CAPITOLUL I

CADRUL NATURAL AL ORASULUI SANNICOLAU MARE

ASEZAREA GEOGRAFICA SI SUPRAFATA

Localitatea Sannicolau Mare este cel mai vestic oras al Romaniei si al judetului Timis. Este situat in sud-estul Campiei Panonice, in nord-vestul Banatului si a judetului Timis, in Campia Muresului Inferior, pe raul Aranca, un vechi brat al raului Mures. Este localizat la 90 m altitudine, la 63 km nord-vest de Municipiul Timisoara, la 25 km de granita cu Ungaria si la 19 km de frontiera cu Serbia (Ghinea, 2000).

Pe acest areal, din cele mai vechi timpuri au existat conditii naturale prielnice si o configuratie a terenului adecvata desfasurarii activitatii umane, situata pe vechiul drum european Timisoara - Viena, localitatea a devenit un centru nodal important pentru zona central vestica a Romaniei.

Asezarea sa ii confera un potential natural bogat, fiind la 5 km de Lunca si raul Mures.

Pozitia geografica este marcata de intretaierea paralelei de 46°04'46'' latitudine nordica cu meridianul de 20°37'41'' longitudine estica, aflandu-se in fusul orar al Europei Centrale.

Din punct de vedere geomorfologic, orasul este plasat in Campia Muresului, care este o forma tipica de subsidenta fluvio-lacustra, cu vai putin adanci, cu numeroase albii parasite, rezultate in urma regularizarii cursurilor de apa si a desecarii, cu o altitudine cuprinsa intre 80 si 85m.

Partea nordica este situata in fosta lunca a Muresului, iar partea de sud in fosta lunca a vechiului parau Aranca, astazi regularizat si canalizat.

Asezarea apare mentionata prima oara in 1247 in Diploma Ioanitilor, apoi este consemnata in 1256 si in 1334 cu numele de Sanctus Michael. Denumirea actuala dateaza din secolul al XVIII - lea odata cu instaurarea stapanirii habsburgice in Banat. In 1241 localitatea sufera mari pagube provocate de invazia tatarilor. In august 1552, cetatea de aici a fost ocupata de turci, iar intreg Banatul intra sub stapanire habsburgica. In 1752 in aceasta zona au fost colonizate numeroase familii germane. Este declarat oras in 1950 (Ghinea. D, 2000).

Orasul este unicat in istoria universala, cand in plina conflagratie mondiala (al II- lea razboi mondial), o comuna germana se uneste cu o comuna romaneasca prin Decret lege 495/26.06.1942, formand orasul cel mai vestic al Romaniei, orasul Sannicolau Mare.

Sannicolau Mare se intinde pe o suprafata de 13.483 ha, detinand 1.55% din suprafata judetului Timis, dintre care 12.380 ha. reprezinta terenul agricol.

Zonele agricole ale orasului au o suprafata de 12.717 de ha, din care, teren arabil 10.696 ha, pasune 1.687 ha, fanete 48 ha, livezi 354 si vii 12 ha.

Hotarul orasului se invecineaza la est cu hotarul comunei Saravale (la 7 km), la sud cu hotarul comunei Tomnatic (la 12 km distanta), in sud-vest cu hotarul satului Nerau (comuna Teremia Mare, la 13 km distanta), in vest (la 12 km distanta) cu hotarul comunei Dudestii Vechi, iar la nord- vest (la 6 km distanta) cu hotarul comunei Cenad.

Localitatea se afla la 35 km de punctul cel mai vestic al tarii, borna TRIPLEX CONFINIUM, borna de frontiera ce marcheaza granita intre cele trei state: Romania, Serbia si Ungaria.

Orasul are un numar de 112 strazi, cu o lungime de 60,85 km, dispuse perpendicular unele pe altele. Lungimea orasului este de 4 km, iar latimea de 3,3 km.

Sannicolau Mare se inscrie in categoria oraselor de rangul III (conform L.489/04.07.2001), cu o populatie de 14.644 locuitori, cu un numar de 13 nationalitati, cu un potential economic dezvoltat, bazat pe investitii straine de peste 150 milioane de dolari, cu un buget anual de peste 95 de miliarde lei vechi. Intr-un clasament al celor 174 orase sub 25.000 locuitori, Sannicolau Mare se inscrie intre primele 3 orase.

CLIMA

Orasul Sannicolau Mare se incadreaza in conditiile climatului temperat - continental, ca o consecinta a pozitiei geografice fata de principalele componente ale circulatiei generale a atmosferei, la care se adauga diversitatea conditiilor naturale.

Intregul judet se afla sub influenta maselor de aer polare, continentale si maritime. Masele de aer continentale sunt frecvente din noiembrie pana in februarie si ajung aici prin intermediul anticiclonului siberian. In acest interval se face simtita si influenta aerului polar maritim, datorata ciclonilor din nordul Oceanului Atlantic.

In unele ierni, aerul polar maritim determina o umezeala pronuntata si zapezi abundente. La acestea se adauga invaziile aerului dinspre Marea Mediterana (ciclonii mediteraneeni), care produc cresteri bruste ale temperaturii aerului si dezghet general. Primavara, teritoriul judetului este dominat de prezenta aerului temperat oceanic, care determina cantitati bogate de precipitatii.

In perioada iulie-septembrie, frecventa mare au masele de aer tropical care determina un indice mai mare de ariditate. Toamna are loc, din nou, o predominare a maselor de aer polar maritim, favorizand o usoara crestere a cantitatii de precipitatii (Muntean, 1998).

Tipul topoclimatic Sannicolau Mare se caracterizeaza printr-un climat apropiat de cel stepic, cu temperaturi medii anuale de 10°C si cu un ridicat numar de zile tropicale (40 zile). Cantitatea medie de precipitatii este redusa (544,3mm), iar numarul zilelor cu ploaie mic (<11 zile).

Repartitia precipitatiilor indica valori foarte reduse (sub 77mm) in intervalul septembrie-octombrie, sub 210mm in intervalul noiembrie-martie si sub 210mm in intervalul mai-iulie. Indicele hidrotermic este cel mai redus in toate cele patru momente caracteristice : k1< 2,75; k2<2; k3<1,75; k4<1,25. Toate aceste caracteristici termice si pluviometrice, in dezacord cu valorile generale pentru campia joasa s-au rasfrant asupra covorului vegetal si a invelisului de sol.

Variatia anuala a temperaturii aerului

Pentru analiza acestui element s-au folosit datele din intervalul 1961 - 2002 (42 ani), perioada pentru care exista sir complet de date.

In mersul anual al temperaturii aerului se constata o valoare maxima vara si una minima iarna, care se produc cu intarziere fata de momentul solstitiului emisferei respective datorita inertiei termice.

La statia meteorologica Sannicolau Mare s-a calculat pentru intervalul analizat o medie multianuala de 10,7°C. Valoarea cea mai ridicata, de 12,6°C, s-a inregistrat in anul 2000, considerat unul dintre cei mai calzi ani din ultimul secol.

Anii deosebit de reci au fost: 1980 (9,5°C) si 1985 (9,5°C), remarcati la mai multe statii meteorologice analizate.

Analiza valorilor extreme diurne, permit o caracterizare a zilelor si noptilor respective din punct de vedere termic. Analiza valorilor de mai sus, scoate in evidenta medii negative doar in luna ianuarie (-15°C), considerata luna cea mai rece. De asemenea se constata valori care depasesc 21,0°C in lunile iulie (21,4°C), si august (21,1°C). La aceasta statie, amplitudinea medie anuala este de 22,9°C, valoare relativ mare, specifica tinuturilor joase de campie.

Variatia anotimpuala a temperaturii aerului

Primavara, anotimp de tranzitie, se caracterizeaza printr-o medie multianuala de 11°C, valoare care confirma caracterul moderat al climatului banatean. Cea mai calda primavara in Sannicolau Mare a fost cea a anului 2000, (13,0°C) si cea mai rece s-a inregistrat in anul 1987, (8,3°C).

Vara, anotimpul cel mai cald, are o valoare medie de 20,7°C. Veri deosebit de calde s-au inregistrat in anii: 1992 (22,9°C), 2000 (22,7°C), 1994 (22,4°C), 2002 (22,3°C), dar au fost si veri mai racoroase in anii: 1984 (19,0°C), 1976 (19,1°C), si 1969 (19,4°C).

Pentru anotimpul de tranzitie, toamna, s-a calculat o medie multianuala de 11°C, aceeasi ca si in celalalt anotimp de tranzitie, aceasta presupune prezenta toamnelor blande in arealul studiat.

Iarna, anotimpul cel mai rece, are o medie multianuala de -0,1°C, cu valori foarte scazute in anii: 1964 (-5,3°C), 1985 (-4,9°C) si 1996 (-4,4°C), dar si cu valori mai ridicate in anii: 1998 (3,0°C), 2001 (19,7°C) si 1994 (2,3°C).

Temperaturile maxime si minime absolute

Temperaturile maxime absolute se inregistreaza in conditii de regim anticiclonic, in care predomina timpul senin si secetos, determinat de invazii ale aerului tropical.

Temperatura maxima absoluta anuala a fost de 39,0°C, produsa in ziua de 21.08.2000, considerat un an foarte calduros si secetos.

Valorile minime absolute de temperatura se produc in situatii sinoptice de regim anticiclonic, de obicei cand dorsalele anticiclonilor est-european si siberian, se extind peste Europa Centrala sau de Sud-Est.

Temperatura minima absoluta anuala s-a inregistrat la data de 31.01.1987, cand mercurul termometrului a coborat pana la -29,4°C.

Amplitudinea extrema absoluta, calculata la statia meteorologica Sannicolau Mare (1961-2002), este de 69,2°C, valoare ridicata, specifica tinuturilor de campie.

In concluzie, analiza regimului termic la statia meteorologica Sannicolau Mare, scoate in evidenta caracterul moderat al climatului temperat - continental cu influente oceanice si submediteraneene, fapt confirmat de valorile medii lunare si anuale, precum si de valorile maxime si minime.

PRECIPITATIILE ATMOSFERICE

Precipitatiile atmosferice reprezinta un element meteorologic foarte important in caracterizarea climatica a unei regiuni, o veriga insemnata a circulatiei apei in natura, cu implicatii deosebite in anumite activitati, in principal in agricultura.

In functie de factorii genetici, cantitatiile medii de precipitatii sunt repartizate neuniform in spatiu, fiind conditionate de altitudine si de formele de relief.

Pentru analiza acestui parametru meteorologic, s-au efectuat calcule pe un sir de date inregistrate in intervalul 1958 - 2002 (45 ani).

Continentalismul ar 757e42h ealului studiat se manifesta printr-o repartitie neuniforma a precipitatiilor pe parcursul anului, cu cantitati suficiente, care permit mentinerea umiditattii in sol, influentele circulatiilor vestice si tropicale contribuind la mentinerea unui climat moderat, mai umed.

Analiza cantitatilor medii lunare scoate in evidenta o scadere a valorilor din luna ianuarie pana in martie, dupa care cresc progresiv si ating maxima in luna iunie, apoi scad pana in noiembrie, cand se constata o usoara crestere.

Cantitatea medie anuala calculata pe un interval de 45 de ani, indica o valoare de 527,2 mm, caracteristica tinuturilor de campie, si reprezinta cea mai mica valoare din Banat, situatie datorata pozitiei statiei meteorologice in nord-vestul acestuia.

Repartitia cantitatiilor de precipitatii evidentiaza valorile cele mai mari vara, cu o medie de 179,0 mm, reprezentand un procent de 34,1% din totalul anual, situatie care se datoreaza intensificarii activitatii ciclonice din Atlanticul de Nord sau din bazinul Marii Mediteraneene, precum si procesele termodinamice locale, care iau amploare in acest timp.

Tabelul 1.1.

Media lunara a precipitatiilor pe perioada 2006 - 2008

Numarul zilelor cu precipitatii solide

Precipitatiile solide reprezinta ninsoarea, aversa de ninsoare, lapovita, granulele de gheata, zapada grauntoasa. Acestea se inregistreaza numai in sezonul rece.

La statia meteorologica Sannicolau Mare, se constata ca data medie a primei ninsori este 28 noiembrie, si a ultimei ninsori, 08 martie, iar intervalul posibil cu ninsoare este de 100 de zile.

Durata medie a primului strat de zapada este 13 decembrie si a ultimului strat de zapada este 24 februarie, cu o durata medie a stratului de zapada de 73 de zile.

SOLURILE

Solurile sunt corelate cu roca, clima si vegetatia si sunt foarte variate.

