UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA CLUJ-NAPOCA
PRINCIPALII DAUNATORI ANIMALI CARE PRODUC PAGUBE LA PRODUSELE AGO-HORTICOLE DUPA RECOLTARE SI LA PASTRARE - ROZATOARE
PRINCIPALII DAUNATORI ANIMALI CARE PRODUC PAGUBE LA PRODUSELE AGO-HORTICOLE DUPA RECOLTARE SI LA PASTRARE - ROZATOARE
Pagubele economice provocate de catre rozatoare
Inmultirea soarecilor si sobolanilor produce pagube imense produselelor atacate, fondului de cereale, furaje, si constituie uneori rezervoare de infectie, prin care se mentin si raspandesc numeroase boli infecto-contagioase si parazitare. Pe langa consumul de alimente si furaje, invaziile de rozatoare sunt uneori de proportiile unei adevarate calamitati naturale prin distrugeri de bunuri materiale, incendii provocate de sobolani prin roaderea izolatorilor electrici fabricati din rasini sintetice, sau din material plastic. Deasemenea pot produce naufragii sau inundatii prin distrugerea digurilor de protectie si adesea efectueaza atacuri asupra animalelor, indeosebi asupra celor bolnave sau foarte tinere (pui, purcei).
Rozatoarele provoaca pagube importante prin consumul 151h73b direct al produselor alimentare (figura 1). Dupa calcule, un soarece consuma in medie pe an 4,5 kg hrana si deterioreaza prin roadere, imprastiere, o cantitate si mai mare. Deci, un soarece consuma cel putin 10 kg produse din hrana destinata oamenilor, ceea ce inseamna irosirea unei cantitati uriase de alimente. Sobolanul de casa consuma cca. 37 kg de produse agroalimentare pe an, de unde rezulta ca descendentii unei singure perechi vor devora in acelasi interval de timp 60.000 kg alimente si furaje si vor produce totodata pierderi materiale de 10 ori mai mari prin roaderea si distrugerea irecuperabila nu numai a diverselor produse agroalimentare ci si a unor produse neconsumabile extrem de variate: diverse obiecte, mobilier si instalatii. O singura pereche de sobolani poate distruge anual peste 40 kg de cereale si impreuna cu descendentii dintr-un singur an, pagubele provocate pot ajunge la peste 20 tone de produse. Pagubele provocate recoltelor si depozitelor de cereale si furaje se apreciaza la aproape 10% din productia totala agricola, respectiv sunt distruse peste 15 milioane tone de cereale, cu care s-ar putea hrani peste 100 milioane oameni.
Figura 1. Pagube produse produselor alimentare
Pagubele anuale pe glob, numai la produsele agroalimentare, reprezinta cca. 10% din resursele mondiale inmagazinate.
Cele mai numeroase si pagubitoare specii de rozatoare se intalnesc la culturile de camp, in special la cereale. Soarecele de camp se inmulteste in masa si produce pagube mari la cereale (porumb, grau, orz, ovaz) in anii secetosi, cand o parte din recolta se scutura si ramane neridicata pe de camp.
Rozatoarele sinantrope sunt cele mai daunatoare. Pagulele provocate de sobolanul cenusiu dintr-un centru cu 1 milion locuitori, se ridica la 20.000 tone produse pe an, cunoscandu-se ca numarul de sobolani este identic sau cu 50% mai mare decat al populatiei umane dintr-un centru infestat.
Sobolanul de casa, in incinta gospodariilor, a fermelor de animale produce pagube prin omorarea unui numar insemnat de purcei, pasari, iepuri de casa.
Sobolanii si soarecii sunt rezervoare de infectie si vectori, intrucat poarta si transmit germenii a peste 80 de boli la om si animale domestice sau salbatice, astfel raspandind trichineloza, leptospiroza, febra aftoasa, gastroenterita virotica, antraxul, rujetul, pesta porcina, turbarea, toxiinfectiile alimentare, ciuma, bruceloza etc.
Rozatoarele pot transmite boli infectioase prin mai multe cai:
o prin dejectii (fecale sau urina), care contamineaza furajele, apa si alimentele;
o prin intermediul ectoparazitilor hemofagi (purici, paduchi, acarieni, capuse), de la rozatoare la alte animal si om;
o prin insecte cum sunt: mustele, tantarii, furnicile;
o prin relatia trofica dintre rozatoare si dusmanii lor naturali: unele carnivore (lupul, vulpea, viezurele, nevastuica, etc.) precum si unele pasari (bufnita, cucuveaua, uliul soricar, etc.) consuma rozatarele bolnave si disemineaza pe regiuni intinse infectia. Pe aceeasi cale pot fi transmise infectii prin intermediul animalelor domestice: pisica, cainele, porcul;
o transmiterea directa catre om sau animale prin contact direct, manipulare, muscatura, etc.;
o prin simplul transport mecanic: rozatarele circula in cele mai poluate sau infectate medii, vehiculand in mod mecanic germenii din aceste medii pana in locuintele umane sau adaposturile de animale, situatii in care ele indeplinesc rolul de vectori.
