CURS LEGUMICULTOR
PARTICULARITATILE ECOLOGICE ALE PLANTELOR LEGUMICOLE
PREMISELE ECOLOGICE ALE PRODUCTIEI DE LEGUME
Premisele ecologice ale plantelor rezulta din interactiunea factorilor climatici, edafici si biologici ai mediului ambiant cu locul si modul de cultivare ale plantelor respective.
Cerintele plantelor legumicole fata de factorii de vegetatie s-au format de-a lungul timpului si sunt bine consolidate. Desfasurarea normala a proceselor metabolice din plante se realizeaza numai daca se asigura conditiile de mediu in care acestea sau format iar prin schimbarea acestora se poate zdruncina ereditatea plantelor fiind plosibila dirijarea cresterii si dezvoltarii in directii dorite pentru cresterea prod 838j91i uctiei. Pentru fiecare specie se ia in considerare un optim ecologic ca ansamblu al conditiilor in care planta creste si se dezvolta normal. Cea mai mare insemnatate pentru atingarea acestui nivel o au factorii climatici si mai ales radiatia solara, regimul apei si al hranei din sol, continutul in dioxid de carbon al aerului.
Optimul ecologic mai presupune un optim climatic de aprovizionare a plantelor cu elemente chimice necesare dar si absenta factorilor chimici inhibitori sau poluanti, dar si inlaturarea agentilor patogeni, parazitiilor, buruienilor. Trebuie avut in vedere ca factorii de vegetatie actioneaza in complex fiind intr-o permanenta interdependenta.
Un exemplu : se stie ca in conditiile de irigare plantele consuma mai multe elemente nutritive si atunci vom creste dozele de ingrasaminte si un sistem adecvat de lucrari a solului.
RELATIILE PLANTELOIR LEGUMICOLE CU FACTORII DE MEDIU SI POSIBILITATILE DE DIRIJARE ALE ACESTOR
RADIATIA SOLARA este principala sursa de energie care asigura caldura necesara cresterii si dezvotarii plantelor.
La noi in tara datorita asezarii geografice din valoarea totala a radiatiei solare, vara se inregistreaza 40-42% ; primavara 29-31% ; toamna 18-20%, iar iarna numai 9-10%. Radiatia solara luminoasa, singura care poate influenta fotosinteza 45%, din totalul radiatiei solare globale, iar din aceasta doar 36% este absorbita de
frunze. Randamentul energetic al fotosintezei este suficient de ridicat pentru a face din regnul vegetal un excelent captator si producator de energie.
Prin selectie se poate ameliora rata conversiei energiei luminoase in energie chimica si depinde asigurarea altor factori cu caracter limitativ ca : umiditatea, elementele nutritive din sol, nivelul temperaturilor, intensitatea vanturilui, continutul in dioxid de carbon al aierului.
La nivelul mai multor culturi randamentul energetic al fotosintezei este apreciat in valoarea 'indicelui foliar' care este raportul intre suprafata totala a frunzelor si suprafata totala a terenului ocupat. Exemplu : plantele cu port erect (drept), indicele foliar are o valoare de 7-8 m frunze/m sol, fata de cale cu port tarator cu 3-4 m frunze/m
De ce este importanta cunoasterea valorilor radiatiei solare? Este importanta in
zonarea culturilor si amplasarea serelor. Pe teritoriu tarii noastre, in
(100 kwh/m ), iar vara valoarea radiatiei luminoase sunt mai mari de 500-600kw/m².
Judetul Constanata prin amplasarea la malul marii, valoarea radiatiei luminoase este mai mare ca media pe tara asigurand conditii optime pentru amplasarea solariilor si serelor. Valoarea radiatiei zilnice in sere este influentat de perioada anului - ianuarie, decembrie, noiembrie, fiind mai mic, apoi de natura materialului de acoperire a serelor cea mai buna fiind sticla cu un coeficient de transmisie de 0,8, dar si depunerile de praf, fum, zapada, unde transparenta initiala scade cu 20-30%.
