MASURI FOLOSITE IN COMBATEREA BOLILOR SI DAUNATORILOR
1 MASURI ORGANIZATORICE SI DE CARANTINA FITOSANITARA
Masurile organizatorice urmaresc evidenta, dinamica si avertizarea bolilor prin:
- identificarea agentilor patogeni, determinarea ariei lor de raspandire, a densitatii atacului (evidenta);
- stabilirea procesului de crestere sau descrestere in timp a atacului agentilor patogeni in perimetrul arie de raspandire (dinamica);
- stabilirea cu precizie relative a aparitiei agentilor patogeni in perioada urmatoare si pe un teritoriu dat (prognoza):
- stabilirea timpului optim pentru aplicarea tratamentului (avertizarea).
Aceste masuri trebuie sa fie sustinute si completate prin masuri stricte de control si carantina fitosanitara, care urmaresc preantampinarea introducerii in 848j97i tara a parazitilor primejdiosi si a raspandirii lor din regiuni ingestate in alte regiuni insa necontaminate.
Procesul de productie in agricultura este deosebit de complex si depinde de o serie de factori narurali, tehnici, economici, sociali etc.
Agricultura intensive nu este posibila fara reconsiderarea posibilitatilor de lupta integrate impotriva bolilor si daunatorilor, mai ales in perspectiva dezvoltarii schimburilor de produse vegetale si material biologic pe plan international, care pot facilita inmultirea daunatorilor si agentilor patogeni din culturi.
In masurile de carantina fitosanitara sunt cuprinse toate actiunile ce se intreprind cu scopul de a preintampina raspandirea fitoparazitilor periculosi pe noi teritorii si localizarea acestora pe teritoriile pe care se gasesc, pana la lichidarea lor.
Aplicarea masurilor de control fitosanitar si carantina se efectueaza prin inspectoratele judetene de productia plantelor si prin inspectoratele vamale. Sunt supuse controlului fitosanitar culturilor de camp, livezile, plantatiile viticole, pepinierele, serele, silozurile, depozitele. Normele de executare a controlului fitosanitar difera pentru fiecare boala in parte si ele sunt stabilite stiintific. Controlul fitosanitar este facut de echipe alcatuite din personal calificat.
2 MASURI AGROFITOTEHNICE
Masurile agrofitotehnice sunt cele mai vechi,fiind cunoscute si sub denumirea de masuri culturale. Ca mijloc de lupta impotriva agentilor fitopatogeni, aceste masuri actioneaza prin:
- modificarea conditiilor de mediu inconjurator, pentru a le face nefavorabile dezvoltarii agentilor fitopatogeni si favorabile pentru dusmanii naturaliai acestora;
- sporirea si fixarea rezistentei plantelor fata de atacul parazitilor, prin aplicarea de masuri agrotehnice corespunzatoare;
- direct asupra agentilor fitopatogeni, impiedicand dezvoltarea acestora in vederea combaterii lor.
Prin masurile agrofitotehnice mai importante, se pot enumera: sistemul de lucrare a solului, alegerea terenului, asolamentul, aplicarea ingrasamintelor, irigarea culturilor, recoltarea, selectionarea, cresterea si cultivarea de soiuri rezistente, igiena culturilor.
3 METODE SI MIJLOACE FIZICO -MECANICE
In general aceste mijloace au un caracter curativ, sunt economice, simple si majoritatea se pot aplica cu usurinta in practica.
Mijloace fizice. Ca agentii fizici de dezinfectare, in combaterea bolilor la plante, se folosesc: temperature – caldura, lumina solara, iradierea (cu raze X, gama, beta, infrarosii, ultraviolete), electricitatea.
Termoterapia semintelor si a materialului de plantat. Dezinfectarea termica a semintelor se bazeaza pe termosensibilitatea diferita a semintelor plantelor si a agentilor fitopatogeni. Temperature si timpul de tratat sunt astfel alese incat sa duca la distrugerea agentilor patogeni, fara sa afecteze facultatea germinativa a semintelor.