In sens practic, deratizarea inseamna distrugerea rozatoarelor sinantrope (comensale), care traiesc in mediul urban, rural si in fermele zootehnice (sobolanul cenusiu, sobolanul negru, soarecele de casa si de gradina) si a rozatarelor asinantrope, care traiesc pe camp, in padure sau in apa (sobolanul de camp, de apa, soarecele de camp, de padure, popandaul, harciogul, bizamul, etc.)
Soarecii si sobolanii sunt mamifere din ordinul rozatoarelor (Ord. Rodentia), familia Muridae, subfamilia Microtinae (soarecii) si Murinae (sobolanii).
Insusirile bioecologice, morfologice, senzoriale si fizice ale rozatoarelor:
Masurile de combatere a rozatoarelor se bazeaza pe cunoasterea temeinica a insusirilor bioecologice si morfologice ale rozatoarelor, calitatile senzitive si fizice ale acestora, caracteristicile populatiei, dezvoltarea, competitia si raspandirea lor etc.
Insusirile morfofiziologice si bioecologice ale rozatoarelor
Corpul rozatoarelor este acoperit cu par. Culoarea corpului variaza in functie de specie, varsta, sezon, de la negru spre brun inchis sau galben. La tineret si iarna predomina culorile inchise.
Coada este folosita ca element de sprijin (cand se ridica pe membrele posterioare) si este mai mult sau mai putin dezvoltata.
Dintii incisivi sunt sub forma de dalta si au o crestere continua, de aceea rozatoarele trebuie sa roada permanent.
Organele de simt sunt bine dezvoltate, la sobolani in special mirosul, la soareci simtul gustativ, iar la orbete mirosul si auzul. La toate rozatoarele simtul de orientare este bine dezvoltat. Sobolanii simt usor si repede mirosurile suspecte, gazele, inundatiile, cutremurele.
Prolificitatea este mare datorita maturitatii sexuale timpurii si perioadei de gestatie scurte (16-21 zile), fatarile frecvente (2-8 pe an) si numarul mare de pui la fatare (4-12) (figura 2). Longevitatea este in medie de 2-4 ani.
Figura 2. Prolificitatea rozatoarelor - numarul mare de pui la o fatare
Majoritatea rozatoarelor traiesc in galerii. Viata in galerii a rozatoarelor este consecinta sistemului de termoreglare insuficient dezvoltat, temperatura lor interna osciland intre 30° si 40°C. Tolereaza temperaturi intre 5°C si 30°C. La temperaturi mai mici de 5° C, mor prin hipotermie, iar la temperaturi mai mari de 35 °C prin soc caloric. Temperatura optima pentru rozatoare este de 18-22°C.
Rozatoarele au capacitate deosebita de adaptare la mediu.
Fac parte din clasa mamifere si reprezinta 1/3 din fauna globului pamantesc. Rozatoarele sunt cele mai prolifice dintre mamifere. Din aceste motive, actiunile de combatere se recomanda a se aplica ritmic, neintrerupt pentru a mentine numarul lor cat mai redus.
Sunt acromatici, adica majoritatea culorilor ei le percep ca diferite nuante de gri. Galbenul si verdele sunt culorile cele mai atractive pentru ei, deoarece se percep ca un gri deschis. Acest lucru este important pentru colorarea momelilor cu otrava in galben aprins sau verde. Sunt mai putin sensibili la culoarea rosie, comportamentul lor nefiind tulburat la aceasta culoare.
Unele specii sunt higrofile, dezvoltandu-se foarte bine in conditii de umiditate excesiva (sobolanul cenusiu), iar altele sunt xerofile, se dezvolta foarte bine in locuri uscate (sobolanul negru).
Rozatoarele se comporta ca niste exploratori, descoperind cu usurinta momelile si obiectele noi in spatiul lor de viata. In acelasi timp sunt foarte precaute si evita obiectele noi. Aceasta insusire se numeste "fobie la nou" si se remarca mai ales la sobolanii adulti, care evita poteca lor zilnica, daca pe ea se amplaseaza un obiect nefamiliar lor (nou). Acest lucru este important de stiut pentru ca momelile sa nu se amplaseze pe cararile rozatoarelor, ci alaturi, la oarecare distanta, iar capcanele se pun cateva zile nearmate pentru ca sa se obisnuiasca cu ele si sa nu le ocoleasca.
Sobolanii si soarecii comunica intre ei prin semnale acustice, olfactive (mirosuri), tactile, gustative si vizuale. In ultimul timp s-a studiat comunicarea prin ultrasunete la sobolanul cenusiu (Rattus norvegicus) si s-a constatat ca intre intarcare si pubertate, sobolanii sunt tacuti si emit doar un piuit. In schimb, adultii emit numeroase semnale si anume suieraturi, clantanit din dinti, tipete acutite, dar mai ales ultrasunele de 22 Khz si de 50 Khz. Prin studii s-au determinat caracteristicile ultrasunetelor produse de sobolani si s-a reusit realizarea generatoarelor de ultrasunete, care se folosesc pentru intimidarea rozatoarelor din locuinte sau depozite invadate.
