Sunt
situatii cand in stupina se ajunge la hranirea artificiala a familiilor de
albine.Motivele sunt diferite : ajutorarea familiilor fara rezerve de
hrana,hraniri stimulente de primavara sau sfarsit de vara,ajutorarea
roiurilor,perioade lipsite de cules,etc.Aceasta pagina se doreste a fi un ghid
pentru apicultorii incepatori sau avansati care nu au stabilita o anumita
"tehnologie" in aceasta directie.Toate informatiile prezentate au
aparut in literatura de specialitate de-a lungul timpului,sub semnatura unor
reputati apicultori romani.O parte apreciabila a retetelor a fost verificata in
practica si de autorii acestui site,dovedindu-se viabile.
Probabil stiti ca albinele folosesc trei elemente esentiale
in hrana lor : apa,mierea,pastura.Mierea reprezinta
elementul energetic,iar pastura cel proteic. Inca de la inceput atragem atentia
ca hranirea naturala a albinelor reprezinta calea corecta de urmat;insa dupa cum am mai spus nu putine sunt situatiile cand aceasta
trebuie inlocuita.
Hranirea artificiala a familiilor de albine se face cu:miere, pastura,zahar,polen,inlocuitori de polen,toate in
stare pura sau in diferite combinatii.
Siropul
de zahar (uz apicol)
Este un inlocuitor al mierii.Perioada de folosire este
cuprinsa intre debutul primaverii (1-10 martie) si inceputul toamnei(maxim 15
septembrie).Siropul de zahar se prepara in urmatoarele concentratii:1/1 , 3/2,
2/1.La 1/1,adica 1 litru apa si 1 kg zahar rezulta 1,6 l sirop de zahar;la 3/2,adica
3 kg zahar si 2 litri apa rezulta 3,8 litri sirop de zahar; la 2/1,adica 2 kg
zahar si 1 litru apa rezulta 2,2 litri sirop de zahar.
Apare intrebarea: ce concentratie folosim ? Costica Antonescu recomanda :"cat priveste concentratia siropului
,subliniez faptul ca sunt mai avantajoase atat pentru albina cat si pentru
crescator,concentratiile 2/1 sau 3/2.Acest lucru se impune prin aceea ca la
concentratiile mai r 242q161c eduse albinele consuma mai mult zahar pentru prelucrarea
siropului "mierea" (20% zahar in cazul concentratiei 1/1 si numai 10%
in cazul concentratiei 2/1).In schimb la completarea rezervelor de hrana in
decursul primaverii sau in cazul hranirilor medicamentoase se foloseste siropul
in concentratie de 1/1."
Mod de preparare :
Siropul de zahar se prepara la rece sau la cald.Cand preparam siropul la
rece,punem in vas apa necesara si apoi turnam zaharul in reprize,amestecand
continutul pana la dizolvarea totala. Insistam asupra faptului ca zaharul
trebuie dizolvat total,in caz contrar aparand
cristalizarea "mierii".
Prepararea siropului la cald se face incalzind
apa necesara pana la fierbere,dupa care se ia vasul de
pe foc si se inglobeaza in reprize prin amestecare zaharul. Aceasta metoda este
mai practica si mai rapida.O indicatie care trebuie respectata intotdeauna:nu fierbeti siropul pentru ca aveti toate sansele sa
cristalizeze.
Mod de folosire :
Completarea rezervelor pentru iernat: aceasta lucrare incepe pe 1-15 august si
se termina in maxim 10 septembrie(cu cat mai repede cu atat mai bine).Se
folosesc doze de 2-2,5 litri de sirop 2/1 sau 3/1 sau doze mai mari daca
albinele reusesc sa preia cantitatea.Completarea cu sirop se face dupa ce s-a
reorganizat cuibul urmarindu-se in special capacirea mierii depozitate.
Hraniri de salvare,stimulare
in primavara : cu sirop 1/1,concomitent cu reducerea cuibului si impachetarea
de primavara.Hranirea si stimularea roiurilor : in doze zilnice de 200 g
sirop/zi pana la aparitia unui cules natural.Hraniri medicamentoase de
primavara,vara sau toamna ; concentratie 1/1 conform prospectului.Hraniri de
stimulare la sfarsitul verii (august) ; concentratie 2/1 in doze
mici,zilnice.Alte situatii de urgenta aparute in stupina.
