Plantele oleaginoase

Plantele oleaginoase

In grupa plantelor oleaginoase se gasesc specii de plante care au capacitatea de a acumula ulei in diverse organe in proportie de 17 – 67 %.

Aceste specii sunt ierboase sau arborescente, anuale sau perene si apartin unor familii botanice diferite.

Dupa utilizarea lor plantele din care se obtin ulei se imparte in:

1. Plante tipice pentru ulei:

- rapita; - maslinul;

- susanul; - sofranelul;

- ricinul;  - floarea soarelui;

- crambele;  - inul pentru ulei;

- camelina  - perila;

- soia - lalemantia

- alune de pamant

2. Plante cu utilizare mixta:

- soia, alunele de pamant pentru obtinerea de ulei si proteine;

- bumbacul, canepa si inul pentru fibre cultivate pentru obtinerea de fibre si in   secundar ulei din seminte;

- cereale – porumbul si sorgul ca alimente si obtinerea de ulei;

- dovleacul – miezul pentru furaj, iar semintele pentru extragerea uleiului.

Uleiul se acumuleaza in diverse parti ale plantelor:

- samanta: susan, rapita, soia, ricin, mac, mustar, sofranel, porumb, sorg;

- in fructe: maslinul si palmierul;

- in tuberculi: migdale de pamant.

In mod obisnuit, turtele (sroturile) ramase de la extragerea uleiului au cantitati mari de substante proteice care de cele mai multe ori (exceptii cele care contin alcaloizi sau glucozinolati in cantitati mari), se folosesc pentru nutreturi combinate: floarea soarelui, soia, arahide, mac, rapita, etc.

Formarea si acumularea substantelor grase de rezerva este un proces complex de fotosinteza strans legat de:

- intensitatea si frecventa luminii;

- capacitatea plantelor de a valorifica energia luminii solare

(indicele foliar).

Particularitatile uleiurilor vegetale

Uleiurile vegetale sunt esteri ai acizilor grasi saturati (palmitic si stearic) si nesaturati (oleic, linoleic, linolenic, arahidonic, ricinoleic,etc) cu glicerina.

Prin esterificare cu glicerina rezulta gliceridele corespunzatoare fiecarui acid gras saturat sau nesaturat:

- linoleina; - ricinoleina

- linolenina; - arahidina;

Acizii grasi liberi, nelegati, dau indicele de aciditate cu valori

mari la uleiurile provenite din semintele nematurizate complet.

Gradul de sicativitate sau indicele de iod este dependent de raportul intre acizii grasi saturati si cei nesaturati.

Domeniul de utilizare a uleiurilor vegetale:

- fabricarea margarinei – prin hidrogenarea uleiurilor;

- obtinerea linoxinului – prin oxigenarea acidului linolenic

principiu care sta la baza obtinerii lacurilor si vopselelor;

- fabricarea cauciucului – combinarea uleiurilor sicative cu sulful;

- lubrefianti si combustibil pentru motoarele cu ardere interna (uleiul de rapita si de ricin si chiar floarea soarelui);

-fabricarea fibrelor artificiale (rilsanul – ricinul).

Dupa valoarea indicelui de iod (cantitatea de iod fixata de 100 g ulei), uleiurile vegetale se impart in uleiuri sicative, nesicative si semisicative (tabelul 1.1).

Tabelul 1.1

Clasificarea speciilor de plante oleaginoase dupa valoarea indicelui de iod (Gh.Balteanu, 1974)

Tabelul 1.2

Principalele specii de plante oleaginoase cultivate pe glob

Climatul influenteaza puternic valoarea indicelui de iod:

- in climatele calde se acumuleaza intr-o proportie mai mare acizii grasi saturati formandu-se uleiuri cu grad mare de nesicativitate;

- in climatele temperate se formeaza mai mult acizi grasi nesaturati, care dau nastere la uleiuri sicative. 2/3 din grasimile vegetale produse la nivel mondial se utilizeaza direct sub diverse forme in alimentatia oamenilor.

Cele mai valoroase uleiuri alimentare sunt cele care au un continut ridicat de acid oleic si linoleic. Cele mai bogate uleiuri in acesti acizi grasi nesaturati care dau valoare alimentara deosebita uleiului sunt cele din:

- sofranel (foarte bogat in acid linoleic);

- floarea soarelui (acid oleic si linoleic);

- bumbacul si susanul (acid oleic);

- porumbul (acid oleic);

- arahidele (acid oleic si arahidonic).

Acizii linoleic si arahidonic nu pot fi sintetizate de organismul

animal si uman, fiind necesara preluarea lor din grasimile de origine vegetala. Acidul linoleic joaca rolul vitaminei F.

Continutul mai ridicat in acid linoleic al unor uleiuri vegetale le da acestora stabilitate si calitate. Uleiurile bogate in acid linoleic se utilizeaza si pentru a marii stabilitatea si valoarea alimentara a altor uleiuri (soia, bumbac). Uleiurile bogate in acid linolenic sunt valoroase pentru diverse industrii: a vopselelor; a lacurilor; a cernelurilor tipografice; a linoleumurilor. Uleiurile bogate in acid erucic (la crucifere), provoaca iritari ale aparatului respirator si afectiuni grave ale aparatului circulator.Sunt create si folosite in prezent soiuri de rapita de tip “00” libere de acid erucic de mare valoare pentru alimentatie omului.