Soia

Soia

Engleza – soybean; Franceza – soja; Germana – sojabohne

1 Importanta economica

Soia este una din plantele cultivate cu cea mai mare importanta economica pentru alimentatia umana, industrie si hrana animalelor. Valoare nutritiva mare este data de continutul ridicat in proteina (34-39%), grasimi –

19-20%, vitamine – A, D si E, etc.

Soia este o planta oleoproteinoasa, fiind folosita intreaga biomasa cu precadere semintele fiind considerata „planta de aur” a omenirii, „planta minune” sau planta viitorului.

Din boabe macinate se prepara: lapte, fulgi, branza, ciocolata, sosuri, biscuiti, cafea, bomboane, macaroane, prajituri etc. Se amesteca in proportie de 4-5% in faina de grau, pentru prepararea painii sau ca adaos la pastele fainoase pentru imbogatirea in lizina etc.

Laptele de soia este apropiat celui de vaca. Pentru 100 litri lapte se folosesc 10 kg seminte de soia.

Boabele contin 2-4% acid lecitino-fosforic, constituind un aliment pretios in combaterea asteniei, iar continutul scazut in hidrati de carbon permite utilizarea lor in alimentatia diabeticilor.(L.S. Muntean, 1995).

Din boabele de soia se obtine faina si gris cu cca. 40% proteina. Astfel, faina de soia sau concentratele proteice se folosesc in amestec (pana la 30%) in obtinerea unor supe concentrate sau a altor preparate culinare.

Izolatele proteice din soia, prin hidratare (avand cca. 20% proteina si 60-65% apa) se folosesc in obtinerea unor produse care imita carnea de porc, vita si pui.

Proteinele din boabele de soia se utilizeaza sub forma de „carne vegetala” si ca substituent al carnii animale in numeroase preparate culinare. Exista o intreaga industrie alimentara care are la baza ca materie prima boabele de soia.

Coeficientul de digestibilitate al substantelor proteice si grasimilor de soia, comparativ cu produsele de carne, este de 80-88%, iar a hidratilor de carbon de 100%, in schimb ii lipseste acidul uric – component al proteinei animale. Valoarea energetica este de 469 kcal/100 g.

Uleiul in industrie serveste ca materie prima pentru o gama variata de produse: unt vegetal, la fabricarea margarinei, a conservelor de legume, precum si la fabricarea lacurilor si vopselelor; fiind semisicativ la fabricarea cernelei tipografice, a sapunului, a maselor plastice, etc. Din ulei se separa lecitina. Sroturile, produs secundar de la extragerea uleiurilor, au importanta

in cresterea animalelor ca furaj concentrat.

Proteinele din seminte sunt utilizate la prepararea uleiului de placaj, ca diferiti lianti si adezivi folositi in fabricarea hartiei de calitate superioara (I. Borcean si A. Borcean, 2003).

Turtele rezultate de la extragerea uleiului servesc in hrana animalelor, avand 1,24 unitati nutritive.

Planta verde poate fi folosita ca masa verde (in amestec cu porumbul, iarba de Sudan), fan sau siloz in furajarea animalelor.

Fiind planta leguminoasa intra in relatie de simbioza cu bacteriile fixatoare de azot (lasand in sol cantitati mari de azot 80-120kg/ha). Soia aduce o importanta contributie la ridicarea fertilitatii solului, fiind o premergatoare preferata de majoritatea culturilor.

2 Suprafete cultivate si productii obtinute

Soia are o larga arie de raspandire, pe glob.Se gaseste raspandita intre 55s latitudine nordica (Moscova) si 45s latitudine sudica (Argentina si Chile).

In anul 2001 suprafata mondiala cultivata cu soia a fost de 75,5 mil. ha . Suprafete mari s-au cultivat in: SUA – 29,5 mil. ha, Brazilia – 13,9 mil. ha, Argentina – 10,3 mil. ha si China – 8,7 mil. ha.

Productia totala obtinuta in lume in anul 2001 este de 176,6 mil. tone, cu o productie medie 2338 kg/ha .

Productiile medii cele mai ridicate s-au realizat in: Paraguay – 2964 kg/ha, Brazilia – 2703 kg/ha, SUA – 2662 kg/ha, Argentina – 2591 kg/ha, iar cele mai scazute productii au fost obtinute in China 1775 kg/ha si 933 kg/ha in India.

