PARTICULARITATI ale ECOLOGIEI viticole
Ecologia viticola se ocupa cu implementarea in viticultura a principiilor ecologiei (de la grecescul oikos = casa, gospodarie si logos = stiinta).
Vitele, pe langa influentele binefacatoare asupra atmosferei si litosferei, caracteristice tuturor plantelor verzi, produc si efecte negative. Ele inrautatesc mediul lor de cultura prin consumul de elemente nutritive si, se pare, prin 'toxinele' pe care le lasa in sol radacinile moarte si ramurile taiate.
Mediul lor de cultura este insa continuu imbunatatit de om. Interventiile omului nu se limiteaza numai la dirijarea conditiilor de mediu, fapt care face indispensabila cunoasterea ecologiei si dezvoltarea viticulturii ecologice, ci se extind si asupra vitelor pentru a le pune in concordanta cu mediul imbunatatit si a le proteja sau scoate de sub influenta factorilor nefavorabili sau mai putin favorabili.
Cunoasterea particularitatilor ecologice ale vitei de vie are importanta in elaborarea si fundamentarea activitatilor tehnice viticole.
Agroecosistemul viticol
Agroecosistemul viticol reprezinta unitatea functionala a biosferei, construita si exploatata de om in vederea transformarii energiei si substantei pentru obtinerea unei recolte utile, superioara cantitativ si calitativ, in conditii de profit. In acesta se introduce o cantitate suplimentara de energie, denumita energie culturala, care se reflecta in realizarea circuitelor de substanta, energie si informatie.
Constituite in plantatii la dimensiuni de centre viticole si podgorii, vitele influenteaza sesizabil si important mediul lor de viata. Ele modifica favorabil pentru organismele consumatoare de oxigen, compozitia atmosferei, reduc amplitudinea de temperatur 858b17i a zilnica, lunara si anuala, regleaza umiditatea atmosferica, opun rezistenta pierderii fertilitatii solului prin eroziune, infrumuseteaza peisajul s.a. Toate aceste influente exercitate de vite - direct si indirect - asupra mediului se rasfrang si asupra lor.
Influentele reciproce dintre vite si mediu sunt diferite in functie de mediul natural si cel imbunatatit de om, precum si de sistemul de cultura. O plantatie in care vitele sunt sustinute pe pergola - bolta - influenteaza in cu totul alt mod temperatura si umiditatea mediului decat intr-o plantatie cu vite cultivate cu tulpina scurta si plantate la distante mari. In primul caz, umbrirea permanenta a solului din vie reduce: pierderea de apa prin evaporare, temperatura de absorbtie a radacinilor, temperatura de asimilare a frunzelor si mareste umiditatea relativa a aerului, cu consecinte favorabile in locurile aride, cu temperaturi ridicate si, sunt cu totul nefavorabile, in locurile cu suficiente precipitatii si temperaturi moderate.
In decursul sutelor de ani de cultura a vitei de vie, podgorenii au cautat si au stabilit sisteme de cultura adecvate conditiilor de mediu si mijloacelor lor de cultura. Concomitent, au intervenit factori noi (mana, filoxera, soiuri noi, mecanizarea s.a.), care au determinat schimbarea sistemelor de cultura. In acelasi timp s-a modificat ecosistemul viticol. Agroecosistemul viticol rezulta din integrarea biocenozei viticole in fragmentul de mediu ocupat numit biotop, mediul fizic in care biocenoza semiartificiala locuieste delimitat dupa criterii socio-economice .
Biocenoza viticola este o biocenoza semiartificiala, constituita din plantatia viticola si toate organismele ei (microorganismele solului, boli, daunatori s.a.) prezente in spatiul de cultura (biotop), care traiesc in corelatii trofice si de alta natura, stabile. Aceasta, este mai simpla decat biocenoza naturala (pajiste, padure s.a.) deoarece are in componenta un singur producator primar (vita de vie). Ea, prezinta o stabilitate si complexitate mai redusa decat biocenozele naturale.
Biotopul reprezinta locul ocupat de biocenoza viticola, cuprinzand mediul abiotic (lumina, caldura, apa, aerul, solul s.a.). Intr-o plantatie viticola, acesta este format din totalitatea factorilor climatici, edafici, geografici si expozitionali. Componentele biotopului variaza in timp si spatiu in anumite limite. O prima categorie de variatie o constituie variatia cu o anumita periodicitate si anumita amplitudine (alternanta zi - noapte, succesiunea anotimpurilor s.a.). A doua categorie, variatia fara o anumita periodicitate, are caracter perturbator pentru biocenoza (de ex.: temperaturi foarte scazute sau foarte ridicate s.a.).
