PARTICULARITATI FIZIOLOGICE
Elaborarea materiei organice poate fi interpretata in sensul larg al aprovizionarii cu apa si substante minerale, al captarii energiei solare si convertirii acestora in energie biologica, prin etapele metabolice ale procesele biochimice de sinteza (anabolism) si de d 323e41d egradare (catabolism). Dirijarea valorificarii superioare si rationale a acestor procese constituie calea eficienta de sporire a bioproductivitatii vitei de vie.
ParticularitATi fiziologice privind nutriTia viTei de vie
Aprovizionarea cu apa
Apa este principalul constituent al materiei vii, mediul principal de solvatare si reactie al elementelor nutritive si al unor produsi de sinteza, furnizeaza ionii de H+ si de HO- necesari in fotosinteza, pentru mentinerea echilibrului acido-bazic si in activitatile enzimatice.
Aprovizionarea cu apa a vitei de vie se face prin radacini (90 - 95 %) si prin frunze (5 - 10 %). printr-un mecanism de transport al apei definit drept activ care se realizeaza datorita presiunii radiculare care, la vita de vie, are valori cuprinse intre 2,5 si 5,0 bari si absorbtia pasiva a apei se realizeaza datorita fortei de suctiune determinata de transpiratie.
Planta reprezinta asadar un organism complex, dotat cu mecanisme de reglare a functionarii sale biologice ca raspuns la variatiile conditiilor de mediu, care permite transferul apei ( prin sistemul fascicular), retinerea si inmagazinarea ei (prin sistemul simplastic).
Aprovizionarea cu elemente nutritive
Alaturi de alimentarea cu apa aprovizionarea vitelor cu elemente nutritive sta la baza cresterii, fructificarii si maturarii, fapt care demonstreaza necesitatea cunoasterii posibilitatilor si mecanismului absorbtiei nutrientilor. Optimizarea si diferentierea solutiilor de fertilizare in cadrul biotehnologiilor viticole sunt indicate sa se faca prin diagnoza si avertizare, dupa criteriile: ecologic, tehnologic si energetic, asigurandu-se o terapie nutritionala optima.
La vita de vie substantele nutritive patrund in radacina sub forma de ioni, prin celulele care nu si-au pierdut permeabilitatea, indeosebi cele din zonele pilifera si neteda.
Extraradicular, substantele nutritive sunt absorbite prin stomate si cuticula. Absorbtia prin stomate se produce prin difuziune, pasiv.
Elaborarea, transportul si depozitarea produselor de sinteza
La baza elaborarii produselor de sinteza la vita de vie se afla fotosinteza, ponderea cea mai mare a substantelor de rezerva avand-o glucidele (in struguri domina glucoza si fructoza, iar in coarde amidonul).
In conditii normale, procesele metabolice la vita de vie se desfasoara in favoarea acumularii de materie vegetala, care reprezinta biomasa sintetizata si, din care numai o anumita parte constituie produsul viticol util (strugurii sau butasii pentru inmultire).
La vita de vie principalele produse ale fotosintezei sunt glucidele (zaharoza, glucoza, fructoza si rafinoza). In cantitati mai reduse se formeaza acizii organici (acidul oxalic, acidul tartric, acidul citric, acidul malic, acidul succinic) si aminoacizii (cistina, histidina, alanina, acidul asparagic, proline, metionina, valina, lizina s.a.). Fotosinteza la vita de vie se caracterizeaza prin nivel, ritm si grad de raspuns la factorii ecologici si agrofitotehnici.
La plantele de tip metabolic C3 a fost evidentiata fotorespiratia. Ea se produce la nivelul cloroplastelor si are ca substrat respirator fosfoglicolatul sintetizat in procesul de fotosinteza. Prin fotorespiratie consumul de CO2 este, in general, de 20 - 50 %, reducandu-se rata fotosintezei. Fotorespiratia creste prin marirea plafonului de oxigen in atmosfera. La sporirea intensitatii luminoase pana la 0,55 m mol m-2s-1 are loc cresterea rapida a fotorespiratiei, dupa care ea ramane constanta la cresterea, in continuare, a intensitatii luminoase .
Particularitatile privind fotorespiratia la vita de vie sunt putin cunoscute. De aceea, studierea aprofundata a fotorespiratiei este necesara pentru gasirea cailor de reducere a pierderilor determinate de acest proces. Regina Mde A. si colab. (1995) opineaza ca investigarea in acest caz este bine sa urmeze calea studiului fotosintezei in relatie cu concentratii diferite de CO2 sau metodele enzimatice.
Prin respiratie, substantele organice de sinteza sufera transformari biochimice cu eliberare de energie si produsi intermediari, din care unii folosesc la sinteze noi. Consumul de substante organice de rezerva prin respiratie este relativ mic.
Fenomenele respiratorii sunt procese oxido-reducatoare prin care glucidele sunt de obicei oxidate complet, pana la formarea produsilor de echilibru chimic (CO2 + H2O) si eliberarea de energie (674 kcal). Ea are loc in toate organele vitelor, mai ales in cele tinere, unde metabolismul este deosebit de accentuat.
Hexozele de sinteza sau rezultate prin fotosinteza sunt descompuse pana la acizi care se combina cu amoniacul si duc la sinteza de aminoacizi si proteine. La sinteza proteinelor este folosita o parte din dioxidul de carbon asimilat (la vita de vie se pare mai putin de o treime, dependent de continutul in azot al mediului de absorbtie). Unii acizi rezultati din degradarea glucidelor sunt precursori ai formarii acizilor grasi.
Degradarea protidelor si lipidelor se produce, ca si cea a glucidelor, in diverse procese metabolice. La aprovizionarea redusa cu azot sau la temperaturi ridicate, cand fotosinteza inceteaza, incepe degradarea protidelor pana la amoniac. Degradarea lipidelor are loc pana la acizi tricarboxilici, care continua degradarea pana la dioxidul de carbon si apa sau se combina cu amoniacul.
Prin respiratie se produce degradarea glucidelor, lipidelor si protidelor. Respiratia ca si fotosinteza si biosinteza se desfasoara in corelatie cu conditiile de mediu. Degradarea biochimica a amidonului din coarde are importanta in rezistenta la ger a vitelor si pornirea in vegetatie.
Substantele care se consuma in respiratie sunt, indeosebi, reprezentate de zaharuri si acizii organici. Raportul dintre cantitatea de CO2 eliminata si cantitatea de O2 absorbita, pentru oxidarea unei molecule de glucoza (catul respirator), poate avea valori apropiate de unitate (la frunze) indicand ca, substantele folosite in respiratie sunt zaharurile, sau mai mari decat unitatea (la boabele tinere), indicand ca substantele folosite in respiratie sunt cu precadere acizii organici.
Mersul diurn si sezonier al respiratiei. In aceleasi conditii de mediu intensitatea respiratiei variaza in decursul a 24 ore, dupa legea perioadei maxime. Aceasta creste de dimineata pana la orele 13 - 14, cand se atinge un maxim, urmat de scaderi spre seara. Ziua, respiratia este mai intensa decat noaptea.
Procesul prezinta si o variatie sezoniera avand cresteri in intensitate de la dezmugurit la cresterea lastarilor si in faza de crestere a boabelor, cu scaderi la inflorit si de la parga la maturarea boabelor si a lemnului.
INTREBARI DE AUTOCONTROL
1. Prezentati mecanismul aprovizionarii cu apa.
2. Prezentati mecanismul si factorii de influenta ai alimentarii cu substante nutritive.
3. Mecanismul respiratiei.
|