De retinut :
Cea mai avantajoasa concentratie este 2/1 sau 3/2.Siropul nu se fierbe sub nici
un motiv. Adaugati 2 g sare de lamaie/litru sirop pentru o buna invertire a
zaharului.Se administreaza dupa nevoi,insa trebuie
stiut ca in ce priveste calitatea este sub miere.
Serbetul de zahar (uz apicol)
Unul din cele mai folosite produse in hranirea
artificiala a albinelor este serbetul de zahar.Usor de administrat,destul de usor de pregatit este preferatul multor
apicultori.
Mod de preparare :
In cele ce urmeaza va vom descrie modul de preparare ,dar trebuie sa va
prevenim ca primele incercari s-ar putea transforma in esecuri.Nu disperati
pentru ca odata insusita tehnologia,nu o sa mai aveti probleme.De aceea
incepeti cu prepararea unei cantitati mici de zahar.
Se amesteca intr-un vas emailat sau din inox,1 kg.zahar
si 0,2 litri apa.Amestecand cele doua produse se constata ca zaharul este bine
umezit iar apa nu balteste.Vasul cu amestecul rezultat se aseaza pe aragaz si
se ferbe la foc moale.Nu trebuie sa grabiti fierberea;spuma rezultata(la
inceput) se indeparteaza.O operatiune foarte importanta este indepartarea
cristalelor de zahar(cu o carpa uda si stoarsa) ce se depun pe peretii
vasului.Durata fierberii este de 15-30 min.,functie de taria focului.
Cam dupa 15-20 min. se controleaza concentratia
siropului.Se ia cu o lingurita sirop si se introduce intr-un pahar cu apa
rece.Vom sti ca amestecul ajunge la concentratia optima,cand acesta ramane
inchegat pe lingurita.In acest moment se ia vasul de pe foc si se introduce in
apa sa se raceasca usor(70-80 grade C).
Cu ajutorul unei linguri mari,de lemn, solutia de zahar
apa se amesteca continu.Odata cu trecerea timpului se constata ca solutia
devine opaca,apoi se albeste.Ne oprim din amestecat cand serbetul ajunge la
consistenta si granulatia dorita.Daca prima incercare a insemnat un esec,se
adauga apa din nou si o luam de la capat.
De retinut
: Nu preparati cantitati mari de serbet decat dupa ce v-ati insusit tehnologia
de preparare.Nu preparati doze mai mari de 5 kg,pentru ca sunt greu de manevrat(amestecat);pentru
aceasta cantitate oala trebuie sa fie de 10 litri.Spumuiti amestecul,stergeti
permanent peretii vasului,iar focul trebuie sa fie domol.Dupa fierbere si o
oarecare racire,amestecati energic crescand ritmul spre final(sensul nu conteaza).Daca
serbetul este prea tare ,inglobati cateva picaturi de apa si framantati.In caz
de esec,nu retopiti amestecul mai mult de 3 ori.
Serbet de zahar
cu miere : Dupa ce ati invatat cum se prepara serbetul,a venit
timpul sa pregatiti un serbet mai pe gustul albinelor dv.Acest serbet contine
pe langa zahar si o anumita cantitate de miere ,ceea ce face ca albinele sa-l
consume cu o placere mare.Iata reteta de preparare:
Se amesteca 5kg zahar tos,apa 0,850 litri intr-un vas
de 10 litrii.Vasul se aseaza pe foc si fierbem 20-30 min. la fel cum am
procedat in cazul serbetului simplu.Spumuirea amestecului si stergerea
peretilor vasului este obligatorie.Verificarea concentratiei se face tot cu
lingurita si paharul cu apa rece,numai ca de data asta suspensia trebuie sa
formeze o boaba care se poate modela intre degete (de consistenta medie).In
acest moment se adauga 800 g miere si se mai clocoteste inca 3 min.(in tot
acest timp amestecam ingloband mierea).Mierea folosita trebuie sa nu fie
zaharisita sau daca este, se lichefiaza in prealabil.Dupa ridicarea vasului de
pe foc,racim amestecul pana la 40-50 grade C si amestecam cu o lingura mare de
lemn pana la formarea serbetului.Produsul final se toarna in tavite captusite
cu hartie cerata,pergament,etc.Grosimea placilor nu trebuie sa depaseasca 1-1,5
cm.