Stabilitatea si autoreglarea in ecosistemul viticol sunt realizate de catre om. Pentru optimizarea acestora, se recomanda controlul permanent in agroecosistem prin lucrari ale subsistemului agrofitotehnic (taieri, fertilizare s.a.) si cele ale subsistemului economico-social (materiale, baza energetica s.a.).
Insusirile ecosistemului viticol (informational, de programare si de conexiune inversa)
De-a lungul anilor au existat patru perioade ale ecosistemului viticol: natural, primitiv, traditional si dezvoltat. In cadrul ecosistemului dezvoltat, studiile au fundamentat influenta energiei solare si a altor factori de biotop, au evidentiat influenta factorilor agrofitotehnici si a celor din subsistemul economico-social. Cunoasterea cerintelor agrobiologice ale soiurilor a determinat delimitarea arealelor de cultura ale soiurilor si asocierea lor.
CLIMATOLOGIE VITICOLA
Influenta radiatiei solare se evidentiaza prin cea a radiatiei globale (ca suma dintre radiatia directa si cea difuza). In podgoriile din Romania, in intervalul 1.IV. - 30.IX., radiatia globala variaza intre 80 - 92 kcal/cm2, valorile mai mici de 80 kcal/cm2 fiind considerate ca restrictive (Oslobeanu M. si colab., 1991).
Un plus de 20% favorizeaza declansarea timpurie a unor fenofaze (dezmugurit, inflorit), in timp ce o diminuare cu circa 20 - 30% a radiatiei globale conduce la scaderea apreciabila a cantitatii de zaharuri si la cresterea aciditatii totale.
Eficienta bioenergetica se exprima prin cantitatea de energie solara convertita in produs biologic util (struguri). Necesitatea obtinerii unor coeficienti de convertire mai ridicati, determina pe viticultori sa aleaga la plantare soiuri cu potential ridicat de convertire a energiei radiante prin fotosinteza in biomasa utila, soiuri care valorifica bine cadrul energetic al arealului respectiv.
Influenta luminii
Asupra proceselor biologice ale vitei de vie, lumina exercita influenta prin intensitate, durata si calitatea luminii determinata de lungimea de unda a radiatiilor electro-magnetice din spectrul solar. Aceasta, actioneaza prin efectul ei asupra fotosintezei si transpiratiei, prin efectul termic si de activare a compusilor care evita alungirea excesiva a lastarilor (etiolare). Cerintele si competitia pentru lumina sunt diferite. Ele sunt in functie de: specie, soi, varsta, faza de vegetatie s.a. Cerintele sunt mai ridicate in fenofazele: inflorit, diferentierea mugurilor si maturarea boabelor.
Influenta temperaturii
Temperatura reprezinta principalul factor climatic si are o gama larga de fluctuatie, determinata de zona geografica a arealului viticol. Valorile temperaturii limiteaza cultivarea vitei de vie si influenteaza procesele fiziologo-biochimice, care determina cresterea si rodirea. Intre conditiile termice existente in ecotop si cele favorabile cultivarii vitei de vie exista corelatii pozitive. Favorabilitatea acestor conditii este diferita prin asigurarea unor nivele optime de la o fenofaza la alta.
Temperatura este elementul permanent, care prin variabilitatea lui determina cele mai caracteristice manifestari ale vitelor. Daca ne referim la variabilitatea cea mai generala a temperaturii din timpul anului, variabilitate care imparte anul in patru anotimpuri, se constata ca aceste anotimpuri exista si in manifestarea vitelor. Ciclul anual de temperatura determina ciclul biologic anual al vitelor. Paralelismul este deosebit de evident si il folosim la explicarea unor manifestari ale vitelor si in obtinerea unor efecte viticole.
Influenta temperaturii asupra vitelor si efectele produse, sunt diferite in cursul intregului ciclu biologic al vitelor. La acelasi nivel de temperatura, vitele raspund diferit in functie de faza fenologica si perioada de varsta, aceasta deoarece vitele parcurg modificari de la o etapa la alta si temperatura le gaseste in cu totul alte stari. Efectele temperaturii asupra vitelor sunt apoi diferite de la un moment la altul, in functie de prezenta in grade diferite a celorlalti factori climatici. Valorile temperaturii, care asigura intervale optime de desfasurare a proceselor biologice, se diferentiaza de la soi la soi.