Tratamentul termic se poate aplica:
pe cale umeda (cu apa calda la diferite temperature, in functie de planta si agentul pathogen);
pe cale uscata (folosind aer cald).
Dezinfectarea termica a semintelor pe cale umeda a fost rezolvata stiintific inca din 1887 de catre Jensen si preconizata pentru combaterea taciunelui zburator la cereale, in trei faze: I=4 ore la 28-30 grade C pentru a activa miceliul din boabele infectate; II=10 minute la 51-52 grade C pentru distrugerea miceliului; III=1-2 minute in apa rece (socul termic sporeste eficacitatea tratamentului, urmat de zvantarea semintelor la umbra).
Mijloacele mecanice se folosesc pentru a inlatura unii paraziti de pe suprafata plantelor bolnave si a indeparta anumite parti ale plantelor bolnave ( chirurgie vegetala ).
Plantele perene, arborii si arbustii conserva an de an in scoarta agenti patogeni sub forma de miceliu sau spori. Dintre metodele mecanice de combatere care se folosesc mai mult, amintim:
eliminarea, prin taieri a ramurilor bolnave sau uscate ca urmare a atacului agentilor fitopatogeni, daunatorilor sau cauzelor fiziologice;
extirparea tumorilor, a cancerelor deschise, a necrozelor, a parazitilor voluminosi a unor plante parasite si a oricarui tesut atacat;
curatirea trunchiului si a ramurilor de scoarta in curs de exfoliere, de muschi si licheni, de fructificatii ale unor ciuperci;
curatirea scorburilor pana la tesutul sanatos; dezinfectarea si umplerea lor cu mortar, pentru consolidare. Aceste operatii se executa in timpul repausului vegetative al plantelor, folosind diferite unelte, iar materialul rezultat – focar de daunatori si spori ai diferitelor ciuperci – se distruge prin ardere.
Distrugerea plantelor bolnave si a gazdelor intermediare poate fi considerate si ca o masura agrotehnica de combatere. Se aplica in cazul cand atacul, prea avansat, face neeconomica combaterea pe alta cale, precum si in cazul ciupercilor heteroice care in ciclul evolutiv necesita doua plante gazda.
BIBLIOGRAFIE
Baicu T.,1982 Combaterea integrata a bolilor si daunatorilor si limitarea poluarii cu pesticide- Editura Ceres Bucuresti
Baicu T., Savescu A.,1986 Sisteme de combatere integrata a bolilor si daunatodilor pe culturi-Editura Ceres Bucuresti
Baicu T., Sesan Tatiana,1996 Fitopatologie agricola-Editura Ceres Bucuresti
Balachowschy A.S,1962-1972 Entomologie apliquee a la agriculture, Coleopteres-Lepidopteres, Editura Masson et Cie, Paris
Barbulescu Al., Popov C., Voinescu I., Rugina Marta, Mateias M.C., Guran Maria, Bratu R., 1993, Combaterea bolilor si daunatorilor unor culturi de camp-Editura Tehica Agricola, Bucuresti
Barbulescu Al., Popov C., Mateias M.C.,2000, Protectia culturilor de
Barbulescu Al., 2000, Diabrotica virgifera: un nou daunator periculos al porumbului in Romania-Editura Geea, Bucuresti
Barbulescu Al., 1997, Entomologie agricola-Editura Didactica si retrografica, Bucuresti
Muresan T., Sipas G., Paulian Fl., Moga I., 1973, Cultura porumbului-Editura Ceres, Bucuresti
Rosca I., 1999, Entomologie generala pentru agricultor-Editura Ceres, Bucuresti
Savescu A., 1960-1962, Album de protectia plantelor vol 1, 3 Centrul de material didactic si propaganda agricola, Bucuresti
Savulescu Tr., 1957, Porumbul - Studiul monografic - Editura Academiei Romane , Bucuresti
|
