Tehnologia de cultura a tomatelor in sere

Tehnologia de cultură a tomatelor în sere

Dintre culturile practicate în sere, tomatele ocupă primul loc. Datorită temperaturilor foarte ridicate din timpul verii, cultura se realizează în două cicluri: ciclul I din ianuarie până la sfârșitul lunii iunie și ciclul II din prima decadă a lunii iulie până la jumătatea lunii decembrie.

Pregătirea serelor se face diferențiat pentru cele două cicluri de cultură, mai ales în ceea ce privește modul de efectuare a dezinfecției solului.

Ordinea în care se efectuează lucrările de pregătire în ciclul I este următoarea: evacuarea resturilor culturii precedente și stabilirea focarelor de boli și dăunători, mobilizarea adâncă a solului la 28-30 cm cu MSS 1,4, frezarea solului la adâncimea de 15 cm, dezinfecția chimică a solului cu sulfat de cupru 500-1000 kg/ha sau Nemagon 500 kg/ha, Di-trapex 500-600 kg/ha, Dazomet 500-600 kg/ha, Bromură de metil, fertilizarea de bază cu îngrășăminte chimice conform rezultatelor analizelor agrochimice, frezarea pentru încorporarea acestora și modelarea terenului.

Dozele de îngrășăminte pentru fertilizarea de bază depind de gradul de fertilitate a solului.

Pentru ciclul II se administrează îngrășăminte organice în sol (80-100 t/ha), dezinfecția scheletului se realizează pe cale chimică, iar dezinfecția solului pe cale termică cu aburi supraîncălziți.

Doze orientative de îngrășăminte pentru fertilizarea

de bază la cultura tomatelor în sere

Cifrele din paranteze reprezintă cantitățile maxime de substanțe nutritive care pot fi asigurate cu îngrășăminte minerale.

Răsadurile se produc în sere înmulțitor, se seamănă pe strat sau direct în ghivece, în decada a treia a lunii octombrie, folosind 200 - 250 g sămânță pentru un hectar de cultură. După 8-12 zile, răsadurile se repică în cuburi nutritive cu latura de 10 cm, confecționate din turbă roșie 34%, turbă neagră 33% și compost forestier 33%, sau în ghivece din plastic cu volumul de 1 litru, folosind același amestec. Pentru ciclul II semănatul se face în prima decadă a lunii iunie. Vârsta răsadului este de 30 - 35 zile.

Lucrările de îngrijire a răsadurilor constau în: dirijarea atentă a factorilor de vegetație, dirijarea temperaturii în funcție de luminozitate, fiind cuprinsă între 20 și 22⁰ C în zilele senine și 16-18⁰ C în cele noroase, iar noaptea 14-16⁰ C; rărirea ghivecelor la 20 de zile de la repicat; fertilizarea cu soluții de îngrășăminte complexe sau foliare; asigurarea umidității, aerisirea periodică, tratamente cu Cycocel 0,1 % când plantele au 3-4 frunze adevărate; combaterea bolilor și dăunătorilor. Pentru ciclul I folosirea iluminării suplimentare permite reducerea timpului necesar pentru obținerea răsadurilor, dar este costisitoare.

Înființarea culturilor pentru ciclul I are loc în intervalul 1 ianuarie - 15 martie, în funcție de posibilitățile asigurării energiei. Pentru ciclul II plantarea are loc în jurul datei de 15 iulie.

Schema dorită de plantare la hibrizii NiZ este de regulă 125 + 35 X 35 cm. Aceasta înseamnă 35.000 pl/ha.

Printre rândurile de tomate se pot planta gulioare sau salată.

Lucrările de îngrijire se aplică la sol, se combat bolile și dăunătorii, se dirijează factorii de vegetație și se fac lucrări speciale la plante. Solul se afânează manual cu furca sau sapa, sau mecanic cu motoprășitoarea.

