PRICIPIILE BIOLOGICE ALE CULTIVARII PLANTELOR LEGUMICOLE
Cunoasterea partilaritatilor biologice ale plantelor legumicole prezinta o deosebita importanta practica pentru ca pe baza lor se stabilesc si se dirijeaja tehnologiile de cultura atat in camp cat si in spatiile protejate. Pentru practica legumicola prezinta importanta cunoasterea plantelor folosite, daca sunt soiuri sau hidrizi, precum si destinatia lor pentru sistemul de cultura ( camp, sere, solarii) ; formele de cultura (tinpurii, de vara, tarzii) si destinatia productiei (consum proaspat, pastrare, industrializare). Aceste aspecte impun crearea de noi soiuri, corespunzatoare cerintelor productiei.
Clasificarea botanica a plantelor legumicole
Caracteristicile botanice sub aspectul morfologic si structural au implicatii practice deosebite : ce inseamna?
au rol important in stabilirea asolamentului, rotatiei, succesiunii si asocierea culturilor;
aspectul plantei (habitatul) participa la stabilirea schemelor si distantelor de plantare;
cunoasterea dezvoltatarii sistemului radicular implica aplicarea corecta a irigarii, fertilizarii si prasilelor;
caracteristicile frunzelor, in special suprafata frunzelor infuenteaza
stabilirea metodei de udare, precum si aplicarea corecta a tratamentelor
foliare;
plantele legumicole din aceeasi familie botanica au boli si daunatori
comuni;
structura florala intervine in tehnologia producerii de seminte si impune reguli care sa impiedice polenizarea incrucisata;
Clasificarea plantelor legumicole dupa durata vietii
Acest criteriu se refera la 'durata vietii' plantelor care reprezinta intervalul de timp necesar pentru parcurgerea succesiva a tuturor perioadelor si fazelor de vegetatie de la samanta la samanta, sau de la organul vagetativ la organul vegetativ.
Durata parcurgerii fazelor de dezvoltare vegetativa si generativa este diferita de la planta la planta.
Plantele legumicole se grupeaza in :
- anuale - cuprinde speciile ce au un numar mic de elemente ce sunt parcurse intr-un singur an - tomate, vinete, ardei, castravetele, dovlecelul, pepenele galben, pepenele verde, fasolea de gradina, mazarea de gradina, ridichiile de luna, salata, spanacul, conopida, loboda, mararul, bamele ;
- bienale - ciclul de viata se desfasoara pe parcursul a doi ani. In primul an se formeaza organele vegetative in care se depoziteaza substante hranitoare de rezerva, organele comestibile, iar in al doilea an se formeaza tulpinile florale, florile, fructele, semintele. Din aceasta grupa fac parte varza, radacinoasele (morcov, patrunjel, pastarnac), ceapa prazul ;
- perene - care cresc si fructifica in fiecare an, timp de mai multi ani
(4-15 ani). Iarna organele vegetative aeriene pier, iar perpetuarea speciei se realizeaza prin organele vegetative subterane in care s-au depozitat : bulbi, tuberculi, rizomi, stoloni sau radacini ( sparanghel, revent, hrean, andive, tarhon, leustean).
De ce trebuie sa tinem cont de clasificare ?
sa stabilim structura asolamentului;
sa stabilim graficul de obtinere si valorificare a productiei marfa si a semintelor;
stabilirea unor verigi tehnologice specifice de cultivare si producere a semintelor;
In legumicultura se mai folosesc 2 termeni :
a) perioada de vegetatie care este intervalul de timp de la rasarirea plantelor si pana la prima recoltare si cu acest criteriu grupam semintele si hibrizi in : timpuri, semitimpuri, semitarzii, tarzii.
b) Durata de vegetatie cuprinde intervalul de la monentul rasaririi si pana la incheierea vegetatiei. Aceasta perioada poate fi scurtata prin carnit.