Fiind factor cosmic radiatia solara este greu de dirijat, dar putem folosi unele masuri tehnologice cum ar fi : cultivarea speciilor si soiurilor de plante cu o mai buna expozitie a frunzelor la radiatiile solare, asigurarea plantelor cu apa si elemente nutritive, protezarea plantelor cu culise contra vantului, practicarea culturilor succesive, suplimentarea aerului din sere cu CO
LUMINA este un factor determinant in viata plantelor legumicole ce actioneaza asupra plantelor prin : intensitate, durata, compozitie spectrala. Dar variatiile acestor parametri nu se pot dirija decat in mica masura - lumina este considerata factor limitativ. Lumina este suportul energetic al fotosintezei, al formarii si stucturii anatomice a masei biologice, iar numeroase procese metabolice si fiziologice ca : sinteza pigmentilor, a glucidelor, proteinelor, vitaminelor, enzimelor, inchiderea si deschiderea stomatelor, respiratia, transpiratia, formarea elementelor de rod, sunt influentate de lumina.
Cunoasterea relatiilor plantelor cu lumina are importanta in zonarea culturilor, stabilirea epocilor optime de infiintare a culturilor in camp, in spatii protejate in vederea esalonarii productiei, intocmirea schemelor de culturi succesive si asociate, procesul de producere a rasadurilor, stabilirea schemelor de infiintare a culturilor, a densimii plantelor.
INTENSITATEA LUMINII influenteaza durata si ritmul de desfasurare al proceselor fiziologice si in primul rand cresterea plantelor. Cu cat lumina este mai intensa creste viteza reactiilor chimice la nivelul celulelor, procesele fiziologice din plante se desfasoara mai rapid.
Plantele legumicole se dezvolta bine la o intensitate de 20-30 mii de lucsi.
Cunoasterea nivelului minim al intensitatii luminii de la care incepe activitatea fiziologica pentru fiecare specie are importanta la alegerea zonelor de cultura, a epociilor de infiintare a culturilor in camp si sere, a speciilor in culturile asociate, aplicarea unor lucrari de ingrijire. Dupa aceste criterii plantele legumicole se clasifica astfel :
pretentioase la lumina necesita 8000 lucsi : tomate, ardei, vinete, bame, fasole, castravati, pepeni galbeni, pepeni verzi, etc.
mediu pretentioase la lumina necesita 4000-6000 de lucsi : morcov, patrunjel,
telina, varzoase, salata, spanac, ridichi.
putin pretentioase la lumina necesita 2000-3000 lucsi : plante perene, ceapa verde, sfecla pentru frunze, macrisul.
nepretentioase necesita lumina pentru formarea partilor comestibile : andivele, sparanghelul, ciupercile, cordonul, telina de petiol.
Care este concluzia - speciile din prima grupa se vor cultiva in zonele cele mai favorabile din sudul tarii, iar plantele mai putin pretentioase in nordul tarii.
Plantele nepretentioase se cultiva in spatii special amenajate. Ce arata experienta - cresterea intensitatii luminii reduce numarul nodurilor si fruze la tomate pana la prima inflorescenta, la ardei are loc o corelatie pozitiva intre vigoarea rasadurilor si cantitatea de lumina primita de plante, iar la varza productiila de capatani creste direct proportional cu cantitatea de lumina.
INSUFICIENTA LUMINII are efect negativ asupra plantelor provocand etiolarea acestora, incetineste ritmul de crestere, prelungeste vegetatia, intarzie recoltarea, florile avorteaza. La rasaduri duce la etiolare, au aspect clorozat, se alungesc si sunt sensibile la boli.
EXCESUL DE LUMINA favorizeaza pierderi de apa din tesuturile plantelor, se reduce fotosinteza creste respiratia si transpiratia care determina ofilirea plantelor.
Apoi excesul de lumina este daunator cand scoatem rasadurile de la lumina insuficienta in camp la lumina puternica ce produce un soc fiziologic. Evitarea acestuia se face prin calirea rasadurilor si adaptarea treptata timp de 8-10 zile.
DURATA PERIOADEI DE ILUMINARE reprezinta sensibilitatea specifica a plantelor la durata zilnica de lumina si influenteaza dezvoltarea diferitelor organe mai ales a mugurilor florali, inflorescentelor si florilor.
Pentru inducerea initierii florale fiecare specie necesita un numar de zile minim numit
Pragul fotoperiodic, iar granita luminii zilei dintre domeniul inductiv si cel neinductiv este considerata ca 'lungimea critica a zilei'.