Solurile din cadrul zonei Aranca prezinta mai multe caractere comune: toate solurile au aceeasi roca mama la baza - aluviunile si cu mici exceptii loessul pe terenurile mai ridicate; toate solurile actuale se gasesc intr-un stadiu de evolutie medie si contin un procent ridicat de saruri usor solubile.

In functie de aceste caractere si de formele geomorfologice, solurile se impart in doua grupe: hidromorfe de lunca si solurile antomorfe.

Solurile din cadrul luncilor si a campiilor joase sunt formate exclusiv pe aluviuni si au evoluat sub influenta directa a apei freatice. In cadrul acestei grupe se deosebesc mai multe tipuri genetice de soluri.

Aluviosolurile ce ocupa o suprafata de 3.800 ha si se afla in imediata apropiere a vailor Aranca si Galatca.

Gleiosolurile ocupa suprafete destul de mari in perimetrul cadastral al localitatii, mai ales in Lunca Muresului si a canalului Aranca. Se intalnesc mai ales gleiosolurile cernice si molice si alcalizate.

Salsodisolurile sunt prezente prin soloneturi si diferite subtipuri aflate in diferite stadii de sodizare.

Solurile antomorfe si antohidromorfe sunt situate inspre nord-est, spre Varias. In cadrul acestei grupe apar mai multe subtipuri genetice.

Din punct de vedere agricol, aluviosolurile, sunt soluri usor de lucrat si foarte productive, in afara de cele salinizate si cele excesiv afectate de apa freatica.

Influenta si actiunea in timp a factorilor pedogenetici (relief, roca, clima, hidrologie), ca si interventia omului prin importantele lucrari hidroameliorative incepute cu mai bine de 200 ani in urma, au determinat existenta unei cuverturi de sol de o accentuata complexitate si diversitate.

Dominante sunt urmatoarele tipuri de soluri:

Cernoziomuri calcarice, 1-18 (tipice, gleizate, saraturate): 37%

Cernoziomuri cambice, 19-24 (gleizate, vermice, saraturate): 5%

Eutricambiosoluri, 25-43 (molice, gleizate, saraturate): 16 %

Gleiosoluri, 44-63: 5%

Soloneturi, 64-74 (gleizate, saraturate): 8 %

Aluviosoluri, 74-84 (molice, gleizate saraturate): 8% Asociatii de vertosoluri, cernoziomuri si soloneturi 701-720: 20% (Taranu si Luca, 2002).

Terenul agricol al orasului se constituie din urmatoarele folosinte: arabil 10.768.0 ha, pasuni 11701 ha, vii 3,3 ha si livezi 387,3 ha.

Referitor la incadrarea in clase de calitate (fertilitate), categoria de folosinta "arabil", a terenurilor agricole se prezinta astfel: cl. I 480,6 ha (3,9%), cl. a II-a 6132,0 ha (49,5%), cl. a III-a 4355,0 ha (35,2%), cl. a IV-a 1060,0 ha (8,6%), cl a V-a 350,7 ha (2,8%).

Factorii limitativi care greveaza asupra calitatii pamantului in aceasta zona sunt dimensionati de fenomenul de saraturare severa-moderata (salinizare 0,15% din suprafata si alcalizare 0,29%) si saraturare redusa (salinizare 7,09% si alcalizare 18,13%) de continutul redus in humus (7.27%), de textura argiloasa (moderata 20.22% si redusa 45.69%) si de tasare (severa 11,39%, moderata 10,43%, redusa 52,63%).

Ameliorarea si valorificarea potentialului productiv al pamantului se poate realiza in conditiile abordarii integrate a masurilor hidroameliorative cu cele agropedoameliorative si culturale curente care vor viza asigurarea unui regim aerohidric in sol la parametri optimi de functionalitate, cat si prin introducerea de noi sisteme tehnologice de conservare si de adaptare a tehnologiilor culturale curente la specificul conditiilor pedoclimatice (soiuri, hibrizi).

Fertilitatea naturala a solului a constituit un factor de atractivitate in procesul de formare si constituire a comunitatii pe aceasta vatra. Din timpurile stravechi, pamantul in aceasta zona a fost fertil, asigurand atat hrana oamenilor si a animalelor, cat si comercializarea produselor, fie prelucrate, fie ca materie prima.

_{CAPITOLUL II}

_{PLANTA DE PORUMB - CARACTERISTICI FIZIOLOGICE SI MORFOLOGICE}

IMPORTANTA

Porumbul ocupa al treilea loc, ca importanta, intre plantele cul­tivate pe glob.

Aceasta pozitie, din punct de vedere agricol, este motivata prin­tr-o serie de particularitati, astfel:

prezinta o mare capacitate de productie, cu circa 50% mai ridicata fata de celelalte cereale;

are o mare plasticitate ecologica, care ii permite o larga arie de raspandire, dand recolte mari si relativ constante, mai putin influentate de abaterile climatice;

este o planta prasitoare, buna premergatoare pentru majoritatea culturilor;

suporta monocultura mai multi ani;

are un coeficient mare de inmultire (150 - 400);

avand o insamantare mai tarzie in primavara, permite o mai buna esalonare a lucrarilor agricole;

cultura este mecanizabila 100%;

recoltarea se face fara pericol de scuturare;

valorifica foarte bine ingrasamintele organice si minerale, cat si apa de irigatie;

posibilitatile de valorificare a productiei sunt foarte variate.

Din 100 kg boabe se pot obtine: 77 kg faina sau 63 kg amidon, 44 l alcool, 71 kg de glucoza, 1,8 - 2,7 l ulei si 3,6 kg turte (N. ZAMFIRESCU si colab. 1963).

In alimentatia omului din boabele "degerminate", prin macinare uscata, se obtin: faina de malai, fulgi de porumb, alimente pentru copii, lapte artificial; prin macinare umeda (bobul cu embrion), se obtin, pe langa produsele enumerate, si un sirop bogat in fructoza (pentru diabetici), bere, inlocuitori pentru cafea, paste pentru glasat, drajeuri, etc. Prin diferite tratamente, dupa macinatul umed, se obtin: amidon, glucoza, dextroza, whisky, gazohol, medicamente.

In furajare porumbul are o valoare nutritiva, de 1,17 - 1,30 unitati nutritive, la 1 kg boabe.

Din ciocalai se obtin: furfurol, nutreturi pentru rumegatoare, sapunuri, vitamine, sau sunt folositi drept combustibili.

Panusile se utilizeaza pentru impletituri sau in furajare.

"Tuleii" (tulpinile, cocenii) se utilizeaza ca furaj sau in indus­tria celulozei si la fabricarea panourilor aglomerate.

Planta intreaga verde se poate utiliza pentru obtinerea unor combustibili (metanol, etanol) sau se insilozeaza in faza la lapte-ceara a boabelor, cand asigura un furaj deosebit de valoros.

SISTEMATICA SI SOIURI

Porumbul face parte din familia Gramineae, subfamilia Panicoidae, tribul Maydeae, specia Zea mays L. (n = 10 cromo­zomi). Din acelasi trib, pe langa genul Zea, fac parte 8 genuri (EN­GLER, 1964), din care importante pentru filogenia porumbului sunt doua Euchlena si Tripsarum, ambele raspandite in America.

In functie de structura endospermului si caracterele stiuletelui, specia Zea mays cuprinde mai multe convarietati:

Zea mays L conv. Indurata (Sturt) Bailey (sin. Vulgaris) Koerva, porumbul cu bobul tare, neted, lucios, cu zona coronara rotundiforma. Partea periferica a bobului este cornoasa, iar la interior este amidonoasa.

Boabele au diferite culori: albe, galbene, portocalii, rosii. Provine din zona muntoasa a Americii Centrale.

Acestei convarietati ii apartin majoritatea vechilor soiuri romanesti de porumb.

Zea mays L conv. identata Sturt (sin. dentiformis) Korn porumbul dinte de cal, cu boabe mari, care in zona coronara prezinta o adancitura.

In sectiune boabele au zona tare (cornoasa), dispusa periferic, iar zona coronara si mijlocul sunt ocupate de stratul amidonos, care la maturitate se contracta determinand formarea "misunei" (adanciturii). Originea acestei convarietati este Mexicul, in prezent fiind predominanta in lume.

Zea mays L conv. aorista (Sturt) Bailey (sin. microsperma Koern), porumbul cu bob mic, cornos, utilizat pentru floricele.

Zea mays L conv. saccharata Koern (sin. rugosa Banat), porumbul zaharat, cu boabe zbarcite si sticloase.

Zea mays L conv. amylacea Sturt - porumbul amidonos cu boabe mari, rotundiforme, cu endospermul amidonos predominant si foarte putin endosperm cornos, in zona coronara.

Este raspandit in Peru si Bolivia.

Zea mays L, amyleosaccharata Sturt (Montg), cu partea inferioara a boabelor amidonoasa, iar cea superioara cornoasa.

Este raspandit in Peru si Bolivia.

Zea mays L conv. ceratina Kulesch, care are bobul cornos, opac, cu aspect ceros; in loc de amidon contine eritrodextrina.

A fost descoperit in China, iar in prezent este raspandit in Asia si Filipine.

Zea mays L conv. tunicata - porumbul cu bobul imbracat care, dupa GREBENSCIKOV (1959), n-ar fi o convarietate aparte (la fel ca Zea mays - hirta, Zea mays - japonica).

Varietatile de porumb se deosebesc dupa culoarea boabelor si culoarea paleelor.

Dupa analiza polenului gasit la Mexico City vechimea porumbului ar fi de circa 80.000 de ani (WALDEN, citat de MURESAN, 1975), ceea ce ar pleda pentru existenta unei specii salbatice.

Pe baza datelor arheologice si a reconstituirilor experimentale, MAUGELSDORT, MAC NEISCH si GALINAT (citati de MURESAN, 1975), presupun ca dezvoltarea filogenetica a porumbului s-a produs in patru etape.

prima etapa presupune existenta in porumb salbatic, de "tip tunicat', cu inflorescente bisexuate si stiuleti de pana la 2,5 cm lungime;

in etapa a doua s-a produs o mutatie care a determinat aparitia porumbului "cu bobul golas";

in etapa a treia (anii 3.400 - 2.300 i.e.n.), porumbul a fost luat in cultura;

in etapa a patra, s-au produs hibridari cu Tripsacum si Euchlena, care au condus la aparitia porumbului din anii 100 - 200 e.n. si care a evoluat spre formele actuale.

Origine

BRANDOLINI (1967), citat de CRISTEA (1975), mentioneaza doua centre de formare a porumbului in America: la nord de ecuator, unde predomina formele centrului primar Mexic - Guatemala, si la sud de ecuator, unde, predomina germoplasma centrului primar Peru - Bolivia.

In Europa, porumbul a fost adus la prima expeditie a lui CRISTOFOR COLUMB (1493), fiind cultivat prima data in Spania, apoi in Italia.

In tara noastra, porumbul a fost mentionat in Muntenia sub domnia lui Serban Cantacuzino (1693-1695), iar in Transilvania porumbul s-a cultivat pe timpul imparatesei Maria Tereza (1740-1760).

In prezent, soiurile de porumb sunt putin raspandite in cultura.

Introducerea in cultura a hibrizilor a inceput in S.U.A. din anul 1933, iar in tara noastra acestia s-au extins in cultura dupa anul 1954. Sporul mediu mondial adus de introducerea hibrizilor fata de soiuri este apreciat la 40 - 50%.

Dupa modul de obtinere, hibrizii pot fi:

simpli (H.S.), intre doua linii consangvinizate;

dubli (H.D.), intre doi hibrizi simpli;

triliniari (H.T.), intre in hibrid simplu si o linie consangvznizata.

In ceea ce priveste perioada de vegetatie, hibrizii cultivati in Romania necesita 50 - 85 zile in intervalul rasarit - inflorit si 60 - 70 de zile pentru formarea, cresterea si maturarea boabelor, revenind un total de 110 - 155 zile (in sudul tarii). Sub aspectul analizat, au fost diferentiati in 9 grupe de maturitate.

Clasificarea hibrizilor in sistemul F.A.O., in functie de perioada de vegetatie, cuprinde 9 grupe, fiecare avand ca etalon durata de vegetatie a unui hibrid american.

Hibrizii de porumb zonati si admisi in cultura in anul 2008 sunt prezentati in tabelul 2.1.

Tabelul 2.1.

