Mazarea (Pisum sativum L.)

Mazarea (Pisum sativum L.)

Engleza-garden peas; Franceza-pois; Germana-erbs

1.1 Importanta economica

Mazarea este una din cele mai importante leguminoase pentru boabe cu utilizari multiple in alimentatie.

Mazarea se foloseste la preparatele culinare in stare proaspata sub forma de pastai (inainte de formarea semintelor), boabe verzi/usc 747e47h ate sau sub forma conservata. Valoarea energetica in stadiul verde este de 37 kcal/100 g, iar la cea uscata de 359 kcal/100 g.

Moduri de consumare a mazarii. La inceputurile sale, mazarea se cultiva mai ales pentru boabele sale uscate. Impreuna cu bobul mare de gradina si lintea, ea constituia o parte importanta a dietei majoritatii popoarelor din Europa in Evul Mediu. Noi cultivare de mazare au fost elaborate de catre englezi in acest timp, cunoscute ca mazare de gradina si mazare englezeasca. Odata cu inventarea conservarii si congelarii alimentelor, mazarea verde a devenit disponibila pe tot parcursul anului. Pastaile de mazare (mai ales cultivarele numite mangetout si mazare dulce) se folosesc la prepararea felurilor de mancare in care legumele sunt facute sote.

Din mazarea uscata sau galbena se face supa . In Japonia si in alte tari din Orientul Indepartat (Thailanda, Taiwan, Malaiezia) mazarea este prajita si sarata si mancata ca gustare. In Marea Britanie, mazarea numita fasole grasa se foloseste la prepararea budincii de mazare (porridge), un fel de mancare traditional. In America de Nord, un fel de mancare similar se numeste supa de mazare despicata (prin uscare, boabele de desfac in doua). In bucataria chinezeasca, lastarii de mazare se folosesc in mod obisnuit ca sote

Mazarea verde proaspata. In Marea Britanie, mazarea uscata, rehidratata si mazarea tip fasole grasa zdrobita, cunoscuta sub numele de pireu de mazare, sunt populare, mai intai in nordul Angliei, apoi peste tot, mai ales ca garnitura . In 2005, un sondaj efectuat pe un esantion d e2000 de oameni a aratat ca mazarea este a saptea leguma preferata a britanicilor. Mazarea se prelucreaza atunci cand ajunge la maturitate, uscata, muiata si apoi tratata pentru a se evita alterarea – un proces similar pasteurizarii. Mazarea fiarta se vinde uneori uscata si drajata cu wasabi ca gustare condimentata.

Faina obtinuta din boabele uscate si decorticate este folosita la prepararea supelor, a piureurilor etc. In amestec (5-10%) cu faina de grau da o paine gustoasa, cu valoare alimentara superioara (L.S. Muntean, 1995).

In hrana animalelor, mazarea are largi utilizari: boabele sub forma de fainuri – furaj concentrat; in amestec cu orzul sau secara – alcatuiesc borceagurile de toamna sau de primavara; consumate ca nutret verde sau fan. Produsele secundare (tulpini si teci) avand un continut de proteina de cca. 3 ori mai mare decat paiele de cereale sunt folosite in furajarea animalelor (cu precadere a ovinelor).

In industria conservelor serveste ca materie prima.

Este o excelenta planta premergatoare pentru majoritatea culturilor deoarece paraseste terenul devreme, il lasa curat de buruieni, imbogatit in azot si intr-o stare de fertilitate foarte buna.

1.2 Suprafete cultivate si productii obtinute

Mazarea se cultiva preponderent de la tropice pana la 40-50s latitudine nordica. Spre nord productiile scad din cauza insuficientei caldurii, iar spre sud acestea sunt limitate de caldurile excesive si seceta.

Suprafata mondiala cultivata cu mazare in anul 2001 a fost de 6,2 mil. ha .

Suprafetele cele mai mari au fost cultivate in: Canada – 1,3 mil. ha, China – 750 mii ha, India – 700 mii ha, Rusia – 575 mii ha, Franta – 417 mii ha si Australia – 315 mii ha.

