IMBUNATATIRI FUNCIARE - DEZVOLTAREA IRIGATIILOR SI CARACTERIZAREA GENERALA A AMENAJARILOR DE IRIGATIILOR

IMBUNATATIRI FUNCIARE - DEZVOLTAREA IRIGATIILOR SI CARACTERIZAREA GENERALA A AMENAJARILOR DE IRIGATIILOR

Locul irigatiilor in agricultura Romaniei

Irigatiile au fost considerate in ultimele decenii ca una din principalele cai de intensificare a agriculturii si de crestere a productiei, desi cauze mutiple au avut ca efect obtinerea unor rezultate tehnice si economice mult inferioare nivelului proiectat.

Si totusi in actuala situatie a economiei in general si a agriculturii in special, irigatiile trebuie sa constituie nu numai o crestere semnificativa a randamentelor si a stabilitatii recoltelor, dar si sa asigure un grad acceptabil de rentabilitate la nivelul exploatatiei agricole 323e47d .

Cea mai mare problema este insa cea a inzestrarii cu echipamente de udare, ale caror pondere in structura investitiilor la nivel de exploatatie este apreciata mult prea mica comparativ cu cea a altor utilaje.

Sistemul de irigatie. Elementele componente. Metode de udare

Aprovizionarea dirijata a plantelor cu apa prin irigare necesita executarea unui complex de lucrari si amenajari cu ajutorul carora se realizeaza captarea si preluarea apei din sursa, transportul pana la terenul de irigat si distribuirea acesteia la plante.

Totalitatea constructiilor si amenajarilor ce se executa in acest scop formeaza un sistem de irigatie

PRINCIPALELE PARTI COMPONENTE ALE UNUI SISTEM DE IRIGATIE SUNT :

Priza de apa, prin intermediul careia se asigura captarea debitului de apa din sursa si transportul pana la capatul amonte al canalului de aductie;

Reteaua de aductiune formata din canale, conducte sau jgheaburi de diferite ordine, cu rol de a conduce apa de la priza la reteaua de distributie pe terenul de irigat;

Reteaua de distributie formata din canale, conducte sau jgheaburi de diferite ordine, cu rol de conducere a apei pana la sectoarele de irigatie;

Lucrari de amenajare interioara care se executa in cadrul sectoarelor de udare in scopul asigurarii conditiilor de preluare a apei din canal, , jgheabul sau conducta distribuitoare de sector si distribuirea acesteia cat mai uniform pe teren la plante;

Reteaua de canale de colectare si evacuare a apei in surplusul care are rolul de a prelua debitele neconsumate din capatul aval al canaleleor de alimentare, de a permite descarcarea canalelor de irigatie in caz de avarii, precum si de a colecta surplusul de apa de pe terenul de irigat provenit din irigatii excesive, precipitatii, avarii etc.

Constructii si instalatii hidrotehnice pe reteaua de irigatie, cu rol de a permite reglarea debitelor si nivelurilor, masurarea debitelor, automatizarea distribuirii apei, protectia sistemului, intretinerea sistemului, asigurarea circulatiei etc.

Metoda de udare reprezinta modul in care apa de irigatie este distribuita plantelor, in contextul acestei definitii se deosebesc urmatoarele metode:

metoda de udare prin scurgere la suprafata;

metoda de udare prin submersiune;

metoda de udare subterana;

metoda de udare prin aspersiune;

metoda de udare localizata.

Orografia terenului, respectiv elementele de microrelief si panta terenului reprezinta primele conditii care se cer analizate si interpretate in vederea stabilirii sau alegerii metodei de udare astfel:

pe terenurile relativ plane si uniforme cu pante lungi si cu valori mici, sub 0,7 %, se recomanda udarea prin aspersiune, precum si udarea localizata prin picurare;

pe terenurile cu pante mai mari de 3% se recomanda udarea prin aspersiune, avand grija ca intensitatea de stropire sa nu depaseasca viteza de infiltratie a apei in sol pentru a nu se produce scurgeri;

pe terenurile cu microrelief mai framantat se recomanda udarea prin aspersiune;

pe terenurile cu microrelief framantat, in special terenurile cu crovuri cu densitate mare, se recomanda, cel putin pentru aceasta etapa, udarea prin aspersiune si udarea localizata.

Conditiile pedoclimatice devin criterii de alegere a metodei de udare daca sunt privite prin prisma urmatoarelor aspecte: gradul de uniformitate a solului, textura solului, viteza de infiltratie a apei din sol, capacitatea solului de inmagazinare a apei, rezistenta solului la eroziune, gradul de salinizare a solului.

Conditiile hidrogeologice sunt criterii de alegere a metodei de udare in legatura cu dinamica nivelurilor si cu gradul de mineralizare a apelor freatice.

Conditiile climatice, prin elementele lor caracteristice cum sunt: regimul eolian, indicii precipitatiilor, regimul temperaturilor etc. concura la alegerea metodei de udare.

Conditiile social-economice pot constitui criterii de alegere a uneia, alteia sau a mai multor metode de udare, in legatura cu marimea investitiei speciale, puterea economica a asociatiilor agricole din teritoriul considerat, forta de munca existenta si in perspectiva.

