Notiuni generale despre porumbe (Prunus spinosa)

PORUMBE

Notiuni generale despre porumbe (Prunus spinosa)

Denumiri populare: cotobrei, curcudel, maracine, porumb, porumbel, scorobar, spin scorumbar, spinul cerbului, tarn. Planta se intalneste des la margini de padure, pe coline insorite, pe stancarii etc. de la campie si pana la zona de munte. Este o tufa scunda de 1- 3 metri, foarte ramificat si cu ramurile foarte spinoase. Frunzele au o forma eliptica sau oval-lanceolate, cu margini dintate, glabre sau paroase pe dos si apar dupa in¬florirea plantei. Florile sunt mici, solitare, cu 5 petale de culoare alba, cu multe stamine; apar primavara timpuriu inaintea frunzelor in perioada martie-aprilie .

Prumbelele sunt fructele porumbarului si se prezita sub forma de drupe mici, sferice, negricioase, cu pruina (bruma) albastra, groasa de marimea unei visine mici. Ele au pulpa aderenta la sambure, verde, acida si pronuntat astringent, de aceea nu pot fi consumate proaspete decat la supracoacere si in cantitate foarte mica; se recolteaza foarte tarziu, in noiembrie, dupa caderea brumei, care duce la scaderea astringentiei deoarece contin foarte mult tanin; persista si iarna pe ramuri. Oamenii de la tara spun ca nu e cazul sa incerci a gusta porumbele inainte de a fi cazut pe ele prima bruma, pentru ca o sa ti se faca gura punga.

Are numeroase efecte terapeutice printre care: afectiuni ale aparatului cardio vascular, boli de rinichi, boli de vezica, constipatie, diaree, diuretic eruptii tegumentare, guta, hipotensiune, nevroze, sedativ nervos, stimularea diurezei, tonic.

La coacerea deplina, porumbele contin : apa (circa 86%), zaharuri (6,0 ' 8,3%), acizi (1,6'1,9%), substante tanante (circa 1,7%), proteine (0,7%), celuloza (0,5%), polifenoli, antociani, gumirezine, elemente minerale (potasiu, fosfor, calciu, magn&ziu, fier, cupru, sodiu s.a.), provitamina A, vitaminele B15 B2, PP, C s.a. Dintre fructe, porumbele sunt cele mai bogate in tanin. Valoarea lor energetica este; de circa 56 kcal la 100 g. In scopuri terapeutice se folosesc fructele si florile de Porumbar, ambele avand efect astringent (antidiareic), diuretic, depurativ, tonifiant, antiseptic si sedativ (in bolile cardiovasculare). Totodata, fructele (sub forma de decoct) si florile de Porumbar (sub forma de infuzie) contribuie la eliminarea (dezintegrarea) acidului uric din sange.

Particularitati ale speciei si recoltarea

Primavara, prin tufarisuri, pe coline sau in viroage, la marginea padurilor, a cailor ferate, de la campie si pana la munte, se tntinde podoaba florilor arbustilor de porumbar.

Florile se recolteaza la inceputul primaverii pe timp uscat. Fructele se culeg toamna prin lunile octombrie-noiembrie, dupa caderea brumei. In aceasta perioada ele au cantitatea cea mai mare in zahar.

Ecologie si raspandire . Planta extrem de rustica, putin pretentioasa la conditiile de mediu. Este un arbust foarte rezistent la seceta, chiar prelungita, precum si la ger, chiar cand solul este dezvelit. Este planta de lumina directa, nu suporta umbrirea.

Cerinte foarte reduse fata de sol, putind vegeta pe soluri compacte, lutoase sau luto-argiloase, ca si pe locuri pietroase. Deoarece drajoneaza puternic, se manifesta ca planta invadanta.

Altitudinal se intalneste in zona de campie si cea colinara, in lumi­nisuri si margini de paduri, terenuri necultivate, coaste pietroase si insorite, razoare, margini de drumuri si cai ferate, pasuni si finete neingrijite.

Recoltare. Se poate recolta in toate judetele tarii. Florile se recol­teaza in perioada de inceput a infloririi, pe timp uscat, deoarece intr-o faza mai avansata petalele se scutura cu usurinta.

Metode de recoltare pentru porumbar

prin ciupire, floare cu floare sau prin ta­ierea unor ramurele mici care se strujesc imediat; prin aceste metode randamentul e mai redus, dar se obtine un produs de calitate supe­rioara ;

prin baterea ramurilor cu un bat si colectarea florilor pe pre­late puse la baza arbustului ;

prin taierea ramurilor inflorite, uscarea iar apoi scuturarea lor.

Fructele se recolteaza toamna, dupa caderea brumei (octombrie-noiembrie), care duce la pierderea astringentei si marirea procentului de zaharuri.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii. Florile recoltate prin scuturare se siteaza si apoi se vantura pentru indepartarea spinilor, frun­zelor, mugurilor si corpurilor straine. Fructele de asemenea se trec prin vanturatoare, apoi se selecteaza fructele ranite, atacate de daunatori, imature.

Uscarea este un factor determinant pentru obtinerea unui produs de buna calitate la produsul Flores. La o uscare lenta florile se inrosesc sau se brunifica, depreciind calitatea produsului. De aceea, in principal se recomanda uscarea artificiala foarte rapida la o temperatura de 40° si numai in cazul unei ventilatii foarte bune si a posibilitatii tinerii pro­dusului in camere incalzite se va putea face cu bune rezultate si pe cale naturala.

Fructele se preiau in stare proaspata si se usuca numai pe cale artificiala, ridicand treptat temperatura pina la 60—70° (la ridicarea brusca a temperaturii, acestea pierd culoarea naturala, zaharurile pot iesi si depune la suprafata, dand o culoare albicioasa, se produc caramelizari si strangerea fructelor mai multe la un loc in blocuri). Uscarea este termi­nata odata cu zbarcirea fructelor.

Mod de uscare. Florile se usuca in straturi subtiri, cat mai repede, pe cale naturala sau artificiala, la o temperatura de 40 grade C. Fructele se pot usca pe cale naturala, insa pentru ca necesita mult timp, se prefera uscarea pe cale artificiala, la o temperatura de 60-70 grade C. Temperatura de uscare este bine sa creasca treptat, iar locul sa fie bine aerisit. Din 4-5 kg de flori si 2,5-3 kg de fructe se obtine 1 kg produs uscat.

Conditiile tehnice de receptie prevad pentru flori receptionarea lor pe doua categorii, in functie de continutul de impuritati.