Clasificarea plantelor legumicole dupa organele comestibile
Organele comestibile reprezinta scopul in sine al cultivarii plantelor si anume :
a) plante legumicole la care se consuma organele vegetative
- radacini ingrosate : morcov, patrunjel, pastarnac, telina, sfecla rosie,
hrean, ridichi;
tuberculi : cartof timpuriu si de vara;
bulbi : ceapa, usturoiul, praz,
tulpini false : praz, ceapa verde, ceapa de iarna, usturoi verde;
frunze verzi : spanac, salata, loboda, tarhon, telina frunze, cimbru busuioc, marar leustean;
frunze etiolate : andive;
muguri cu crestere inchisa : - terminali - varza alba, creata, chinezeasca;
- auxiliari - varza de Bruxel;
c) la care se consuma organele generative;
primordii de inflorescenta : conopida, brocoli;
parti de inflorescenta : andivele;
fructe la maturitatea tehnica : ardei vinete, castraveti, dovlecei, bame, fasole pastai, mazare pastai;
fructe la maturitatea fiziologica : tomate ardei (gogosari, kapia, de boia),
pepene verde, galben;
fructe la maturitatea tehnica si fiziologica : tomate mature sau gogonele, ardei gras, lung;
seminte la maturitatea tehnica : mazare fasole bob;
CRESTEREA SI DEZVOLTAREA PLANTELOR LEGUMICOLE
A) Cresterea este un proces complex morfologic, fiziologic si biochimic care prin modificari cantitative ireversibile volumului. Cresterea se bazeaza pe :
Germinatia semintelor in anumite conditii interne de samanta buna si conditii externe - umiditate, temperatura. Se incepe cu absortia apei, creste samanta in volum, crapa tegumentul, apoi hipocotilul;
Fotosinteza este sinteza hidratilor de carbon. In prima etapa lumina este
absorbita de planta verde si trasformata in energie chimica. Etapa a doua
reactii chimice si enzimatice.
B) Dezvoltarea consta in modificari calitative ce conduc la inmultirea
plantelor.
Un rol important in desfasurarea celor doua procese il au factorii de mediu : temperatura, lumina, umiditatea solului, dar si cei interni, substantele hormonale regulatoare de crestere (biostimulatori) si substante de crestere din grupa vitaminelor.
Substante stimulatoare
Auxinele sunt compusi naturali sintetizati de catre plante si acumulati in diferite organe. Prin folosirea lor se mareste plasticitatea celulelor, ce duce la formarea de noi radacini.
Giberelinele au rolul de accelerare a reactiilor biochimice. Administrate extern actioneaza asupra cresterii plantelor, stimuleaza facultatea germinativa a semintelor.
Substante retardante au rol prin reducerea proceselor de diviziune, franeaza cresterea in inaltime pe o durata limitata de timp. In practica se foloseste Cycocel, Ethrel si Alar. In Romania in 1972 a fost obtinut din produsul COMPUS VII mai multe sinteze 39, 40, 41, 42, cel mai bun a fost Sinteza 41 fiind utilizat la tratarea rasadurilor si a plantelor de tomate, ardei, castraveti. Ca urmare a tratamentului cu retardanti plantele se adapteaza mai bine la seceta, la temperaturi ridicate si scazute, au o rezistenta mai mare la boli si daunatori.
De regula in concentratii de 0,05-0,2% (500-5000 ppm) se folosesc 1-2 tratamente la rasad, la 1-2 frunze adevarate. Se pot aplica tratamente la plante in cultura in ciclul I normal sau cand luminozitatea este scazuta si persista, da nu mai devreme de 10-15 zile de la plantare.
Ethrelul stimuleaza cresterea numarului de flori femele la castraveti, grabeste maturitatea.
La tomate timpurii aplicarea Ethrelului cand fructele din prima inflorescenta au un diametru de cca 2 cm determina sporuri de productie de 20-25%. La tomatele pentru industrie se aplica cand 50% din fructe sunt deja formate determinand o coacere la 80-85% uniforma cca ce permite mecanizarea. Durate de actiune a retardantilor este 3-6 saptamani.
INMULTIREA PLANTELOR LEGUMICOLE
Inmultirea reprezinta proprietatea de a se multiplica, respectiv de a-si spori numarul de indivizi.