Tinand cont de aest criteriu plantele legumicole se clasifica astfel :
plante de zi scurta - in zone cu clima tropical la care inductia florala impune o perioada de intumeric si este posibila sau accelerata daca durata zilnica de iluminare nu atinge lungimea de 12-14 ore : tomate, ardei, vinete, castraveti, pepeni, bame, fasole.
plante de zi lunga in zone cu clima temperat la care dezvoltarea mugurilor floriferi este posibila sau acelerata daca durata zilnica de iluminare depaseste lungimea critica de 16-18 ore. Nu necesita perioada de intuneric aceste pante
pot inflorii si la lumina continua ca : varza, salata, cicoarea, ceapa, mararul, mazarea.
plante neutre nu au reactii indiferent de luminozitate : sparanghelul, soiuri de salata, spanac, fenicul, tomate.
plante intermediare : zi lunga- scurta, sau zi scurta-lunga : anghinarea, telina, morcovul.
Dar mai sunt situatii ca la cartof, desi dezvoltarea florilor este indusa de zilele lungi, formarea si cresterea tuberculilor are loc in conditii de zi scurta.Pentru a intra in repaus vegetativ cartoful necesita zi scurta.
Cultivate in alte conditii de lungime a zilei decat cele optime, plantele legumicole isi modifica perioada de vegetatie, isi maresc durata pana la inflorire si fructificare sau nu fructifica.
Concluzia : plantele de zi lunga : salata, spanacul, ridichea de luna, ceapa verde, conopida, dau rezultate daca se cultiva primavara si toamna cand zilele scurte determina prelungirea vegetatiei si intarzierea tulpinilor florifere.
CALITATEA LUMINII Plantele legumicole au reactie specifica fata de calitatea luminii. Astfel la la lumina alba plus radiatiile infrarosii, grabeste inflorirea la tomate, contriguie la cresterea numarului de flori.
La sere si solarii materialul de acoperire modifica calitatea luminii, se stie ca sticla retine mai mult raiatiile ultraviolete, in timp si materialele plastice pe cele infrarosii cu repercursiuni asupra capacitatii de izolare termica.
Din experienta trebuie sa folosim folii de plastic de diferite culori si materiale.
Cele mai bune rezultate la cultura de tomate sau obtinut cu folii de culoare galbena, salata si cicoare cu folii de culoare albastra.
La producerea rasadului :
la salata - galben deschis;
la tomate - galben, albastru, rosu;
la ardei - galben inchis, albastru deschis;
OPTIMIZAREA REGIMULUI DE LUMINA
La culturi efectuate in canp, masurile sunt :
zonare si alegerea terenurilor,
perioadele optime de infiintare a culturilor,
desimea plantelor si combaterea buruienilor,
lucrari specifice: defolierea, sustinerea plantelor, copilit,
scheme de plantare,
orientarea randurilor,
In spatii acoperite (sere, solaria, rasadnita) avem masuri directe:
amplasarea constructiilor in zone favorabile;
constuirea corespunzatoare;
orientarea corecta a constructiilor pe directia N-S;
folosirea materialelor de acoperire cu trasparenta maxima precum si curatirea de praf, frunze, zapada;
mulcirea solului cu materiale reflectorizante;
iluminarea artificiala;
masuri indirecte
alegarea soiurilor si hibrizilor adaptati la lumina redusa;
reducerea temperaturii in spatiile de cultura in corelatie cu lumina;
stimularea legarii fructelor la tomate in lunile cu deficit de lumina;
Avem in legumicultura situatii cand sunt necesare masuri pentru reducerea intensitatii luminii. Astfel vara in perioada de insolatie puternica umbrirea este necesara astfel la sere si rasadnite :
stropirea acoperisului, peretilor laterali, cu huma, praf de creta, spuma reziduala, argila, care se aplica cu diferite pompe,
folasirea de zaluzele din sipci de lemn montat la nivelul acoperisului.
CALDURA este un factor hotarator in germinatia semintelor, cresterea plantelor, formarea clorofilei, infloriurea, fructificarea, durata de repaus, transpiratia, perioada de vegetatie. Fiecare specie are nevoie de o temperatura minima- optima si maxima de vegetatie.
Aceasta adptare la conditiila vitrege de temperatura ne va scuti de a lua masuri de protectie a plantelor impotriva frigului.
