LUCRARILE SOLULUI - CONCEPT, EVOLUTIE, CLASIFICARE
Concept si evolutie in lucrarile solului
Plantele de cultura fara ajutorul omului nu pot sa concureze pe cele din flora spontana, ele avand cerinte ridicate fata de insusirile solului (densitatea aparenta mai mica, afanarea si maruntirea solului corespunzatoare etc.), ceea ce impune interventia omului prin diferite lucrari, in mod diferit, in functie de zona agricola, tipul de sol si specia cultivata. Astfel au aparut diferite metode de lucrarea solului pentru: cult 343j99d uri de camp si furajere, culturi legumicole in camp si spatii protejate, plantatii pomicole si viticole.
Lucrarile solului reprezinta una din verigile principale din tehnologia de cultura. Din dorinta de a obtine productii din ce in ce mai mari, omul a dezvoltat lucrarile solului pana la exagerare, ducand in unele situatii la deteriorarea unor insusiri ale acestuia (distrugerea structurii, compactarea, reducerea continutului in humus etc.).
Executarea corecta a lucrarilor solului si utilizarea eficienta a factorilor de vegetatie conduce la obtinerea de productii stabile, asigurandu-se totodata conditii favorabile in evolutia fertilitatii solului si conservarea acestuia, el fiind principalul mijloc de productie in agricultura.
Omul primitiv, din simplu culegator, a trecut la productia de bunuri alimentare, la inceput prin folosirea unor unelte rudimentare din piatra si lemn, iar apoi la descoperirea bronzului si a fierului, ducand la confectionarea unor unelte mai eficiente.
Agricultura Evului Mediu se caracterizeaza prin deschiderea de brazde, maruntirea stratului superficial, asigurand in felul acesta conditii de germinare a semintelor si distrugerea buruienilor.
Dezvoltarea civilizatiei umane in epoca moderna a determinat modernizarea tehnologiilor agricole, prin aparitia industriei constructoare de masini.
Perfectionarea tehnologiilor de cultura, aplicarea mecanizarii si chimizarii au impus un ritm accelerat de intensificare a productiei agricole in scopul obtinerii unor profituri din ce in ce mai mari, lucru semnalat inca din 1930, ducand la degradarea rapida a solului prin inrautatirea proprietatilor fizico-chimice si eroziunea accentuata ale acestuia (BRINK, 1951).
Clasificarea lucrarilor solului
Lucrarile solului pot fi clasificate dupa diferite criterii: dupa uneltele utilizate, modul de executare etc. Dupa unelte se poate mentiona lucrarea solului cu plugul, lucrarea cu grapa cu discuri, cu freza si de asemenea cu masini speciale, si alte masini. Dupa epoca de executare: de vara, de toamna si de primavara. In functie de adancimea de lucru se clasifica in: lucrari superficiale, lucrari adanci, lucrari foarte adanci si lucrari de desfundare.
Necesitatea lucrarii solului apare in special datorita tasarii acestuia sub actiunea mijloacelor mecanice, a precipitatiilor, a apei de irigat etc.
Intensitatea interventiei asupra solului prin lucrari trebuie stabilita foarte atent.
Cercetarile minutioase, privind metodele de cultivare a plantelor, in SUA a facut posibila clasificarea lucrarilor solului in functie de intensitatea mobilizarii stratului arabil (LESSIFER, 1982).
lucrarea cu plugul - Plow Tillage - numit si sistem clasic de lucrare a solului, consta in efectuarea araturii cu plugul cu cormana si pregatirea ulterioara a unui pat germinativ;
sistemul de lucrari superficiale - Minimum Tillage sau Surface-Tillage - caracterizat prin lucrarea solului cu unelte fara intoarcerea brazdei si incorporarea partiala a resturilor vegetale;
sistemul de cultura fara lucrari - No Tillage - consta in utilizarea unui sistem special de masini;
Ultimele doua sisteme sunt parte componenta a noului concept - sisteme de lucrari de conservare ale solului (S.L.C.S.).
In Romania, sistemul actual de lucrari ale solului are si elemente ale sistemului minim, nemaifiind un sistem clasic in intregime.
Se poate discuta despre trei grupe de sisteme de lucrare a solului:
a) Sistemul de lucrari pentru culturile de toamna;
b) Sistemul de lucrari pentru culturile de primavara;
c) Sistemul de lucrari pentru culturile succesive;
Sistemul de conservare a solului (S.L.C.S.) a aparut la inceput cu sistem minim de lucrari (Minimum Tillage). Bazele S.L.C.S. au fost puse de stiinta si practica Canadiana (BUTURAC, 1994).
Sistemul de lucrari de conservare a solului este un concept larg, dar care are ca indicatori de baza eliminarea araturii cu intoarcerea brazdelor, total sau un numar de trei ani, mentinerea la suprafata solului a resturilor vegetale total sau cel putin 30% din acestea, (HAYS, 1982; CARTER, 1994, citati de BUDOI 1996) reducerea numarului de lucrari etc.
Sistemul de lucrari minime ale solului este numit si sistemul de mulci (Minimum Tillage sau Mulch Tillage) are ca cerinte principale:
lucrarea de baza efectuata cu unelte care sa nu intoarca brazda (cizel, plug paraplaw etc) in anumite situatii fiind admisa odata la 3-5 ani, o aratura cu intoarcerea brazdei;
un numar redus de lucrari ale solului in comparatie cu sistemul clasic;
resturile vegetale, tocate inainte de efectuarea lucrarii de baza sunt incorporate superficial, partial, ramanand 30-60% la suprafata solului, aceasta fiind o cerinta obligatorie pentru acest sistem (HAYS, 1982).