Plantele legumicole se inmultesc pe 2 cai : generativa (sexuata) si vegetativa (asexuata).
inmultirea generativa (sexuata) foloseste semintele : tomate, ardei, vinete, castraveti, dovlecei, pepeni, varza, conopida, praz, ceapa, frunze, sau fructe uscate indehiscente : morcov, patrunjel, pastarnac, telina, sfecla, rosii, spanac.
inmultirea vegetativa (asexuata) : usturoi, cartof, hrean, tarhon,
folosindu-se organe sau parti de organe vegetative ale plantelor.
vegetativ si generativ : anghinare, cordon, sparanghel, stevie, macris.
asexuata in sens stict : realizata prin gamete asexuati specializati 'spori'- la ciuperci.
INMULTIREA SEXUATA ( reproducere sexuata) este proprietatea plantelor de a lasa urmasi prin intertmediu unor 'gameti sexuali'. Aceasta se realizeaza prin seminte realizate prin unirea gametilor de sexe diferite.
Ce avantaje are inmultirea sexuata:
coeficient mare de multiplicare de la o singura planta obtinandu-se un numar mare si foarte mare de seminte - la varza : 1:1300 -1 ; tomate 1:4000 ; morcov 1:200 ; ceapa 1:100 ; castraveti 1:50.
continut redus de apa ce face ca semintele sa se pastreze 2-7 ani, iar prin coborarea temperaturilor pana aproape de congelare semintele se pot pastra sute de ani.
se pot manevra usor, ocupa spatiu mic de pastrare.
operatiunile de ambalare se face mecanizat.
se pot crea rezerve de seminte pentru situatiile critice.
permite semanatul mecanizat, cantitate mica de seminte/ha.
permite introducerea in practica de hibrizi valorosi.
Dezavantaje
impurificarea soiurilor in conditiile nerespectarii unor cerinte tehnologice in cultura semintelor.
Seminte hibride se obtin cu cheltuieli mari.
INMULTIREA ASEXUATA (vegetativa)
Este cea mai veche si cea mai simpla metoda de inmultire si se foloseste la speciile de plante leguimicole care nu formeaza seminte (hreanul, cartoful, usturoiul,) Se recomanda ca fiind mai economica la plantele care formeaza seminte putine sau sterile (leusteanul, tarhonul, cordonul).
Este o metoda avantajoasa, prin care se transmit la descendenti insusirile valoroase pe care la are planta mama si permite obtinerea de productii chiar din primul an.
Dezavantaje : - coeficient de multiplicare mai mic;
- cantitate de material mai mare;
- pastrare mai anevoioasa, apa multa;
- volum mare de pastrare, impuritati de pastrare cu cheltuiele;
In practica se utilizeaza mai multe metode :
Inmultirea prin bulbi si bulbili se aplica la ceapa esalonata, usturoi, ceapa de Egipt (bulbili). Detasarea si plantarea in camp se face toamna (septembrie) sau primavara (martie), manual sau mecanizat.
Inmultirea prin tuberculi se utilizeaza la cartof. Se planteaza primavara.
Inmultirea prin rizomi se practica la macris, stevie, revent, folosindu-se portiuni din rizomi care au cativa muguri vegetativi. Plantarea se face primavara devreme .
Inmultirea prin radacini tuberizate se practica la hrean si batat. La hrean se folosesc radacini de 5-15 cm si grosime de 2 cm, avand muguri la ambele extremitati (cei din portiunea intermediara trebuie eliminati prin razuire). Pentru pastrare, radacinile se sectioneaza la o extremitate orizontal, iar la cealalta oblig.
Inmultirea prin drajoni (lastari formati din muguri radicali) ca la anghinare, cordon si tarhon. Drajoni se detaseaza cu o portiune de radacina si se planteaza direct in camp sau se inradacineaja in rasadnite sau ghivece. Plantarea se face primavara devreme.
Inmultirea prin butasi se practica la plantele legumicole care au insusirea de a emite radacini adventive din lastari vegetativi. Se utilazeaza la tarhon, batat. Butasii detasati de la planta se fragmenteaza sau se lasa intregi in lungime de 10 cm si un numar de 3-5 frunze. Frunzele de la baza se inlatura iar cele superioare se fasoneaza. Plantarea se face primavara.
Inmultirea prin marcotaj se practica la tarhon si cardon ai caror lastari emit radacini cand vin in contact cu solul. La baza plantarii se face un musuroi, iar dupa ce apar radacinile lastarul se detaseaza de planta mama si se
planteaza toamna sau primavara.
