Particularitati generale privind macesul (Rosa canina L.)

MACESUL

Particularitati generale privind macesul (Rosa canina L.)

Descriere specie . Fac parte din grupa „fructe de padure”, deoarece productia de macese se obtine aproape in exclusivitate de la plantele spontane, cunoscute sub numele de Maces (Rosa canina L.)

Macesul este cunoscut inca din vechime ca o planta medicinala. Creste in regiunile de campie sau de deal, formand tufe acoperite de flori roz. Toamna se impodobeste cu fructe de culoare rosie. Este cunoscut sub numele de trandafir-salbatic, rug, cacadar, ruja.

Fructele sale - Fructus Cynosbati - sunt foarte apreciate pentru continutul lor bogat in vitamina C si a cantitatilor mai mici din vitaminele A, B1, B2, P, K, acid nicotinic (vitamina antipelagroasa).

Macesul are tulpini cu ghimpi numerosi, recurbati, este frecvent in zonele de campie, colinare si montane, pana la 1200-1500 m altitudine. Are frunze imparipenat-compuse, cu 5-7 foliole, glabre, la  baza petiolului se afla doua stipele concrescute. Florile, roze sau albe, mari de 4-5 cm, cunt prinse cate 1-3. Fiecare floare este formata din 5 sepale, 5 petale, numeroase stamine dispuse pe un receptacul care la maturitate devine carnos si de culoare rosie. In acest receptacul, numit impropriu fruct, se afla numeroase achene, in realitate adevaratele fructe, carora in mod obisnuit li se spune seminte. Infloreste in luna iunie. Creste prin tufisuri, pe dealuri, la marginea drumurilor si a padurilor.

Fructele sunt apsiloidale, lungi de 1.5-2 cm si contin circa 500 mg vitamina C la 100 g pulpa.

Tehnologia de cultura

Macesul, fiind un arbust, ramine pe acelasi loc 18—-25 ani si de aceea cultura nu se poate incadra intr-un asolament. Dat fiind faptul ca aceasta cultura se poate valorifica un timp atat de indelungat, factorul primordial este alegerea materialului de inmultire dupa criteriile continutului in vitamine, in special in vitamina C, dupa productivitatea diferitelor specii, varietati si forme si dupa alte caractere morfologice, biologice si fitochimice. Lucrarile de baza ale solului au ca scop principal afanarea acestuia in profunzime si distrugerea buruienilor.

Pregatirea terenului pentru infiintarea culturii de maces se face diferit decat pentru celelalte plante medicinale sau aromatice, dar asemanatoare pregatirii terenului pentru infiintarea unei livezi sau unei vii. Pentru plantarile de toamna care asigura prinderea sigura a arbustului, pregatirea terenului incepe primavara, imediat dupa terminarea insamantarilor curente. Prima lucrare ce se executa este o aratura adanca de 25-35 cm, cu plugul in agregat cu o grapa puternica, reglabila, pentru a sparge eventualii bolovani. Apoi, pana in luna mai sau iunie cand se va executa desfundarea propriu-zisa, terenul se va mentine curat de buruieni, lucrandu-se cu cultivatorul. Desfundarea se va face cu plug prevazut cu subsolier care sa lucreze pana la adancimea de 50-55 cm. Dupa desfundare, pana la plantare, terenul se intretine ca ogor negru. Toamna, in prima jumatate a lunii septembrie, se administreaza ingrasamintele organice in cantitate de 30-35 t/ha, cele fosfatice 80-90 kg/ha s.a. si potasice 50-70 kg/ha s.a. si se ara la 25-30 cm, grapandu-se aratura in lung si in lat, dupa care se trece la plantat. Primavara se mai dau 50-70 kg/ha s.a. azot. Pentru a asigura un spor anual de productie de 10-15% se vor administra din anul trei cate 30-40 kg/ha s.a. fosfor si azot si 10-15 kg/ha s.a. potasiu. Azotul se administreaza intotdeauna primavara. Toamna,la infiintarea culturii, in lipsa gunoiului de grajd, se pot folosi 600 kg/ha gunoi de pasari sau primavara 10-12 t/ha de urina.

In vederea plantarii, dupa pregatirea terenului, se executa marcarea lui la distante de 2 m rand de rand si la 1-2 m pe rand, dupa care se fac gropi de 40 X 40 X 40 cm in terenurile desfundate si de 60 X 60 X 80 cm in cele nedesfundate. Pentru executarea gardului viu de macese inainte de plantare cu 3-4 saptamani, terenul se ara la o adancime de 30-35 cm, se grapeaza bine si se planteaza arbustii la o distanta de 50 cm rand de rand si 50 cm planta de planta pe rand, avind grija ca plantele pe cele doua randuri vecine sa cada una fata de cealalta la jumatatea distantei.

Recoltare

Macesele se recolteaza manual in perioada august - octombrie in functie de specie si de altitudine, cand sunt in parga si perfect tari, in orice caz inainte de caderea brumei, deoarece fructele brumate se inmoaie si pierd o parte din vitamina C. Dupa ce au capatat culoarea rosu inchis, la caderea brumei, cand sunt complet coapte, devin moi si pierd cea mai mare parte a substantelor active, motiv din care dupa aceasta perioada nu se mai culeg in scop medicinal, ci cel mult alimentar. Fructele necoapte si ciupite si, mai ales, cele cu pete negre nu se culeg, deoarece in ele au fost depuse ouale mustei de maces. Florile si frunzele se culegin lunile mai - iunie, in faza de inflorire deplina.

Dupa recoltare, macesele trebuie uscate cat mai repede, pentru a nu pierde substantele active. De asemenea, trebuie ferite de soare pentru ca se incing foarte usor si fermenteaza. Corecta este uscarea cu aer cald la o temperatura de 85-105 grade Celsius pana ce macesele devin tari si friabile. Acest lucru este necesar pentru a inactiva ascorbinaza, o enzima care la temperaturi mai mici continua sa oxideze vitamina C. Pentru a grabi uscarea, macesele pot fi taiate, dar, atentie!, metalele conduc si ele le degradarea vitaminei C. Ele pot fi uscate si in incaperi bine aerisite pana ce se stafidesc si se pot rupe in degete, dar se pierde o parte din vitamina C. Randamentul la uscare este de 2 la 1, iar daca se indeparteaza printr-un ciur fin semintele si puful randamentul scade la 6 la 1. La uscarea florilor randamentul este de 4-5 la 1.