PERSPECTIVE ISTORICE IN DEZVOLTAREA AGRICULTURII
Istoricul progresului in dezvoltarea agriculturii poate fi despartit pe larg in patru perioade. De la perioada cand a aparut pentru prima data pe pamant pana la "inventarea" unei agriculturi stabile, aproximativ 10000 ani I. H., fiinta umana a vanat si si-a adunat hrana. O combinatie de schimbari climatice si dupa o vanare masiva a urmat sfarsitul Erei Glaciare creand conditii pentru o agricultura stabila. Populatia, in 18418o1412s Orientul Mijlociu, a inceput sa culeaga boabele unei plante salbatice, un precursor al orzului, graului si al secarei din ziua de azi, si le-a sadit. Aceasta colectare si plantare de boabe marcheaza incheierea primei perioade a agriculturii.
A doua perioada a agriculturii incepe cu inventia agriculturii stabile si continua cu intemeierea si evolutia mijloacelor traditionale de recoltare si crestere a animalelor, multe din ele existand si astazi. Aceste sisteme au evoluat raspunzand la nevoile si mijloacele de baza relative scarcity ai diferitilor factori de productie.of different factors of production. Larga varietate a sistemelor agricole gasita pe parcursul dezvoltarii lumii este marturie a ingeniozitatii cu care fermierii traditionali se adapteaza greutatilor pe care le au de infruntat A treia perioada a dezvoltarii agriculturii, stimulata de cunostintele stiintifice si cresterea industriala, a inceput la mijlocul sec.19. Aceasta perioada a fost marcata de mecanizarea agriculturii, dezvoltarea unor varietati de culturi mai eficiente si rase de animale, aplicarea stiintei pentru dezvoltarea fertilizarii chimice si controlului daunatorilor si crearea industriei si infrastruccturii peentru integrarea agriculturii in economia moderna. Expansiunea productiei agricole s-a datorat in mare masura cresterii productivitatii pe terenurile existente (agricultura intensiva).
Crearea si maturizarea institutiilor- politica guvernamentala, structurile legale, structurrile de piata, etc.-ajuta la definirea celei de-a patra perioade in dezvoltarea agriculturii.
Eforturile de dezvoltare se concentreaza pe imbunatatirea mediului institutional pentru promovarea cresterii agriculturii. Educatia si crearea infrastructurii de piata, la fel ca politica de reforme pentru crearea stimulentelor materiale pentru fermieri, sunt o mare parte a acestei revolutii institutionale.
Institutiile responsabile de generarea, raspandirea si promovarea tehnologiilor sunt o parte critica a acestei a patra perioade.
AGRICULTURA TRADITIONALA
Termenul de agricultura traditionala este semnificativ pentru intelegerea ei.
Cuvantul "traditional inseamna a face lucruri prin metodele utilizate de obicei (uzuale). Datorita resurselor naturale, culturii, istoriei si altor diversi factori de la loc la loc, metodele uzuale difera adesea destul de mult de la o locatie la alta. Si, deoarece condititiile se schimba, nici-un tip de sistem de agricultura, nici-o metoda oricat de traditionala , nu este complet stabila. Cu toate acestea, fermierii in sistemele agriculturii traditionale au cateva caracteristici comune
Agricultura traditionala este in general caracterizata prin mici ferme taranesti in care deciziile familiei prind agricultura sunt amestecate. Familiile de fermieri traditionali consuma, vand sau comercializeaza majoritatea produselor lor pe plan local. Profitul muncii lor si bucata lor de pamant sunt mici dar consumul pe hectar este mare.Vanzarile produselor si a muncii, precum si rentele funciare inseamna ca fermierii sunt in general strans legati de economia locala si raspund de semnalele pietei
Desi munca de familie este importantã, fermele traditionale pot sã angajeze niste muncitori de asemenea, cel putin în perioada cea mai ocupata a anului. Salariile mici sãptãmânale a cauzat cu înalte scazute angajari în agricultura de tãran sã creeze stimulenþii pentru a angaja muncitorii. De aceea fermele traditionale pot angaja muncitori sau sezonieri si sa sporesca statutul lor social la preturi scazute. De aceea oamenii cu cele mai mici economii si statut social nu sunt proprietari de mici ferme, dar au muncitori angajati.
