Tehnologia de culturã a ardeiului
Importanþã
Dintre speciile legumicole cultivate în þara noastrã, ardeiul ocupã un loc important, având numeroase întrebuinþãri. Fructele de ardei se pot consuma în stare proaspãtã, ca atare, ceea ce prezintã mare importanþã deoarece vitaminele sunt utilizate integral de cãtre organismul uman. Fructele de ardei se folosesc la prepararea unei game foarte largi de mâncãruri, se preteazã pentru a fi prelucrate în industria conservelor sau pentru prepararea boielei de ardei. Unele specii ºi varietãþi de ardei au o deosebitã valoare decorativã ºi 141s1818b pot fi cultivate în ghiveci, în casã. Datoritã numeroaselor varietãþi, ardeiul prezintã importanþã deosebitã pentru îmbunãtãþirea consumului de legume ºi asigurarea unei nutriþii corespunzãtoare.
Valoarea economicã ridicatã a ardeiului rezultã ºi din faptul cã asigurã venituri mari pentru cultivatori prin valorificarea pe piaþa internã ºi externã.
Ardeiul este o plantã pretenþioasã faþã de factorii de vegetaþie.
Temperatura minimã de germinare a seminþelor este de 14 - 150 C, iar cea optimã de 25 - 280 C. La temperatura minimã, germinarea are loc dupã 18 - 20 zile ºi chiar mai mult, iar la cea optimã în 9 - 11 zile.
Producþia cea mai mare se obþine atunci când în sol se menþine o umiditate de 65% din capacitatea de câmp pentru apã a solului.
Temperatura apei de udare este foarte importantã, mai ales la cultura în sere, unde producþia cea mai mare s-a obþinut atunci când apa de udare a avut temperatura de 25 - 270 C.
Asigurarea hranei este importantã pentru obþinerea de producþii ridicate de ardei. Pentru o tonã de fructe ardeiul consumã 5,3 kg N, 1,4 kg P2O5 ºi 7,0 kg K2O. Consumul de substanþe nutritive depinde de natura solului, faza de vegetaþie, soiul cultivat ºi sistemul de culturã practicat. Reacþioneazã foarte bine la fertilizarea cu îngrãºãminte organice, aplicate atât la îngrãºarea de bazã, cât ºi în cursul perioadei de vegetaþie. Necesitã o bunã aprovizionare a solului cu potasiu, deoarece acesta influenþeazã pozitiv calitatea recoltei.
Conþinutul plantelor în azot, fosfor ºi potasiu este diferit. Azotul se gãseºte cel mai mult în frunze, mai puþin în tulpinã.
Soiurile cele mai potrivite pentru ardei sunt cele mai uºoare, nisipo-lutoase, aluviale, cu reacþie neutrã sau uºor acidã (pH=6,8).
Ardeiul are pretenþii foarte ridicate faþã de aer, în mod deosebit în sere, în perioada fructificãrii, când plantele cer aer proaspãt. Este sensibil la curenþii reci de aer.
În vederea asigurãrii unei bune eºalonãri a producþiei, ardeiul se cultivã în câmp, în solarii ºi în sere.
Tehnologia culturii ardeiului în câmp
Tehnologia de culturã este asemãnãtoare pentru ardeiul gras, gogoºar, lung, de boia ºi iute.
Foarte bune premergãtoare sunt : lucerna, trifoiul, mazãre, fasolea, dar se poate cultiva ºi dupã rãdãcinoase, bulboase ºi bostãnoase. Înaintea ardeiului primãvara, se pot face culturi anticipate de salatã, spanac, ridichi de lunã, ceapã verde etc.
Ardeiul se cultivã prin producerea prealabilã a rãsadurilor. Rãsadurile se obþin în spaþii încãlzite (sere, rãsadniþe). Pentru producerea rãsadurilor necesare plantãrii unui hectar se folosesc 400 gr sãmânþã, iar pentru semãnat direct se folosesc 1,2 - 1,5 kg sãmânþã. In cazul în care sãmânþa nu este tratatã, cu 2 - 3 zile înainte de semãnat se trateazã cu TMTD 3g/1 kg sãmânþã, sau alte produse pe bazã de Thiram sau Captan pentru a preveni cãderea rãsadurilor.