Clasificarea hihrizilor dupa perioada de vegetatie

Pentru constanta in realizarea productiilor, fiecare cultivator este bine sa foloseasca 3 - 4 hibrizi diferiti ca perioada de vegetatie. La alegerea acestora trebuie sa se urmareasca:

sa fie adaptati conditiilor zonei in care urmeaza a fi cultivat;

sa ajunga la maturitate inainte de venirea brumelor de toamna si, pentru siguranta in acest sens, sa aiba necesarul de unitati termice mai mic cu 150 fata de potentialul zonei;

sa fie rezistent la seceta, boli, daunatori;

sa aiba o buna rezistenta la frangere si o insertie uniforma a stiuletilor.

Zonarea hibrizilor

Principalul criteriu de zonare il reprezinta constanta termica. Aceasta, in cazul porumbului, se obtine prin insumarea temperaturilor mai mari de 10°C pe intreaga perioada de vegetatie.

Pe baza analizarii datelor climatologice medii pe perioade lungi de timp, s-au stabilit in tara noastra doua zone de cultura pentru porumb.

Zona I, cuprinde arealele cu suma temperaturilor biologic active cuprinse intre 1400 si 1600°C.

Zona a II-a, cuprinde teritoriile cu resurse termice biologic active cuprinse intre 1200 - 1400°C.

PARTICULARITATI BIOLOGICE

Sistemul radicular temporar, care asigura planta cu apa si hrana in primele 2 - 3 saptamani, este format dintr-o singura radacina embrionara si 3 - 7 radacini seminale care pornesc din mezocotilul embrionului. Numarul de noduri subterane variaza, in functie de perioada de vegetatie, intre 6 - 10. Din fiecare nod se formeaza 8 - 16 si chiar 20 de radacini adventive permanente. Din nodurile 2 - 7 supraterestre, se pot forma radacini adventive cu dublu rol: de ancorare si absorbtie.

Adancimea de patrundere a sistemului radicular la porumb este de pana la 2,5 m, iar lateral, de 60 - 75 cm, astfel ca o planta de porumb "exploreaza' circa 6 m3 de sol. Suprafata de absorbtie a sistemului radicular nu se coreleaza cu volumul de sol explorat, totusi apa o valorifica din volumul total. Aproximativ 60% din masa totala a radacinilor se gaseste in stratul de sol pana la 30 cm.

Tulpina este formata din 7 - 15 (21) internoduri pline cu maduva, care totalizeaza o inaltime de la 0,30 m la 9 m, frecvent 1,5 - 3 m. Lungimea tulpinii este corelata cu perioada de vegetatie, crescand odata cu aceasta.

Diametrul tulpinii variaza pe traiectul acesteia: circa 20 mm la baza, 60 mm la mijloc si 5 - 10 mm sub panicul. Din nodurile de la baza se formeaza lastari denumiti copili.

In ameliorarea porumbului se urmareste reducerea taliei, dar nu prin reducerea numarului de internoduri, ci a lungimii acestora, in felul acesta, numarul de frunze ramanand neschimbat, dar se poate mari densitatea lanului, ceea ce conduce la obtinerea unor sporuri de recolta de 11 - 26% (GH. BILTEANU, V. BARNAURE, 1979).

Rezistenta la frangere si cadere a tulpinilor este o insusire importanta pentru recoltarea mecanizata. Densitatea exagerata, excesul de azot, lipsa potasiului, atacul de Ostrinia nubilalis, atacul de fuza­rioza reprezinta cateva din cauzele care determina frangerea si caderea tulpinilor.

Frunzele au limbul lung de 50 - 80 cm, lat de 4 - 12 cm, cu marginile ondulate, ceea ce le confera flexibilitate. Prezenta celulelor buliforme din epiderma superioara determina rasucirea limbului spre interior in conditii de seceta, proces prin care planta isi mareste rezistenta la seceta. Indicele suprafetei foliare la care se obtin recolte bune are valori de 4,0 - 5,0 in culturile neirigate si de 5,0 - 6,0 in culturile irigate. Suprafata foliara atinge valori maxime in momentul infloririi florilor femele.

Numarul de frunze este corelat cu perioada de vegetatie. Astfel V. NOZZOLINI (1963); citat de GH. BILTEANU (1974), clasifica hibrizii dupa numarul de frunze, dupa cum urmeaza: extratimpurii sub 18 - 20, tardivi 20 - 22 si foarte tardivi, cu peste 22 frunze.

Valorile asimilatiei nete sunt mai mari la frunzele tinere din varf (pana la 13,5 g/m2/zi in perioada de la formarea paniculului si pana la maturitatea in lapte), comparativ cu frunzele etajului de mijloc (6,1 g/m2/zi, in aceeasi perioada).

CONTI (1971) reliefeaza necesitatea reducerii unghiului de insertie, al frunzelor, fapt care permite marirea densitatii lor. PENDLETON si colab (1968), HICKS si STRNEKER (1972) au obtinut sporuri de recolta de 40% prin folosirea de plante cu frunze erecte care au valorificat mai bine energia luminoasa si au fost cultivate cu densitati mai mari, comparativ cu plantele de porumb cu frunzele aplecate.

Mentinerea frunzelor verzi pana la maturitate mareste recolta de boabe si valoarea furajera a productiei secundare.

Inflorescentele

Porumbul este o planta unisexuat-monoica. Florile mascule sunt grupate, intr-o inflorescenta terminala de tip panicul, iar cele femele sunt grupate in inflorescente de tip spadice (spic cu rahisul mult ingrosat), protejate de frunze modificate (panusi) situate la subsuoara frunzelor.

Porumbul este o planta protandra, polenul putand aparea cu 5 - 7 zile inaintea maturarii ovulelor. In conditii de seceta decalajul poate sa depaseasca chiar 10 zile, determinand cresterea procentului de plante sterile.

Polenizarea este alogama anemofila, graunciorii de polen putand fi purtati de vant pana la 1 km distanta.

Fructul este o cariopsa la care pericarpul reprezinta 7 - 10%; endospermul 80 - 87%, iar embrionul 10 - 12%. MMB variaza intre 40 - ­1.100 g, frecvent 200 - 400 g, iar MH este de 72 - 88 kg.

COMPOZITIA CHIMICA

Dupa R. J. MARTIN si colab. (1970), boabele contin in medie: apa 13,5%, proteine 10,0%, glucide 70,7% (din care amidon 61,0%), grasimi 4,0%, saruri minerale 1,4%, substante organice acide 0,4%.­

Amidonul este format din amilopectine (72 - 77%) si amiloza (21 - 28%). Repartizarea amidonului pe componentele bobului reliefeaza ca 98% se depune in endosperm, 1,3% in embrion si 0,7% in pericarp.

Proteinele, in proportie de 15 - 18%, contin 45% prolamine (predominanta fiind zeina), 35% glutenine si 20% globuline.

Din totalul proteinelor, 73,1 % se acumuleaza in endosperm, 23,0% in embrion si 2,2% in pericarp.

Fertilizarea rationala influenteaza continutul in aminoacizi. Astfel, ingrasamintele cu azot ridica continutul de triptofan, iar cele cu azot si fosfor duc la o crestere a continutului in lizina (JEGES si colab., 1970).

Indicele iod al uleiului de porumb este de 111 - 130. In componenta uleiului intra: acid oleic 46%, acid linoleic 41,5%, acid palmitic 7,8%, acid stearic 3,5% si altii.

Boabele contin vitaminele B1, B2 si E si PP in proportie mai mare, provitamina A (la varietatile cu boabe galbene); vitamina C lipseste.

Compozitia chimica este mult influentata de hibrid (soi), conditiile de vegetatie si tehnologia aplicata.

FAZELE CRESTERII SI DEZVOLTARII STADIALE

In ciclul ontogenetic al porumbului au fost delimitate 11 faze, numerotate dupa sistemul zecimal, cu 0 - 5 in etapa vegetativa si 6 - 10 in etapa generativa.

Criteriile de delimitare in etapa vegetativa sunt numarul de frunze, iar in etapa generativa evolutia cresterii si maturarii bobului.

Faza 0 (germinare - rasarire) dureaza 8 - 16 zile si necesita 120 - 180°C; temperaturile scazute de scurta durata, de 6 - 8°C, cand coleoptilul este in sol si de -4°C dupa rasarire, nu produc pierderi. Faza se declanseaza la temperatura minima de 8°C, prin absorbtia apei in proportie de 35 - 40% fata de masa semintei.

Faza 0,5 (doua frunze complet formate) se inregistreaza dupa circa 10 zile de la data rasaririi se formeaza primele radacini coronare. Nutritia plantei se realizeaza greu, datorita sistemului radicular slab dezvoltat. Fertilizarea pe rand, o data cu semanatul, ajuta mult plantele in aceasta faza.

Faza 1 (patru frunze complet formate) se inregistreaza la 15 - 20 de zile dupa rasarire. Planta are circa 40 cm inaltime, varful tulpinii este inca sub suprafata solului. Incepe procesul de initiere al paniculului, de formare a tuturor frunzelor si mugurilor stiuletelui. Grindina si inghetul usor pot distruge frunzele expuse fara a distruge planta, care se reface. In aceasta faza se fac tratamente impotriva carentei de zinc. Daca este cazul, se executa erbicidarea postemergenta si fertilizarea faziala cu azot.

Faza 1,5 (sase frunze complet formate), la 22 - 25 zile dupa rasarire: varful de crestere este la suprafata solului, se dezvolta mugurii viitorilor stiuleti, de la nodurile situate inca sub suprafata solului. Radacinile coronare sunt predominante. Creste consumul de NPK al plantei.

Faza 2 (opt frunze complet formate), dupa circa 30 de zile de la rasarire la hibrizii mijlocii si, respectiv, dupa 40 de zile la hibrizii tarzii. Varful de crestere este la 5 - 8 cm deasupra suprafetei solului. Cresterile vegetative sunt intense. Grindina poate diminua recolta cu 10 - 20%. Se fac tratamente contra sfredelitorului, fiind perioada eclozarii oualor.

Faza 2,5 (zece frunze complet formate), la 36 - 38 zile la hibrizii mijlocii si 48 - 50 de zile, la cei tarzii: creste consumul de NPK si nevoia de apa, incepe cresterea rapida a paniculului si se dezvolta formatiunile viitorilor stiuleti.

Faza 3 (douasprezece frunze complet formate), la 42 - 45 de zile la hibrizii mijlocii si 54 - 56 de zile la cei tarzii: tulpina si paniculul cresc rapid, indicele foliar este 3 - 4. Dezvoltarea sistemului radicular asigura valorificarea apei din intregul volum de sol.

Faza 3,5 (14 frunze complet formate) se realizeaza dupa 49 - 52 de zile de la rasarire la hibrizii mijlocii si 61 - 63 de zile la hibrizii tarzii: se caracterizeaza prin cresterea rapida a tulpinii, prin alungirea internodiilor si alungirea rahisului stiuletelui. Incepe alungirea stigmatelor florilor de la baza rahisului. Consumul de apa si al elementelor nutritive este ridicat.

Faza 4 (aparitia paniculului) se realizeaza dupa 56 - 58 zile de la rasarire si, respectiv, dupa 70 - 74 de zile la hibrizii tarzii: apare varful paniculului, se alungesc ultimele internodii, se alungesc stig­matele, este necesara irigarea culturii.

Faza 5 (aparitia stigmatelor si polenizarea) se produce dupa 64 - 68 de zile la hibrizii mijlocii si, respectiv, dupa 78 - 82 zile la hibrizii tarzii: indicele foliar este 5 - 6, gradul de acoperire a solului 90 - 95%, continua consumul rapid de fosfor si azot, se incetineste absorbtia potasiului.

Faza 6 (inceputul umplerii boabelor) are loc dupa 12 zile de la aparitia stigmatelor: ciocalaul, panusile si tulpina sunt complet formate. Incepe acumularea amidonului. Continua absorbtia azotului si a fosforului.

Faza 7 (coacerea in lapte), dupa 24 de zile de la aparitia stigmatelor: are loc depunerea in ritm rapid a substantelor in bob, seceta, carentele nutritive si stresul termic pot provoca sistavirea boabelor.

Faza 8 (coacerii in lapte ceara), dupa circa 36 de zile de la aparitia stigmatelor: la hibrizii din conv. dentiformis se formeaza misuna, incepe uscarea frunzelor bazale. Sistavirea boabelor se produce din aceleasi cauze mentionate anterior.

Faza 9 (coacerea in parga-ceara), dupa circa 48 de zile de la aparitia stigmatelor: are loc incheierea procesului de depunere a substantelor de rezerva.

Intre endosperm si embrion apare stratul negru de separare, care impiedica fluxul substantelor spre endosperm.