Rozatoarele nu pot trai fara apa mai mult de 24-38 ore. Lipsa apei duce la aparitia fenomenelor de devorare a puilor si femelelor.
Cand conditiile de mediu devin nefavorabile sau cand soarecii si sobolanii se inmultesc excesiv, acestia efectueaza migratii periodice.
O insusire importanta a rozatoarelor este ca isi pot transmite genetic rezistenta dobandita la toxice. Cresterea ratei de reproductie la supravietuitorii unei deratizari, duce la o refacere numerica rapida.
Raportul intre sexe atat la sobolani cat si la soareci este 1/1, iar intre varste este in favoarea adultilor primavara si a tineretului toamna.
Neaplicarea sistematica a masurilor de prevenire si combatere face posibila anularea efectului actiunilor de deratizare dupa putin timp si chiar inmultirea exploziva a acestora, daca intalnesc conditii favorabile de mediu.
Capacitatile senzoriale si fizice ale rozatoarelor
Simtul tactil. Este foarte dezvoltat la rozatoare si ajuta la deplasarea lor de-a lungul cararilor, pe intuneric. Perii din nari sau mustatile acestora sunt permanent folosite in timpul exporarii, la contactarea podelelor, peretilor si in jurul obiectelor. Acestea ajuta animalul in directionarea lui si il avertizeaza de golurile sau obstacolele din fata sa. Deasemenea, perii protectori lungi de pe corpul rozatoarelor sunt foarte sensibili la atingere. Sobolanii si soarecii au tendinta sa se deplaseze in contact cu suprafata verticala si sa mearga de la un obiect la altul de-a lungul unei carari definite (figura 3). O astfel de comportare, deplasarea orientata prin stimuli tactili, se numeste "tigmataxie" importanta pentru plasarea curselor sau a momelilor.
Figura 3. Deplasarea pe verticala a rozatoarelor
Gustul. Simtul gustativ este foarte dezvoltat. Sobolanii au o capacitate deosebita de a detecta cantitati foarte mici de substante amare, toxice sau neplacute. Acest lucru trebuie avut in vedere la masurile de combatere a rozatoarelor.
Catararea. Rozatoarele sunt foarte bune cataratoare. Se pot catara pe suprafete din lemn rugos, caramizi, fire telefonice si alte fire de utilitate publica. Coboara cu capul in jos pe o suprafata rugoasa. Catararea este ajutata gheare si coada care este folosita pentru sprijinire si echilibru (figura 4).
Figura 4. Catararea rozatoarelor
Roaderea. Sobolanii si soarecii rod orice material care este mai moale decat smaltul de pe incisivii lor si anume: lemn, foi de aluminiu, mortar moale, beton si asfalt de proasta calitate. Foila de tabla galvanizata si metalul sunt impenetrabile la atacurile sobolanilor si soarecilor, fiind folosite ca material de protectie impotriva rozatoarelor. In afara de calitatea materialului, pentru a-l putea roade, rozatoarele trebuie sa fie in stare sa-l prinda.
Inotul si saritul in apa. Rozatoarele sunt bune inotatoare. Cercetari facute asupra sobolanului norvegian, au evidentiat faptul ca el poate ramane sub apa timp de 30 de secunde, inoata rapid prin obturatorul hidraulic din toalete, iesind in case si cladiri pe aceasta cale.
Rozatoarele sinantrope
Soarecele de casa - Mus musculus musculus, Ord. Rodentia, Fam. Muridae (figura 5). Acest mamifer prezinta o culoare cenusie dorsal si cenusiu galbuie pe abdomen. Corpul este zvelt, lung de 7-10 cm, iar coada de 9 cm este prevazuta cu 180 inele solzoase. Soarecele de casa are capul mic, botul ascutit si urechi lungi. Acest rozator este vioi, foarte fircos, inoata si sare, vede, aude si miroase bine. Soarecele de casa mananca lacom (8 kg pe an alimente si strica 18 kg pe an). Se reproduce de 5-6 ori pe an, femelele nascand 6-8 pui, iar tineretul este apt de reproducere la 60 de zile dupa nastere. Longevitatea soarecelui este de 0,5-6 ani. Atacul se produce mai ales noaptea, el putand fi recunoscut dupa rosaturile liniare si prin prezenta resturilor alimentare, excrementelor negre, alungite, mici (5 mm) si a mirosului intepator de urina.