Vârsta rãsadurilor este de 60 - 65 zile. La ardeiul gras, lung ºi gogoºar cele mai bune rezultate s-au obþinut cu un rãsad cu vârsta de 65 zile.
Cu câteva zile înainte de plantare rãsadurile se cãlesc printr-o aerisire mai puternicã ziua ºi noaptea, iar cu câteva ore înainte de scoaterea rãsadului se udã abundent.
Plantarea se începe când în sol se realizeazã temperaturi de 150 C. Data calendaristicã se stabileºte în funcþie de condiþiile climatice concrete ale anului respectiv.
Sunt mai multe scheme de plantare. Pe stratul înãlþat se planteazã douã rânduri la 70 cm. Între plante pe rând distanþele diferã cu varietatea : la ardeiul gras se lasã pe rând 15 - 20 cm, realizând o densitate de 65 - 88.000 pl/ha; la ardeiul gogoºar distanþele pe rând sunt de 20 - 25 cm, densitatea fiind cuprinsã între 54.000 ºi 65.000 pl/ha; la ardeiul lung distanþa pe rând este de 15 cm, realizând o densitate de 88.000 pl/ha; la ardeiul iute distanþa pe rând este de 10 cm.
Lucrãrile de îngrijire urmãresc realizarea unei culturi încheiate ºi crearea condiþiilor pentru creºterea viguroasã a plantelor.
La 4 - 5 zile de la plantare se face completarea golurilor, se aplicã 3 - 4 praºile mecanice între rânduri ºi 2 praºile manuale pe rând. Cu ocazia praºilelor mecanice se poate face ºi un uºor muºuroit.
Udarea se face dupã plantare pentru asigurarea prinderii. Dupã aceea nu se mai udã circa 2 sãptãmâni pentru a favoriza o înrãdãcinare mai profundã. Apoi, pânã la fructificare se udã la interval de 7 - 10 zile cu norme de 250 - 300 m /ha. În timpul apariþiei masive a fructelor, când plantele de ardei au cea mai mare nevoie de apã, udãrile se fac mai des, la intervale de 5 - 6 zile cu norme de 300 - 350 m3/ha, astfel ca umiditatea în sol sã fie în mod constant de 80 - 85% din capacitatea de câmp. Se evitã pe cât posibil udarea în timpul înfloririi masive.
Pe suprafeþele mici se poate face copilitul ºi cârnirea plantelor, în scopul obþinerii unor fructe mai mari, mai timpurii pe de o parte, sau pentru a asigura ajungerea la maturitatea de consum a unui numãr mai mare de fructe pânã la venirea brumelor de toamnã, pe de altã parte.
Recoltarea la ardeiul gras se face la maturitatea tehnicã, la ardeiul iute ºi lung atât la maturitatea tehnicã, cât ºi la cea fiziologicã, iar la ardeiul gogoºar ºi de boia numai la maturitatea fiziologicã.
La ardeiul gras recoltarea poate începe în prima decadã a lunii iulie ºi continuã pânã în prima decadã a lunii octombrie. La ardeiul lung ºi gogoºar recoltarea începe în a doua decadã a lunii august ºi se continuã pânã la cãderea brumelor.
Recoltarea se face manual, preferabil prin tãierea pedunculului, se condiþioneazã, se ambaleazã ºi se transportã cât mai repede la unitãþile de desfacere.
Producþiile medii care se obþin sunt de 20 - 60 t/ha la ardeiul gras, gogoºar ºi lung ºi de 8 - 12 t/ha la ardeiul iute ºi ardeiul de boia.
Cultura prin semãnat direct prezintã o serie de avantaje : se face economie de forþã de muncã cu producerea rãsadului ºi plantarea, rãdãcinile pãtrund mai adânc, plantele folosesc mai bine apa ºi elementele nutritive, cheltuielile sunt mai mici, posibilitãþile de mecanizare sunt mai mari, densitatea poate fi mult mai mare. Ca dezavantaje, menþionãm obþinerea unor recolte mai târzii ºi mai reduse, ca ºi limitarea arealului de culturã.
Alegerea hibridului soiului este esenþialã. Se preferã hibrizii timpurii ºi cu dezvoltare rapidã, care formeazã mai multe fructe în acelaºi timp.