FACTORII DE VEGETATIE

Cerintele fata de clima si sol

Porumbul, datorita plasticitatii ecologice si a lucrarilor de ameliorare, se cultiva azi in nord pana la latitudinea de 58° (Suedia), iar in sud pana la 42° (in Noua Zeelanda).

Cerintele fata de temperatura

Semintele germineaza la 8 - 10°C. La temperaturi mai scazute in sol are loc putrezirea boabelor, datorita atacului ciupercilor saprofite, instalarea lor fiind favorizata si de procesul de exosmoza a produselor de hidroliza a amidonului.

Dupa rasarire, la temperatura de 4 - 5°C, cresterea inceteaza, se degradeaza clorofila si plantele mor. Brumele tarzii distrug frunzele, iar la temperatura de -4°C, dupa 2 - 4 ore, este distrusa intreaga planta.

Cresterea se desfasoara in bune conditii daca in luna mai temperaturile medii nu scad sub 13°C, iar in iulie si august nu coboara sub 18°C.

Cea mai ridicata viteza de crestere se realizeaza la tempe­raturi cuprinse intre 24 - 30°C.

Dupa cercetatorii americani, cand temperatura lunii mai scade sub 12,7°C, productia de porumb se diminueaza cu 15%.

O perioada critica o reprezinta inflorirea, cand temperatura trebuie sa fie cuprinsa intre 18 - 24°C.

Temperaturile ridicate, in aceasta faza, determina in pronuntat decalaj intre aparitia paniculelor si cea a stigmatelor. La temperatura de 28 - 30°C scade viabilitatea polenului.

Amplitudinile de temperatura de peste 30°C ziua si sub 10,0°C noaptea, ce survin in etapele a 6-a si a 7-a ale organogenezei impiedica formarea anterelor, implicit dezvoltarea graunciorilor de polen si desfasurarea normala a proceselor de fecundare (MURESAN si colab, 1967).

Socurile termice dupa fecundare deregleaza acumularea substantelor de rezerva in bob si apare fenomenul de sistavire. Cele mai bune conditii termice pentru maturare, intre faza de coacere in ceara si cea deplina, sunt de 21°C.

WALACE si BRESSMANN (1954) gasesc ca optime pentru porumb in 'zona Cordonului porumbului" din S.U.A. ("Corn Belt") urmatoarele temperaturi medii lunare: mai 18,3°C, iunie 21,6°C, iulie 22,7°C, august 22,7°C, septembrie 17,7°C, octombrie 11,1°C.

Observatiile Iui J. HUMLUM pentru tara noastra, in urma studiilor efectuate in Dobrogea, Muntenia si o parte din Transilvania, arata ca cele mai mari recolte sunt realizate la urmatoarele temperaturi: mai 16 - 20°C; iunie 19 - 21°C, iulie 20 - 23°C, august 19 - 22°C, septembrie 14 - 17°C.

Rezulta ca, din punct de vedere practic, este deosebit de importanta zonarea atenta a hibrizilor de porumb, in functie de "disponibilul termic" din fiecare zona.

Cerintele fata de umiditate

Porumbul rezista foarte bine Ia seceta, mai ales in prima parte a perioadei de vegetatie, datorita sistemului radicular puternic dezvoltat, consumului specific redus (233 - 445, S. ALDRICH si colab. 1975), caracterului xerofitic al partii aeriene si lucrarilor de intretinere repetate.

Evapotranspiratia creste mult in lunile de vara, astfel ca un lan de porumb poate evapora zilnic, in lunile iulie si august, pana la 18 l/m2 de apa, iar o planta de porumb pana la 2 - 4 l.

Perioada critica se situeaza intre 10 - 20 iunie si 10 - 20 august adica inaintea aparitiei paniculelor si pana la maturitatea in lapte, cand consumul de apa se ridica la 68 - 74% din totalul necesar pentru intreaga vegetatie. In aceasta perioada solul trebuie sa aiba 60 - 80% apa din capacitatea de camp.

Sensibilitatea la seceta a porumbului si scaderea recoltei in functie de perioada cand intervine lipsa de apa este prezentata in figura 2.1. (dupa V. BIRNAURE, I. VAJIALA, 1992).

T. ANGELINI (1965) considera ca perioada critica inceputul infloritului si urmatoarele 10 zile, cand consumul planta/zi este de 1,5 - 4,5 l.

In perioada umplerii boabelor lipsa de umiditate poate provoca sistavirea acestora, intervalul critic fiind de 40 - 50 de zile.

Figura 2.1.

Sensibilitatea la seceta a porumbului. Scaderea randamentului in functie de perioada in care intervine seceta (hibrid tardiv)

Cerintele fata de lumina

Porumbul, fiind planta de zi scurta, creste bine la lumina intensa. Energia chimica din intreaga biomasa poate, reprezenta 5 - 6% din energia solara incidenta pe sistemul foliar, din care circa 50% poate fi in boabe.

Extinderea in cultura a hibrizilor cu, pozitia frunzelor mai aproape de verticala si care se preteaza la densitati mai mari va conduce la ridicarea coeficientului de convertire a energiei solare.

Cerintele fata de sol

Porumbul asigura recolte pe soluri foarte variate, insa rezultatele cele mai bune se obtin pe soluri adanci, fertile, luto-nisipoase, care permit dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil sa asigure apa si elementele nutritive.

Cele mai bune rezultate se obtin pe solurile lutoase si luto-nisipoase, cu 3 - 5% humus, peste 8 mg P2O5, Al peste 20 mg K2OAl/ 100 kg sol, gradul de saturatie 75 - 90 % si pH = 6,5 - 7,5.

Pe solurile cu pH sub 5,8 este obligatorie aplicarea amendamentelor cu calciu, pentru corectarea reactiei acide.

Cele mal bune rezultate se obtin pe solurile aluviale, fertile, pe cernoziomuri, soluri balane si pe cele brun-roscate si brune de padure.

Zone ecologice

Stabilirea zonelor de favorabilitate pentru cultura porumbului in tara noastra are la baza cerintele fata de temperatura: pe baza datelor referitoare la potentialul termic al fiecarei zone (temperaturi mai mari de 10°C) s-au stabilit in tara noastra trei zone de favorabilitate pentru cultura porumbului (fig. 2.2.).

Figura 2.2.

Zone de cultura a porumbului stabilite pe baza sumei temperaturilor biologice active (unitati termice utile), mai mari de 10 C (aprilie - octombrie)

Zona I cuprinde arealul in care suma temperaturilor biologic active este de 1.400 - 1.600°C. In aceasta zona sunt cuprinse: Campia din sudul tarii, Dobrogea si partea de sud a Podisului Moldovei, Campia de Vest, pana la sud de Oradea.

In aceasta zona se recomanda sa se cultive 75 - 80% din suprafata cu hibrizi tardivi, care sa valorifice eficient potentialul termic si 20 - 25% cu hibrizi mijlocii.

Zona a II-a de cultura cuprinde suprafetele cu resurse termice cuprinse intre 1.200 - 1.400°C. Zona include cea mai mare parte a Podisului Moldovei, o mica parte din zona de trecere de la Campia de Sud spre zona colinara a Carpatilor Meridionali si Campia din Nord-Vestul tarii.

In acest areal hibrizii tardivi se vor cultiva pe suprafete care nu vor depasi 20%, hibrizii mijlocii pe circa 50% iar cei timpurii pe circa 30%.

Zona a III-a de favorabilitate are in vedere suprafetele cu suma temperaturilor biologic active de 800° - 1.200°C.

Sunt cuprinse zonele subcolinare ale Carpatilor Meridionali si Rasariteni, Podisul Transilvaniei, iar in nord Depresiunea Maramuresului.

In aceasta zona ponderea hibrizilor timpurii creste la circa 75% din suprafata cultivata, diferenta de 25% revenind hibrizilor mijlocii.

Potentialul termic al fiecarei zone, pentru hibrizii cu perioada de vegetatie cea mai lunga, trebuie sa fie, insumat, mai mare cu 100 - 150°C (temperaturi mai mari de 10°C), eliminandu-se, astfel, riscul neajungerii la maturitate.

CAPITOLUL III

ELEMENTE DE TEHNOLOGIE PENTRU CULTURA DE PORUMB

AMPLASAREA CULTURII

Porumbul poate fi cultivat pe soluri diferite cu fertilitate textura si reactie dar trebuie evitate solurile extreme.

Bune premergatoare pentru porumb sunt leguminoasele perene, cereale paioase, inul, canepa, sfecla pentru zahar, cartoful.

Desi suporta monocultura, nu este indicata cultivarea porumbului mai mult de 2-3 ani pe acelasi teren numai daca se aplica ingrasaminte organice si chimice si se combat corespunzator buruienele, bolile si daunatorii.

Conditiile climatice si cele edafice din majoritatea zonelor tarii noastre si potentialul productiv al hibrizilor din cultura, in conditiile aplicarii unor tehnologii moderne de cultivare, pot asigura realizarea unor recolte la nivelul celor mai avansate tari ale lumii.

Tipul de sol

Soluri foarte favorabile: cernoziomurile si solurile aluvionare din zonele irigate din Campia Dunarii, Dobrogea si sudul Moldovei si Campia Banatului; cernoziomurile si solurile aluvionare din Transilvania si Moldova.

Favorabile: soluri brun-roscate, solurile acide permeabile, unde verile sunt relativ calde, cernoziomurile din sudul tarii in regim irigat.

Mediu favorabil: solurile acide amendate unde verile sunt relativ racoroase, rendzinele si branciogurile.

ROTATIA

In rotatia culturilor, porumbul poate urma dupa o gama variata de premergatoare din grupa culturilor timpurii, precum si dupa cele care se recolteaza tarziu.

Porumbul este mai putin pretentios fata de planta premergatoare.

Rezultatele cele mai bune se obtin dupa leguminoasele anuale pentru boabe si furajere, dupa care urmeaza, cerealele paioase de toamna, inul, canepa, cartoful, sfecla si floarea-soarelui.

Lucerna, dintre leguminoasele perene, desi asigura importante cantitati de azot (120 - 160 kg/ha) si contribuie la refacerea structurii, datorita consumului mare de apa, nu este considerata o premergatoare potrivita pentru porumb in zonele mai secetoase, fara conditii de iri­gare.

Rotatia grau-porumb este obligatorie, din cauza ponderii de circa 60% a celor doua culturi.

In aceasta rotatie porumbul este favorizat, fiind cultivat dupa o premergatoare timpurie.

In culturile atacate de fuzarioza, boala comuna ambelor specii, aceasta rotatie se intrerupe dupa 4 - 5 ani.

Porumbul nu se poate cultiva dupa sorg si iarba de Sudan.

Monocultura, de porumb in tara noastra s-a extins pe solurile fertile, mai joase, cu apa freatica la mica adancime, supuse in primaverile mai ploioase excesului temporar de umiditate terenuri pe care graul nu le valorifica in aceeasi masura ca porumbul.

In S.U.A., in "cordonul porumbului", cat si in sudul Frantei si in Italia, pe soluri fertile, permeabile, structurate, bogate in humus, cu pH 6,5 - 7,5, fertilizate rational si irigate, se practica monocultura indelungata, cu rezultate bune.

Se poate aprecia, insa, ca prin monocultura prelungita se reduce continutul de humus, se degradeaza structura, are loc o acidifiere progresiva a solului, se epuizeaza solul in macroelemente si unele microelemente, se inmultesc bolile si daunatorii specifici, impunandu-se, deci utilizarea unor doze marite de ingrasaminte si tratamente costisitoare.

Rezultatele din tara noastra reliefeaza ca cele, mai eficiente productii se realizeaza in asolamente de 4 - 6 ani, fapt rezultat si din datele prezentate in tabelul 3.1.

Tabelul 3.1.

Productia de porumb in functie de rotatie

La randul sau, porumbul este o buna premergatoare pentru culturile de primavara si chiar pentru graul de toamna, caz in care se vor cultiva hibrizi cu perioada de vegetatie mai scurta in rotatia porumbului. Cu alte culturi se va acorda atentie utilizarii erbicidelor triazinice si prevenirii infestarii cu gargarita.

FERTILIZAREA

Porumbul face parte din categoria culturilor agricole mari consumatoare de substante nutritive.

Astfel, pentru realizarea unei tone de boabe, se extrag din sol, in medie, 25 kg N, 10 kg P2 O5, 22 kg K2 O.

Datorita productiei mari de masa uscata la unitatea de suprafata, porumbul este o planta mare consumatoare de substante nutritive.