Figura 5. Soarecele de casa - Mus musculus musculus
Sobolanul cenusiu - Rattus norvegicus, Ord. Rodentia, Fam. Muridae (figura 6), mai este cunoscut si sub denumirea de guzgan. Corpul este robust, lung de 20-25 cm, iar coada, de 18-20 cm, prezinta 200-220 inele solzoase. Daunatorul se reproduce de 3-7 ori pe an. O femela naste cate 5-14 pui, care dupa 3 luni ajung la maturitatea sexuala. Guzganul dorsal prezinta culoarea cenusiu-brun, iar pantecele este de culoare cenusiu deschis. Botul este relativ bont, urechile groase si opace, ochii mari. Sobolanul sare, alearga, inoata cu abilitate, dar se catara mai anevoios. Consuma alimente diferite, ataca pasari, porci, iepuri si alte animale si la nevoie isi mananca proprii pui.
Figura 6. Sobolanul cenusiu - Rattus norvegicus
Sobolanul negru (Rattus rattus) se intanleste prin porturile maritme si dunarene, adus din alte tari din Europa si Asia prin intermediul vapoarelor. Acest sobolan brun-negru, rar negru lucios, prezinta corpul cu o lungime de 16-24 cm, iar coada de 19-26 cm. Lungimea cozii intrece intotdeauna in lungime corpul. Sobolanul negru traieste in carduri, este un bun inotator, se catara usor, este pretentios in alegera hranei, naste de 2-3 ori pe an cate 8-9 pui.
Rozatoarele peridomestice
Din grupul acestor rozatoare fac parte soarecele de gradina, soarecele de camp si soarecele de padure.
Aprecierea gradului de infestare cu rozatoare
Din cauza migrarii rozatoarelor dintr-o zona in alta nu este usor a se aprecia gradul de infestare. In acest scop se tine seama de prezenta excrementelor, rosaturilor, se numara rozatoarele vii si moarte. Excrementele proaspete de sobolan, de dimensiuni diferite, indica cel putin o familie. Punerea in evidenta a unui numar mare de rosaturi proaspete, presupune o colonie mare. In cazul in care in timpul zilei sunt vazuti sobolani si soareci, se apreciaza ca acestia sunt in numar mare (pentru un sobolan vazut viu se presupune ca 20 sunt in ascunzatori). Fiecare cuib proaspat de sobolan indica prezenta unei familii de 5-10 sobolani sau soareci.
Dupa numarul cuiburilor locuite (care sunt destupate in 24 ore dupa ce au foat astupate cu bucati de hartie) se poate aprecia numarul rozatoarelor, luand in calcul 5-29 rozatoare pentru fiecare cuib locuit. In realitate, intotdeauna numarul rozatoarelor este mai mare fata de numarul stabilit prin metoda mentionata.
Combaterea rozatoarelor
Se intreprind actiuni periodice sustinute, utilizand concomitent toate mijoacele de lupta de care dispunem si anume: mecanice, fizice, chimice, biologice si mixte impotriva acestor daunatori.
Deratizarea trebuie realizata tinand seama de legatura si interdependenta care exista intre populatiile de rozatoare ce traiesc in gospodariile sau fermele de animale, in centrele populate precum si pe terenurile agricole.
Combaterea rozatoarelor daunatatoare se realizeaza prin:
masuri profilactice sau de prevenire (defensive);
masuri de combatere (ofensive).
Masuri de prevenire (sau profilactice ) a infestarii Prevenirea infestarii cu rozatoare este posibila prin urmatoarele masuri:
- evitarea patrunderii rozatoarelor in cladiri, depozite, subsoluri, prin constructii si fundatii de beton, ziduri netede, orificii etanseizate si capitonate cu tabla, pereti lipsiti de vegetatie agatatoare.
- inlaturarea posibilitatilor de hranire prin masuri ca: pastrarea produselor agroalimentare in magazii, depozite, silozuri protejate de accesul rozatoarelor, curatenia teritoriului si a incaperilor de resturi alimentare, depozitarea de gunoiuri numai in recipienti, evacuarea zilnica a gunoaielor si protejarea surselor de apa. De obicei prin infometare soarecii parasesc locul.
- lipsirea rozatoarelor de adapost prin masuri de ardere sau indepartarea unor ambalaje care nu mai pot fi folosite, hartii, cutii de conserve, sticle, etc., care sunt preferate ca adaposturi de catre sobolani, desfiintarea depozitelor de furaje sau lemne sau mutarea lor periodica, depozitarea deseurilor utile (copite, par, oase, piei, etc.) in bazine de metal sau beton inchise.