Amplasarea culturii se face pe terenuri cu texturã nisipo-lutoasã, care sã nu formeze crustã. Înainte de semãnat este necesarã tãvãlugirea terenului.
Semãnatul se face când în sol temperatura se menþine la 13 - 140 C, adicã în jurul datei de 10 mai în sudul þãrii. Sunt necesare 1,2 - 1,5 kg sãmânþã la hectar.
În solarii, în mod obiºnuit se cultivã ardeiul gras, dar se pot obþine rezultate economice bune ºi din cultura ardeiului lung ºi iute.
Pregãtirea solului ºi a solariilor se face ca la tomate.
Rãsadurile se produc în spaþii încãlzite. Se folosesc 400 g seminþe pentru producerea rãsadurilor necesare plantãrii unui hectar. La plantare rãsadurile vor avea 60 zile.
Plantarea rãsadurilor se face atunci când temperatura solului se menþine pe adâncimea de 10 cm, la nivelul de 14 - 150 C, calendaristic între 1 ºi 10 aprilie.
Lucrãrile de îngrijire în solarii sunt mai complexe decât în câmp.
Dupã plantare, se udã local la fiecare plantã, cu 0,5 - 1 l apã, pentru a nu rãci solul. În timpul vegetaþie, numãrul udãrilor atinge 18 - 20.
Se face completarea golurilor ºi se menþine solul afânat prin 4-5 praºile. Se poate face mulcirea cu paie sau cu folie de polietilenã.
Imediat dupã plantare solarul se þine închis pentru acumulare de cãldurã. Aerisirea se face numai între orele 10 ºi 16. Când temperatura depãºeºte 270 C, se intervine prin aerisiri.
Recoltarea începe în prima decadã a lunii iunie ºi se poate prelungi pânã în prima decadã a lunii octombrie. Se obþin 35-60 t/ha, din care aproximativ jumãtate pânã la 20 iulie, valorificându-se la preþuri ridicate.
Obiºnuit în sere se cultivã ardeiul gras ºi ardeiul iute. Acest sistem de culturã asigurã producþiile cele mai timpurii ºi valorificarea la preþuri ridicate.
Rãsadurile se produc în sere înmulþitor dupã tehnologia specificã. La plantare rãsadurile trebuie sã aibã bobocii florali bine formaþi, acest lucru realizându-se într-un timp variabil, în funcþie de intensitatea luminii din perioada de producere.
Serele ºi terenul se pregãtesc ca la cultura tomatelor. Deoarece ardeiul necesitã în sol o temperaturã mai ridicatã, când nu se dispune de încãlzirea tehnicã a solului, se recomandã amenajarea de straturi încãlzite biologic. Se foloseºte gunoi de grajd sau compost forestier, amenajându-se trei biloane de-a lungul traveei, late la bazã de 30-35 cm, la partea superioarã de 20-25 cm ºi înalte de 15-20 cm. Compostul forestier, în cantitate de 200 t/ha, are un aport termic biologic, permiþând menþinerea în substrat a unei temperaturi de 180 C.
Pe travee se planteazã 4 rânduri la distanþa de 80 cm, iar pe rând la 52 cm, pentru a realiza o densitate de 24.000 pl/ha. Când se amenajeazã biloane, se planteazã 3 rânduri pe travee, la distanþa de 100 cm, iar pe rând 39 cm, realizând aceeaºi densitate.
Aerisirea serei se limiteazã în perioada noiembrie-februarie la deschiderea ferestrelor periodic, în timpul zilei, iar uneori chiar ºi noaptea, astfel ca sã se producã o împrospãtare a atmosferei prin schimbul cu mediul exterior, dar numai când climatul permite.
Se va evita risipa de cãldurã când plantele sunt mici. Dupã 1 aprilie aerisirea se face zilnic. Fertilizarea cu diferite produse aduce sporuri de recoltã.
Fertilizarea se face în conformitate cu buletinele de analizã agrochimicã. Odatã cu legarea primelor flori începe faza de consum puternic de elemente minerale, consum care practic dureazã pe toatã perioada de recoltare. În vegetaþie se pot folosi ºi îngrãºãminte foliare cu microelemente ºi cu magneziu.
Pe tot parcursul perioadei de vegetaþie se aplicã mãsuri preventive ºi curative de combatere a bolilor ºi dãunãtorilor.
|