F. ANGELINI (1965) apreciaza porumbul ca fiind o planta "vorace prin excelenta".

Consumul de NPK in kg/t de boabe si productia secundara aferenta, in functie de nivelul recoltei, dupa CR. HERA si colab. (1980), sunt prezentate in tabelul 3.2.

Rezulta ca porumbul este o mare consumatoare de azot (18 - 28 kg/t) si potasiu (23 - 36 kg/t).

In figura 3.1. este prezentat sporul productiei de boabe datorita ingrasamintelor cu azot, aplicate pe fond constant de P70K80 (BORCEAN si colab.).

Tabelul 3.2.

Consumul specific de elemente nutritive, in kg/t, de catre boabe si partile aeriene aferente, in functie de nivelul productiei.

Azotul este principalul element in fertilizarea porumbului, care asigura formarea unei mase foliare bogate, colorata in verde intens si care influenteaza favorabil acumularea substantelor proteice.

Carenta se manifesta prin ingalbenirea limbului de la varf spre baza, de-a lungul nervurii mediane care se deschide la culoare. Plantele raman firave, cu stiuletii mici.

Excesul de azot intensifica transpiratia, cresterea, este luxurianta plantele devin sensibile la seceta si boli si intarzie maturitatea.

Absorbtia azotului este intensa de-a lungul intregii perioade de vegetatie.

Fosforul joaca un rol multiplu in cresterea si fructificarea porumbului. Insuficienta lui se manifesta prin inrosirea frunzelor de la varf spre baza, sistemul radicular este slab dezvoltat, ritmul de crestere este scazut, se accentueaza protandria. Excesul fosforului determina insuficienta zincului.

Potasiul mareste rezistenta la cadere, seceta si boli. Carenta se manifesta prin ingalbenirea frunzelor de la varful lor spre baza, iar sistemul radicular ramane slab dezvoltat.

Dintre microelemente, frecvent pe cernoziomurile cambice apare carenta de zinc, manifestata prin aparitia dungilor galbui intre nervurile jumatatii inferioare a frunzelor, pana la necrozarea lor. Carenta este favorizata de tem­peraturile scazute din mai - iulie, de monocultura si de excesul de fosfor si azot.

Fertilizarea organica a porumbului

Gunoiul de grajd, este indicat pe toate tipurile de sol din tara, aplicat in doza de 20 - 40 t/ha. Dozele mai mari se aplica pe solurile erodate, luvisoluri, la culturile irigate.

Aplicarea balegarului se face direct culturii porumbului, "proaspat" sau fermentat, o data la 4 - 5 ani, efectul resimtindu-se si in anul al treilea de la aplicare in conditii de monocultura.

Fertilizarea organo-minerala

Mineralizarea materiei organice prin procese microbiologice si prezenta ingrasamintelor chimice conduc la obtinerea unor sporuri mari de recolta.

Rezultate deosebite pe solurile nisipoase, cat si pe cele erodate s-au obtinut prin aplicarea impreuna a 20 t de gunoi de grajd + N32-48 P32-48­.

Ingrasamintele verzi au rol asemanator gunoiului de grajd, fapt pentru care sunt mult aplicate in S.U.A., Italia, Ungaria. Ele sunt mai economice cand se produc in culturi ascunse sau sunt cultivate in miriste.

Pentru culturi ascunse se recomanda utilizarea sulfinei, iar pentru culturi duble se recomanda lupinul alb.

Fertilizarea chimica

Rezultatele de sinteza reliefeaza ca, pe toate tipurile de sol, fertilizarea cu azot si fosfor se inscrie cu sporuri semnificative de recolta.

Potasiul asigura sporuri semnificative pe solurile luvice, pe cele nisipoase si in conditii de irigare (tabelul 3.3).

Sporul productiei de boabe la 1 kg ingrasamant este variabil, in functie de tipul de sol, conditiile climatice si hibridul cultivat.

Tabelul 3.3.

Sporul de boabe pentru 1 kg s.a. ingrasamant

Cu referire la hibrizi se poate afirma ca hibrizii simpli, intensiv cultivati, pe fond nefertilizat, sunt depasiti in productie de catre hibrizii dubli extensivi, dar in conditii de fertilizare locurile se inverseaza.

La stabilirea dozelor de ingrasamant se vor avea in vedere: tipul de sol, nivelul productiei scontate, rezerva solului, consumul specific, regimul precipitatiilor, hibridul cultivat, planta .premergatoare.

Fertilizarea cu azot

Dozele optime economice de azot in conditii de cultura neirigata sunt cu 30 - 90 kg mai mici decat in cultura irigata.

In functie de productia planificata consumul specific se modifica determinarea dozei putandu-se realiza simplu, calculand 24 kg N pentru fiecare tona de boabe la o productie sub 5 t/ha, 22 kg N/t la o productie intre 6 - 10 t/ha si, respectiv, 20 kg N/t la productii de peste 10 t/ha.

Doza se reduce cu 20 - 50 kg N/ha cand porumbul urmeaza dupa leguminoase, de asemenea, se reduce cu 2 kg N pentru fiecare tona de gunoi data direct porumbului si, respectiv, cu 1 kg N, cand aplicarea gunoiului s-a facut la planta premergatoare; se reduce cu 20 - 30 kg N in cazul hibrizilor sensibili la frangerea tulpinilor.

Doza se majoreaza cu 20 kg N/ha cand porumbul urmeaza dupa floarea soarelui si cu 25 kg N/ha dupa cartofi tarzii sau in al III-lea an de monocultura.

In functie de asigurarea cu apa de precipitatiile din intervalul octombrie-februarie, doza se corecteaza cu +/- 5 kg/10 mm precipitatii peste sau sub medie.

Se mareste cu 20 kg/ha pe solurile cu aport freatic si cand semanatul se face in primaveri umede si se micsoreaza cu 20 kg in primaverile secetoase.

Dozele orientative de azot pentru fertilizarea porumbului boabe

IN = indicele de azot = humus x V%

Pe terenurile irigate, care trebuie sa realizeze peste 10 t/ha boabe, se vor folosi doze de N 200-300 Kg/ha.

Aplicarea azotului trebuie efectuata fractionat, astfel:

30 - 40 kg/ha azot sub forma de ingrasamant complex sau de azotat de amoniu, concomitent cu semanatul;

la prasilele a II-a si a III-a mecanice se aplica 30 - 70 kg/ha azot sub forma de uree, azotat de amoniu sau ingrasaminte lichide;

concomitant cu irigarea se vor asigura doze de 10 - 20 kg/ha, corelate cu dozele, aplicate anterior si starea culturii.

Fertilizarea cu fosfor

In functie de nivelul productiei scontate si starea de aprovizionare a solurilor cu fosfor, CR. HERA si Z. BORLAN (1980) doza se poate calcula expeditiv, plecand in calcul de la un consum de 9 kg P2O5 /t boabe, la in continut al solului de peste 6 mg/100g sol. Pe solurile cu continut sub 6 mg P2O5 /100 g sol doza se va majora 15 - 20 kg P2O5 pentru fiecare mg sub limita mentionata.

Doza se reduce pentru fiecare tona de gunoi cu 1 kg P2O5, cand aplicarea s-a facut direct porumbului si cu 0,5 kg P2O5, pentru fiecare tona de gunoi aplicata plantei premergatoare.

Diferentierea dozelor de fosfor se face in functie de nivelul programat al productiei de boabe si de starea de aprovizionare a solului cu fosfor mobil.

Dozele de fosfor inscrise in tabel se micsoreaza cu 1 kg P2 O5 pentru fiecare tona de gunoi aplicat direct porumbului si cu 0,5 kg P2 O5 cand gunoiul s-a aplicat culturii premergatoare. Incorporarea in sol a ingrasamintelor cu fosfor se face sub aratura de baza.

Ingrasamintele complexe cu fosfor se pot aplica primavara la pregatirea patului germinativ, incorporandu-se adanc cu grapa cu discuri, sau in benzi concomitent cu semanatul (fertilizarea starter).

Fertilizarea cu potasiu

Dozele optime economice si starea de aprovizionare a solului cu potasiu mobil, calculate de CR. HERA si Z. BORLAN (1980), pentru fiecare tona de gunoi doza se reduce cu 2,5 kg K2O/t, cand gunoiul se aplica direct si cu 1 kg K2O/t, cand gunoiul s-a aplicat plantei premergatoare.

Sporurile de recolta cele mai mari s-au obtinut pe solurile luvice, erodate, nisipoase si in cultura irigata cand, datorita dozelor mari de azot, se impune si aplicarea de potasiu, pentru a mari rezistenta la frangere.

Aplicarea ingrasamintelor cu potasiu este similara cu aplicarea ingrasamintelor cu fosfor.

Aplicarea microelementelor

Pe cernoziomurile fertilizate repetat, multi ani, cu azot si fosfor, cu pH-ul peste 7, este necesara aplicarea preventiva a sulfatului de zinc, o data la 4 - 6 ani, in cantitate de 8 - 10 kg/ha.

Daca apar in vegetatie simptomele carentei de zinc, se executa 1 - 3 stropiri, la intervale de 7 - 10 zile, incepand cu faza de 4 - 5 frunze cu solutii de sulfat de zinc in concentratie de 1%.

Amendamentele cu calciu.

Pe solurile acide cu pH sub 5,9 si cu gradul de saturatie in baze mai mic de 75%, folosirea amendamentelor cu calciu, o data la 4 - 5 ani, este obligatorie in cultura porumbului.

LUCRARILE SOLULUI

Acestea incep imediat dupa eliberarea terenului de planta premergatoare si vizeaza, pe langa mobilizarea solului, incorporarea resturilor vegetale, maruntirea, nivelarea si realizarea in rezerve cat mai mari de apa in sol.

Dupa premergatoare timpurii se executa aratura de baza la 20 - 25 cm adancime pe terenurile mai usoare si la 25 - 30 cm pe terenurile mijlocii si grele, cu plugul in agregat cu grapa stelata.

Nu se recomanda aratura de primavara deoarece pierderile de productie sunt foarte mari.

Pana in toamna terenul se mentine afanat si curat de buruieni prin lucrari cu grapele cu discuri.

Efectuarea a doua araturi, vara la 20 cm adancime, si toamna la 30 cm, nu se justifica prin sporurile de productie obtinute.

Dupa plantele recoltate tarziu se executa aratura de toamna la aceleasi adancimi ca si aratura de vara cu plugul in agregat cu grapa stelata.

In conditiile solurilor grele compacte cu exces temporar de umiditate, pentru imbunatatirea regimului aerohidric se vor executa afanari adanci la 50 - 80 cm, o data la 4 ani.

Pe solurile cu strat arabil subtire adancimea araturii se va limita in functie de grosimea acestuia.

Pe terenurile in panta araturile se vor executa numai de-a lungul curbelor de nivel.

Lucrarile solului din primavara asigura calitatea insamantarii, incoltirea si rasarirea porumbului.

Daca terenul este nivelat, ne imburuienat si fara resturi vegetale la suprafata, solul se va lucra in preziua semanatului cu combinatorul sau cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti.

Daca la desprimavarare terenul este denivelat si imburuienat, dupa zvantarea terenului se executa o lucrare cu grapa cu discuri in agregat cu grape cu colti, pregatirea patului germinativ urmand sa se faca in preziua semanatului, cu combinatorul, perpendicular pe directia de semanat.

Se vor evita trecerile repetate cu agregatele, de la desprimavarare si pana la semanat.

Este corespunzator patul germinativ cand solul, pe adancimea de 3 - 6 cm este maruntit si zvantat, iar dedesubt este "asezat", pentru a favoriza ascensiunea apei la bob.

Pentru obtinerea de economii de combustibil si evitarea tasarii accentuate se recomanda efectuarea printr-o singura trecere a mai multor operatiuni: administrarea ingrasamintelor, a erbicidelor, insecticidelor, o data cu lucrarile de pregatire a patului germinativ.

In diferite tari se practica, in prezent, sistemul de lucrari minime ("minimum tillage"), in doua variante:

cu o singura trecere: se executa fertilizarea, aratul, discuitul, grapatul, erbicidarea si semanatul;

cu doua treceri: la prima trecere, se realizeaza fertilizarea, aratura, discuirea si erbicidarea - varianta posibil de aplicat si in conditiile din tara noastra.

In prezent, in S.U.A., Franta si Italia s-au obtinut rezultate bune in sistemul "no tillage", adica prin semanatul porumbului in miristea plantei premergatoare, deci in teren nelucrat. Acest sistem se practica si la noi in cultura succesiva pe terenuri irigate, prin insamantare in miriste cu MCSN-6 care, la o singura trecere, realizeaza lucrarea solului in zona randurilor, semanatul si erbicidarea.