Administrarea si
depozitarea serbetului : Serbetul obtinut prin aceste doua metode
se poate folosi ca atare,sau putem incorpora prin framantare energica diferite
adaosuri de polen,inlocuitori de polen,acizi pentru corectarea
ph-ului,medicamente,etc.Folosirea serbetului de zahar ,sau zahar cu miere,este
recomandata tot timpul anului,in toate cazurile,cu exceptia hranirilor de
completare. Se poate "fabrica" o cantitate mai mare de serbet care se
depoziteaza in locuri cu temperatura de 8-12 grade C,impachetat
in pungi, sau in recipiente etanse.
Pasta de zahar pudra si miere
Un alt produs cu o eficienta mare,consumat
cu placere de albine,usor de preparat si administrat este pasta de zahar pudra
si miere.La preparare se vor avea in vedere urmatoarele:folosirea unui zahar
pudra de calitate;mierea sa provina de la familii sanatoase;mierea sa nu fie
cristalizata(sau cristalizata fin,de consistenta untului).
Mod de preparare :
In principiu se procedeaza amestecand la rece 4 parti de zahar pudra si o parte
miere. (mierea usor incalzita).Framantarea se face
energic,trebuind sa rezulte un produs de consistenta aluatului.Corectia
produsului se face prin adaugare de miere,daca este prea tare sau de zahar pudra
daca este prea moale.Este recomandat ca pentru o mai buna invertire a zaharului
sa se aduge si 1-2 g sare de lamaie pe kg.
Mod de
administrare : Pasta se administreaza sub forma de turtite a 0,2-1
kg,asezate pe folii de plastic gaurit,tifon,etc.,deasupra ramelor,unde albinele
au acces direct.Se poate folosi in tot timpul anului,in toate cazurile,mai
putin la hranirea de completare.In aceasta pasta se pot ingloba
polen,inlocuitori de polen,ceaiuri medicinale,Protofil,medicamente,etc.Este
ideala pentru hranirile de stimulare sau de salvare a familiilor ramase fara
provizii in timpul iernii sau primaverii.
Zaharul pudra,ceaiurile medicinale,lichefierea mierii zaharisite
Obtinerea
zaharului pudra : In diferitele retete,zaharul pudra este un component
de baza.Obtinerea lui se face prin prelucrarea zaharului tos, care se poate
macina cu o rasnita universala(manuala).Deoarece macinarea este destul de
dificila,recomandam procurarea unei rasnite mari,care poate fi actionata manual
sau de un motor.In literatura de specialitate se recomanda maruntirea zaharului
pe o placa dura,cu ajutorul unei merdenele.Din fericire,pentru stuparii care nu
au timp pentru aceasta lucrare,exista in comert zahar pudra gata preparat,care
in ciuda faptului ca este mai scump,elimina"bataile de cap".
Ceaiuri medicinale :
Dupa cum ati observat,in toate preparatele,indiferent de consistenta lor se
poate ingloba si o anumita cantitate de ceai medicinal.Acest ceai este benefic
albinelor,catre sfarsitul iernii sau in primavara,combatand cu succes nosemoza.
Ceaiul medicinal se obtine prin infuzie din urmatoarele
plante: sunatoare , cimbrisor , isma , musetel , coada
soricelului , roinita,etc.Obtinem ceaiul folosind 3-4 g din fiecare planta
uscata.In prealabil plantele se umezesc cu 0,150 l apa si dupa 10-15 minute
turnam apa clocotita in cantitate de 0,850 l.Din acest ceai folosim dozele
necesare,cu mentiunea ca pastrarea lui la frigider nu trebuie sa depaseasca 48
ore.
Lichefierea mierii :
Mierea cristalizata(zaharisita),folosita in diferitele retete trebuie
lichefiata,pentru ca altfel albinele nu consuma cristalele mari si se
inregistreaza o mare risipa de hrana.Doua sunt regulile de baza in aceasta
lucrare : nu incalzim mierea mai mult de 45 grade C ; nu lichefiem mierea la
flacara directa,ci doar cu vasul introdus intr-un alt vas cu apa care fierbe.In
rest....nimic mai simplu.