In Romania soia s-a cultivat in perioada 1990-2000 pe o suprafata cuprinsa intre 190 mii ha (1990) si 63 mii ha (1997), exceptie face anul 2001 cu 44,8 mii ha. In ultimii patru ani,suprafata se mentine intre 112,2-177,4 mii ha, tab..

Productia totala realizata a inregistrat cele mai mari valori in anii: 1998 – 200 mii tone, 1999 – 183,4 mii tone si 178,5 mii tone in 1991, iar cu cele mai mici valori au fost anii 2000, 2001 cu 72,7 mii tone. Incepand cu anul 2002,productia totala a crescut astfel incat in 2005-2006, a avut valori de 312,7-344,9 mii tone.

Tabelul 1

Productiile medii obtinute la soia in Romania, 1900-2000

Kg/ha

Sursa: date F.A.O., 1990-2001

Din tabelul 1 se remarca faptul ca productii medii peste 1500 kg s-au realizat in anii: 1997 - 1920 kg/ha, 1999 – 1838 kg/ha si in anul 1991 – 1654 kg/ha, iar cu cele mai scazute valori sunt anii: 1990 – 742 kg/ha si 1992 – 762 kg/ha. Datorita soiurilor si tehnologiei aplicate productiile medii a crescut in ultimii ani.

Tabelul 2

Dinamica suprafetelor si productiilor de soia, in Romania

Sursa: Date statistice FAO

Fig. 1 Productia medie la soia 2001-2006 (kg/ha)

3 Compozitia chimica

Continutul semintelor in principalele grupe de substante este influentat de factorul genetic, conditiile pedoclimatice si de tehnologia aplicata. Compozitia chimica a boabelor de soia dupa diversi autori este prezentata in tabelul

Tabelul 3

Compozitia chimica a boabelor de soia

Sursa: P. Pirsan, Tehnologia plantelor de camp, Ed. Agroprint, Timisoara, 200

Proteinele din boabele de soia sunt bogate in aminoacizi esentiali, apropiindu-se din acest punct de vedere, de proteinele din carne sau oua. Dintre aminoacizii esentiali mentionam: leucina (8,45%), prolina (3,78%), fenilamina (3,86%), acid aspartic (3,89%), acid glutamic (19,46%), triptofan (1,94%), lizina (2,71%), histidina (1,3%), tirozina (1,86%), arginina (5,12%), etc.

Proteina caracteristica plantelor de soia este glicinina, o substanta complexa cu grad ridicat de digestibilitate, avand un indice mare de solubilizare 61-92%, apropiindu-se mult de originea animala. Continutul semintelor in proteine creste sub influenta ingrasamintelor azotate, prin tratarea semintelor cu biopreparate inainte de semanat si a microlementelor (in special molibdenul).

Bacteriile fixatoare de azot imbunatatesc continutul de substante proteice. Calitatea proteinei din boabele de soia este superioara celorlalte leguminoase, proteinei din cereale si plantelor producatoare de ulei. Datorita acestui fapt soia poate inlocui carnea in alimentatia oamenilor si inlocuieste complet faina din carne in alimentatia animalelor. Din acest considerent, soia a fost denumita „cultura de aur”.

Boabele de soia contin cantitati mari de grasimi 17-25%.

Din uleiul de soia, care este de calitate exceptionala, se prepara lecitina, produs cu o larga intrebuintare in medicina.

Uleiul de soia contine: 30-35% acid oleic, 44-55% acid linoleic, 5-10% acid linolenic. Acidul linolenic contribuie, in cea mai mare masura, la instabilitatea uleiului de soia rafinat. Continutul de ulei al boabelor se coreleaza negativ cu marimea boabelor si continutul de proteine.

Extractivele neazotate din boabele de soia care reprezinta 19-25% sunt formate din: monozaharide – 0,07-2,2%, zaharoza – 3,31-13,5%, amidon si dextrina – 2,1-8,97%, hemiceluloza – 1,3-6,5%, pentozani – 3,77-5,45%, celuloza – 2,85-6,27% si rafinoza – 1,3% din substanta uscata.

Cenusa contine: 30% fosfor, 45% potasiu, precum si alte elemente in proportie mai redusa (I. Borcean, A. Borcean, 2003).