Avem :
plante rezistente la frig - morcovul, patrunjelul, pastarnacul, telina, varza alba, bulboasele, spanacul, laptuca, salata ce suporta temperaturi de 0°C, la incoltire 2-5 C, iar tempetatura optima 14-20 C
rezistente la frig - care asimileaza mai bine la 16-18 C, dar partile aeriene sunt distruse cand O C se mantine mai mult timp. Exemplu - cartoful.
pretentioase la caldura - tomatele, ardeiul, vinetele, fasolea, dovlecelul.
Temperatura minima de incoltire 10-14 C, optima de incoltire 20-25 C, se dezvolta bine la 25-30 C. Temperaturile de 3-5 C duc la moartea plantelor.
Rezistente la caldura - castavetii, pepenii galbeni, pepenii verzi, bamele.
Temperatura de incoltire 14-16 C, fructifica bine la 28-32 C, suporta 35-40
CORELATIA TEMPERATURII CU CEILALTI FAVTORI DE VEGETATIE
a) cu lumina - cand lumina este puternica procesul de fotosinteza este mai ridicat, iar in cursul noptii asimilatia se opreste, intensificandu-se respiratia.
b) cu umiditatea - la temperaturi mei coborate, plantele absorb apa mai putina si invers. Umiditatea ridicate micsoreaza rezistenta la temperaturi scazute. Cand umiditatea este scazuta, temperatura ridicata plantele se vestejesc.
POSIBILITATI DE DIRIJARE A CALDURII
Inlaturarea excesului de caldura.
folosirea rationala a terenului - alegerea cu expozitie nordica, modelarea terenului E-V,
reducerea temperaturii prin irigare, aerisire puternica, umbrirea, mentinerea foliajului, mulcirea solului;
stabilirea rationala a momentului pentru infiintarea si desfiintarea culturiilor;
Evitarea deficitului de caldura
realizarea de perdele de protectie, mulcirea solului;
alegarea si folosirea rationala a terenului;
masuri tehnice : aerisirea solului prin lucrari profunde, evacuarea apei,
mulcire cu gunoi de grajd;
suplimentarea cu caldura artificiala;
SURSE DE CALDURA UTILIZATE IN LEGUMICULTURA
A Radiatia solara - sursa de baza pentru legumele in camp. Fenomenul de sera sta la baza incalzirii naturale a serelor si solariilor.
B Caldura biologica se obtine in urma decompunerii materiei organice, gunoiului de grajd.
Se utilizeaza la rasadnite si solarii.
C Energia eoliana se poate folosi la actionarea pompelor pentru ridicarea si stocarea apei, la producerea energiei electrice.
Caldura tehnica se realizeaza prin :
centrale termice - gaz metan, pacura, carbune;
centrale de termoficare - apa incalzita la 110-114 C;
energie industriala reziduala - apa ca agent de racire;
energia electrica;
energia solara;
ape termale;
AERUL Plantele legumicole au nevoie de un regim favorabil de aer si gaze atat in atmosfera de deasupra solului in care cresc organele aeriene, cat si in sol unde se gaseste sistemul radicular.
In compozitia aerului se gaseste 78% N; 21% O2; 0 % CO2.
OXIGENUL este necesar chiar din din primele faze de crestere, in faza de germinatie mai ales. Apoi in sol oxigenul este folosit nu numai de plante ci si de microorganisme si poate fi insuficient la un sol tasat sau cu crusta si unde stagneaza apa.
In timpul pastrarii semintelor, a materialului saditor si a produselor legumicole este nevoie de oxigen, dar si de interactiunea dintre acetea si umiditate, temperatura si lumina.
DIOXIDUL DE CARBON participa direct in procesul de fotosinteza. Cand in atmosfera concentratia de Co2 scade sub 0,03% se limiteaza actiunea favorabila a factorilor lumina, caldura, apa, hrana. O crestere a Co2 poate dubla activitatea fotosintezei.
Masurile capabile sa duca la sporirea concentratiei de Co2 in aer : fertilizarea cu ingrasaminte organice, incalzirea cu biocombustibil sau administrarea directa cu Co2 este foarte importanta in cultura plantelor legumicole.
In sere se poate imbogatii aerul cu Co2 prin folosirea dioxidului de carbon lichefiat in butelii, arderea metanului, a petrolului.
In sol concentratia de Co2 este mai mare ca in aer, dar insuficienta oxigenului in sol si cresterera Co2 stanjeneste respiratia la nivelul radacinilor, inhiba dezvoltarea radacinilor si germinatia semintelor. Cresterea de Co2 peste 1% devine
daunatoare pentru plante, dar o concentratie de 3-4% este utila la pastrarea unor legume. Co2 peste 1% in atmosfera se gaseste in special in cazul rasadnitelor, solariilor si serelor-solar destinate producerii rasadurilor cand se foloseste biocombustibilul.