Da click si citeste alte retete : zahar candi , paste si amestecuri proteice...
Zahar candi simplu sau cu miere
Intr-o anumita perioada acest produs era des folosit de
catre apicultorii romani,datorita usurintei in
administrare si pentru ca se gasea de vanzare la magazinele ACA.Dincolo de
toate,placile de zahar candi raman in topul preferintelor,insa exista o
problema.
Prepararea necesita un instrumentar mai divers si o mai
mare atentie din partea apicultorului.Ustensilele necesare
"fabricarii" sunt:oala smaltuita sau de inox
10 litri,termometru industrial +120/+150 grade C,tavi 150/250/10 mm,coli hartie
pergament,lingura de lemn sau paleta.
Mod de preparare :
Se amesteca in oala,5 kg de zahar tos si 1 litru de apa.Pana incepe fierberea
mai amestecam cu lingura,din cand in cand,pentru a nu se prinde de fundul
vasului.Dupa topire,se fierbe continutul 15 min,spumuim si stergem cu carpa uda
peretii oalei,dupa care se masoara temperatura lichidului.Cand termometrul
arata 116 grade C,vasul se ia de pe foc si se lasa la racit.
Dupa 5-8 minute se incepe amestecatul.Cand compozitia
devine mai deschisa(catre crem) si opune rezistenta
marita,se toarna in tavi.Tavile trebuie in prealabil pregatite astfel : se
umezesc usor si se tapeteaza cu hartie pergament.Odata turnata compozitia in
tavi,aceasta se lasa nemiscata pana ce cristalizeaza.Dupa racirea totala a
placilor de zahar,se scot prin ridicarea de hartia pergament si se depoziteaza
in locuri uscate si racoroase.
Mod de preparare,zahar candi cu miere : Ca si la serbet,exista
varianta adaugarii unei cantitati de miere,pentru a face mai atractiv produsul.
Pentru obtinerea acestor placi de zahar candi cu miere,se
procedeaza ca si in varianta simpla.
In momentul cand amestecul ajunge la temperatura de 116
grade C,se adauga 5-600 g miere in clocot.Obtinem aceasta miere cu ajutorul
unui vas cu fundul gros(tuci,inox etc.)si amestecand continu sa nu se
prinda.Dupa ce am adaugat mierea,amestecam timp de 1 min., si luam de pe foc.In
continuare procedam ca pentru reteta fara miere.
Mod de administrare :
Aceste placi de zahar candi se pot da albinelor in iarna(la familiile ramase
fara provizii)si in stimularea de primavara si sfarsit de vara.
Paste si amestecuri proteice
Amestecurile proteice sunt folosite des in practica
apicola.Pe langa administrarea diferitelor produse glucidice,in perioadele de
crestere a puietului(cand nu exista polen suficient in natura),folosirea lor
este foarte indicata.Asa vom avea generatii tinere de albine,bine hranite si
dezvoltate.In cele ce urmeaza va vom prezenta retete de amestecuri proteice in
care igredientele sunt diferite :
Pasta de polen si
miere : Pasta se prepara din 1 parte polen si 1,25 parti
miere,framantand cele doua ingrediente.Polenul strans de albine,conditionat si
conservat se macina fin.Atat mierea cat si polenul trebuie sa provina de la
familii de albine sanatoase.Corectia consistentei se face adaugand polen sau
miere dupa nevoie.Se administreaza in turtite pe folie sau tifon,deasupra
ramelor.
Pasta de miere,zahar pudra si drojdie de bere : In practica
apicola polenul poate fi inlocuit cu drojdia de bere inactivata.Amestecul se
face din 3 parti zahar pudra,1 parte miere lichida,1/2 parte drojdie de bere.Se
framanta toate ingredientele,si se corecteaza consistenta prin adaugarea de
zahar pudra sau miere.Se administreaza sub forma de turtite de 200-250
g,primavara sau vara.
Pasta de miere,zahar pudra si lapte praf : Un alt inlocuitor
al polenului este laptele praf degresat.Turtitele se prepara din 1/2 parte
lapte praf degresat,2 parti zahar pudra si 1,5 kg. miere.Se
corecteaza consistenta adaugand zahar pudra sau miere.