Productia totala mondiala obtinuta in anul 2001, a fost de 10,5 mil. tone, iar productia medie in lume a fost de 1688 kg/ha.

Productia medie cea mai mare a fost realizata in Franta de 4028 kg/ha, urmata fiind de Germania – 3399 kg/ha, Ukraina – 2308 kg/ha, Rusia – 1739 kg/ha, iar la valori apropiate s-au situat: Canada 1572 kg/ha si China 1466 kg/ha.

Cea mai mare suprafata cultivata, in Romania, a fost in 1990 – 51,9 mii ha, urmata de anii 1994 – 34,3 mii ha, 1991 – 33,3, mii ha si 1995 – 32,2 mii ha, iar cu suprafetele cele mai restranse sunt anii: 1999 – 15,6 mii ha, 2001 – 15 mii ha, 1998 – 14 mii ha si anul 2000 cu numai 10,5 mii ha.

Productia totala realizata, a avut valoarea cea mai mare in anul 1995 – 54,2 mii tone, urmata de anul 1990 – 49,3 mii tone, iar cea mai mica a fost obtinuta in anul 2001 – 20 mii tone si 12 mii tone in anul 2000.

Tabelul 1.1

Productiile medii obtinute la mazare in Romania, 1900-2000

Kg/ha

Sursa: date F.A.O., 1990-2001

Productiile medii cele mai mari au fost realizate in anii: 1998 – 1742 kg/ha, 1730 kg/ha in anul 1999 si 1684 kg/ha in anul 1995, in timp ce productiile cele mai mici au fost obtinute la valori apropiate in anii: 1990 – 950 kg/ha si 1991 – 967 kg/ha . Referitor la perioada 2001-2006, in anul 2004,suprafata cultivata cu mazare, a ajuns la 23,6 mii ha, iar productia medie in ultimii trei ani a fost cuprinsa intre 2.035-3178 kg/ha.

Tabelul 1.2

Dinamica suprafetelor si productiilor de mazare, in Romania

Sursa: date statistice FAO

Fig. 1.1 Productia medie la mazare 2001-2006 (kg/ha)

1.3 Compozitia chimica a boabelor

Importanta economica a mazarii este data de compozitia chimica a boabelor, care le face larg utilizabile in alimentatia umana si hrana animalelor.

L.S. Muntean, 2003, dupa „Tehniques agricoles”, 1990 reda urmatoarea compozitie chimica (tabelul 1.3).

Continutul de substante proteice la mazare este mult mai mare (25%) fata de grau (12,9%).

Tabelul 1.3

Compozitia chimica a semintelor de mazare (g/100 g s.u.)

Sursa: L.S. Muntean, Fitotehnie, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 2003

Se remarca cantitatea mare de substante proteice din boabele de mazare, cat si calitatea deosebita a acestora, data de ponderea aminoacizilor esentiali: lizina, triptofan, metionina si cistina.

Continutul de proteina este determinat pe de o parte de factorii de natura ereditara, iar pe de alta parte de conditiile de cultura.

Ingrasamintele minerale au o influenta mare asupra continutului boabelor de mazare in substante proteice.

Valoarea energetica deosebita a boabelor de mazare este conferita de prezenta in cantitate mare, in compozitia chimica, a amidonului.

Mazarea verde contine: proteine (3%), hidrati de carbon (6%), sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier, vitamina A, B₁, B₂, niacin, vitamina C.

Cenusa contine o cantitate mare de potasiu (36-53% K₂O), fosfor (22-44% P₂O₅), magneziu (4-13% MgO), calciu (2-8% CaO) (Gh. Bilteanu, 1998).

Boabele ajunse la maturitate au un continut mare in vitaminele A si B, iar cele in stare verde contin vitaminele C si B₂.

Tulpinile si tecile contin apa – 15%, proteine – 14,3%, lipide – 1,9%, glucide – 22,8%, celuloza – 38,6% si cenusa 7,4%.