Cresterea vitelor joaca mai multe roluri, incluzand extinderea rezervei de hrana; furnizând un amortizor împotriva recoltei sãrace; imbunãtãtind calitatea regimului (nutritional); generând îngrãsãmânt, combustibil, piei, si blanuri. Ei de asemenea furnizeazã puterea si transport si satisfac nevoile sociale si culturale.
Fermele traditionale difera in functie de regiune, si asa cum fermele schimba unii oameni, in special cei care nu sunt proprietari de pamanturi, poate lasa deoparte noua tehnologie insotita imbunatatirile institutiilor si educatiei.
Fermele traditionale sunt eficiente dar sarace. Pe masura ce populatia continua sa creasca, saracia sporeste. Agricultura trebuie sa se schimbe ca situatia sa se imbunatateasca. Dar shimbarile aduc pericolul de a creste diferentele de venit. Distribuirea de venit generate prin variate plante si puternicele araturi vor fi afectate de
planta nouã varieazã ºi lãstarii de putere va fi afectaþi cu modelele de lucru(,l,lui,ri,rile,rilor,)e de lucru de preþ ºi instituþiile pe care sã guverneze regulile de comportare în societate.
MODULE 10
Perspective moderne in dezvoltarea agriculturii
Agricultura moderna incepe cu cercetarea la o statie, unde cercetatorii au acces la aprovizionarea cu cele necesare ca fertilizatori, pesticide si munca la timpi corespuzatori. Dar cand pachetul este atribuit fermierilor, chiar si cele mai performante ferme nu se pot compara cu recolta pe care o obtin cercetatorii.
Multi saraci care lucreaza in gospodarii pur si simplu sã nu poatã sã adopte pachetul întreg. Dacã un element lipseste sistemul de livrare a semintei esueazã sau îngrãsãmântul ajunge prea târziu, sau este acolo apa de irigatie insuficientã, atunci recolta nunpoate fi mai buna decat cele traditionale. Chiar dacã fermieri vrea sã foloseascã resursele externe, foarte adesea sistemele de livrare sunt incapabile sa aprovizioneze la timp.
Unde productia a fost îmbunãtãtitã prin aceste tehnologii moderne,in toate a fost prea des un mediu inconjurator nefavorabil si influente sociale. Multe probleme de mediu incojurator au sporit dramatic în ultimii anii. Acestea includ:
contaminarea apei cu pesticide, nitrati, gunoi de la cresterea animalelor, facand rau faunei salbatice, distrugerea ecosistemului si posibile probleme de sanatate dupa bautul apei;
contaminarea hranei si a nutretului cu deseuri de pesticide, nitrati si antibiotice;
pagube fermelor si resurselor naturale datorita pesticidelor, cauzand daune muncitorilor de la ferme si populatiei, distrugand ecosistemul si daunand faunei salbatice.
Contaminare atmosferei cu amoniac, oxid azotos, metan si produsele de ardere, care joaca rol in formarea gaurilor in ozon, incalzirea globala si poluarea aerului;
Intrebuintarea indelungata a resurselor naturale au dus la secarea apei din pamant (panza freatica), si pierderea de hranei sãlbatice si a habitatelor, si a capacitãtii lor de absoebtie a deseurilor , cauzând waterlogging si au sporit salinitatea;
Tendinta în agriculture pentru standardizare si specializare concentrandu-se pe varietãtile moderne, cauzând înlocuirea varietãtilor traditionale si cresterea animalelor;
Noile riscuri ale sanatatii muncitorilor din agricultura ce foloseste chimicale si industria de prelucrare a hranei.
Modernizarea agriculturii a ajutat deasemenea in transformarea multor comunitati rurale, atat in lumea a treia cat si in tarile industrializate. Procesul a avut multe influiente. Aceasta include pierderea locurilor de munca, dezavantajul economic ulterior al femeilor dace le nu au acces pentru a folosi si a beneficia de noua tehnologie, diferentierea crescanda a mijlocului de trai, cresterea decalajului dintre cel bogat si cel sarac, si cooptarea institutiilor de la sate de catre stat.