folosirea substantelor respingatoare. Substantele respingatoare sunt substantele care sunt neplacute rozatoarelor. Se pot folosi ca masuri preventive bazandu-se pe sensibilitatea mare a rozatoarelor pentru unii compusi chimici sau mirosuri degajate de acestea. Rozatoarele distrug frecvent, in timpul cautarii de hrana, apa si adapost, materiale ambalate, cutii, cereale depozitate in saci sau vrac. Impiedicarea patrunderii lor in cladiri este cea mai buna metoda de evitare a unor astfel de pagube. O substanta respingatoare trebuie sa fie eficienta, stabila, lipsita de gust si miros neplacut si sa fie netoxica pentru oameni si animale, sa nu aiba efect daunator asupra bunurilor ambalate. Substantele respingatoare se pot utiliza prin includerea lor in materialele de ambalat sau se imprastie in jurul materialelor pe care vrem sa le protejam de actiunea distructiva a rozatoarelor. Se mai poate utiliza o tesatura tratata cu substanta respingatoare care se pune intre doua straturi de polietilena, protejand atat produsele, cat si pe cei ce le aplica. Substantele respingatoare se pot folosi si pentru protejarea de rozatoare a culturilor agricole, firelor de sarma, cablurilor electrice si de telefoane. Dintre substantele respingaoare cele mai frecvent folosite mentionam: thiram, cicloheximida, saruri de tributiltin si R-55 (Rotran).
Masuri de combatere a rozatoarelor. In scopul combaterii rozatoarelor se folosesc mijloace mecanice, fizice, chimice si biologice.
Metode mecanice. In cazul in care gradul de infestare nu este prea mare, combaterea rozatoarelor pe aceasta cale se face prin intermediul capcanelor (capcane cu "orificii" sau varsa, capcane din sarma sau din lemn cu usi cazatoare, capcane cu arc metalic, capcane din lemn cu podet basculant, capcane ghilotina, butoaie sau galeti cu capac mobil) si curselor (curse cu apa precum: cursa butoi, galeata cu porumb si galeata bascula). Pentru o eficienta mai buna in combaterea prin mijloace mecanice a rozatoarelor, se iau in considerare urmatoarele recomandari: in depozitele alimentare cu hrana variata se recomanda a se folosi capcane (aparate care ucid) dispuse "in serie", cu care se blocheaza caile de acces; unde se poate, se creeaza pasaje "obligatorii" pentru rozatoare, blocate cu capcane asezate in serie; in depozitele alimentare cu produse de acelasi fel, sunt recomandate curse cu momeli preparate din alte produse alimentare, diferite de cele existente in depozite.
Trebuie avut grija ca aceste alimente ce se folosesc ca momeli sa nu fie atinse de mana celor ce le utilizeaza si sa se foloseasca manusi de plastic, in caz contrar rozatoarele nu le consuma.
La inceput capcanele se lasa nearmate (fara momeala) doua-trei zile pentru a se obisnui cu ele rozatoarele si a vedea ca nu prezinta pericol, dupa care se armeaza.
Aceasta perioada de obisnuinta se lasa tinand cont de o caracteristica a rozatoarelor si anume ca sunt animale curioase si suspicioase.
In ultimul timp, cu bune rezultate se utilizeaza statiile permanete de intoxicare lenta a sobolanilor. Acestea prezinta marele avantaj ca nu permit accesul animaleor domestice, carnasierelor si pasarilor la momeli. In aceste statii se pun momeli cu substante toxice. Rozatoarele fiind adaptate la viata de galerie, manifesta o curiozitate specifica in a explora tot ce le apare sub forma de galerii si spatii inchise de dimensiuni mici. Se pot confectiona tuburi metalice din tabla, carton, rogojini, orificii, prin care rozatoarele circula in permanenta si care se prafuiesc cu substante toxice.
In mediul rural, in combaterea rozatoarelor peridomestice se folosesc gropile capcana care se sapa in apropiere de depozite, silozuri. Aceste gropi sunt de obicei acoperite sumar cu coceni de porumb, cu resturi de furaje. Rozatoarele prinse se recomanda a fi inecate, apoi arse sau ingropate cat mai adanc.
Mijloacele fizice de combatere a rozatoarelor
Ca mijloace fizice de comabatere a rozatoarelor se folosesc ultrasunetele si undele electromagnetice.
Ultrasunetele sunt sunete cu frecventa de peste 20000 Hz, produse de diferite aparate numite generatoare de ultrasunete, percepute cu usurinta de caini si pisici.
Ultrasunetele se folosesc pentru izgonirea sobolanilor, fenomen inregistrat la 72 de ore de la producere, pe o raza de pina la 500 m2 in jurul generatorului.
In localitatile rurale este bine ca aceste generatoare sa fie folosite in acelasi timp de toti vecinii pentru a evita fuga rozatoarelor de la cei ce folosesc generatoare la ceilalti ce se gasesc mai departe de 500 m2 si nu le folosesc.
Comportamentul rozatoarelor fata de ultrasunete este diferit si anume: sobolanii albi de laborator, la inceput sunt agitati, iar apoi se culca la pamant, raman apatici. Sobolanii salbatici sunt agitati si uneori agresivi. Eficacitatea ultrasunetelor este mai mare in locurile luminate si mult diminuata in zonele umbrite.
Undele electomagnetice sunt produse de generatoare speciale si ele provoaca rozatoarelor hipoactivitate, anorexie, perturbarea reproductiei, letargie si moarte.
Metodele chimice de combatere presupun folosirea substantelor chimice cu actiune toxica lenta sau rapida asupra soarecilor si sobolanilor.