Mulcirea se execută cu paie de grâu sau de secară, după 50-60 zile de la plantare, prin așternerea unui strat gros de 5-10 cm de paie pe intervalul pe care se circulă. Mulcirea se poate executa și cu folie de polietilenă neagră în grosime de 0,05 mm. Tomatele mulcite cu polietilenă neagră de 0,15 mm grosime au dat producție mai ridicată, cea timpurie fiind de 42 t/ha, iar cea totală de 96 t/ha, față de 53 t/ha la varianta martor.

Dirijare factorilor de vegetație se face cu multă atenție. Lumina se poate dirija mai puțin. Se iau măsuri pentru menținerea curată a geamurilor. Din luna mai și până la începutul lunii septembrie se iau măsuri de opacizare prin aplicarea lucrării de cretizare a geamurilor cu soluții din humă sau șlam (de la fabricile de zahăr). Temperatura se dirijează cu ajutorul instalației de încălzire astfel ca în primele zile după plantare să se mențină la 20-22⁰ C, apoi se reduce la 16⁰ C în zilele senine.

După plantare se va urmări menținerea nivelului de umiditate în aer de 67-70 %, iar în sol de 70-75 % din I.U.A. Până la înflorire, în aer se va menține umiditatea relativă de 55-60 %, iar în sol de 80-85 % din I.U.A. În perioada de fructificare, umiditatea în aer se va ridica la 65-70 %, iar în sol se menține la 75-85 % din I.U.A. Irigarea se face prin aspersiune, pe rigole (mai rar) sau prin picurare, în funcție de tipul de instalație cu care este dotată sera respectivă.

La fertilizarea tomatelor în sere în cursul perioadei de vegetație se va ține seama de consumul specific.

Consumul specific de elemente la

culturile de tomate (kg/t)

După plantare se pune accent pe conținutul de fosfor și potasiu al solului din sere, apoi cresc cerințele față de azot, iar în perioada recoltării intense se acordă atenție potasiului, pentru asigurarea unei calități comerciale corespunzătoare.

O atenție deosebită se acordă aerisirii. Când plantele sunt mici, volumul de aer din seră este suficient, la ciclul II fiind necesară ventilarea pentru reducerea temperaturii. La început se aerisește numai în zilele însorite. Pe măsură ce plantele cresc se intensifică aerisirea. O bună aerisire se realizează prin ventilație forțată și distribuire aerului prin conducte perforate din folie de polietilenă. Prin aceste conducte se poate distribui și dioxid de carbon în concentrație de 0,18 % care contribuie la obținerea unui spor de producție de 18-22 %.

Pentru culturile din sere și solarii se întocmesc programe speciale de fertilizare.

Programe de fertilizare a culturii de tomate

în sere și solarii - kg/ha

zile după plantare

Combaterea bolilor și dăunătorilor se face cu multă atenție, prin tratamente mai numeroase, folosind produsele menționate în tabelele de la tehnologia de cultură a tomatelor în solarii.

Completarea golurilor se face în primele două săptămâni de la plantare, cu răsad din rezerva de răsad, de bună calitate și din același hibrid.

Susținerea plantelor se face cu sfori legate cu un capăt de sârma spalierului, cu celălalt de baza tulpinii plantei. Legătura se face mai larg, pentru a permite îngroșarea tulpinii. Operația se execută după 15-20 zile de la plantare, când plantele sunt deja bine înrădăcinate. Pe măsură ce plantele cresc, se palisează prin răsucirea pe sfoară.

Copilitul se face săptămânal și constă din suprimarea tuturor lăstarilor ce cresc la subsoara frunzelor, când au 4-5 cm lungime.

Defolierea se începe înainte de intrarea în pârgă a fructelor din prima inflorescență și se poate continua treptat până sub etajul de fructe din care se recoltează. Nu se vor elimina mai mult de 3 frunze pe săptămână. În partea superioară a plantei se va conserva foliajul pe 80-100 cm.

Polenizarea suplimentară se realizează prin mișcarea plantelor prin ''baterea sârmelor" cu un băț, prin folosirea vibratorului electric sau a atomizatorului.