1.4 Cerinte fata de clima si sol

Temperatura. Perioada de vegetatie este de 60-75 zile la soiurile timpurii si 120-130 zile la cele tardive. Suma gradelor de temperatura este cuprinsa intre 1500^o- 2200^oC pe intreaga durata de vegetatie.

Mazarea creste si se dezvolta bine in climatul umed si racoros. Fata de caldura are cerinte moderate. Soiurile cu bob neted si rotund germineaza la 1- 2^oC, dar cele cu bob zbarcit necesita 3 - 4^oC. Dupa rasarire rezista la -4, - 6^oC.

Plantele cresc la temperaturi de 4 - 5^oC. Unele biotipuri ce se cultiva ca forme de toamna rezista la -12^oC si chiar mai putin.

La inflorire temperaturile optime sunt cuprinse intre 15 - 18^oC, iar la coacere intre 18 - 20^oC.

In conditii normale mazarea infloreste la sfarsitul lunii mai, astfel incat sunt asigurate conditii optime de temperatura.

Umiditatea. Prezinta cerinte mari fata de apa in timpul germinarii semintelor si la inceputul perioadei de vegetatie, pana isi formeaza un sistem radicular puternic. Mazarea este pretentioasa fata de umiditate necesitand in lunile mai si iunie 130 - 140 mm precipitatii. Deficitul de precipitatii asociat cu temperaturi ridicate in aceasta perioada determina un numar mic de pastai, de boabe in pastai si favorizeaza atacul de gargarita.

Consumul de apa este ridicat in perioada de inflorire - fructificare.

Mazarea este obisnuit o planta de zi lunga, dar exista biotipuri de zi scurta sau indiferente.

Solul. Fata de sol, mazarea este mai putin pretentioasa ca fasolea sau soia, dar cele mai bune soluri sunt cele fertile, permeabile cu o capacitatea mare de retinere a apei, bine aprovizionate cu fosfor si calciu, cu pH-ul cuprins intre 6,0 - 7,5, cu textura mijlocie, bine structurate, calde.

Solurile nisipoase, cele grele, neaerate si cele salinizate nu sunt recomandate.

Zonele ecologice

Zona foarte favorabila cuprinde Campia de Vest, centrul si nord-vestul Banatului si o parte din depresiunea Maramuresului. In aceste zone precipitatiile sunt bine repartizate, iar in perioada fructificarii temperatura nu depaseste 20^oC.

Zona favorabila I cuprinde Campia Dunarii (fara Baragan si zona de nisipuri) valea Muresului si Tarnavelor, Campia Transilivaniei si depresiunea Jijiei si a Bacaului.

Zona favorabila II si III cuprinde celelalte terenuri agricole din: Campia de vest, Podisul Getic, al Transilvaniei si al Moldovei, Dobrogea si Baragan.

Si in zonele mai secetoase din Dobrogea, Baragan sau Moldova, mazarea da bune rezultate daca este semanata timpuriu, fructifica inainte de instalarea secetei si a temperaturilor ridicate, valorifica rezerva de apa din anotimpul rece.

Zona putin favorabila este cea premontana, subcarpatica, zonele nisipoase din lunca Dunarii si Siretului, unde ocupa suprafete mici sau nu se cultiva.

Evaluarea productiei la mazarea pentru boabe

La nivelul potentialului biologic al soiurilor, in conditii optime de tehnologie elementele de evaluare a productiei sunt urmatoarele:

a) Numarul de boabe mediu intr-un gram: 3,5-5,2;

b) Numarul de boabe/ pastaie: 3- 6.

c) Numarul de pastai/ planta:2- 8 g ;

 d) numarul de boabe/planta : 8- 32   ;

e) greutatea boabelor/planta :2- 4 ;

f) numarul de boabe semanate/m2 :100- 130;

g) Numarul de plante rasarite la metru patrat: 80- 110;

h) Productia calculata (P):