Atentie se acorda in diferite tari si sistemului alternativ prin care aratura nu se executa anual si intre acesti ani se lucreaza numai cu grapele cu discuri. Rezultatele de pana acum reliefeaza ca nivelul recoltelor, prin acest sistem se diminueaza numai cu 4 - 5% fata de sis­temul cu araturi normale.

SAMANTA SI SEMANATUL

Samanta

Materialul seminal trebuie sa aiba puritatea minima de 98% si germinatia minima de 90%.

Impotriva agentilor patogeni din sol (Fusarium, Pythium, Penicillium, Aspergillus Sorosporium holcisorghi) samanta se trateaza cu Tiradin75 (3kg/t), Metoben 70 (2kg/t), TMTD 75 (4kg/t).

Se previn, astfel, fenomenele de "clocire a semintelor" in sol.

Protectia impotriva daunatorilor din sol (Agriotes sp., Tanymecus dilaticollis) se realizeaza prin tratarea semintelor cu Seedox 80 WP (12,5kg/t), Furadan 35 ST (2,5kg/t), Diafuran 35 ST (25kg/t), Carbodan 35 ST (25kg/t), Sinolintox 10 G (20 l/t).

Perioada de semanat

Semanatul porumbului se realizeaza atunci cand (la ora 7dimineata, la 10 cm adancime), temperature este de 8°C si vremea este in curs de incalzire.

Calendaristic, cele mai bune rezultate se obtin in zona de campie, cand se seamana intre 1 - 20 aprilie si intre 15 - 30 aprilie, in celelalte zone.

Semanatul timpuriu, de obicei, asigura umiditatea necesara germinarii, iar incoltirea si rasarirea se produc in timp scurt. Pentru fiecare zi castigata la rasarire se grabeste cu doua zile aparitia paniculelor si a stigmatelor: se reduce deci, perioada de vegetatie.

Daca semanatul se face prea timpuriu, se prelungeste durata rasaririi, ceea ce are drept consecinta o stagnare in crestere, existand si pericolul putrezirii boabelor in sol.

La fel de mari sunt pagubele si prin intarzierea semanatului, cand se reduce umiditatea solului; perioada de inflorire-fecundare este impinsa in intervalul cu temperaturi ridicate si umiditate relativa aerului mai mica, fapt care sporeste procentul plantelor sterile si reduce randamentul de boabe.

Semanatul incepe cu hibrizii timpurii, mai rezistenti la temperaturile scazute, pe soluri cu textura usoara, care se zvanta mai repede.

Densitatea

Constituie factorul tehnologic de baza pentru realizarea unor recolte mari, porumbul reactionand mai puternic la acest element tehnologic decat alte prasitoare (figura 3.1.).

Intensivizarea tehnologiei de cultivare a porumbului prin introducerea de hibrizi noi, marirea nivelurilor de fertilizare, irigarea au condus la recolte mai mari numai prin corelarea acestor verigi cu densitatea lanului, respectiv cu cresterea suprafetei foliare la unitatea de suprafata. La densitati prea mari insa, frunzele inferioare ajung la un randament, fotosintetic scazut, in lan se accentueaza protandria, se reduce continutul de substante proteice din boabe.

Factorii obligatorii de care trebuie sa se tina seama la stabilirea densitatii sunt: hibridul cultivat, umiditatea si fertilitatea solului.

Caracteristicile hibridului luate in considerare sunt: inaltimea plantelor, numarul de frunze, latimea frunzelor fata de tulpina si rezistenta la frangere si cadere.

Rezulta ca hibrizii timpurii care au talie mai joasa si in numar de frunze mai mic comparativ cu hibrizii tarzii se vor cultiva cu densitate mai mare.

Hibrizii cu raportul productiei de boabe: aparat vegetativ de circa 1:1 asigura productii ridicate la densitati mai mari decat cei cu raportul favorabil aparatului vegetativ.

Figura 3.1.

Influenta densitatii plantelor asupra marimii stiuletilor de porumb

si a productiei de boabe la hectar

Cantitatea de samanta necesara asigurarii densitatii optime oscileaza intre 15-20 kg/ha in functie de valorile MMB si densitatea semanatului.

Fertilitatea si umiditatea modifica densitatea doar la acelasi hibrid.

In zonele umede unde gradul de fertilitate a solului este scazut, factorul limitativ al recoltei il constituie nivelul de fertilizare. La stabilirea densitatii trebuie sa se tina seama de posibilitatile de aprovizionare cu apa pe tot timpul vegetatiei.

In zonele cu precipitatii reduse (Campia Dunarii, Dobrogea) elementul de baza in stabilirea densitatii il constituie rezerva de apa acumulata in perioada toamna - iarna - primavara pana la semanat.

Cand rezerva de apa are un deficit ce depaseste 60 mm, densitatea se reduce, din start, cu 3 - 5 mii plante/ha.

Pe suprafetele irigate densitatea se mareste cu 10 - 15 mii plante/ha.

In prezent, in tara noastra, pentru sortimentul de hibrizi zonati se practica densitatile mentionate in tabelul 3.4.

Tabelul 3.4.

Densitatea plantelor la cultura porumbului pentru boabe

Cantitatea de samanta la hectar variaza intre 15 - 30 kg, in functie de puritate, germinatie si MMB.

Pentru realizarea densitatilor dorite la recoltare, la semanat, se mareste numarul de seminte cu 10 - 15% reprezentand pierderile ce apar pana la rasarire si in intervalul rasarire - recoltare.

Distanta intre randuri este de 70 cm pe terenurile neirigate si pe cele irigate prin aspersiune si de 80 cm pe terenurile irigate prin brazde.

Reducerea distantei intre randuri la 50 cm a determinat realizarea unor sporuri de 5 - 10%, dar nu in toate cazurile. Prin reducerea distantei se realizeaza o mai buna distributie a plantelor in lan.

Adancimea de semanat variaza in functie de textura si umiditatea solului.

In regiunile mai umede, cu soluri grele semanatul se va realiza la 5 - 6 cm. Pe suprafetele din zone mai uscate, pe soluri cu textura mijlocie, adancimea de semanat se mareste la 6 - 8 cm. Fiecare centimetru in plus la adancimea de semanat, in functie de temperatura, intarzie rasarirea cu 5 - 30 ore.

Semanatul se realizeaza cu semanatori de precizie tip SPC, obisnuit cu SPC8 pe terenurile plane si cu SPC4 pe terenurile in panta.

Viteza de lucru este de 5 - 11 km/ora.

LUCRARI DE INGRIJIRE

Combaterea buruienilor reprezinta principala lucrare de ingrijire, porumbul (la fel ca si sfecla pentru zahar) avand un ritm lent de crestere in primele faze si o densitate redusa la unitatea de suprafata, nu poate rezista in competitia cu cele 800 - 1.500 buruieni care rasar la 1 m2. Cercetarile efectuate in 15 statiuni experimentale din tara noastra arata ca la hibrizii cultivati in prezent pierderile de recolta datorate imburuienarii sunt de 30 - 90%, ceea ce inseamna 3.000 - 7.000 kg/ha boabe.

La I.C.C.P.T. Fundulea, intr-un teren infestat cu Sorghum halepense, productia de porumb s-a diminuat cu 9.000 kg/ha.

COJOCARU (1978) mentioneaza unele rezultate experimentale dupa BELL, HOEPPE (1972) privind efectul fitotoxic al exsudatelor radacinilor de mohor asupra porumbului care, impreuna cu consumul mare de apa a mohorului, au redus recolta de porumb cu 317 - 495 kg/ha.

Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucrari mecanice si manuale, prin utilizarea erbicidelor, sau combinat, prin lucrari mecanice si folosirea erbicidelor.

In prima varianta tehnologica, fara utilizarea erbicidelor, se executa urmatoarele lucrari:

grapat cu grapa cu colti, dupa 4 - 6 zile de la semanat, pentru distrugerea buruienilor si a crustei;

grapat dupa rasarire cand porumbul si-a desfacut prima frunza, dupa ce se ridica roua, ca tesuturile plantelor sa fie elastice. Lucrarea se executa perpendicular pe directia randurilor.

lucrarea cu sapa rotativa, cand porumbul are 3 - 5 frunze executata la viteza maxima a tractorului;

prima prasila mecanica intre randuri, la adancimea de 8 - 12, cm cu viteza de 4 - 5 km/ha, pentru a nu acoperi plantele;

prasila a doua se executa dupa 10 - 14 zile, la adancimea de 7 - 8 cm, cu viteza de 8 - 10 km/h;

prasila a treia dupa 15 - 20 de zile de la a doua, la adancimea de 5 - 6 cm, cu viteza de 10 - 12 km/h.

prasilele mecanice vor fi urmate de prasile manuale economic fiind doar doua, dupa primele doua prasile mecanice.

prasila a patra nu aduce sporuri in recolta.

Pe terenurile cu multe precipitatii este motivata bilonarea porumbului.

Utilizarea erbicidelor permite inlaturarea prasitului manual, dar nu exclude efectuarea a 1 - 3 prasile mecanice.

Copilitul la hibrizii actuali, cu capacitate redusa de lastarire nu mai este necesar.

Combaterea daunatorilor in perioada de vegetatie poate sa apara ca necesara daca nu s-au efectuat tratamente adecvate la samanta, sau cand porumbul este amplasat pe terenuri proaspat arate, dupa pasuni, fanete, dupa leguminoase perene, care mentin solul reavan, si favorabil atacului viermilor-sarma.

Este de preferat ca aceste terenuri sa fie evitate.

Reliefam ca tratamentele impotriva ratisoarei porumbului si a viermilor-sarma trebuie sa fie efectuate la samanta sau o data cu semanatul, fiind mai eficiente decat cele din perioada de vegetatie.

IRIGAREA

In functie de zona de cultura si hibridul cultivat, consumul de apa al porumbului variaza, intre 4.800 si 5.800 m3/ ha.

Perioada critica pentru apa se suprapune intervalului secetos dintre 20 - 30 iunie si 20 - 30 august.

Necesarul de apa zilnic este de 15 - 25 m3/ha/zi in luna mai, 35 - 45 m3/ha/zi in luna iulie si 35 - 45 m3/ha/zi in august.

Cand nu sunt restrictii de apa si energie, se recomanda ca pe tot parcursul vegetatiei sa se mentina umiditatea peste plafonul mi­nim (1/3, 1/2 sau 2/3 IUA) pe adancimea de 60 - 80 cm. In caz de restrictii de energie sau de apa, se va aplica o udare, in faza de 8 - 10 frunze, cu 700 m3/ha; urmatoarea udare cu circa 10 zile inainte de aparitia paniculului si ultima udare dupa fecundare, in perioada umplerii boabelor.

Influenta regimului de irigare asupra sporului de recolta (%) la porumb, dupa V. BIRNAURE (1972) este reprezentata in figura 3.2.

Udarea de rasarire (200 - 400 m3 apa/ha) este necesara in primaverile secetoase.

Figura 3.2.

Influenta regimului de irigare asupra sporului de recolta (%) la porumb (medii pe 6 ani)

RECOLTAREA

Maturitatea porumbului se realizeaza in timp de aproape doua luni de la aparitia stigmatelor, cu parcurgerea urmatoarelor faze:

Coacerea in lapte, cand boabele au umiditatea de peste 50% si acumularea substantelor organice este finalizata;

Coacerea in lapte-ceara, cand boabele au in jur de 40-45% apa;

Coacerea in ceara, cu umiditatea boabelor de 35-40%, iar acestea devin sticloase;

Coacerea deplina cand boabele sunt tari, iar continutul in apa este sub 30%.

Recoltarea mecanizata a porumbului sub forma de stiuleti incepe cand umiditatea boabelor ajunge la 30 - 32% si se incheie cand aceasta este cuprinsa intre 24 - 26%. Mai tarziu, "recoltarea in stiuleti" se executa manual pentru a preveni scuturarea boabelor.

Dintre combine si echipamentele care s-au fabricat in tara pentru "recoltarea in stiuleti', mentionam:

Combina autopropulsata C6P, care executa o recoltare integrala, stiuletii depanusati fiind incarcati in remorca trasa de combina, iar tulpinile tocate intr-o alta remorca ce se deplaseaza in paralel cu combina;

Combina tractata C3P, care recolteaza stiuletii pe care-i colecteaza intr-o remorca, taie si toaca tulpinile.

