Particularitatile sectorului legumicol in R. Moldova

Particularitatile sectorului legumicol in R. Moldova

Subiectele:

1. Importanta economica, particularitatile de baza a legumiculturii ca ramura. Clasificarea culturilor legumicole. Particularitatile morfologice de baza.

2. Particularitatile tehnologiei de cultivare a culturilor legumicole de baza

1. Importanta economica, particularitatile de baza a legumiculturii ca ramura. Clasificarea culturilor legumicole. Particularitatile morfologice de baza.

In sens larg a cuvantului legumicultura prezinta o parte componenta a Fitotehniei ca ramura a Economiei Nationale a R. Moldova. Plantele legumicole sunt prezentate prin anumite specii de plante de la care se foloseste in alimentatie organele suculente: frunzele, mugurii, fructele, radacinile, lastarii etc.

Legumele folosite indeosebi in stare proaspata asigura organismul uman cu necesarul de vitamine, substante minerale, proteine, glucide, grasimi.

Cercetarile au demonstrat ca consumul mediu anual de legume trebuie sa constituie 140 - 150 kg legume, adica cu un consum zilni 242i88c c de 400 – 450 g.

In afara de consumul legumelor in alimentatie, acestea servesc drept sursa de asigurare cu materie prima a industriei prelucratoare.

Legumicultura are si o mare importanta economica:

asigura venituri de 8 - 10 ori mai mari in comparatie cu culturile de camp;

creeaza un echilibru intre venituri si cheltuieli datorita valorificarii esalonate a productiei;

asigura o folosire mai armonioasa a fortei de munca, reducand caracterul
sezonier al lucrarilor;

asigura productia pentru export;

produce materie prima pentru industria conservelor.

Cota culturilor legumicole in structura suprafetelor de terenuri arabile in R. Moldova constituie 5 % (7 - 8 % in zonele cu o dezvoltare mai intensiva a ramurii).

Conform datelor anului 1998 in R. Moldova suprafata totala a culturilor legumicole constituie 124 mii ha, inclusiv:

cartofii - 62 mii ha;

legume de camp – 54 mii ha;

bostanoase – 8 mii ha.

Cu o productivitate de:

63 q/ha – cartof;

60 q/ha – legume;

42 q/ha – bostanoase .

Din obiectivele de baza evidentiem:

sporirea productiei globale si a recoltelor la hectar cu reducerea pretului de cost.

asigurarea consumatorilor cu necesarul de legume proaspete.

diversificarea sortimentului in functie de cerintele populatiei.

ameliorarea calitatii productiei.

La clasificarea culturilor legumicole sunt aplicate mai multe principii ca:

clasificarea botanica;

clasificarea dupa organele comestibile;

clasificarea dupa particularitatile biologice;

clasificarea dupa durata vietii.
Dupa durata vietii vom deosebi plante:

anuale;

bienale;

multianuale.

Dupa particularitatile biologice deosebim urmatoarele grupe :

plante pentru radacini – morcovul, patrunjelul, telina, ridichea, sfecla rosie;

plante pentru tuberculi – cartoful;

plante pentru bulbi, tulpini, frunze verzi – ceapa, usturoiul, prazul;

plante din grupa verzii – varza alba, rosie, creata, pentru frunze conopida;

plante solonacee pentru fructe – tomatele, ardeii, vinetele;

plante pentru pastai, boabe – fasolea de gradina, mazarea de gradina, porumbul
zaharat;

cucurbitacee – castravetii, dovlecelul, pepenele verde si galben, dovleacul;

- plante pentru frunze si petiol – spanacul, loboda, telina, patrunjelul;

plante aromatice si condimentare – rnararul, cimbrul;

plante perene – hreanul, leusteanul;

- ciupercile comestibile – alba, crem – bruna.

Ca ramura legumicultura are un sir de particularitati, iar cele mai importante din ele sunt:

aplicarea celor 2 metode de cultivare:

- pe teren deschis (in camp);

- pe teren protejat (in sere).

aplicarea metodei de cultivare prin rasad.

aplicarea pe larg a culturilor succesive (cultivarea pe aceiasi sola succesiv a 2 -
3 culturi in aceiasi perioada de vegetatie).

plantele legumicole se cer a fi cultivate indeosebi in conditii irigabile.

legumicultura include un numar mare de specii (> 70), cu aplicarea a mai
multor tehnologii chiar la una si aceiasi planta.

in legumicultura se aplica inca mult lucru manual.

In viata plantelor legumicole vom evidentia urmatoarele perioade si faze

2. Particularitatile tehnologiei de cultivare a culturilor legumicole de baza

A. Particularitatile legumiculturii pe teren protejat.

Terenul protejat este prezentat prin niste constructii speciale si sectoarele de pamant destinate producerii fortate a legumelor in perioada rece a anului.