Inmultirea prin despriderea tufelor se practica la plantele perene ca tarhonul, reventul, anghinare, leustean, macris, stevie, cimbru. Tufele se despart prin taiere cu cutitul sau cazmaua.
Inmultirea prin altoire se practica cu scopul de a creste rezistenta la atacul ciupercii Fusarium si nematozi. Se practica la castraveti, pepeni galbeni, tomate, vinete. La castraveti portaltoiul este Cucurbita ficifolia care trebuie sa fie in faza cotiledonala, iar altoiul la prima frunza adevarata. Altoirea se face prin alipire. Se mai practica si metoda prin intepare unde se foloseste un ac special care se introduce oblic la 45 in tulpina portaltoiului. La altoi se face o pana de dimensiunile orificiului. Plantele se acopera cu pungi de material plastic si dupa 3 zile se perforeaza pentru aerisire, iar dupa 8-10 zile plantele altoite nu se mai protejeaza.
Inmultirea prin culturi de celule 'in vitro' este cea mai moderna metoda de inmultire vagetativa la cartof, conopida, tomate, pepeni galbeni.
Avantaje - se pot practica culturi pe toata perioada anului in laboratoare;
permite scurtarea perioadei de multiplicare;
favorizeaza crearea de noi genotipuri;
se obtin plante sanatoase;
etc.
Incoveniente
laboratoare dotate;
personal calificat;
fitohormoni scumpi;
INMULTIREA AXEXUATA SAU IN SENS STRICT
Este specifica pentru ciupercile comestibile. Grupate in clase Basidiomycetes, acestea prezinta pe partea inferioara a palariei organe sporifere, bazidii, pe care se formeaza bazidiosporii care prezinta germeni axexuati specializati pentru inmultire. Prin germinarea bazidiosporilor se da nastere miceliului primar utilizat pentru insamantarea ciclurilor de productie. In practica se foloseste miceliul clasic ambalat in staniol ,se inoculeaza micelul primar pe stratul de gunoi de cabaline.
SISTEMUL DE CULTURA A PLANTELOR LEGUMICOLE
A. Dupa locul de cultura :
- in camp plantele cresc fara protectie intr-un anumit climat.
- culturi fortate in spatii inchise (sere, rasadnite), in care factorii de vegetatie sunt dirijati, iar produsele proaspete se obtin in perioade deficitare ale anului.
- culturi protejate se efectueaza in diferite constructii mai simple (solarii, tunele, rasadnite reci), unde beneficiaza numai partial de un microclimat artificial, in interior temparatura este cu 2-5 C mai mare ca in exterior.
- culturi adapostite care se apara de intemperii prin mijloace simple sub forma de obstacole impotriva vantului sau a frigului (clopote, folii de polietilena asezate pe
cultura sau ca in SUA teren modelat de la SUD la VEST), iar dupa rasarirea plantelor de tomate se aseaza inclinat sprijinit de araci, o banda de hartie care face ca tomatele sa reziste si la -3 C cand plantele sunt mici si pana la 2 C in timpul infloritului. Tomatele pot fi protejate prin modelare speciala a terenului - bilonare cu pante asimetric.
Dovleceii pot fi protejati cu clopote din plastic.
B. Dupa caracteristicile substratului de cultura
in medii naturale;
in medii nutritive artificial ( fara sol)
C. Dupa metoda de infiintare
prin semanat direct in camp;
prin plantarea rasadurilor;
prin plantarea de organe sau portiuni de organe de planta;
D. Dupa esolonarea productiei
extratimpurii
timpurii
semitimpurii (de vara)
tarzii ( de toamna)
intarziata ( toamna tarziu sau primavarta urmatoare)
In sere
ciclul I - iarna-vara
ciclul II - vara-iarna
culturi in ciclul I decalat - primavara-vara sau primavara-toamna
culturi in sere-solar (neancalzite artificial, reci)
In solarii
ciclu scurt - primavara-vara
ciclu prelungit - primavara-toamna
E. Dupa destinatia produselor
consum in stare proaspata
pentru industrializare
|