ALTE GAZE amoniacul care se intalneste tot in rasadnite, solaria si sere-solar, iar peste 3-4% devine toxic.
EFECTUL POLUARII ATMOSFEREI ASUPRA PLANTELOR LEGUMICOLE
Poluarea se datoreaza:
degajarii in atmosfera a substantelor poluante de intreprinderi;
eliminarea gazelor arse din diferite motoare;
chimizarea intense a culturilor;
acumularea deseurilor industriale;
arderea combustibilului in domeniu casnic;
Poluantii se intalnesc in atmosfera sub forma gazoasa, de pulberi si aerosoli.
Protectia culturilor legumicole se poate realiza partial prin :
supravegherea permanenta a gradului de poluare;
masuri tehnice de micsorare a emanatiilor de agenti poluanti;
crearea de perdele de protectie si zone verzi.
EFECTUL VANTULUI ASUPRA PLANTELOR LEGUMICOLE
Curentii slabi de aer au actiune fovorabila asupra cresterii plantelor deoarece dupa ploaie , zvanta aparatul foliar, impiedica inmultirea agentilor patogeni, iar in perioada de temperaturi excesive raresc plantele.
Vantul puternic rupe frunzele, tulpinile, scutura fructele, impiedica polenizarea cu ajutorul insectelor, deterioreaza sistemul de sustinere, intoarce tulpinile cucurbitaceelor, duce la seceta solului.
Apoi se deterioreaza plasticul de la adaposturi, scade temperatura in adaposturi.
Cand avem adapost natural se impune masuri de confectionare de perdele de protectie din stuf, coceni de porumb, panouri din plastic.
APA - toate procesele fiziologice si biochimice in viata plantelor se realizeaza numai in prezenta apei. Apa este elemental de constructie, vehiculant al substantelor minerale si a celor de sinteza, are rolul de regulator termic al tesuturilor prin prin transpiratie si evaporatie. Spre deosebire de alte plante legumicole sunt produse suculente cu un continut mare de apa - 70-75% la usturoi, pana la 94-96%, la castraveti, iar tocmai apa asigura suculenta, prospetimea legumelor. Pierderea apei determina ofilirea partilor comestibile si deprecierea calitativa. Continutul in apa este mai mare la plantele tinere precum si la cele cultivate in sere si solarii.
CERINTELE PLANTELOR FATA DE APA
Consumul de apa variaza in funtie de faza de vegetatie fiind in crestere de la germinare pana la recoltare. Consumul de apa a unei culturi depinde de sistemul radicular, precum si de anatomia aparatului foliar. Dupa consumul de apa si capacitatea de absorbtie speciile legumicole se impart in 4 grupe :
Grupa I - consum redus, posibilitatea de a micsora transpiratia, un sistem radicular puternic - tomate, morcov, patrunjel, pepeni;
Grupa II - are un consum de apa neeconomic, mare, frunzele maresc evaporatia, au sistemul radicular slab dezvoltat - varza, conopida, gulia, castravetii, salata, spanacul, ardeiul, vinetele, praz, telina;
Grupa III - consum mare de apa - sfecla rosie, dovlecelul, cartoful timpuriu;
Grupa IV consum mic de apa, aparat foliar redus, sistem radicular slab dezvoltat - ceapa, usturoiul.
Lipsa apei in sol determina reducerea productiei, deprecierea calitatii. Excesul de apa duce la scaderea continutului de substanta uscata si duce la erducerea rezistentei la plantare.
Prevenirea excesului de umiditate se poate realiza prin :
amplasarea culturilor de legume pe terenri ferite de inundatii;
alegarea terenurilor mijlocii si usoare cu un bun drenaj;
madelerea terenului in straturi;
lucrarea terenului periodic mai adanc;
nivelarea terenului;
irigarea rationala;
Deficitul de umiditate duce la fenomenul de ofilire cu urmari daca este de lunga durata asupra productiei poate fi prevenit prin :
lucrarile solului periodic;
combaterea buruienilor;
asigurarea unei desimi corespunzatoare;
protejarea culturilor prin perdele de protectie, culturi in culise;
mulcirea solului cu materiale organice sau cu folii de material plastic;
irigarea;
SOLUL constituie suportul material al majoritatii plantelor legumicole si cea mai importanta sursa de hrana. Sunt mai multe tipuri de sol ce se deosebesc prin textura, structura si sunt determinate de clima, roca, varsta, relief, vegetatie.