Depanusarea stiuletilor se executa stationar cu instalatia DS-6;

Combina C12 + CS - 4M70 si EDR reprezinta culegator de stiuleti, echipament de depanusare si combina de fabricatie straina cu echipamente adecvate.

Recoltarea mecanizata sub forma de boabe incepe cand umiditatea acestora scade sub 25%.

Recoltarea sub forma de boabe se executa cu C12 + CS - 4 - M70 + EZ sau C14 + CS - 6 + ET sau alte tipuri de combine cu echipamente de culegere a stiuletilor si treieratul acestora.

Boabele recoltate trebuie aduse la umiditatea de 14%.

Recoltarea manuala se poate efectua sub forma de stiuleti depanusati, ulterior se taie tulpinile si se leaga in snopi.

In zonele mai umede din nordul Moldovei si din Transilvania se recolteaza plantele intregi, se aseaza in glugi urmand ca detasarea stiuletilor sa se faca ulterior.

Motivatia procedeului consta in discuirea mai rapida a terenului. Pastrarea stiuletilor se realizeaza in patule de diferite tipuri constructive.

Raportul dintre recolta de boabe si recolta de "tulei" (tulpini) variaza intre 0,51 - 0,92, micsorandu-se cu atat mai mult, cu cat conditiile au fost mai putin favorabile culturii porumbului.

Procentul de panusi poate fi apreciat la 1/8 - 1/10 din productia de boabe.

Randamentul de boabe oscileaza intre 78 - 83%.

DEPOZITAREA

Pastrarea productiei de porumb boabe se face in conditii optime de siguranta privind calitatea si cantitatea productiei depozitate adaptate la spatiul pe care il aloca fermierul.

CAPITOLUL IV

MATERIALUL SI METODA DE CERCETARE

Cultura comparativa a cuprins 21 de hibrizi de porumb, din grupuri de precocitate diferite, creati la S.C.A.Lovrin si I.C.C.P.T. Fundulea, dupa cum urmeaza:

Experienta a fost organizata in trei repetitii.

Planta premergatoare a fost cultura graului de toamna.

Fertilizarea s-a efectuat cu N120P80K80.

Combaterea buruienilor s-a efectuat prin erbicidare preemergenta cu Dual 1 l/ha incorporat cu combinatorul si Guardian 2,5 l/ha incorporat superficial.

In stadiul de 4-6 frunze s-a erbicidat cu Oltisan 1 l/ha + Lontrel 0,33 l/ha.

Semanatul s-a efectuat in decada a doua a lunii aprilie, la distanta intre randuri de 70 cm, cu densitatea de 50000 plante/ha la hibrizii din grupele de precocitate 400-500 si 45000 plante/ha, la grupele de precocitate cuprinse intre 500-600.

CAPITOLUL V

REZULTATE PROPII OBTINUTE

REZULTATELE DE PRODUCTIE INREGISTRATE IN ANUL 2007

In tabelul 5.1. sunt prezentate recoltele de boabe inregistrate la cei 21 de hibrizi experimentati, recalculate la umiditatea de 15,5%.

Se remarca faptul ca exceptand hibridul Granit, la care recolta a fost de doar 5520 kg/ha, ceilalti hibrizi s-au inscris cu recolte cuprinse intre 8000 kg/ha si 12000 kg/ha, evidentiindu-se prin aceasta capacitatea lor ridicata de productie.

Cea mai mare recolta de 12000 kg/ha s-a obtinut la hibridul Rubin, urmat de hibridul Rival cu 11970 kg/ha.

Recolte de peste 10000 kg/ha s-au inregistrat si la hibrizii Vultur, Opal, Robust, Dacic si Safir.

Cu rezultate de recolta cuprinse intre 9000 si 10000 kg/ha s-au inscris un numar de 8 hibrizi, dupa cum urmeaza: Soim, Pandur, Ovidiu, Danubiu, Orizont, Fundulea 322, Fundulea 376 si Rapsodia.

Recolte apropiate s-au determinat la hibrizii: Andreea, Olt, Rapid, Ocatvian si HS (Lovrin) 400, la care recoltele s-au situat intre 8000 si 9000 kg/ha.

Recoltele inregistrate in primul an experimental conduc spre concluzia ca exceptand hibridul Granit ceilalti 20 de hibrizi pot fi cultivati cu rezultate bune sau forte bune in arealul in care s-au desfasurat cercetarile.

Diferentele de recolta au fost asigurate statistic fata de hibridul martor Andreea ca foarte semnificative la hibrizii: Vultur, Opal, Rival, Robust si Rubin, distinct semnificative la hibrizii Soim, Orizont, Fundulea 322, Dacic, Fundulea 376 si Safir si semnificative la hibrizii: Granit si Ovidiu.

Tabelul 5.1.

Rezultatele productiei de boabe inregistrate in anul 2007

(15,5% umiditate)

DL 5% = 845 DL 1% = 1122 DL 0,1% = 1446

REZULTATE DE PRODUCTIE INREGISTRATE IN ANUL 2008

In tabelul 5.2. sunt prezentate rezultatele de recolta din cel de-al doilea an experimental.

Retine atentia nivelul deosebit de ridicat al productiilor inregistrate la toti hibrizii experimentati.

Astfel, in acest an, recoltele s-au situat intre 8031 kg/ha (Rival) si 11696 kg/ha (Opal).

Cu recolte de peste 11000 kg/ha s-au mai inscris si hibrizii: Vultur (11027 kg/ha), Ovidiu (11078 kg/ha), Dacic (11038 kg/ha) si Safir (11204 kg/ha).

La un numar de 10 hibrizi nivelul recoltelor a fost cuprins intre 10000 si 11000 kg/ha, dupa cum urmeaza: Granit, Soim, Olt, Danubiu, Orizont, Fundulea 322, Fundulea 376, HS (Lovrin) 400, Robust si Rubin.

Recolte de boabe cuprinse intre 9000 si 10000 kg/ha s-au obtinut la urmatorii hibrizi: Rapsodia, Octavian, Rapid, Pandur si Andreea.

Rezulta ca in cel de-al doilea an experimental, un numar de 7 hibrizi au depasit recolta hibridului martor Andreea cu peste 20%, respectiv cu diferente de productie cuprinse intre 1800 si 2600 kg/ha boabe, asigurate statistic ca foarte semnificative.

Analizand rezultatele din cel de-al doilea an experimental, se poate afirma ca in Campia de Vest, intregul sortiment de hibrizi experimentat gaseste conditii de buna favorabilitate pentru a-si putea exterioriza potentialul ridicat de productie pe care-l detin.

Tabelul 5.2.

Rezultatele productiei de boabe inregistrate in anul 2008

(15,5% umiditate)

DL 5% = 975

DL 1% = 1360

DL 0,1% = 1812

SINTEZA REZULTATELOR DE PRODUCTIE DIN CICLUL EXPERIMENTAL 2007-2008

Rezultatele de sinteza sunt prezentate in tabelul 5..3. Se constata ca nivelul productiilor la toti hibrizii este de peste 7000 kg/ha, desi in unul din cei trei ani ai ciclului conditiile climatice au fost putin favorabile.

Productii medii pe ciclul experimental mai mari de 9000 kg/ha s-au inregistrat la patru hibrizi, dupa cum urmeaza: Opal (9664 kg/ha), Dacic (9351 kg/ha), Rubin (9201 kg/ha) si Robust (9113 kg/ha).

Cu productii cuprinse intre 8500 kg/ha si 9000 kg/ha s-au inscris 8 hibrizi, dupa cum urmeaza: Safir, Rapsodia, Ovidiu, Vultur, Fundulea 322, Rival, Orizont si Soim.

Cu productii mai mici de 8000 kg/ha au fost doar doi hibrizi Andreea (7629 kg/ha) si Granit (7404 kg/ha).

La ceilalti hibrizi nivelul productiilor au fost cuprinse intre 8000 si 8500 kg/ha (Pandur, Olt, Danubiu, Rapid, Fundulea 376, Octavian, Lovrin 400).

In concluzie, in aceasta zona foarte favorabila pentru cultura porumbului toti cei 21 de hibrizi testati pot fi cultivati cu rezultate foarte bune.

Tabelul 5.3.

Sinteza rezultatelor de productie obtinute in ciclul experimental 2007-2008

DL 5%= 757

DL 1% = 1168

DL 0,1% = 1615

CAPITOLUL VI

REZULTATELE DETERMINARILOR PRIVIND PROCENTUL DE PLANTE STERILE, CAZUTE SI FRANTE

REZULTATELE DETERMINARILOR INREGISTRATE IN ANUL 2007

Rezultatele observatiilor din anul 2007 (tabelul 6.1.) evidentiaza ca procentul plantelor sterile la cei 21 de hibrizi a fost cuprins intre 1 si 7%. Cel mai ridicat procent de plante sterile s-a inregistrat la hibridul Orizont (7%) urmat de hibrizii Andreea si Rapid (6%).

Cu 4% plante sterile s-au inscris hibrizii Granit, Rival, Dacic, Lovrin 400 si Rapsodia, iar cu 3% hibrizii Vultur, Soim, Pandur, Olt, Danubiu si Rubin.

Procentul de plante cazute a fost 0 la un numar de 15 hibrizi, 4% la cinci hibrizi si 3% la un singur hibrid - Danubiu.

Procentul de plante frante a fost 0 la hibrizii Robust, Rapsodia si Rapid; 1% la hibrizii Pandur, Vultur, Soim, Fundulea 322, Rival, Safir si Rubin; 2% la hibrizii Opal, Danubiu, Ovidiu, Orizont, Octavian si Lovrin 400; 3% la hibridul Dacic; 4% la hibrizii Olt si Octavian; 5% la hibridul Vultur si 7% la Andreea.

Tabelul 6.1.

Rezultatele determinarilor la recoltare privind procentul de plante sterile, cazute si frante din anul 2007

REZULTATELE DETERMINARILOR INREGISTRATE IN ANUL 2008

Rezultatele determinarilor din anul 2008 sunt prezentate in tabelul 6.2.

Comparativ cu anul anterior procentul de plante sterile cazute si frante a fost foarte redus.

Astfel, cu 4% plante sterile a fost un singur hibrid Dacic, un hibrid cu 2% - Fundulea 322 si doi hibrizi cu 1% - Rival si Octavian.

Plantele cazute au fost de 0% la 20 de hibrizi si 1% la un singur hibrid - Ovidiu.

Plantele frante au reprezentat 4% la hibrizii Olt si Dacic; 2% la hibrizii Danubiu, Ovidiu, Orizont si Lovrin 400; 1% la hibrizii Granit, Olt, Rapid si Robust si 0% la ceilalti hibrizi.

Tabelul 6.2.

Rezultatele determinarilor la recoltare privind procentul de plante sterile, cazute si frante din anul 2008

SINTEZA REZULTATELOR INREGISTRATE IN CICLUL EXPERIMENTAL 2007-2008

Sinteza rezultatelor din ciclul experimental 2007- 2008 privind plantele sterile, cazute si frante este prezentata in tabelul 6.3.

Se remarca faptul ca toti hibrizii s-au situat intre 0-3% plante sterile, intre 0-1% plante cazute si sub 5% plante frante, de-a lungul unui ciclu experimental cu ani cu conditii climatice diferite.

Acest fapt reliefeaza valoarea deosebita a intregului material biologic studiat, respectiv cei 21 de hibrizi creati la I.C.C.P.T. Fundulea si S.C.A. Lovrin.

Tabelul 6.3.

Sinteza rezultatelor inregistrate privind procentul de plante sterile, cazute si frante din perioada 2007-2008

CONCLUZII

Rezultatele de productie obtinute in zona Sannicolaul Mare, cu 21 hibrizi romanesti, din grupele de precocitate FAO 350-590, in ciclul experimental 2007-2008, au pus in evidenta ca patru hibrizi - Opal, Dacic, Rubin si Robust - s-au situat cu productii de boabe de peste 9000 kg/ha, la opt hibrizi - Safir, Rapsodia, Ovidiu, Vultur, Fundulea 322, Rival, Orizont si Soim - productia a fost cuprinsa intre 8500 kg/ha si 9000 kg/ha, la 7 hibrizi - Pandur, Olt, Danubiu, Rapid, Fundulea 376, Octavian si Lovrin 400 - productia medie pe ciclu a fost cuprinsa intre 8000 si 8500 kg/ha, iar la hibrizii Andreea si Granit intre 7000 si 8000 kg/ha.

Rezultatele determinarilor privind procentul de plante sterile, in medie pe ciclul experimental, a fost sub 2% la zece hibrizi, iar la ceilalti 11 hibrizi a fost cuprins intre 2 si 3%.