Produsele utilizate in combaterea rozatoarelor sunt cunoscute sub denumirea de "raticide" dupa termenul stiintific al genului din care face parte sobolanul, adica Rattus, fie sub forma de "rodenticide" dupa termenul stiintific al ordinului de rozatoare Rodentia.
Un raticid (rodenticid) trebuie sa indeplineasca anumite conditii si anume:
sa fie toxic numai pentru rozatoare, nu pentru om si animale;
sa fie lipsit de miros, gust, pentru a nu avertiza rozatoarele;
sa fie absorbite repede si in totalitate in organismul rozatoarelor si sa se elimine cat mai greu pentru ca moartea sa se produca lent, dupa cateva zile, astfel incat sa nu se creeze panica sau sa se alarmeze ceilalti sobolani care asfel sesizati, nu mai consuma substantele toxice sau parasesc terenul supus deratizarii;
sa actioneze rapid si ireversibil;
sa aiba stabilitate ridicata in conditii obisnuite de mediu;
sa nu creeze rezistenta;
sa fie usor de preparat si ieftine.
Clasificarea raticidelor
Sunt mai multe criterii de clasificare a acestor substante, respectiv dupa modul de patrundere in organism, gradul de toxicitate, compozitia chimica.
I. Un prim criteriu este modul de patrundere in organismul rozatoarelor si in functie de care se clasifica in:
a) raticide de indestie, care actioneaza toxic numai daca sunt consumate odata cu hrana sau apa otravita (anhidrida arsenioasa sau soricioaica, sulfatul de taliu, fosforul alb, fosfura se zinc, fluorosilicatul de bariu, ATNU (alfa-naftil-tio-uree), furfuril hidramina, ceapa de mare (Scilla maritima), stricnina;
b) raticide de respiratie care provoaca moartea rozatoarelor prin inspirarea gazelor toxice (Phostaxin, cloropicrina, sulfatul de carbon);
c) raticide de contact, care pot avea efect letal asupra rozatoarelor venind in contact cu labutele acestora, producand iritatii si determinand sobolanii si soarecii sa se linga;
II. Un al doilea criteriu de clasificare este dupa actiunea toxica, si raticidele se pot imparti in:
a) toxice circulatorii care produc modificari la nivelul aparatului circulator (acidul cianhidric, arsenul etc);
b) toxice neuratonice - actioneaza asupra muschilor extensori determinand contractii ale acestora (stricnina);
c) toxice neuromusculare, actioneaza asupra sinapsei terminale de la locul cuplarii neuromusculare (organo-fosforice);
d) toxice musculare, actioneaza asupra musculaturii rozatoarelor.
III. Al treilea criteriu si cel mai frecvent utilizat este cel dupa compozitia chimica a raticidelor, in funtie de care substantele se impart in:
a) substante anorganice
b) substante organice care la randul lor sunt de doua feluri:
de origine vegetala
de sinteza
a) Raticide anorganice
- fosforul: Rodal, Zintan;
- fluorosilicatul de bariu;
- fosfura de aluminiu: Delicia, Gastoxin, Phostoxin;
b) Raticide organice
- raticide de origine vegetala:
- scilirozid (extract din ceapa de mare Scilla maritima): Scillatox, Scillium, Scillaren, Ratinin, Scillitin, Silmurin;
- raticide organice de sinteza
- ATNU (alfa-naftil-tio-uree): Antan, Deratan
- furfurilhirdamina: Rozan, Rozitan;
- bromura de metil
- wafarina (3-alfa-fenil-meta-acetiletil-4-oxicumarina): Varfarat, Varfarina, Rozitox, Ratitox, Delicia, Macustox;
- coumaclor: Tomorin;
- bromadiolon: Lanirat;
- difenacum: Ratak;
- hidroxicumarina: Ratilan 1;
- cumatetraril: Racumin;
- difethialone: Baraki;
- chlorphacinon
- calcalciferol (vitamina D3): Quintox;
Raticidele anticoagulante pe baza de wafarina (din clasa 4, oxicumarina), sunt de culoare alb-galbuie, produc hemoragii atat la soareci cat si la sobolani. Wafarina se foloseste in amestec cu talc. Moartea in cazul otravirii cu wafarina survine lent, in 3-10 zile, fara ca sobolanul sau soarecele sa simta simptomele intoxicarii.
Raticidele pe baza de ATNU (alfa-naftil-tio-uree). Acest derivat tioureic se prezinta sub forma de cristale sau pulbere de culoare cenusie pana la albastru-violet, cu gust amar si miros de naftalina. Preparatele pe baza de ATNU se utilizeaza numai in combaterea sobolanilor. Sobolanii tineri sunt mai putin sensibili. Doza letala de ATNU pentru un sobolan este de 4-5 mg. Moartea este provocata prin afixiere. ATNU-ul se foloseste in concentratie de 2-3% in momeli si in concentratie de 30-40% in prafuire amestecate cu talc. Produsele indigene Deratan, Antan, contin ATNU ca pulbere in talc in concentratie de 40%.