Terenul protejat include trei tipuri de constructii:

Clasificarea biologica a culturilor legumicole

- sere;

- rasadnite;

- adaposturi temporare.

Alegerea locului pentru gospodaria de sere si rasadnite.

Locul pentru infiintarea serelor si rasadnitelor trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:

terenul trebuie sa fie cat mai plan, bine protejat de apele de precipitatii printr-un sistem de scurgere;

expozitia cu o panta usoara spre sud sau sud-est si nici intr-un caz nordica;

nivelul apelor freatice - minimum la 2 m adancime;

solurile trebuie sa fie usoare, luto-nisipoase, fertile, permiabile;

sa posede de adaposturi naturale – paduri, dealuri;

situat cat mai aproape de sursele de apa de o calitate inalta;

aproape de sursele de energie electrica;

aproape de retelele de comunicare (sosele, calea ferata etc.);

departe de sursele de poluare (centre industriale).

Din constructiile de baza amplasate pe terenul protejat evidentiem:

serele si rasadnitele. Distanta dintre serele din sticla – 4 m, intre cele cu pelicula 1,4 m, iar intre rasadnite – 50 – 70 cm. Serele pot fi grupate in blocuri unite prin coridoare.

hala de sortare si depozitare a productiei amplasata in centru.

ateliere pentru pastrarea si reparatia tehnicii.

magazii pentru pastrarea ingrasamintelor si pesticidelor.

platforme pentru depozitarea pamantului, gunoiului de grajd, paie etc.

B. Particularitatile tehnologiilor intensive de cultivare a culturilor legumicole pe teren neprotejat, deschis

Tehnologiile de cultivare a legumelor prezinta niste totalizari a operatiunilor tehnologice care sunt realizate la cultivarea unei specii legumicole.

Tehnologiile prevad:

utilizarea soiurilor si hibrizilor de o productivitate inalta, rezistente la boli, daunatori, destinati pentru o recoltare mecanizata.

utilizarea materialului semincer si a celui de plantare de calitate superioara.

implimentarea si valorificarea asolamentelor cu selectarea corecta a locului culturilor in asolament.

elaborarea sistemelor de fertilizare in scopul asigurarii plantelor legumicole cu elementele nutritive minerale.

elaborarea si aplicarea sistemelor de irigare in scopul asigurarii plantelor cu cantitatile optime de apa.

elaborarea sistemelor de lucrare a solului orientate la protejarea solului de

degradare, eroziune, dehumificare, poluare.

elaborarea sistemului integrat de protectia a plantelor.

aplicarea stimulatorilor si regulatorilor de crestere.

respectarea stricta a operatiunilor tehnologice.

Alegerea si protejarea terenului

Terenul destinat sectorului legumicol trebuie sa satisfaca urmatoarele cerinte:

sa aiba suprafata plana sau o inclinatie plana pana la 3°, cu expozitie sudica.

solul sa posede de o fertilitate inalta, textura medie,

sa fie asigurat de o sursa permanenta de apa pentru irigare.

protejat de inundatii si cu un nivel a apelor freatice in afara zonei de dezvoltare a sistemului radicular (mai sus de l ,5 m).

sa asigure o aplicare pe linie larga aplicarea reusita a masinilor agricole.

situat in zona centrelor de prelucrare a materiei prime.

Dupa selectarea terenului se cere elaborarea planului de executare a urmatoarelor procedee:

nivelarea – care va asigura o irigare fara consecinte negative.

irigarea plantelor, care dupa scopul urmarit poate fi prezentata ca:

de aprovizionare;

pentru asigurarea aparitiei plantulelor si inradacinarea rasadului;

in perioada de vegetatie;

- speciale (combaterea brumelor, ingheturilor dupa administrarea ingrasamintelor);

de spalare (la spalarea excesului de saruri).

Din metodele de irigare evidentiem:

prin aspersiune (instalatii mobile);

prin brazde lungi (pe suprafete mici);

- prin picurare (consum redus de apa).

administrarea ingrasamintelor;

sistemul integrat de combatere a buruienilor;

elaborarea si valorificarea asolamentelor care trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:

sa includa o gama larga de specii de plante legumicole;

includerea in structura a speciilor de legumicole timpurii;

sa asigure reproducerea fertilitatii solului;

sa asigure folosirea cat mai rationala a tehnicii agricole.

In functie de specializarea gospodariei pot fi folosite mai multe scheme de asolamente:

I. l - lucerna II. 1 - mazare verde

2 - tomate 2 - grau/toamna

3 - dovlecei, castraveti, 3 - tomate

4 - grau/t + lucerna 4 - morcov

5 - tomate

6 - lucerna (sola saritoare de 3 ani)

aplicarea pe linie larga a culturilor succesive si asociate.