Stimularea legării fructelor se face prin tratarea inflorescențelor cu Tomafix (0,03-0,05 %), Tomato-set (0,5-1 %), Tostim 3 % sau 2,4 D în concentrație de 10 mg/l apă, prin îmbăierea inflorescențelor sau pulverizarea acestora cu soluție. Influență pozitivă are și tratarea plantelor cu Cycocel 0,1 % la 10-15 zile după plantare. În vederea sporirii producției timpurii se poate aplica tratamentul cu Ethrel 250 ppm, prin stropire, când fructele din prima inflorescență au diametrul de 2-2,5 cm.

Cizelarea fructelor este o lucrare ce trebuie extinsă și în serele din țara noastră. Constă din îndepărtarea fructelor din inflorescențe, rămase mici. Efectuarea acestei lucrări va duce la un plus de producție de 5-10% pe unitatea de suprafață.

Cârnitul plantelor se execută pentru ciclul I, după 8-12 inflorescențe, iar pentru ciclul II după 4-8 inflorescențe. Se face cu circa 60 zile înainte de încheierea culturii, lăsând 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescențe.

În serele înalte, dacă se realizează cicluri prelungite, se poate efectua coborârea periodică a plantelor pe măsura defolierii, întinderea pe sol a tulpinii și ridicarea vârfului în sus. Plantele pot avea 25-30 de inflorescențe și o lungime de 7-8 m. Acest sistem poate fi întâlnit în Olanda.

Recoltarea tomatelor în ciclul I poate începe la sfârșitul lunii martie și chiar mai târziu, în funcție de data plantării și durează până la sfârșitul lunii iunie.

Producția este în jur de 80-100 t/ha. În ciclul II recoltarea începe în ultima decadă a lunii septembrie și se prelungește până la jumătatea lunii decembrie, realizându-se o producție de 50-70 t/ha.

Recoltarea se face manual, la diferitele grade de maturare, în funcție de destinația fructelor, la interval de 2-3 zile. După recoltare fructele se sortează, se calibrează și se ambalează în lădițe de 6 kg.

Pentru postmaturarea fructelor temperatura optimă este de 22-27⁰ C. Postmaturarea fructelor verzi se întrerupe la 10⁰ C. Fructele din ultimele recoltări pot fi supuse postmaturării. Tomatele în pârgă pot fi păstrate la 7,5⁰ C circa 7 zile. Fructele care provin de la hibrizii deținători ai genei ''long shelf life", de păstrare îndelungată, se pot păstra între 30 și 90 de zile.

Tehnologia de cultură a tomatelor

în solarii

Tomatele reprezintă principalele culturi din solarii, ținând seama de importanța deosebită a acestora.

Se pot practica două sisteme: ciclul scurt, care ține de la 20 martie - 5 aprilie, până la 15 - 20 iulie și ciclul lung care se înființează la aceeași dată cu ciclul scurt, dar desființarea culturii se face în jur de 15 - 20 septembrie. Ciclul scurt se practică în special în sudul și vestul țării, folosind cei mai timpurii hibrizi.

Pregătirea terenului se începe din toamnă cu defrișarea culturii anterioare. Se strâng și se scot din solar toate resturile vegetale, spalierul, etc.

Fertilizarea de bază se face cu 50 - 70 t/ha gunoi de grajd descompus, aplicat o dată la 2 - 3 ani.

Programul de fertilizare al tomatelor ar trebui să se bazeze pe analiza solului ! Nu costă prea mult; aceste costuri vor fi recuperate înzecit datorită aplicării mult mai exacte a fertilizatorilor (costuri mai mici) și implicit a producțiilor mult mai satisfăcătoare. În general, puteți lua în considerare următoarele cantități de îngrășăminte necesare într-un sol cu un nivel scăzut de fertilizare, la o producție estimată de 60 tone/ha: 192 kg/ha azot (N), 180 kg/ha fosfor (P) și 400 kg/ha potasiu (K) ca ingredienți activi. Aceasta înseamnă aplicarea a 570 kg cu 34 % azotat de amoniu, 900 kg cu 20 % super-fosfat și 800 kg cu 50 % sulfat de potasiu la hectar. Gunoiul de grajd, ¾ din cantitatea totală de fosfor și jumătate din cantitatea de potasiu trebuie aplicată ca fertilizare de bază. Restul trebuie aplicată ca fertilizare starter și apoi eșalonat. 1/3 din cantitatea de azot trebuie aplicată ca fertilizare starter, iar restul eșalonat, de 3 - 4 ori de-a lungul perioadei de creștere.