Solurile formate pe argila sunt mai bogate in saruri minerale, in timp ce solurile formate pe nisipuri, gresii, pietrisuri, au o capacitate de retinere a apei mai redusa.
De aici fertilitatea solului care reprezinta proprietatile solului legate de alcatuirea granulometrica a acestuia si de capacitatea lui de a pune la dispozitia plantelor in cantitati suficiente substante nutritive si apa fara deficit de aer si exces de saruri. Excesul de saruri ca si cel de umiditate are efect nefavorabil asupra nutritiei. In scopul cresterii fertilitatii solului se impune cunoasterea texturii factorilor atat cu caracter fizic cat si biochimic si anume :
Textura si structura solului
Prin textura se intelege proportia in care intra in alcatuirea solului particolele elementare de diferite marimi. La noi in tara avem urmatoarele fractiuni granulometrice :
pietris - > 2 mm
nisip grosier - ǿ >0,2 mm
nisip fin - 0,2-0,02 mm
praf I -ǿ 0,02-0,002 mm
praf II - 0,01-0,02 mm
argila coloidala - ǿ < 0,002 mm
In functie de aceste fractiuni deosebim
soluri nisipoase care au o capacitate de absorbtie si o permeabilitate mare pentru apa in schimb capacitate de retinere a apei este mica, sunt bine aerate, se incalzesc usor, se racesc repede, sunt sarace in elementa nutritive. Nu sunt recomandate pentru culturi de legume, necesita un consum mare de apa.
soluri argiloase - au o capacitate de absorbtie si o permeabilitate mica pentru apa, au in schimb mare capacitate de inmagazinare a apei, sunt neaerate, prin uscare formeaza crapaturi adanci, sunt bogate in elemente nutritive. Nu sunt indicate pentru legumicultura.
solurile lutoase au proprietati intermediare, au permeabilitate buna pentru apa si un raport favorabil intre fazele : lichida, solida, gazoasa si sunt cele mei indicate pentru cultura legumelor.
STRUCTURA SOLULUI este data de reunierea particolelor elementare in agregate structurale si poate fi : granulometrica, nuciforma, bulgaroasa si lamelara.
Un sol cu structura gromelurala prezinta conditii bune de crestere si dezvoltare a plantelor si este caracteristic cernoziomurolor, solurilor brune.
In funtie de grupa solurilor clasificarea plantelor legumicole se clasifica :
- soluri mijlocii toate speciile dede legume cu exceptia sparanghelului;
- soluri usoare fasolea oloaga, mazarea, salata de camp, ridichiile, sfecla rosie, spanacul, tomatele;
- soluri umede conopida, varza chinezeasca, mazarea, castravetii, dovlecelul, pastarnacul, prajul, telina radacina, varza alba, tomate;
- soluri grele bobul, varza rosie, varza alba;
Pentru a inbunatati structura solurilor pe care se aplica irigarea cu cantitati mari de apa, trebuie ca aratura sa nu se faca la aceeasi adancime in fiecare an, sa se excute o afanare profunda si sa se foloseasca o rotatie rationala.
Stuctura solului este data de reunirea particolelor elementare in agregate structurale si poate fi : glomerulara, nuciforma, bulgaroasa, si lamelara.
Un sol cu stuctura glomerulara prezinta conditii bune de crestere si dezvoltarea plantelor si este caracteristic cernoziomurilor,solurilor brune.
In functie de grupa solurilor plantelor legumicole se clasifica :
- soluri mijlocii toate speciile de legume cu exceptia sparanghelului;
- sooluri usoare - fasolea oloaga, mazarea, salata de camp ridichiile, sfacla rosie, spanacul, tomatele.
- soluri umede - conopida, varza chinezeasca, mazarea, castravetii, dovlecelul, pastarnacul, prazul, telina radacina, varza alba, tomatele.
- soluri grele - bobul, varza rosie, varza alba
Pentru a imbunatati structura solurilor pe care se aplica ingrijirea cu cantitati mari de apa, trebuie ca aratura se nu se faca la aceeasi adancime in fiecare an, sa se execute o afanare profunda si sa se foloseasc a o rotatie rationala.