Amestec de sirop,polen,faina de soia : Siropul de zahar poate fi
folosit si el ca baza in amestecurile proteice.La 6 litri de sirop de zahar,se
adauga 0,5 kg polen macinat fin si 1,5 kg faina de soia degresata.Componentele
se amesteca bine,pentru a nu face cocolosi si se administreaza familiilor de
albine in cantitate de 500 g la cateva zile.
Amestec
miere,sirop,faina de soia,lapte praf,drojdie : Se realizeaza un
amestec din urmatoarele ingrediente: 3 parti faina de soia degresata,1 parte
lapte praf degresat,1 parte drojdie de bere uscata(instant).Peste aceste
componente se toarna miere sau sirop de zahar dens pana se ajunge la
consistenta dorita.Se livreaza albinelor sub forma de turtite.
Amestec zahar tos
si lapte praf : Se amesteca 1 kg zahar tos cu 50 grame de lapte
praf degresat.Se administreaza vara in hranitor,la intervale de 1-2
saptamani.Pentru a creste interesul albinelor pentru amestec,se poate umezi
usor cu putina apa sau miere,deasupra.
Amestecuri
proteice pentru "roiurile la pachet" : Sunt special
concepute pentru hranirea acestor roiuri.Principiul de baza este acela de a nu
se folosi miere sau polen recoltat de albine.Respectand acest principiu,putem
avea familii sanatoase in anul urmator formarii acestor roiuri.Amestecurile se
obtin astfel: se framanta sau se amesteca sirop de zahar sau serbet cu o
cantitate de polen de porumb,alun etc,recoltat manual de catre
apicultor,prelucrat si conservat.In locul polenului se poate folosi drojdia de
bere sau alti inlocuitori ai acestuia.Cantitatea de polen sau inlocuitori nu
trebuie sa depaseasca 10-15% din cantitatea zaharului sau siropului.
Pasta de miere si
pastura : O reteta mai veche,dar totusi de actualitate este pasta
de miere si pastura.Cum se procedeaza : in luna ianuarie se expun fagurii cu
pastura la ger.Inainte de a ingheta pastura (atentie,se depreciaza) si cand
devin casanti,se taie in fasii prin mijlocul celulelor,care fasii se freaca
intre palme.
Pastura astfel obtinuta se amesteca cu o cantitate
egala de miere lichefiata si se pune in borcane.Cand borcanul este aproape plin,se toarna deasupra inca un strat de miere.Spre sfarsitul
iernii,cand vrem sa hranim albinele,trecem amestecul de miere si pastura prin
masina de tocat.La 2 kg. de pasta,se toarna picurand
si amestecand,1 litru apa calda,in care am dizolvat 20 g sare de bucatarie.
Se fac turtite de 0 kg. si
se administreaza deasupra ramelor.Administrarea poate dura pana la aparitia polenului
in natura,din 10 in 10 zile.Pentru prevenirea aparitiei nosemozei,o parte din
apa se poate inlocui cu ceai medicinal sau Protofil.
De avut in vedere
: Cea mai buna hrana proteica este pastura in faguri(de la rezerva stupinei) ;
amestecurile si pastele cu adaos de drojdie de bere sau alti inlocuitori,se
prepara in ziua hranirii si se livreaza albinelor in doze mici ; mierea
folosita in amestecuri trebuie lichefiata ; polenul recoltat de albine se
macina fin cu o rasnita ; pastura nu trebuie sa fie veche(max. 1 an)sau
inghetata ; prin folosirea amestecurilor proteice,primavara se pot activa
sporii de nosema,in acest sens trebuind luate masuri de preventie ; cel mai
sigur polen(din punct de vedere sanitar) este cel recoltat manual de catre
apicultor ; inlocuitorii de polen se folosesc in ultima instanta,cand nu
dispunem de polen sau pastura.
Polenul - recoltare , conditionare ,
conservare
Pentru a avea cantitati suficiente de polen,necesar
prepararii amestecurilor si pastelor proteice,stuparul trebuie sa se
ingrijeasca din timp de recoltarea, conditionarea si conservarea acestuia.
Recoltarea
polenului de catre albine : Se face de catre albine,prin instalarea
de catre apicultor a colectorului de polen.Conform recomandarilor,instalarea se
face primavara,cand avem cel putin 4 faguri cu puiet de marimea 415/270 sau 6
faguri de marimea 415/205.Se stie ca prin folosirea colectorului,se retine max.