Se utilizeaza de asemenea in combaterea rozatoarelor sinantrope si unele produse pe baza de furfurilhidramina, eficace atat in combaterea soarecilor cat si a sobolanilor. Aceasta substanta se foloseste in momeli in concentratie de 2-3% si in prafuire in concentratie de 80%. Pe baza de furfurilhidramina se cunosc produsele indigene Toxan si Rozan.
Pe langa aceste raticide de ingestie se pot folosi si raticide de respiratie (gaze) ca: acid cianhidric, dioxidul de sulf, fostoxinul, clorpicrina. Cu aceste raticide se deratizeaza vagoanele de cale ferata, silozurile de cereale, etc. de catre echipe bine instruite si autorizate.
Raticidele de ingeste se administreaza in momeli alimentare, anume pregatite, iar in locurile unde exista hrana multa si momelile nu ar fi un punct de atractie, raticidele se administreaza prin metoda prafuirii.
Metoda prafuirii. Initial are loc identificarea tuturor galeriilor, stabilirea celor active (circulate de rozatoare) si a celor necirculate, stabilirea cailor de circulatie a rozatoarelor si identificarea surselor de hrana si de apa pentru rozatoare.
Consta in prafuirea directa a galeriilor si a cailor de circulatie a rozatoarelor cu ajutorul unei linguri metalice cu coada prelungita sau cu ajutorul unei lopatici de lemn. Grosimea stratului de pulbere trebuie sa fie de maxim 3-4 mm, iar latimea de 30-40 cm.
Galeiile se prafuiesc incepand din interior (cat mai profund) si continuand in afara si in jurul galeriei pe o distanta de cel putin 30 cm.
Drumurile umblate de rozatoare, daca sunt scurte (1-3 m) se prafuiesc sub forma de benzi transversale (late de 30-40 cm) cu o grosime de 3-6 mm pe toata lungimea lor. Daca sunt mai mari de 3 m, benzile se intrerup.
In spatiile in care se gasesc depozitate alimente, se aseaza pe paviment cateva gramezi mici din alimentul preferat si se prafuieste de jur imprejur cu raticid sub forma de banda inelara lata de 30-40 cm.
Metoda momelilor. In acest caz, raticidele se amesteca cu produsul alimentar. Pentru realizarea momelilor toxice, trebuie sa se tina sema de cerintele nutritive ale rozatoarelor in functie de anotimp si de specia de rozatoare. Avandu-se in vedere ca primavara incepe sezonul de reproducere a rozatoarelor, se va utiliza ca suprot alimentar pentru momeli alimente bogate in vitamine (in special vitamina E cu rol in reproductie): legume, zarzavaturi, paine neagra, paste fainoase, etc.
Vara se vor folosi cereale, apa, legume prospete, iar toamna si iarna alimente energetice: cereale, grasimi de origine vegetala sau animala, gemuri, etc. Pentru ca sobolanii au simtul olfactiv mai dezvoltat, pentru a le atrage atentia se vor folosi alimente aromate: usturoi, anason, zahar vanilat, cuisoara, etc. La soareci, care au simtul gustativ mai dezvoltat, in momeli se va utiliza piper sau ardei iute pisate fin.
Momelile pot fi dupa natura lor momeli uscate (granule sau boabe) preparate pe fainuri sau cereale zdrobite care se amesteca in mod omogen cu substanta toxica si momeli umede alcatuite din bucatele mici de morcovi, carne proaspata, salam, slanina, peste, organe tocate marunt, la care se adauga substante atractive, iar pentru aderenta ulei sau grasimi.
Momelile nu se aseaza in galerii, ele se aplica in afara lor pentru ca rozatoarele nu le consuma si le scot afara din galerii. Se distribuie in gramezi in lungul peretilor, ungherelor, unde umbla si se opresc de obicei rozatoarele, precum si in locurile unde rozatoarele gasesc de obicei hrana si apa.
Metoda gazarii. Aceasta metoda se realizeaza cu ajutorul tabletelor de Phostoxin, care in contact cu umiditatea aerului se descompune si elibereaza hidrogenul fosforat care este un gaz foarte toxic. Tabletele se aplica in galeriile de sobolani cu ajutorul unei linguri metalice, cat mai profund. Se aplica 1-3 tablete pe galerie si doar la cele din exteriorul constructiei si numai daca avem garantia ca nu corespondeaza cu interiorul constructiilor locuite de oameni sau populate de animale sau pasari.
IV. Dupa gradul de toxicitate, substantele se clasifica in patru grupe. Grupele de toxicitate au fost stabilite dupa DL50 acuta, adica cantitatea de substanta toxica necesara pentru a produce mortalitatea a 50% din animalele asupra carora se aplica in cazul administrarii orale a substantelor la sobolanii albi de laborator. Dupa acest criteriu substantele toxice se clasifica in patru grupe de toxicitate. In tara noastra manipularea substantelor toxice din grupele I si II este permisa numai echipelor specializate, autorizate in acest sens. Persoanele particulare pot procura, manipula si aplica numai substante din grupele III si IV.