Solul poate fi lucrat oricand in perioada de la recoltarea plantei premergatoare pana la semanat, cu unelte care incorporeaza partial resturile vegetale (ALMROS si CAPELAND, 1994).
Dintre avantajele acestui sistem amintim:
numarul mic de treceri pe teren, reducerea riscului de a distruge cultura;
nu se aduc la suprafata solului orizonturile bogate in argila;
materia organica se acumuleaza in straturile superficiale, asigurandu-se astfel o structurare mai buna a solului;
semintele de buruieni nu mai sunt incorporate in profunzime.
Dezavantajele acestui sistem sunt:
cresterea infestarii solului cu buruieni;
reducerea porozitatii solului, fiind afectate schimbarile de gaze;
sistemul radicular al plantelor este mai putin dezvoltat si mai superficial.
In Romania acest sistem este mai putin practicat, si de regula, la noi se defineste ca sistem minim, acela in care se reduce numarul de lucrari fata de cel conventional, aratura fiind inlocuita odata la 3-4 ani sau reducerea numarului de treceri prin efectuarea concomitenta a mai multor procese tehnologice.
Diversitatea tipurilor de sol din Romania face ca aplicarea sistemelor de lucrare a solului neconventionala sa poata fi practicata pe 42% din suprafata arabila (15% in conditii favorabile si 27% in conditii moderat favorabile - CARNACHE si colab., 1986).
Primele experiente cu sistemul minim de lucrari au fost efectuate in Romania pentru cultura porumbului, in 1962 la I.C.C.P.T. Fundulea si apoi in alte statiuni de cercetare ca: Lovrin, Oradea etc.
Primele rezultate apar publicate in 1966 (SARPE si colab., 1991).
Cercetarile din tara noastra au aratat initial pretabilitatea nivelului minim de lucrare a solului, pentru cereale paioase si leguminoase pentru boabe. La cerealele paioase, sistemul Rotaseeder si Semavor nu au dat rezultate asteptate, neasigurand o distributie uniforma a semintelor (PINTILIE si colab., 1976, 1978).
Sistemul "fara aratura" sau semanat direct (No Tillage sau direct dril) a aparut odata cu dezvoltarea industriei de erbicide.
Semanatul se efectueaza direct in miriste sau terenuri cu resturi vegetale, buruienile se distrug cu erbicide, iar in sol se executa deschideri in care se introduc semintele si ingrasamintele.
Covorul vegetal, uscat, ramane la suprafata, constituind un mulci si o buna protectie impotriva eroziunii (PHILIPS si YOUNG, 1975). Rezultatele obtinute in statul Virginia (1972) au aratat ca sistemul No Tillage, asigura acelasi efect asupra productiei cu doze mai mici de ingrasaminte cu fosfor si potasiu, iar evolutia apei este mai redusa, datorita stratului vegetal protector (BUDOI, 1996).
In Romania, utilizarea de lucrare a solului cu semanat concomitent la porumb, in conditiile de la Fundulea a determinat pierderi de 15% din productie.
Reducerea lucrarii solului la porumb a luat amploare dupa utilizarea erbicidelor cu spectru larg de actiune (SARPE si colab., 1996; ULINICI si colab., 1967).
Din S.L.C.S. fac parte si alte sisteme de lucrare a solului ca:
sistemul de lucrari pe biloane, preferat pe solurile cu drenaj mai redus; cercetarile din Romania de la Urleasa-Braila si Apahida-Cluj (1985-1991) de catre TIANU au aratat eficacitatea sistemului.
sistemul de lucrari pe benzi inguste, care se deosebeste de sistemul No Tillage prin latimea mai mare a zonei lucrate, care aici este de 15-25 cm.
Cercetarile mai recente privind sisteme minime de lucrari ale solului, vizeaza introducerea de tip cizel paraplaw care lucreaza fara rasturnarea brazdei.
In cadrul celei de-a doua conferinte a Organizatiei Internationale de Conservare a Solului, organizata la Born (Germania) in perioada 26-30 august 1996, s-a pus un accent deosebit pe folosirea durabila a solului.
Dintre cei mai renumiti cercetatori din domeniul stiintei agricole, ce au participat, au prezentat referate documentate BLUM W. - "Conservarea solului si folosirea durabila a acestuia". Noutati privind modelele, tehnologiile si practicile - autorul afirma ca este necesara dezvoltarea viziunii in viitor, despre o natiune productiva in armonie cu sanatatea pamantului, inventarierea resurselor, experimentari care sa permita proprietarilor de pamant sa extinda resursele naturale, ajutorul ce trebuie acordat fermierului de catre comunitatea locala sau regionala, ajutorul care trebuie dat pentru scopuri de conservare a resurselor.
La Conferinta precizata mai sus, RERKASEN si alti cercetatori au prezentat si documentat influenta factorilor demografici, socio-economici si culturali asupra folosirii durabile a solului. SCHARPERSEEF si alti colaboratori au dezvoltat problemele privind impactul regional al schimbarilor de clima asupra solurilor.
Lucrarile acestei conferinte dovedesc, inca o data, preocuparea oamenilor de stiinta pentru utilizarea judicioasa a acestei bogatii naturale care este solul, fara de care existenta umanitatii nu ar fi posibila.
|