20% din cantitatea totala recoltata de albine.Asezarea colectoarelor se face
seara,pentru ca dimineata albinele sa faca o
recunoastere sumara.
In timpul culesurilor mari,colectoarele de polen nu se
folosesc ,pentru ca stanjenesc albinele culegatoare de nectar.La intervale de
7-8 zile,colectoarele se ridica,pentru a lasa liber zborul trantorilor.Incepand
cu data de 1 august,folosirea acestora inceteaza,pentru ca in aceasta perioada
albinele au nevoie de cantitati mari de polen,necesar formarii corpului gras.
Recoltarea
polenului de catre apicultor
: Un polen sigur,necontaminat,este cel pe care il
recoltam manual.Vara cand porumbul este in spic(in preajma polenizarii
stiuletelui),se pot strange cantitati importante de polen,aplecand si scuturand
aceste spice,intr-un sac usor de panza subtire sau deasupra unui sort cu care
suntem legati.La fel si primavara de la alun,arin,salcie se pot recolta
cantitati mari.
Conditionarea polenului :
Indiferent de modul colectarii polenului,acesta trebuie conditionat
(cernut,uscat).Polenul recoltat de albine se intinde pe coli mari de hartie in
straturi de 1 cm,se cerne,se alege de corpuri straine mari si se usuca in
curent de aer.Temperatura incintei trebuie sa depaseasca 25 grade C,iar
umiditatea sa fie cat mai scazuta.De 2-3 ori pe zi rascolim polenul pentru a
grabi evaporarea apei.
Granulele de polen sunt bine uscate (8%apa),cand
trecand polenul dintr-o mana in alta se aude un sunet metalic.O alta modalitate
de constatare a uscarii este aceea de a freca cateva granule intre degete.Daca
sfaramaturile nu se omogenizeaza si raman independente,totul este in
ordine.Dupa uscare,se va mai face o cernere pentru o mai buna separare.Polenul
recoltat manual se usuca in acelasi mod,necesitand insa o mai mare
atentie,datorita faptului ca este foarte fin.Bineinteles cei care au un uscator
de polen, vor executa uscarea mult mai rapid.Un principiu de baza este acela ca
temperatura de uscare sa nu depaseasca 45 grade C,indiferent de modalitatea
uscarii.
Conservarea polenului :
Dupa ce stuparul si-a uscat polenul,trebuie sa-l conserve pentru a rezista pana
in momentul folosirii.In aeasta directie,se cunosc mai multe metode:
O conservare buna si simpla se poate face prin
ambalarea polenului bine uscat in pungi de polietilena,etanse si bine
sigilate.Deoarece polenul este un produs hidroscopic,depozitarea acestor pungi
se face in incaperi racoroase si lipsite de umiditate excesiva.
O alta metoda cu un grad mai mare de siguranta este
amestecarea polenului cu zahar pudra.Fiecare kg de polen se amesteca cu 1/2 kg
zahar pudra si se ambaleaza in recipiente ermetic inchise,avand un strat
suplimentar de zahar la fund si deasupra.
Conservarea polenului in miere lichida,este o metoda
larg folosita.Un kg de polen se amesteca bine cu 0,4 kg miere lichida si usor
incalzita si se ambaleaza in borcane cu capac.Deasupra amestecului se mai pune
un strat de miere pentru protectie. Borcanele se tin la
frigider pana la folosire.
Exista pentru conservarea polenului si doua metode
chimice.Una consta in introducerea unui anume volum de CO2 in sacul cu polen si
sigilarea ulterioara.Inainte vreme se goleau doua capsule de autosifon,acum se impune deplasarea la un centru de sifoane care
poseda butelii de CO2.
Cealalta modalitate este introducerea in sacul cu polen
a catorva bucati de vata impregnate cu teraclorura de carbon.Doza uzitata este
20 picaturi la kg de polen.Tetraclorura de carbon se gaseste in farmacii,unde se foloseste ca reactiv.
Bibliobrafie : C . Antonescu - Albinele si....noi ;
edit.2 - 1984 ; E .Marza si N. Nicolaide - Initierea si practica in apicultura
, 1990 ; Z . Voiculescu - Colectarea si conditionarea polenului
,Apicultura in
|