Metode biologice. Combaterea rozatoarelor daunatoare prin mijloace biologice se pot realiza prin:
folosirea culturilor bacteriene: fiind insa periculoase pentru om si animale, s-a renuntat la utilizarea lor;
dusmanii naturali ai rozatoarelor:
dintre pasari rapitoare de zi si de nopte cei mai periculosi pentru rozatoare sint: ciuful de padure, ciuful de camp, bufnita, cucuveaua, sorecarul comun, sorecarul de iarna, huhurezul, striga, barza, starcul cenusiu, gaia bruna;
dintre reptile:sarpele rau, balaurul rosu, sarpele de padure, sarpele de nisip;
dintre mamifere: nevastuica, vulpea, bursucul, dihorul de stepa, dihorul patat;
animalele domestice: cainii sorecari si pisicile.
Trebuie insa avut in vederea ca din cauza contactului permanent cu diferite specii de rozatoare, dusmanii naturali ai acestora pot deveni ei insisi purtatori si vectori a numeroase boli infecto-contagioase si parazitare.
Controlul eficacitatii deratizarii
Actiunea de deratizare trebuie urmata de un control riguros care are ca obiectiv eficacitatea deratizarii. Se urmaresc mai multe criterii:
neconsumarea momelilor toxice aplicate;
lipsa urmelor de rozatoare in pulberile aplicate;
lipsa excrementelor de rozatoare dupa indepartarea celor rezultate in primele zile;
nedestuparea galeriilor de catre rozatoare, in urma astuparii sumare cu pamant a acestora, in ultima zi a actiunii;
numarul de cadavre de rozatoare rezultate pe parcursul actiunii, trebuie sa fie recoltate si ingropate. Se stie ca sobolanii si soarecii mor in galerii. La un cadavru recoltat la suprafata inseamna ca ii corespund 10 cadavre in galerii.
In cazul in care dupa efectuarea deratizarii se mai constata existenta si circulatia catorva exemplare razlete, se recomanda aplicarea unei substante de soc, cu toate masurile de securitate.
Masurile de intretinere a deratizarii
revizuirea periodica si permanenta a obiectivelor cunoscute ca focare de infectie, in scopul aprecierii gradului de reinfestasre si a evaluarii efectelor pe termen lung a deratizarii;
controlul modului de salubrizare in continuare a localizarii si inlaturarea prompta a deficientelor constatate;
ampasarea in permanenta a raticidelor formulate corespunzator.
Buna reusita a actiunii de deratizare depinde de seriozitatea si constiinciozitatea cu care privim aceasta problema si in consecinta de eforturile comune ale intregii populatii a localitatii in directia ordinii, curateniei si sprijinirii echipei de deratizare pentru amplasarea toxicelor in mod eficient.
Concluzie. Distrugand rozatoarele daunatoare (sobolani si soareci) contribuim la prevenirea multor imbolnaviri ale oamenilor si animalelor domestice, la inlaturarea unor mari pagube economice, precum si la mentinerea starii de igiena a localitatilor.
Deratizarea nu este o operatiune simpla, ci reprezinta un complex de mijloace si masuri ce trebuiesc aplicate permanent de catre toti factorii interesati in aceasta activitate de combatere a sobolanilor si soarecilor. Niciodata nu va reusi deratizarea intr-o gospodarie, un cartier sau localitate, in care curatenia lasa de dorit, in care gunoaiele sunt aruncate sau depozitate la intamplare, in care accesul sobolanilor la rezervele de alimente si furaje este liber.
Este necesar ca deratizarea sa se efectueze pe spatii cat mai largi, pe intreaga localitate si in toate curtile si obiectivele pentru ca sobolanii sa nu se poata deplasa in locuri netratate si sa scape actiunii de combatere. Toata populatia din localitate trebuie sa participe activ si eficient la aceasta actiune, in vederea mentinerii curateniei, infometarea prin aceasta a rozatoarelor, depistarea din timp a galeriilor active de rozatoare, depistarea locurilor de patrundere a lor in constructii si prezentarea acestora echipelor de deratizare pentru a actiona corect si operativ.
Buna reusita a actiunii de deratizare depinde de seriozitatea cu care privim aceasta problema si de eforturile comune ale intregii populatii.
BIBLIOGRAFIE
1. Ioan Oroian - Pesticide, dezinfectie, dezinsectie, deratizare, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2006,
2. Iustin Ghizdavu - Entomologie agricola speciala - Daunatori polifagi, Editura Academicpres, Cluj-Napoca, 2004,
3. I. Ghizdavu, P. Pasol, I. Palagesiu, B. Bobirnac, C. Filipescu, I. Matei, T. Georgescu, T. Baicu, Al. Barbulescu - Entomologie agricola, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1997.
|