Boabele de soia sunt bogate in vitaminele: A, B₁, B₂, D, E, C si K.

4 Cerinte fata de clima si sol

Temperatura. Soia are cerinte ridicate fata de temperatura.

Germinarea se produce la 7-8^oC. Dupa rasarire pana la aparitia frunzelor adevarate, plantele de soia sunt mai rezistente la temperaturile scazute. Temperaturile de -2, -3^oC nu produc pagube, daca inghetul este de scurta durata.

Dupa rasarirea plantelor intervalul optim al temperaturii din timpul zilei pentru fotosinteza este cuprins intre 20-30^oC, iar temperatura optima din cursul noptii este de 16^oC.

In perioada cresterii intense temperatura trebuie sa fie peste 14^oC fara oscilatii mari de la zi la noapte.

In timpul verii temperaturile joase (sub 14^oC), cele ridicate (peste 30^oC) si oscilatiile intre zi si noapte influenteaza negativ fecundarea, formarea fructelor si a boabelor. La inceputul infloririi temperatura optima este de 18-20^oC. Temperaturile de peste 30^oC insotite de scaderea umiditatii relative a aerului determina „avortarea florilor” in proportii foarte mari (70-75%), caderea masiva a florilor.

Fructificarea se desfasoara in cele mai bune conditii la temperaturi de 20-22^oC.

Fata de umiditate soia are cerinte ridicate. Pentru a germina semintele necesita 120 - 150 % apa din greutatea bobului uscat.

Consumul mediu zilnic de apa la soia este mai mare in faza de inflorire-umplere a semintelor.

Insuficienta apei, in aceasta perioada, determina caderea florilor si pastailor, semintele formate raman mici si productia se reduce cu cca. 50%.

Excesul de apa este tot atat de daunator ca si lipsa apei in toate fazele de vegetatie.

Consumul de apa variaza in raport cu: gradul de aprovizionare al solului cu apa, perioada de vegetatie a soiurilor, potentialul productiv si conditiile de mediu.

Lumina. Cerintele fata de lumina ale soiei sunt ca ale unei plante de zi scurta. La o iluminare intensa planta ramifica mai mult, se formeaza mai multe pastai pe planta, iar primele pastai se formeaza mai sus pe tulpina, favorizand recoltarea mecanizata (L.S. Muntean si colab., 2003).

Solul. Soia se adapteaza bine la o mare diversitate de soluri pornind de la cele cu textura luto-nisipoasa pana la cele luto-argiloase.

Valorile optime ale pH -ului sunt cuprinse intre 6,5 si 7.

Pe solurile acide, aplicarea amendamentelor calcaroase determina sporuri semnificative de recolta, favorizand instalarea bacteriilor fixatoare de azot. Soia creste si se dezvolta bine pe solurile cernoziomice, de lunca si pe cele brun roscate de padure.

Zonele ecologice

Luand in considerare factorul termic, in vederea zonarii soiurilor de soia S. Dencescu citat de Gh. Bilteanu (1998) stabileste in Romania 5 zone:

Zona I – sudul si S-E tarii; in care se acumuleaza de la semanat pana la prima bruma 1600-1750 ^oC. Se cultiva soiuri semiprecoce si semitardive. Cea mai mare suprafata, in aceasta zona, se cultiva in conditii de irigare.

Zona a II-a – Campia Banatului si a Crisanei; in care se acumuleaza 1400-1600^oC. Ponderea cea mai mare o detin soiurile semiprecoce urmate de soiurile semitardive si de cele precoce.

Zona a III-a – partea de nord a Campiei Romane; unde se acumuleaza 1400-1600^oC, ca si in Campia Banatului. Campia de Vest este mai favorabila datorita reducerii temperaturilor mai mari de 32^oC si a insolatiei din timpul verii. In aceasta zona se cultiva preponderent soiurile semiprecoce urmate de precoce si foarte precoce.

Zona a IV-a – estul Moldovei si N-V Transilvaniei; unde se acumuleaza 1200-1400^oC. Ponderea cea mai mare revine soiurilor foarte precoce, urmate de soiurile precoce si semiprecoce.

Zona a V-a – Campia Transilvaniei si N-E tarii, cu regimul termic cel mai redus 1100-1200^oC, in care se cultiva soiuri foarte precoce si precoce.