1.2.1.Descrierea morfologica si particularitati biologice
Descriere. Coacazul rosu creste in mod natural sub forma de tufa, cu mai multe tulpini inalte de 1-1.5 m si are un sistem radicular relativ superficial, dar cu ramificatii numeroase.
Din mugurii terminali ai tulpinilor de 1 an se formeaza lastari lungi si erecti, iar o parte din mugurii axilari se transforma in ramuri de rod cu internodii scurte. Ramurile tufei isi mentin capacitatea de rodire timp de 5-8 ani, dar sub aspectul productivitatii cele mai valoroase sunt ramurile de 3-5 ani.
Florile sunt grupate in inflorescente de tip racem, mai lung decat la coacazul negru, format din 5-27 de flori, de culoare verzui, cu nunata rosiatica. Fructul este o baca de culoare rosie, alba sau spre roz, cu nuanta caracteristica soiului. Marimea boabelor spre varful ciorchinelui, de obicei, scade usor. Pielita bobitei este neteda, mai mult sau mai putin transparent si puternic lucioasa. In bobita se gaseste un numar mic de seminte cu un volum relative insemnat.
Cultivare. Coacazul rosu este o specie cu potential mare de productie, cu cerinte agrotehnice mai mici decat coacazul negru, capabil de productii mari chiar si in conditii mai vitrege ale zonelor colinare. Se poate cultiva in curtile si gradinile familiale, in aproape toate judetele tarii.
Perioada de repaus a coacazului rosu este mai lunga decat a coacazului negru. Inceputul infloririi necesita acumularea uneri cantitati de 280-350˚ C active si decurge esalonat in 3 saptamani, in functie de soi si dureaza 10-15 zile in cadrul unui soi.
Coacazul rosu este autofertil, dar polenizarea straina realizata prin plantarea unui numar de 2-3 soiuri la un loc aduce un spor de productie de 25%. Avand in vedere cantitatea si calitatea polenului, polenizarea pe calea vantului este foarte putin probabila.
Recoltare. Maturarea boabelor incepe de la baza ciorchinilor si progreseaza spre varf. Fructele coapte nu cad, ceea ce permite ca recoltarea sa se faca pe o perioada lunga de timp, 2-4 saptamani. Ciclul de viata al coacazelor cuprinde cateva etape. Astfel, in perioada cresterii intensive (care dureaza 2-3 ani) se formeaza scheletul si se mareste volumul coroanei. In perioada cresterii si fructificarii (care dureaza 4-7 ani de la plantare), productia creste an de an. In privinta calitatii fructelor, maximul de calitate se obtine de la fructele recoltate in anii de cultura 4 -5. Productiile maxime sunt obtinute in anii 7-12 dupa plantare, insa calitatea lasa de dorit.
Perioada de declin (anii 13-17), in cazul unei tehnologii adecvate, se poate prelungi mult timp si plantatia poate fi exploatat economic.
1.2.2. Cerintele fata de factorii de mediu
Lumina. Desi coacazul rosu suporta lumina difuza, totusi potentialul sau biologic se manifesta numai in conditiile luminii intense si nelimitate de nebulozitate, ceata, fum, praf.
Temperatura. Coacazul rosu creste si rodeste bine numai in zonele racoroase si cu umiditate relative mai ridicata, dar si in conditiile unui climat continental, daca insolatia sau seceta nu sunt exaggerate. In zona colinara si premontana, coacazul rosu isi gaseste locul pe pantele sudice, sud vestice sau sud estice. Cu cat altitudinea creste, se prefera expozitia sudica.
Umiditatea. Limita minima a culturii este de cca 550 mm precipitatii, daca in perioada de vegetatie cad cel putin 350 mm, din care in lunile mai-iunie cad peste 150 mm.
Solul. Solul preferat de coacazul rosu este cel luto-nisipos sau nisipo-lutos, dar se poate cultiva si pe soluri nisipoase, daca sunt suficient de reavane. Este bine daca solul este profund, cu apa freatica la adancimea de sub 1 m si pH intre limitele 5 si 8,5.
Dintre elementele fertilizante, stratul de 0-20 cm al solului trebuie sa contina 40-45 mg K2O si 30-35 mg P2O5/1—g sol.
Vantul. Vantul este un factor climatic cu efect de accentuare a elementelor si fenomenelor de baza, de ex: temperatura minima, seceta atmosferica, pierderea apei din sol, intensitatea transpiratiei, etc. De aceea se prefera suprafetele adapostite de vanturi, dar cu circulatie asigurata a maselor de aer rece.
|