Influenta umiditatii
Factorul de vegetatie apa, desi are o periodicitate ciclica, nu poate fi analizat decat in raport cu temperatura si lumina. Umiditatea provine din precipitatii si din evaporarea apelor.
Cantitatea medie de precipitatii anuale de 400 mm este considerata limita inferioara a cultivarii neirigate a vitei de vie. Limita superioara pentru cultivarea normala este considerata de 800 mm, iar 600 - 700 mm reprezinta o cantitate optima. Suma medie anuala de precipitatii, in Romania, este de 637 mm, cu valori mai ridicate in zona vestica si la altitudini mai mari. In tara noastra o parte din precipitatii cad sub forma de zapada, numarul zilelor cu ninsori creste de la malul Marii Negre (10 - 15 zile) spre campie (15 - 25 zile) si munti (peste 50 zile). Cantitatea precipitatiilor din perioada 1.IV. - 30.IX. de 250 - 400 mm, favorabila cultivarii vitei de vie, se realizeaza in toate regiunile viticole, dar este mai redusa in regiunea Colinele Dobrogei.
Influenta curentilor de aer
In tara noastra predomina, pentru altitudinile ridicate, circulatia vestica caracteristica latitudinilor medii. Pentru altitudinile mai joase, regimul curentilor de aer capata particularitati regionale. Pentru Podisul Transilvaniei, nordul Podisului Moldovei predomina vaturile din partea nord - vestica, iar in Dobrogea si Podisul Moldovei cele din nord. In estul Campiei Romane predomina vantul de nord - este (crivatul), iar in vestul Campiei Romane si Piemontul Getic vantul de vest si sud - vest (austrul). Frecventa, viteza si momentul declansarii acestora influenteaza desfasurarea proceselor fiziologo - biochimice dominante in cresterea si rodirea vitei de vie.
INTREBARI DE AUTOCONTROL
1. Biocenoza viticola
2. Biotopul in cadrul agroecosistemelor viticole
3 Influenta luminii si a temperaturii asupra vitei de vie
PARTICULARITATI ale ECOLOGIEI viticole
Ecologia viticola se ocupa cu implementarea in viticultura a principiilor ecologiei (de la grecescul oikos = casa, gospodarie si logos = stiinta).
Vitele, pe langa influentele binefacatoare asupra atmosferei si litosferei, caracteristice tuturor plantelor verzi, produc si efecte negative. Ele inrautatesc mediul lor de cultura prin consumul de elemente nutritive si, se pare, prin 'toxinele' pe care le lasa in sol radacinile moarte si ramurile taiate.
Mediul lor de cultura este insa continuu imbunatatit de om. Interventiile omului nu se limiteaza numai la dirijarea conditiilor de mediu, fapt care face indispensabila cunoasterea ecologiei si dezvoltarea viticulturii ecologice, ci se extind si asupra vitelor pentru a le pune in concordanta cu mediul imbunatatit si a le proteja sau scoate de sub influenta factorilor nefavorabili sau mai putin favorabili.
Cunoasterea particularitatilor ecologice ale vitei de vie are importanta in elaborarea si fundamentarea activitatilor tehnice viticole.
Agroecosistemul viticol
Agroecosistemul viticol reprezinta unitatea functionala a biosferei, construita si exploatata de om in vederea transformarii energiei si substantei pentru obtinerea unei recolte utile, superioara cantitativ si calitativ, in conditii de profit. In acesta se introduce o cantitate suplimentara de energie, denumita energie culturala, care se reflecta in realizarea circuitelor de substanta, energie si informatie.
Constituite in plantatii la dimensiuni de centre viticole si podgorii, vitele influenteaza sesizabil si important mediul lor de viata. Ele modifica favorabil pentru organismele consumatoare de oxigen, compozitia atmosferei, reduc amplitudinea de temperatur 858b17i a zilnica, lunara si anuala, regleaza umiditatea atmosferica, opun rezistenta pierderii fertilitatii solului prin eroziune, infrumuseteaza peisajul s.a. Toate aceste influente exercitate de vite - direct si indirect - asupra mediului se rasfrang si asupra lor.