Constantele hidrofizice ale solului trebuiesc cunoscute in vederea aplicarii corecte a irigatiilor
capacitatea de camp pentru apa (Cc)
coeficientul de ofilire (Co)
intervalul umiditatii active ( IUA) rezultat din duferenta Cc si Co si care reprezinta apa pusa la dispozitia plantelor.
Insusirile chimice ale solului influenteaza fertilitatea acestuia. Un rol deosebit il au :
Continutul in humus suportul elementelor minerale si furnizor de azot organic.Avem soluri foarte bogate 7%, bogate 5-7%, normale 3-5%, mediocre 2-3%, submedrioche 2%
Solutia solului se compune din substante in stare de dispersie moleculara ionica de natura organica sau minerala.
Concentratia solutiei solului variaza in functie de tipul de sol, climat, aport freatic, cantitatea apei de irigat, activitatea microorganismelor, natura ingrasamintelor.
Solutia solului constituie sursa directa de aprovizionare a platentelor cu substante nutritive.
Cu cat acesta contine o gama mai larga si o cantitate de substante nutritive mai apropiata de cerintele legumelor cu atat solul este mai fertil. Cand solutia are un caracter foarte scid sau foarte alcalin - solutia solului are un efect daunator asupra plantelor.
Calitatea apei folasita la irigere poate influenta concentratia solutiei solului.
La culturile din sere prin folosirea unor cantitati mari de ingrasaminte, s-a constatat o crestere a continutului de saruri, ce a dus la reducerea activitatii microorganismelor din sol, caderea productiei.
Reactia solului conditioneaza regimul de nutritie al plantelor si este determinata de proportia dintre ionii de hidrogen si cei de oxidril din solutia solului pe de o parte si de proportia dintre coloizii cu caracter acid si cei cu caracter bazic pe de alta parte.
Reactia solului se exprima conventional prin simbolul Ph si din acest punc de vedere solurile pot fi neutre ( Ph=7), acide (pH mai mic de 7) si bazice (pH peste7).
Reactia solului are rol in solubilizarea si accesibilitatea pentru plannte a elementelor nutritive in primul rand al fosforului si a microelementelor. Cultivarea plantelor pe soluri cu reactii necorespunzatoare determina scaderea productiei. Legumele prefera pH neutru sau usor acida si chiar usor alcalina.
Capacitatea tampon este o alta proprietate a solului de care depinde regimul nutritive si reprezinta insusirea solului de a se opune tendintelor de a-I modifica reactia. Cresterea continutului in materie organica din sol, in special in sere pana la 6-8% asigura acestora o capacitate tampon ridicata. In cazul solurilor cu reactie acida se indica folosirea ingrasamintelor cu reactie alcalina si invers.
Valoarea capacitatii tampon este foarte slaba la solurile nisipoase.
Concluzia - pentru cultura legumelor cele mai indicate soluri sunt cele aluvionale, molisoluri. (cernoziom, lacoviste).
Nutritia
Elementele nutritive ce alcatuiesc factorul hrana pentru plante influenteaza o buna crestere si se materializeaza prin :
sporirea cantitativa si calitativa a productiei;
scurtarea perioadei de vegetatie;
De ce legumele au pretentii mai ridicate fata de elementele nutritive ?
sistemul radicular slab dezvaltat, raspandite in stratul superficial al solului.
plantele legumicole saracesc repede solul datorita productiilor realizate;
Sa vedem rolul catorva elemente nutritive in viata plantrelor:
participa la alcatuirea moleculelor unor substante organice cu rol plastic;
intra in compozitia unor enzime, vitamine, pigmenti.
etc.
Azotul se gaseste in compozitia aminoacizilor, a proteinelor, acizilor nucleici.
Azotul favorizeaza desfasurarea normala a metabolismului, influentand cresterea masei vegetative si a fructelor.
In exces se stimuleaza cresterea vegetative in detrimental fructelor, prelungeste perioada de vegetatie, intarzie fructificarea si maturarea fructelor, reduce rezistenta la boli si la pastrare, sub aspect general plantele au culoare verd inchis.
Cea mai grava consecinta a unei nutritii excesive in azot duce la acumularea de nitriti si nitrati in organele comestibile si pot forma substante cancerigene.
