Tehnologia de obtinere a fructelor de padure - catina alba si rosie

TEHNOLOGIA  DE OBTINERE A FRUCTELOR DE PADURE - CATINA ALBA SI ROSIE

Caracterizare generala

Catina alba (Hyppophae rhammnoides)

Descrierea. Acest fruct apartine unui arbust dioic, spinos, cu tulpinile tinere si frunzele acoperite cu peri stelati solzosi.

Fructul are aspect globulos sau ovoidal -cilindric, lung de 5 -10 mm, este o drupa falsa care include un sambure. Catina este un fruct ”salvator” in topul “donatorilor” de vitamina C, ceea ce arata ca are o valoare deosebita si este un fruct ecologic.

Aceasta se gaseste sub o serie de denumiri populare precum: catina alba de rau ,catina ghimpoasa,catina albastra,dracila,catina rosie,etc.

Cultivarea. Arbustul este foarte des intalnit in flora spontana – crescand pe nisipurile de pe litoral, pe prundisurile de-a lungul apelor curgatoare, pe creste pietroase sau argiloase, din regiunile litoralului pana la etajul montan.

Catina este intalnita si in plantatii pomicole. Primele plantatii au fost facute in silvicultura pentru fixarea terenurilor degradate (in zona colinara a tarii), pentru fixarea nisipurilor miscatoare din Delta.

Fructele de catina, uscate sunt obtinute in urma unor procese de uscare-ce pot avea loc pe cale naturala sau artificiala.

Uscarea de calitate o reprezinta cea artificiala care se face in instalatii speciale, in care temperatura si aerisirea se regleaza in functie de produs. Reprezinta un sistem eficient deoarece scurteaza mult durata uscarii si garanteaza obtinerea unui produs de calitate. Fructele de catina se usuca la temperaturi cuprinse intre 50-60° C. Dupa uscare produsul se pastreaza intr-o alta incapere langa uscatorie si se ambaleaza numai dupa ce a tras din atmosfera suficienta umiditate pentru a pierde din fragilitate.

Zona foarte favorabila. Dealurile Munteniei si Moldovei; Valea raului Siret; Valea raului Buzau; Delta Dunarii;

Zona favorabila. Toate zonele insorite ale tarii cu terenuri insorite si aerisite.

Catina rosie (Tamarix tetrandra, Tamatix petandra, Tamarix ramosissima sin. T. pallasii.)

Denumire popular: Catina rosie

Origine.Tamarix tetrandra, Tamatix petandra sunt originare din SE Europei iar Tamarix ramosissima este specie indigena.

Conditii de crestere:

specii rezistente la ger, seceta si poluare atmosferica;

vegeteaza chiar si pe soluri sarace ai saraturate „salinizate”– nu este pretentioasa fata     

de sol;

iubeste lumina;

cresterea plantei este  rapida.

Proprietati ornamentale:

Specie decorativa prin flori, port, forma si aspectul frunzisului;

Flori roz grupate in inflorescente „panicule” (inflorescenta in forma de ciorchine).

Infloreste. Tamatix petandra (iulie-septembrie),  Tamarix tetrandra (aprilie-mai), Tamarix ramosissima (iunie);

Se planteaza: solitar, in grupuri, garduri vii libere sau tunse.

Se foloseste si la impadurirea terenurilor degradate (soluri saraturate, nisipuri marine).

Dimensiuni, varietati, port. Arbust, a carui inaltime variaza in functie de specie, astfel: Tamarix tetrandra (2-4 m), Tamatix petandra (3-4 m), Tamarix ramosissima (3-4 m).

Inmultirea

prin butasi lemnificati cu calcai formati in anul recoltarii (butasi de 1 an);

prin marcotaj – musuroirea tufelor.

Alte proprietati. Catina rosie are si proprietati medicinale (planta medicinala). Proprietati industriale datorate continutului ridicat de substante tanante (10-18%).

Cerintele fata de factorii de mediu

Catina alba este deosebit de adaptabila diferitelor conditii climaterice, ea crescand in zonele submontane si montane dar si in zona de podis. Este intalnita indeosebi pe prundisuri, rape, sau la liziere.

In privinta temperaturii, catina este putin pretentioasa, suportand temperaturi joase de pana la -35 °C, raportandu-se cazuri de supravietuire chiar dupa geruri de -40 °C. Aceeasi rezistenta o manifesta si la temperaturi pozitive excesive, la temperaturi la nivelul solului de pana la + 45 °C.

Catina are insa nevoie de foarte multa lumina, productia optima se obtine in zonele in care planta este expusa direct la soare, pe toata perioada zilei.

Fata de umiditate, catina se adapteaza foarte usor, rezistand la cele mai cumplite secete din zona temperate, dar si la inundatiile temporare.

Catina este un arbust adaptabil pana la extrem pe orice tip de sol, pe terenuri uscate, prundisuri, dar si pe cernoziumuri si soluri brun-roscate. Uimitor, catina creste chiar si pe soluri saraturoase, pe care alte specii nu se pot dezvolta.

 Fertilizarea solului se impune numai in plantatiile situate pe terenuri sarace, subtiri, unde plantele se dezvolta foarte incet si cresterile sunt mici. In aceste cazuri, la plantarea puietilor se dubleaza cantitatea de ingrasaminte organice si chimice, iar o data la 3 ani se administreaza 20-30 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat, 200 kg/ha sare potasica. Pe astfel de terenuri se aplica lucrarea cu paraplaul, un plug in forma de sageata care ridica brazda dar nu o si intoarce. In cazul in care solul este mentinut in plantatie ca ogor negru, gunoiul de grajd se ingroapa imediat dupa imprastiere la o adancime potrivita.

