioade, pana in zona radacinilor. De asemenea, nu sunt potrivite solurile usoare, cu permeabilitate prea ridicata, pe care plantele pot suferi de seceta, precum si solurile prea acide sau prea alcaline.

Zone ecologice

Zona foarte favorabila cuprinde: Campia de Vest, Campia Dunarii, Campia Transilvaniei si nord-estul Moldovei.

In Campia de Vest conditiile climatice sunt favorabile culturii, in toamna inregistrandu-se precipitatii suficiente (130-180 mm) care asigura rasarirea si apoi o vegetatie corespunzatoare pana in iarna. In aceasta zona nu se inregistreaza fenomenul de sistavire intrucat si in primavara precipitatiile sunt bine repartizate, iar temperaturile nu sunt excesive. Solurile sunt corespunzatoare cerintelor graului, doar in anii ploiosi si in zonele mai joase, inregistrandu-se exces de apa.

In sudul tarii factorul limitativ il constituie precipitatiile reduse din lunile septembrie-octombrie care determina o rasarire neuniforma, intarziata cu efecte nevaforabile asupra dezvoltarii ulterioare a culturii. De asemenea, in aceasta zona se inregistreaza relativ frecvent conditii de sistavire.

In Campia Transilvaniei, zona foarte favorabila graului este mai restransa; precipitatiile de toamna si de primavara sunt suficiente pentru a asigura vegetatia normala a plantelor.

In nord-estul Moldovei, precipitatiile sunt mai reduse, atat toamna cat si iarna; pe timpul sezonului rece, plantele de grau sunt expuse la temperaturi scazute. In anii normali, nu se produc, totusi, palirea plantelor si sistavirea boabelor.

Zona favorabila. Se extinde in vecinatatea zonei foarte favorabile. In vestul tarii factorul limitativ il constituie solul. Specifice pentru aceasta zona sunt solurile gleice. Conditiile climatice sunt ca si in zona foarte favorabila din vest corespunzatoare.

In sud, factorul limitativ este cel climatic in special insuficienta apei atat toamna cat si primavara, Solurile sunt insa favorabile. Gama de soluri din zona cuprinde: cernoziomuri, soluri brun-roscate, brun-roscat luvice, brune-luvice, podzoluri argilo-iluviale, soluri erodate (spre nordul zonei).

In Transilvania, conditiile climatice sunt favorabile. Un dezavantaj il constituie terenurile destul de denivelate. Zona se extinde in bazinele Tarnavelor, Muresului, Oltului, in depresiunile Birsei, Fagaras, Ciuc.

In Moldova zona se intinde in judetele: Iasi, Botosani, Galati, portiunea din dreapta Siretului. Toamnele secetoase sunt foarte frecvente si palirea graului este mai accentuata. De asemenea, conditiile de iernare sunt mai grele. Solurile prezente sunt cernoziomuri, soluri de lunca, soluri argilo-iluviale. In aceste areale, aplicarea unor masuri ameliorative, cum ar fi irigatiile, amendarea, afanarile adanci, pot crea conditii foarte favorabile pentru culturile de grau.