Carentele in azot se evidentiaza prin cresteri slabe, frunzele inguste, care cad usor iar florile, fructele, semintele raman nedezvoltate. Ca aspect general frunzele au culoare verde inchis cu nervure roscate, limb foliar mic, tulpina scurta, subtire.
Fosforul are rolul in transportul energiei biochimice, participa la procesul de fotosinteza a aminoacizilor, a pigmentilor. Stimuleaza inflorirea, fructificarea, depozitarea substantelor de rezerva, maturarea fructelor, influenteaza calitatea legumelor.
Carenta de fosfor se manisfesta mai rar prin slabe crestere a plantelor, influenteaza negative fructificarea, intarzie coacerea, scade calitatea productiei, scade rezistenta la boli.
Carenta de fosfor conduce la carente de azot. Ca aspect general frunzele au culoare verde inchis apoi albastrui si cad, tulpinile slb dezvoltate.
Potasiul participa la absorbtia apei prin radacina, contribuie la cresterea rezistentei la ger si seceta a plantelor. Stimuleaza activitatea enzimelor,influenteaza pozitiv calitatea fructelor, favorizand sinteza azotului, iar in prezenta fosforului accelereaza coacerea fructelor.
Insuficienta potasiului duce la dezvoltarea insuficienta a tesuturilor mecanice, se reduce rezistenta la seceta si ger, scade calitatea fructelor.
La tomate carenta potasiului duce la aparitia pe frunze a unor zone colorate in verde sau galben.
Sub aspect general frunzele au pete colorate la inceput mici apoi se extind spre marginea frunzelor, iar in final au culoarea galben-brun si mor. In exces sfecla si cartoful cresc normal insa dau produse de calitate inferioara.
Calciu se acumuleaza in radacini si frunze batrane. In exces calciu determina reactie bazica a solului nefavorabil plantelor legumicole, determina aparitia clorozei, frunzele se ingalbenesc. Insuficienta calciului determina reactie acida a solului, stagneaza cresterea plantelor.
La tomate de sera lipsa calciului duce la putrezirea zonei pistilare a fructelor, la cartof diminueaza productia.
Ca aspect general frunzele tinere sunt rasucite, rigide, limbul are culoare verde-
galbui, radacina scurta, groasa, tulpina mica si rigida.
Magneziul influenteaza cresterea organelor de reproducere. Insuficienta apare
pe solurile reci, incetineste cresterea plantelor, a infloririi, coacerea fructelor.
Sub aspect general frunzele ingalbenesc, apar arsuri la cartof, roscat la
conopida, pete albicioase la varful frunzei de ceapa. Tulpina ramane subtire.
In exces magneziul este toxic si duce la moartea plantelor.
Trebuie sa urmarim aprovizionarea solului cu sulf, fier, bor, cupru, magneziu,
molibden, zinc, fiecare are aportul lui la obtinerea productiilor propuse si mai ales
la calitatea ei.
Aprovizionarea plantelor cu elemente nutritive este in stinsa corelatie cu : prezenta acestora in mediul incojurator,cu caldura, umiditatea din sol si aer, reactia solului.
Temperatura mediului din care se absoarbe elementele nutritive joaca un rol
deopsebit, gradul de umiditate mai scazut micsoreaza capacitatea absorbtiei
substantelor hranitoare.
Nevoia plantelor legumicole fata de elemente nutritive este direct
proportionala cu perioada de vegetatie si productia planificata.
Castravetii au nevoie de o cantitate mai mica de elemente nutritive decat
morcovul, la fel ceapa, usturoiul, prazul au un sistem radicular slab dezvoltat.,
Care sunt sursele de asigurare?
Acestea sunt ingrasamintele organice, ingrasamintele organice verzi,
ingrasamintele chimice simple si complexe, ingrasamintele bacteriene.
Modul, momentul calitatea, forma de administrare se stabilesc pentru fiecare
specie.
Dozele se stabilesc prin calcule tinandu-se cont de tipul de sol, rezerva solului,
productia planificata, consumul specific, partilaritatile biologice si factorii de
vegetatie.
Ca moment de aplicare - fertilizarea de baza 60% in proportie apoi frtilizarea
in mai multe etape.
Forma de administrare - solida sau lichida.
Fertilizarea de baza in forma solida.
In legumicultura cele mai bune rezultate se obtin prin folosirea combinata a
ingrasamintelor organice cu cele minerale.
|
