Tehnologia de cultură a ardeiului
Importanță
Dintre speciile legumicole cultivate în țara noastră, ardeiul ocupă un loc important, având numeroase întrebuințări. Fructele de ardei se pot consuma în stare proaspătă, ca atare, ceea ce prezintă mare importanță deoarece vitaminele sunt utilizate integral de către organismul uman. Fructele de ardei se folosesc la prepararea unei game foarte largi de mâncăruri, se pretează pentru a fi prelucrate în industria conservelor sau pentru prepararea boielei de ardei. Unele specii și varietăți de ardei au o deosebită valoare decorativă și 141s1818b pot fi cultivate în ghiveci, în casă. Datorită numeroaselor varietăți, ardeiul prezintă importanță deosebită pentru îmbunătățirea consumului de legume și asigurarea unei nutriții corespunzătoare.
Valoarea economică ridicată a ardeiului rezultă și din faptul că asigură venituri mari pentru cultivatori prin valorificarea pe piața internă și externă.
Ardeiul este o plantă pretențioasă față de factorii de vegetație.
Temperatura minimă de germinare a semințelor este de 14 - 150 C, iar cea optimă de 25 - 280 C. La temperatura minimă, germinarea are loc după 18 - 20 zile și chiar mai mult, iar la cea optimă în 9 - 11 zile.
Producția cea mai mare se obține atunci când în sol se menține o umiditate de 65% din capacitatea de câmp pentru apă a solului.
Temperatura apei de udare este foarte importantă, mai ales la cultura în sere, unde producția cea mai mare s-a obținut atunci când apa de udare a avut temperatura de 25 - 270 C.
Asigurarea hranei este importantă pentru obținerea de producții ridicate de ardei. Pentru o tonă de fructe ardeiul consumă 5,3 kg N, 1,4 kg P2O5 și 7,0 kg K2O. Consumul de substanțe nutritive depinde de natura solului, faza de vegetație, soiul cultivat și sistemul de cultură practicat. Reacționează foarte bine la fertilizarea cu îngrășăminte organice, aplicate atât la îngrășarea de bază, cât și în cursul perioadei de vegetație. Necesită o bună aprovizionare a solului cu potasiu, deoarece acesta influențează pozitiv calitatea recoltei.
Conținutul plantelor în azot, fosfor și potasiu este diferit. Azotul se găsește cel mai mult în frunze, mai puțin în tulpină.
Soiurile cele mai potrivite pentru ardei sunt cele mai ușoare, nisipo-lutoase, aluviale, cu reacție neutră sau ușor acidă (pH=6,8).
Ardeiul are pretenții foarte ridicate față de aer, în mod deosebit în sere, în perioada fructificării, când plantele cer aer proaspăt. Este sensibil la curenții reci de aer.
În vederea asigurării unei bune eșalonări a producției, ardeiul se cultivă în câmp, în solarii și în sere.
Tehnologia culturii ardeiului în câmp
Tehnologia de cultură este asemănătoare pentru ardeiul gras, gogoșar, lung, de boia și iute.
Foarte bune premergătoare sunt : lucerna, trifoiul, mazăre, fasolea, dar se poate cultiva și după rădăcinoase, bulboase și bostănoase. Înaintea ardeiului primăvara, se pot face culturi anticipate de salată, spanac, ridichi de lună, ceapă verde etc.
Ardeiul se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor. Răsadurile se obțin în spații încălzite (sere, răsadnițe). Pentru producerea răsadurilor necesare plantării unui hectar se folosesc 400 gr sămânță, iar pentru semănat direct se folosesc 1,2 - 1,5 kg sămânță. In cazul în care sămânța nu este tratată, cu 2 - 3 zile înainte de semănat se tratează cu TMTD 3g/1 kg sămânță, sau alte produse pe bază de Thiram sau Captan pentru a preveni căderea răsadurilor.