Procentul de plante cazute a fost cuprins intre 0-1%, ceea ce evidentiaza ca toti hibrizii experimentati pot fi recoltati mecanizat.

Procentul de plante frante a fost cuprins intre 0-5%. De remarcat ca majoritatea s-au situat sub 2%.

BIBLIOGRAFIE

Bilteanu, Gh., Salontai, Al., Vasilica, C., Birnaure, V., Borcean, I., Fitotehnie, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1991,135-139.

Bilteanu, Gh., Fazecas, I., Salontai, Al., Vasilica, C., Birnaure, V., Ciobanu, F., Fitotehnie, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1983, 155-160.

Bilteanu, Gh., Birnaure, V., Fitotehnie, Bucuresti, Ed. Ceres, 1989, 161.

Bilteanu, Gh., Porumbul, Bucuresti, Ed. Wegafor, 195

Bilteanu, Gh., Fitotehnie, Bucuresti, Ed. Ceres, vol. 1, 1998, 187-310.

Borcean, I., Pirsan, P., Goian, M., Murariu, C., Turnea, I., Rezultate privind stabilirea principalelor verigi tehnologice la porumb, Timisoara, U.S.A.B., Lucr. St., vol. 24, 1991, 37.

Borcean, I., Tabara, V., Pirsan P., Demenescu, T., Borcean, A., Ciuloi Anca, Cercetari privind stabilirea principalelor verigi tehnologice la porumb in conditiile Banatului, Iasi, Lucr. St., Seria Agronomie, 1992, p. 157-163.

Borcean, I., Tabara, V., David, Gh., Borcean, Eugenia,Tarau, D., Borcean, A., Zonarea, cultivarea si protectia plantelor de camp in Banat, Timisoara, Ed. Mirton, 1996, 114-115.

Borcean, I., Demenescu, T., Rezultate privind influenta fertilizarii asupra recoltei si a calitatii boabelor la porumb, Timisoara, Lucr. St. U.S.A.B., 1993.

Borcean, I., Tabara, V., David, Gh, Pirsan P., Pop, Georgeta, Borcean, A., Suveti, Simona, Ciuloi Anca, Comportarea unor hibrizi de porumb in conditiile cernoziomului de la Timisoara, Timiusoara, Simpozion Cultura plantelor de camp, U.S.A.M.V.B.T., 1996, 3-9.

Borcean, I., Tabara, V., David, Gh, Pirsan P., Pop, Georgeta, Borcean, A., Suveti, Simona, Ciuloi, Anca, Boruga, L., Cercetari privind efectul corectarii reactiei solului asupra productiei de porumb boabe, Timisoara, Simpozion Cultura plantelor de camp, U.S.A.M.V.B.T., 1996, 9-13.

Borcean, I., Borcean, A., Suveti, Simona, David, Gh., Pop, Georgeta, Demenescu, T., Prezent si perspective in agricultura mondiala, Cultura porumbului-prezent si perspective, Timisoara, U.S.A.M.V.B.T., 1996.

Borcean, I., Borcean, A., David, Gh., Suveti, Simona, Porumbul in agricultura Romaniei, Timisoara, Cultura porumbului-prezent si perspective, U.S.A.M.V.B.T., 1996.

Borcean, I., Tabara, V., David, Borcean, Eugenia, Tarau, D., Borcean, A., Studiu privind zonarea porumbului boabe in Banat, Cultura porumbului - prezent si perspective, Timisoara, U.S.A.M.V.B.T., 1996.

Borcean, I., Pirsan, P., Borcean, A., Tehnologia plantelor de camp, Partea I, Timisoara, U.S.A.M.V.B.T., 1997, 116-160.

Borcean, I., Goian, M., Borcean, A., Cultura si protectia plantelor de camp, Timisoara, ed. De vest, 2001, p. 28-37.

Borcean, I., David, Gh., Nita, Simona, Pop, Georgeta, Studii privind comportarea unui sortiment de hibrizi autohtoni de porumb in conditiile pedoclimatice din Campia Timisului, Timisoara, Zilele Academice Timisene, Editia a VII-a, 2001.

Borcean, I., Borcean, A., Cultura si protectia cerealelor, leguminoaselor si plantelor tehnice, Ed. de Vest, Timisoara, 2004

Borcean, I., Tarau, D., Borcean, A., David, Gh., Borcean, Eugenia, Fitotehnia si protectia culturilor de cimp, Ed. de Vest, Timisoara, 2005

Borcean, I., David, Gh., Borcean, A., Tehnici de cultura si protectie a cerealelor si leguminoaselor, Ed. de Vest, Timisoara, 2006

Borcean, Eugenia, Onu, N., Rezultate privind influenta corectarii reactiei solului si a fertilizarii asupra recoltei de porumb boabe, Timisoara, Simpozion Cultura porumbului - prezent si perspective, U.S.A.M.V.B.T., 1997, 47.

Borlan, Z., Hera, C., Optimizarea agrochimica a sistemului sol-planta, Bucuresti, Ed. Academiei RSR, 1984, 82-84.

Davidescu, D., Davidescu, Velicica, Agrochimia moderna, Bucuresti, Ed. Academiei R.S.R., 1981, 44-46.

David, Gh., Borcean, I., Suveti, Simona, The behaviour of an assortment of corn hybrids cultivated for crenels with in the western plain of Romania, Novi sad, November, 1999, 11-17.

David, Gh., Borcean, A., Contributii la tehnologia de cultivare si protectie a porumbului zaharat in Campia Timisului, Timisoara, Zilele Academice Timisene, Ed. VII, 2001.

David, Gh., Tabara, V., Suveti, Simona, Pop, Georgeta, Goje, Gh., Cuantificarea principalelor elemente de productivitate la un sortiment de hibrizi de porumb cu perioada diferita de vegetatie, Timisoara, Simpozionul Cultura porumbului-prezent si perspective, U.S.A.M.V.B.T., 1997, 21-26.

Demenescu, T., Contributii la tehnologia de cultivare a porumbului in zona de vest a Romaniei, Timisoara, Teza de doctorat, U.S.A.M.V.B.T., 1995.

Demenescu, T., Borcean, I., Comportarea unor hibrizi de porumb in Banat, Timisoara, Zilele Academice Timisene, U.S.A.M.V.B.T., 1997.

Dinca, D., Taraban, T., Influenta sistemului de ingrasare si a rotatiei asupra indicilor agrochimici ai solului si compozitiei chimice la porumb, Bucuresti, Analele I.C.C.P.T. Fundulea, , vol. 34, seria b, 1969, 153.

Dragut, I., Combaterea chimica a buruienilor la cultura porumbului pentru boabe, Bucuresti, Cereale si plante tehnice, nr. 7, 2001, 22-24.

Feher, Ecaterina, Borcean, I., Fitotehnie, Partea I, Ed. Universitaria, Craiova, 2003

Goian, M., Agrochimie, Timisoara, Ed. Marineasa, 2000, 47-150.

Hera, Cr., Segarceanu, O., Apostol, V., Tabaranu, T., Nicolae, A., Rezultate experimentale cu diferite ingrasaminte cu azot la porumb, Bucuresti, Analele I.C.C.P.t. Fundulea, vol. 35, seria b, 1968, 397.

Hera, Cr., Suteu, Gh., Bologa, M., Influenta ingrasamintelor cu N, P, asupra absorbtiei acestor elemente de catre porumb, Bucuresti, Analele I.C.C.P.T. Fundulea, vol. 34, seria b, 1968, 409.

Lazureanu, A., Manea, D., Circiu, Gh., Lucrarile solului si fertilizarea chimica, verigi de baza in tehnologia cultivarii, Timisoara, Simpozionul Cultura porumbului-prezent si perspective, U.S.A.M.V.B.T., 1997, 31-36.

Margineanu, T., Rezultate experimentale privind comportarea porumbului in rotatii de scurta durata, Bucuresti, Analele I.C.C.P.T. Fundulea, vol. 35, seria b, 1969, 541.

Muntean, L.S., Borcean, I., Axinte, M., Roman, Gh., Fitotehnie, Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica, 1955, 168-169.

Muntean, L.S., Borcean, I., Axinte, M., Roman, Gh., Fitotehnie, Bucuresti, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iasi, 2003,

Muntean, L.S., Mic tratat de fitotehnie, Bucuresti, Ed. Ceres, vol. I, 111-160.

Muntean, S.L., Borcean, I., Axinte, M., Roman, V.Gh., Fitotehnie, Iasi, Ed. I.Ionescu de la Brad, 2001, 160-189.

Muresan, T., Sipos, Gh., Paulian, Fl., Moga, I., Cultura porumbului, Bucuresti, Ed. Ceres, 1973, 260-263.

Pacurar, I., Oprea, G., Salagean, Diana, Hibrizii valorosi si samanta de calitate, factori importanti in sporirea productiei de porumb, Bucuresti, Cereale si plante tehnice, nr. 7, 2001, 14-22.

Palagesiu, I., Sanea, N., Petanec, I.D., Grozea, Ioana, Entomologie agricola si horticola, Timisoara, Ed. Mirton, 2000, 89-122.

Pirsan, P., Tabara, V., Feher, R., Comportarea unor hibrizi de porumb zonati in Uniunea Europeana in Conditiile Banatului, Timisoara, Zilele Academice Timisene, Ed. VII, 2001.

XXX Cultura porumbului M.A., 1986, 44-48.

XXX Tehnologia culturii porumbului, Bucuresti, I.C.C.P.T. Fundulea, 1998.

XXX Hibrizi de porumb creati la I.C.C.P.T. Fundulea, Bucuresti,

Ed. Tehnica Agricola, 1993.

XXX Porumbul sub lupa specialistilor, Bucuresti, Agricultura Romaniei, 1995.

XXX Catalogul oficial al soiurilor (hibrizilor) de plante de cultura din Romania, Institutul de stat pentru testarea si inregistrarea soiurilor, Bucuresti, Ed. Pintexim, 2003, 10-16.

XXX Catalogul oficial al soiurilor (hibrizilor) de plante de cultura din  Romania, Institutul de stat pentru testarea si inregistrarea soiurilor, Bucuresti, Ed. Pintexim, 2004,

XXX Catalogul oficial al soiurilor (hibrizilor) de plante de cultura din  Romania, Institutul de stat pentru testarea si inregistrarea soiurilor, Bucuresti, Ed. Pintexim, 2007.

CUPRINS

CAPITOLUL I 1

CADRUL NATURAL AL ORASULUI SANNICOLAU MARE 1

ASEZAREA GEOGRAFICA SI SUPRAFATA 1

CLIMA 3

PRECIPITATIILE ATMOSFERICE 6

SOLURILE 8

_{CAPITOLUL II} 11

_{PLANTA DE PORUMB - CARACTERISTICI FIZIOLOGICE SI MORFOLOGICE} 11

IMPORTANTA 11

SISTEMATICA SI SOIURI 12

PARTICULARITATI BIOLOGICE 17

COMPOZITIA CHIMICA 19

FAZELE CRESTERII SI DEZVOLTARII STADIALE 20

FACTORII DE VEGETATIE 22

CAPITOLUL III  29

ELEMENTE DE TEHNOLOGIE PENTRU CULTURA DE PORUMB 29

AMPLASAREA CULTURII 29

ROTATIA 30

FERTILIZAREA 32

LUCRARILE SOLULUI 38

SAMANTA SI SEMANATUL 40

LUCRARI DE INGRIJIRE 44

IRIGAREA 46

RECOLTAREA 47

DEPOZITAREA 49

CAPITOLUL IV 50

MATERIALUL SI METODA DE CERCETARE 50

CAPITOLUL V 52

REZULTATE PROPII OBTINUTE 52

REZULTATELE DE PRODUCTIE INREGISTRATE IN ANUL 2007 52

REZULTATE DE PRODUCTIE INREGISTRATE IN ANUL 2008 54

SINTEZA REZULTATELOR DE PRODUCTIE DIN CICLUL EXPERIMENTAL 2007-2008

56

CAPITOLUL VI  58

REZULTATELE DETERMINARILOR PRIVIND PROCENTUL DE PLANTE STERILE, CAZUTE SI FRANTE 58

REZULTATELE DETERMINARILOR INREGISTRATE IN ANUL 2007 58

REZULTATELE DETERMINARILOR INREGISTRATE IN ANUL 2008 60

SINTEZA REZULTATELOR INREGISTRATE IN CICLUL EXPERIMENTAL 2007-2008 62

CONCLUZII 64

BIBLIOGRAFIE 65