Contrar acestor probleme, multi oameni de stiinta si politica încã argumenteaza energic agricultura modernã, caracterizatã prin pachetele externe dezvoltate de tehnologii care se bizuie pe intrãrile externe create, este cea mai buna, si unica, cale pentru dezvoltarea agricolã. Institutii influente internationale, ca de exemplu World Bank, FAO si cateva din institutiile din Consultative Group on International Agricultural (Grupul de consultanta in Agricultura Internationala) cerceteazã, au sugerat indelung ca modul cel mai sigur mod de a asigura hrana populatiei este sã continuie modernizarea agriculturii prin folosirea sporitã de soiuri moderne de recolte si cresterea animalelor, îngrãsãminte, pesticide si mecanizarea.
În mod remarcabil, aceste institutii internationale adesea apar inconstiente de ce pot realiza printr-o agricultura mai sustinuta. Perspectivele moderne nu sunt singurele care au o valoare mare.Cele care promoveaza o agricultura alternative sau sustinuta au aceeasi valoare.
Sunt multi termeni care sunt folositi pentru a descrie alternativele agriculturii moderne. Acestia include sustinerea, alternanta, caracter regenerativ, o alimentare externa joasã , o alimentare sustinuta in agriculture, agro-ecologicã, organicã, dinamicã si culturi permanente. Acestea sunt adesea prezente în opozitie cu modernizarea agriculturii, care este descrisa cu termeni cum ar fi, conventional, resursã-degradata industrializatã, alimentare externe intensiva sau crescuta.
Agricultura sustinuta- o alternativa la agricultura moderna
Timp de 50 de ani, politica de dezvoltare agricola a accentuat în mod remarcabil cu succes importul ca mijloc pentru a spori productia de hranã. Aceastã a creat în mod remarcabil o crestere a consumului global de pesticide, îngrãsãmânt anorganic, animal feedstuffs, si tractoare si alte mecanisme.
Aceste alimentari externe au inlocuit, oricum, procesele de control naturale si resursele, facandu-le mai vulnerabile. Pesticidele au inlocuit preparatele biologice, cultivarea si metodele mecanice de control al daunatorilor, buruieni si boli; ingrasamintele organice au inlocuit balegarul de animale (de vita), compostul si nitrogenul remediind recoltele; informatiile privind deciziile conducerii vin mai degraba de la furnizori, cercetatori si intreprinzatori decat de la sursele locale. Ceea ce a fost evaluat o data ca resurse interne adesea au devenit acum gunoi.
Provocarea de bazã (principala) pentru sustine agricultura este sã se foloseasca mai bine de aceste resurse interne. Acesta poate minimaliza folosirea de intrãri externe , regenerând resursele interne mult mai eficace sau cu combinatii de ambele.
O agricultura sustinuta, deci, este orice sistem de hrana sau productie de fibra care in mod sistematic urmareste urmatoarele scopuri:
Mai multã integrare a proceselor naturale ca de exemplu ciclul nutritiv, fixarea de nitrogen si relatiile dãunãtor-animal de pradã în procesele de productie o reducere in folosirea acelor ferme libere, externe si care nu s-au reinnoit cu un mare potential de deteriorare a mediului inconjurator sau care inrautateste sanatatea fermierilor si consumatorilor, si mai mult o tinta sã foloseascã pentru a rãmâne de intrare o vedere obisnuitã sã sã minimalizeze un preturi variabile;
un acces mai echitabil la resurse mai productive si oportunitati, si progres spre mai mult plan social- tocmai formeazã o agricultura cu o mai mare productivitate folosind produse biologice si potential genetic de plante si specia animala;
O folosire mai mare in productie de cunoasterea locale si practicile, incluzând o abordare nu foarte inteleasa de oamenii de stiinta sau sau în mare mãsurã adoptate de fermieri;
O sporire a increderii in sine printre fermieri si oamenii rurali;
O productie profitabila si eficienta cu o accentuare pe a reuni conducerea de fermã, si conservarea de sol, apã, energie si resursele biologice.
Cand aceste componente vin impreuna, munca la ferma devine unita, cu resursele folosite mai efficient si efectiv. Agricultura sustinuta, de aceea, se sraduieste in folosirea reunita a unei largi categorii de daunatori, nutrienti, pamant si tehnologii de administrare a apei. Agricultura sustinuta tinteste spre cresterea diversitatii realizarilor in ferma, combinate cu legaturi sporite si cursuri intre ele.
|