Influentele reciproce dintre vite si mediu sunt diferite in functie de mediul natural si cel imbunatatit de om, precum si de sistemul de cultura. O plantatie in care vitele sunt sustinute pe pergola - bolta - influenteaza in cu totul alt mod temperatura si umiditatea mediului decat intr-o plantatie cu vite cultivate cu tulpina scurta si plantate la distante mari. In primul caz, umbrirea permanenta a solului din vie reduce: pierderea de apa prin evaporare, temperatura de absorbtie a radacinilor, temperatura de asimilare a frunzelor si mareste umiditatea relativa a aerului, cu consecinte favorabile in locurile aride, cu temperaturi ridicate si, sunt cu totul nefavorabile, in locurile cu suficiente precipitatii si temperaturi moderate.
In decursul sutelor de ani de cultura a vitei de vie, podgorenii au cautat si au stabilit sisteme de cultura adecvate conditiilor de mediu si mijloacelor lor de cultura. Concomitent, au intervenit factori noi (mana, filoxera, soiuri noi, mecanizarea s.a.), care au determinat schimbarea sistemelor de cultura. In acelasi timp s-a modificat ecosistemul viticol. Agroecosistemul viticol rezulta din integrarea biocenozei viticole in fragmentul de mediu ocupat numit biotop, mediul fizic in care biocenoza semiartificiala locuieste delimitat dupa criterii socio-economice .
Biocenoza viticola este o biocenoza semiartificiala, constituita din plantatia viticola si toate organismele ei (microorganismele solului, boli, daunatori s.a.) prezente in spatiul de cultura (biotop), care traiesc in corelatii trofice si de alta natura, stabile. Aceasta, este mai simpla decat biocenoza naturala (pajiste, padure s.a.) deoarece are in componenta un singur producator primar (vita de vie). Ea, prezinta o stabilitate si complexitate mai redusa decat biocenozele naturale.
Biotopul reprezinta locul ocupat de biocenoza viticola, cuprinzand mediul abiotic (lumina, caldura, apa, aerul, solul s.a.). Intr-o plantatie viticola, acesta este format din totalitatea factorilor climatici, edafici, geografici si expozitionali. Componentele biotopului variaza in timp si spatiu in anumite limite. O prima categorie de variatie o constituie variatia cu o anumita periodicitate si anumita amplitudine (alternanta zi - noapte, succesiunea anotimpurilor s.a.). A doua categorie, variatia fara o anumita periodicitate, are caracter perturbator pentru biocenoza (de ex.: temperaturi foarte scazute sau foarte ridicate s.a.).
Stabilitatea si autoreglarea in ecosistemul viticol sunt realizate de catre om. Pentru optimizarea acestora, se recomanda controlul permanent in agroecosistem prin lucrari ale subsistemului agrofitotehnic (taieri, fertilizare s.a.) si cele ale subsistemului economico-social (materiale, baza energetica s.a.).
Insusirile ecosistemului viticol (informational, de programare si de conexiune inversa)
De-a lungul anilor au existat patru perioade ale ecosistemului viticol: natural, primitiv, traditional si dezvoltat. In cadrul ecosistemului dezvoltat, studiile au fundamentat influenta energiei solare si a altor factori de biotop, au evidentiat influenta factorilor agrofitotehnici si a celor din subsistemul economico-social. Cunoasterea cerintelor agrobiologice ale soiurilor a determinat delimitarea arealelor de cultura ale soiurilor si asocierea lor.
CLIMATOLOGIE VITICOLA
Influenta radiatiei solare se evidentiaza prin cea a radiatiei globale (ca suma dintre radiatia directa si cea difuza). In podgoriile din Romania, in intervalul 1.IV. - 30.IX., radiatia globala variaza intre 80 - 92 kcal/cm2, valorile mai mici de 80 kcal/cm2 fiind considerate ca restrictive (Oslobeanu M. si colab., 1991).
Un plus de 20% favorizeaza declansarea timpurie a unor fenofaze (dezmugurit, inflorit), in timp ce o diminuare cu circa 20 - 30% a radiatiei globale conduce la scaderea apreciabila a cantitatii de zaharuri si la cresterea aciditatii totale.
Eficienta bioenergetica se exprima prin cantitatea de energie solara convertita in produs biologic util (struguri). Necesitatea obtinerii unor coeficienti de convertire mai ridicati, determina pe viticultori sa aleaga la plantare soiuri cu potential ridicat de convertire a energiei radiante prin fotosinteza in biomasa utila, soiuri care valorifica bine cadrul energetic al arealului respectiv.