Pe solurile fertile sau potrivit de fertile ingrasamintele incorporate la infiintarea plantatiei sunt suficiente pana cand planta se aprovizioneaza singura cu azotul atmosferic.

Totodata este indicat adaosul de mranita (gunoi de grajd bine fermentat sau resturi vegetale  in special frunze descompuse), in cazul infiintarii de plantatii prin drajoni. Mranita ofera mediul perfect pentru dezvoltarea sistemului radicular insuficient al drajonului.

Cresterea,fructificarea si recoltarea la catina alba

Catina se prezinta ca un arbust inalt de 1,5 - 3,5 m, cu numerosi tepi puternici. In functie de conditiile de clima si sol, ea creste diferit, si anume ca tufa joasa taratoare in zonele aride si pe soluri sarace, sau sub forma arborescenta de 8-10 m inaltime pe soluri fertile. Catina alba intra pe rod in anul 3 de la plantare si are o durata de productie de 18-20 de ani. Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, raspandit mai mult la suprafata solului, la 20 cm adancime si are mare capacitate de drajonare. Pe radacinile catinei se formeaza nodozitati fixatoare de azot, ca la leguminoase.

Aceste nodozitati sunt formatiuni simbiotice produse de bacterii din genurile Rhizobium, Azotobacter, Clostridium, bacterii fixatoare de azot care traiesc libere in sol. Acestea patrund in planta prin perisorii absorbanti printr-un mecanism de atractie chimica (recent s-a descoperit ca bacteriile sunt atrase de flavone secretate de radacina) si se instaleaza in interiorul radacinii plantei unde formeaza formatiuni globuloase cu aspect de noduri. Formarea acestor formatiuni este avantajata de prezenta unor microelemente ca bor, molibden, calciu si sulf. In interiorul nodozitatilor bacteriile se dezvolta, se inmultesc si fixeaza azotul atmosferic, transformandu-l in azot asimilabil. Bacteria isi insuseste de la planta zaharuri si alte substante pe care nu si le poate sintetiza, iar planta utilizeaza azotul organic fixat de bacterii.

Tulpina catinei are o scoarta neteda, de culoare bruna-verzuie, care cu timpul se inchide la culoare. O particularitate a catinei este prezenta a numerosi spini puternici, lignificati, foarte ascutiti. Toate cresterile anuale de pe tulpina si ramuri se termina cu astfel de ghimpi.

Frunzele sunt mici, dispuse altern, scurt petiolate, cu limbul ingust si lung de 5-6 cm, cu perisori solzosi de culoare cenusie-argintie pe ambele fete. De la aceasta caracteristica ii vine si denumirea populara de catina alba. Frunzele sunt ele insele bogate in vitamina C.

 Catina alba este o specie unisexuat dioica, avand plante deopotriva femele si barbatesti. Plantele barbatesti sunt mai viguroase decat cele femele, au ramuri anuale mai lungi, mai groase si de culoare inchisa, precum si mugurii mai mari. Florile barbatesti sunt grupate in conuri scurte de culoare bruna, si se afla pe ramurile anuale. Florile femele sunt grupate cate 10-12 intr-un racem foarte scurt.

Fructele sunt drupe false, mici, de forma variabila, de la ovoida la globuloasa, chiar turtita. Culoarea lor predominanta este portocalie, cu treceri spre galben. Mai rar apar si fructe de culoare rosie. Fiind in numar foarte mare, foarte scurt pedunculate si asezate unul langa altul, fructele imbraca ramurile ca un manson. Pulpa fructelor este de culoare galbena sau portocalie, foarte suculenta si lasa pete unsuroase. Fructele de catina au un miros placut si aromat, dar nu se consuma cu placere in stare proaspata, fiind acre si astringente. La maturitate completa, ele pierd multa aciditate si au aroma particulara, mai puternica atunci cand recoltatul se face dupa inghet.

Catina alba infloreste in aprilie mai, cand temperatura medie diurna este de 12-15°C si se desfasoara pe o perioada de 15 zile. Plantele mascule infloresc mai devreme, in timp ce plantele femele infloresc o data cu infrunzirea. Polenizarea se face cu ajutorul vantului si al insectelor. La sfarsitul perioadei de inflorire, florile femele polenizate evolueaza spre fructe.

 Maturarea fructelor incepe in luna august, in primele saptamani. Fructele se ingalbenesc, iar semintele sunt complet formate si sunt capabile sa germineze. Culoarea pielitei si a pulpei se intensifica, fructele cresc in volum. La sfarsitul lui septembrie inceputul lui octombrie fructele ajung la maturitate optima. Daca recoltarea se face cu intarziere, calitatea fructelor se depreciaza, acestea crapa si pierd din suc.

In plantatii, catina alba intra pe rod din anul al treilea. In perioada optima de productie se obtin cantitati ce pot depasi 25 tone/ha. Dupa 18-20 de ani, catina intra in declin, cresterile vegetative sunt mici, productie scade foarte mult, iar plantele incep sa se usuce total sau partial.

    Perioada si organul de recoltare- se  recolteaza fructele catinei in decursul lunilor august-septembrie. Se recomanda a fi recoltate pana la lasarea primului ger, dupa care continutul in vitamina C scade brusc.

Acest produs poate fi utilizat atat in stare proaspata, cat si congelata - fiind supus unor procese si prelucrate apoi in scopul obtinerii  de sucuri naturale,nectar,gemuri,dulceturi,

uleiuri

Fructele uscate de catina se folosesc in industria farmaceutica sub forma de uleiuri - ca tratamente adjutante in diferite boli.

pe piata se prezinta in pungi de plastic sau pergament si in cutii cartonate cu capacitati cuprinse intre 50 – 100g.

Fructele uscate de catina se pot gasi in comert ca atare sau in amestec cu alte plante medicinale formand ceaiurile amestec.