Udarea prin submersie

Udarea prin submersie sau inundare, folosita la noi, in exclusivitate pentru cultura orezului, consta in realizarea pe parcele special amenajate a unui strat de apa cu grosimi de 10-20 cm, functie de cerintele culturii pe perioade de vegetatie.

Metoda de udare subterana

Udarea subterana se realizeaa printr-o retea de conducte din ceramica, azbociment, material plastic etc., ingropata la adancimi de

0,4 - 0,6 m si prin care apa circuland, patrunde pe la rosturi sau prin fante, in masa solului.

Metoda de udare prin aspersiune:

Udarea prin aspersiune consta in pulverizarea apei in atmosfera sub presiune, cu ajutorul unor dispozitive denumite aspersoare si revenirea acesteia, pe suprafata solului sau a plantelor sub forma de picaturi.

Instalatii de irigat prin aspersiune: Calitatea udarii prin aspersiune este legata, in cea mai mare parte, de caracteristicile echipamentului mobil de udare, respectiv de caracteristicile dispozitivelor de pulverizare a apei denumita aspersoare.

Aspersorul, dispozitivul care pulverizeaza apa in atmosfera, se realizeaza intr-o mare diversitate a timpului. Din punct de vedere functional se deosebesc:

aspersoare de joasa, medie si inalta presiune;

cu raza de stropire mica, medie si mare;

cu intensitatea de stropire mica, medie si mare;

cu pulverizare fina si groasa.

Aripile de udare, dupa rolul, mobilitatea si unele particularitati de constructie, pot fi de urmatoarele tipuri:

aripi fixe;

aripi stationare;

aripi autodeplasabile.

Metoda de udare localizata - caracterizata, printr-o suprafata amenajata care nu se umezeste in intregime, ci numai de-a lungul randurilor de plante, spatiile dintre randuri ramanand de regula uscate.

Udarea prin picurare - consta in trecerea apei de la presiunea de regim din reteaua de transport la presiunea de distributie cu ajutorul unor dispozitive speciale denumite picuratoare, care realizeaza o administrare lenta a apei.

Udarea prin rampe perforate - consta dintr-o retea de conducte confectionate din polietilena sau din PVC, pozate in rigole de-a lungul randurilor de plante si prevazute cu orificii pentru iesirea apei.

Surse de apa pentru irigatii

Pentru irigatii se folosesc diferite surse de apa: de suprafata, ape subterane si ape marine.

Apa dintr-o sursa trebuie sa indeplineasca doua conditii esentiale: sa fie asiguratoare din punct de vedere cantitativ si sa corespunda din punct de vedere calitativ.

Apele de suprafata: sunt formate din apa raurilor, lacurilor artificiale si naturale etc. O alta sursa de apa o constituie apa corepunzatoare din punct de vedere calitativ din lacurile naturale.

Apele uzate, provenite din colectoarele oraselor, complexelor agrozootehnice, diferite industrii etc., pentru a putea fi folosite necesita in prealabil tratamente de epurare

Apele subterane - debitele mici si captarea, fac ca aceste ape sa fie utilizate pe scara redusa pentru irigatii.

Apele marine - vor constitui in viitor o sursa de apa pentru irigatii demna de luat in seama.

Folosirea pentru irigatii a apei marilor impune desalinizarea, iar pana in prezent nu s-a reusit sa se obtina ape desalinizate la costuri scazute, ceea ce face ca aceasta sursa inepuizabila sa ramana pentru moment pe plan secundar.

Elemente componente ale sitemului de amenajare cu canale deschise

Acest tip de amenajare, in cadrul careia aductiunea si distributia apei pe teren se fac prin intermediul unei retele de canale deschise, de diferite ordine, se folosesc cu precadere in cazul metodei de udare prin scurgere la suprafata, precum ti la udarea prin submersiune.

Tipul de amenajare cu canale deschise cuprinde urmatoarea retea permanenta de canale:

canalul magistral sau de aductiune (CA);

canale distribuitoare de ordinul I (CD I);

canale distribuitoare de ordinul II (CD II);

canale distribuitoare de grup de sector (CDGS);

canale distribuitoare de sector (CDS);

Elemente componente ale sitemului de amenajare cu conducte ingropate

In amenajarile moderne de irigatii sistemele de irigatii cu conducte ingropate ocupa un loc important, acest tip de amenajare prezentand, comparativ cu alte tipuri de amenajare, o serie de aventaje:

-economia de apa prin reducerea pierderilor pe reteaua de distributie;

-reducerea suprafetei de teren scoasa din cultura;

-expoatarea mai usoara datorita posibilitatii automatizarii distributiei apei in sistemul de irigatie si folosirii unui numar mic de brate de munca;

apometria se poate realiza in conditii de mare precizie si cu investitii minime.

Partile componente ale sitemului :

statia de pompare de baza (SPB);

canalul de aductiune (CA);

statiile de pompare de punere sub presiune (SPP);

conductele ingropate de diferite ordine (ord. I, II, III);

antenelele.

Suprafata deservita de o statie de pompare de punere sub presiune poarta numele de PLOT.