Influenta luminii.
Asupra proceselor biologice ale vitei de vie, lumina exercita influenta prin intensitate, durata si calitatea luminii determinata de lungimea de unda a radiatiilor electro-magnetice din spectrul solar. Aceasta, actioneaza prin efectul ei asupra fotosintezei si transpiratiei, prin efectul termic si de activare a compusilor care evita alungirea excesiva a lastarilor (etiolare). Cerintele si competitia pentru lumina sunt diferite. Ele sunt in functie de: specie, soi, varsta, faza de vegetatie s.a. Cerintele sunt mai ridicate in fenofazele: inflorit, diferentierea mugurilor si maturarea boabelor.
Influenta temperaturii
Temperatura reprezinta principalul factor climatic si are o gama larga de fluctuatie, determinata de zona geografica a arealului viticol. Valorile temperaturii limiteaza cultivarea vitei de vie si influenteaza procesele fiziologo-biochimice, care determina cresterea si rodirea. Intre conditiile termice existente in ecotop si cele favorabile cultivarii vitei de vie exista corelatii pozitive. Favorabilitatea acestor conditii este diferita prin asigurarea unor nivele optime de la o fenofaza la alta.
Temperatura este elementul permanent, care prin variabilitatea lui determina cele mai caracteristice manifestari ale vitelor. Daca ne referim la variabilitatea cea mai generala a temperaturii din timpul anului, variabilitate care imparte anul in patru anotimpuri, se constata ca aceste anotimpuri exista si in manifestarea vitelor. Ciclul anual de temperatura determina ciclul biologic anual al vitelor. Paralelismul este deosebit de evident si il folosim la explicarea unor manifestari ale vitelor si in obtinerea unor efecte viticole.
Influenta temperaturii asupra vitelor si efectele produse, sunt diferite in cursul intregului ciclu biologic al vitelor. La acelasi nivel de temperatura, vitele raspund diferit in functie de faza fenologica si perioada de varsta, aceasta deoarece vitele parcurg modificari de la o etapa la alta si temperatura le gaseste in cu totul alte stari. Efectele temperaturii asupra vitelor sunt apoi diferite de la un moment la altul, in functie de prezenta in grade diferite a celorlalti factori climatici. Valorile temperaturii, care asigura intervale optime de desfasurare a proceselor biologice, se diferentiaza de la soi la soi.
Influenta umiditatii
Factorul de vegetatie apa, desi are o periodicitate ciclica, nu poate fi analizat decat in raport cu temperatura si lumina. Umiditatea provine din precipitatii si din evaporarea apelor.
Cantitatea medie de precipitatii anuale de 400 mm este considerata limita inferioara a cultivarii neirigate a vitei de vie. Limita superioara pentru cultivarea normala este considerata de 800 mm, iar 600 - 700 mm reprezinta o cantitate optima. Suma medie anuala de precipitatii, in Romania, este de 637 mm, cu valori mai ridicate in zona vestica si la altitudini mai mari. In tara noastra o parte din precipitatii cad sub forma de zapada, numarul zilelor cu ninsori creste de la malul Marii Negre (10 - 15 zile) spre campie (15 - 25 zile) si munti (peste 50 zile). Cantitatea precipitatiilor din perioada 1.IV. - 30.IX. de 250 - 400 mm, favorabila cultivarii vitei de vie, se realizeaza in toate regiunile viticole, dar este mai redusa in regiunea Colinele Dobrogei.
Influenta curentilor de aer
In tara noastra predomina, pentru altitudinile ridicate, circulatia vestica caracteristica latitudinilor medii. Pentru altitudinile mai joase, regimul curentilor de aer capata particularitati regionale. Pentru Podisul Transilvaniei, nordul Podisului Moldovei predomina vaturile din partea nord - vestica, iar in Dobrogea si Podisul Moldovei cele din nord. In estul Campiei Romane predomina vantul de nord - este (crivatul), iar in vestul Campiei Romane si Piemontul Getic vantul de vest si sud - vest (austrul). Frecventa, viteza si momentul declansarii acestora influenteaza desfasurarea proceselor fiziologo - biochimice dominante in cresterea si rodirea vitei de vie.
INTREBARI DE AUTOCONTROL
1. Biocenoza viticola
2. Biotopul in cadrul agroecosistemelor viticole
3 Influenta luminii si a temperaturii asupra vitei de vie
|