Vârsta răsadurilor este de 60 - 65 zile. La ardeiul gras, lung și gogoșar cele mai bune rezultate s-au obținut cu un răsad cu vârsta de 65 zile.
Cu câteva zile înainte de plantare răsadurile se călesc printr-o aerisire mai puternică ziua și noaptea, iar cu câteva ore înainte de scoaterea răsadului se udă abundent.
Plantarea se începe când în sol se realizează temperaturi de 150 C. Data calendaristică se stabilește în funcție de condițiile climatice concrete ale anului respectiv.
Sunt mai multe scheme de plantare. Pe stratul înălțat se plantează două rânduri la 70 cm. Între plante pe rând distanțele diferă cu varietatea : la ardeiul gras se lasă pe rând 15 - 20 cm, realizând o densitate de 65 - 88.000 pl/ha; la ardeiul gogoșar distanțele pe rând sunt de 20 - 25 cm, densitatea fiind cuprinsă între 54.000 și 65.000 pl/ha; la ardeiul lung distanța pe rând este de 15 cm, realizând o densitate de 88.000 pl/ha; la ardeiul iute distanța pe rând este de 10 cm.
Lucrările de îngrijire urmăresc realizarea unei culturi încheiate și crearea condițiilor pentru creșterea viguroasă a plantelor.
La 4 - 5 zile de la plantare se face completarea golurilor, se aplică 3 - 4 prașile mecanice între rânduri și 2 prașile manuale pe rând. Cu ocazia prașilelor mecanice se poate face și un ușor mușuroit.
Udarea se face după plantare pentru asigurarea prinderii. După aceea nu se mai udă circa 2 săptămâni pentru a favoriza o înrădăcinare mai profundă. Apoi, până la fructificare se udă la interval de 7 - 10 zile cu norme de 250 - 300 m /ha. În timpul apariției masive a fructelor, când plantele de ardei au cea mai mare nevoie de apă, udările se fac mai des, la intervale de 5 - 6 zile cu norme de 300 - 350 m3/ha, astfel ca umiditatea în sol să fie în mod constant de 80 - 85% din capacitatea de câmp. Se evită pe cât posibil udarea în timpul înfloririi masive.
Pe suprafețele mici se poate face copilitul și cârnirea plantelor, în scopul obținerii unor fructe mai mari, mai timpurii pe de o parte, sau pentru a asigura ajungerea la maturitatea de consum a unui număr mai mare de fructe până la venirea brumelor de toamnă, pe de altă parte.
Recoltarea la ardeiul gras se face la maturitatea tehnică, la ardeiul iute și lung atât la maturitatea tehnică, cât și la cea fiziologică, iar la ardeiul gogoșar și de boia numai la maturitatea fiziologică.
La ardeiul gras recoltarea poate începe în prima decadă a lunii iulie și continuă până în prima decadă a lunii octombrie. La ardeiul lung și gogoșar recoltarea începe în a doua decadă a lunii august și se continuă până la căderea brumelor.
Recoltarea se face manual, preferabil prin tăierea pedunculului, se condiționează, se ambalează și se transportă cât mai repede la unitățile de desfacere.
Producțiile medii care se obțin sunt de 20 - 60 t/ha la ardeiul gras, gogoșar și lung și de 8 - 12 t/ha la ardeiul iute și ardeiul de boia.
Cultura prin semănat direct prezintă o serie de avantaje : se face economie de forță de muncă cu producerea răsadului și plantarea, rădăcinile pătrund mai adânc, plantele folosesc mai bine apa și elementele nutritive, cheltuielile sunt mai mici, posibilitățile de mecanizare sunt mai mari, densitatea poate fi mult mai mare. Ca dezavantaje, menționăm obținerea unor recolte mai târzii și mai reduse, ca și limitarea arealului de cultură.
Alegerea hibridului soiului este esențială. Se preferă hibrizii timpurii și cu dezvoltare rapidă, care formează mai multe fructe în același timp.
Amplasarea culturii se face pe terenuri cu textură nisipo-lutoasă, care să nu formeze crustă. Înainte de semănat este necesară tăvălugirea terenului.
Semănatul se face când în sol temperatura se menține la 13 - 140 C, adică în jurul datei de 10 mai în sudul țării. Sunt necesare 1,2 - 1,5 kg sămânță la hectar.
În solarii, în mod obișnuit se cultivă ardeiul gras, dar se pot obține rezultate economice bune și din cultura ardeiului lung și iute.
Pregătirea solului și a solariilor se face ca la tomate.
Răsadurile se produc în spații încălzite. Se folosesc 400 g semințe pentru producerea răsadurilor necesare plantării unui hectar. La plantare răsadurile vor avea 60 zile.
Plantarea răsadurilor se face atunci când temperatura solului se menține pe adâncimea de 10 cm, la nivelul de 14 - 150 C, calendaristic între 1 și 10 aprilie.
Lucrările de îngrijire în solarii sunt mai complexe decât în câmp.
După plantare, se udă local la fiecare plantă, cu 0,5 - 1 l apă, pentru a nu răci solul. În timpul vegetație, numărul udărilor atinge 18 - 20.
Se face completarea golurilor și se menține solul afânat prin 4-5 prașile. Se poate face mulcirea cu paie sau cu folie de polietilenă.
Imediat după plantare solarul se ține închis pentru acumulare de căldură. Aerisirea se face numai între orele 10 și 16. Când temperatura depășește 270 C, se intervine prin aerisiri.
Recoltarea începe în prima decadă a lunii iunie și se poate prelungi până în prima decadă a lunii octombrie. Se obțin 35-60 t/ha, din care aproximativ jumătate până la 20 iulie, valorificându-se la prețuri ridicate.
Obișnuit în sere se cultivă ardeiul gras și ardeiul iute. Acest sistem de cultură asigură producțiile cele mai timpurii și valorificarea la prețuri ridicate.
Răsadurile se produc în sere înmulțitor după tehnologia specifică. La plantare răsadurile trebuie să aibă bobocii florali bine formați, acest lucru realizându-se într-un timp variabil, în funcție de intensitatea luminii din perioada de producere.
Serele și terenul se pregătesc ca la cultura tomatelor. Deoarece ardeiul necesită în sol o temperatură mai ridicată, când nu se dispune de încălzirea tehnică a solului, se recomandă amenajarea de straturi încălzite biologic. Se folosește gunoi de grajd sau compost forestier, amenajându-se trei biloane de-a lungul traveei, late la bază de 30-35 cm, la partea superioară de 20-25 cm și înalte de 15-20 cm. Compostul forestier, în cantitate de 200 t/ha, are un aport termic biologic, permițând menținerea în substrat a unei temperaturi de 180 C.
Pe travee se plantează 4 rânduri la distanța de 80 cm, iar pe rând la 52 cm, pentru a realiza o densitate de 24.000 pl/ha. Când se amenajează biloane, se plantează 3 rânduri pe travee, la distanța de 100 cm, iar pe rând 39 cm, realizând aceeași densitate.
Aerisirea serei se limitează în perioada noiembrie-februarie la deschiderea ferestrelor periodic, în timpul zilei, iar uneori chiar și noaptea, astfel ca să se producă o împrospătare a atmosferei prin schimbul cu mediul exterior, dar numai când climatul permite.
Se va evita risipa de căldură când plantele sunt mici. După 1 aprilie aerisirea se face zilnic. Fertilizarea cu diferite produse aduce sporuri de recoltă.
Fertilizarea se face în conformitate cu buletinele de analiză agrochimică. Odată cu legarea primelor flori începe faza de consum puternic de elemente minerale, consum care practic durează pe toată perioada de recoltare. În vegetație se pot folosi și îngrășăminte foliare cu microelemente și cu magneziu.
Pe tot parcursul perioadei de vegetație se aplică măsuri preventive și curative de combatere a bolilor și dăunătorilor.
|