Efectuând analizele la sol, beneficiați de programul detaliat pentru fertilizare, necesar solului Dvs.

Mobilizarea adâncă a solului la 28 - 30 cm se face cu MSS 1,4, cu plugul cultivator de vie (PCV - 1,2) fără cormană sau prin săpare la cazma, pe suprafețele mai mici. O dată la 3 - 4 ani este bine să se facă subsolajul la adâncimea de 40 - 50 cm.

În eventualitatea folosirii solarului cu salată, spanac sau ceapă verde se continuă cu mărunțirea terenului, modelarea în straturi înălțate și înființarea acestor culturi.

În timpul iernii se execută reparații la scheletul solarului, se înlocuiesc sârmele lipsă, se întind cele rămase.

Primăvara cât mai devreme posibil, în funcție de condițiile climatice concrete, se va face acoperirea solarului cu folie de polietilenă, asigurând o bună etanșeizare. Solul se mărunțește cu freza și se dezinfectează cu 30 kg/ha Lindatox 3 sau Galithion 20 - 25 kg/ha. Cu 6 - 8 zile înainte de plantare, terenul se erbicidează cu 6 l/ha Galex 500 EC sau Treflan 4 - 6 l/ha, în 450 - 500 l apă/ha. Treflanul se încorporează în sol la adâncimea de 8 - 10 cm.

Terenul se modelează în straturi înălțate cu lățimea la coronament de 94 cm sau în biloane echidistante la 70 cm.

Răsadurile se produc în sere înmulțitor, în răsadnițe calde sau în sere încălzite, acoperite cu plastic. Ținând seama de data plantării și de vârsta răsadului în jur de 50 - 60 zile, semănatul se începe din a treia decadă a lunii ianuarie. Se seamănă în lădițe sau pe strat nutritiv, folosind circa 250 gr sămânță pentru 1 ha. Răsadurile se repică în ghivece din plastic de 8 cm sau cuburi nutritive de 7x7x7 cm, la apariția primei frunze adevărate. Se aplică lucrări obișnuite de îngrijire. Tratamentul cu Cycocel 0,1 % previne alungirea răsadurilor. O atenție deosebită trebuie acordată călirii răsadurilor, cu 10 - 12 zile înainte de plantare, ținând seama că în solar temperaturile sunt mai reduse.

Înainte de plantare răsadul se udă bine, se tratează cu Mycodifol 0,2 % sau oxiclorură de cupru 0,5 % și cu Decis 0,05 %.

Plantarea se face între 20 și 25 martie în zonele mai sudice și până pe 5 aprilie în zonele mai nordice, când în sol se menține constantă temperatura de 10 - 12⁰ C.

Plantarea se face manual, cu 1 - 2 cm mai adânc. Distanțele de plantare sunt 70-80 cm între rânduri și 30 cm pe rând la ciclul scurt; 35 cm pe rând la ciclul prelungit.

După plantare răsadul se udă local cu 0,5 - 1 l apă la fiecare plantă, pentru a nu răci solul.

Lucrările de îngrijire prezintă o complexitate mai mare decât în câmp.

Completarea golurilor se face în primele 10 zile de la plantare cu răsad din același hibrid, păstrat în acest scop, pentru a realiza o cultură încheiată.

Solul se menține afânat și curat de buruieni prin prașile repetate, aplicate manual sau mecanice (la începutul culturii). Primul prășit manual se face la 10 - 12 zile de la plantare. Următoarele prașile se repetă la interval de 10 - 15 zile, în funcție de nevoie.

Fertilizarea fazială se face în două etape la legarea fructelor în prima inflorescență și la a doua inflorescență. La tomatele cultivate în ciclul scurt se aplică o fertilizare cu 300 kg/ha azotat de amoniu la legarea fructelor din etajul al treilea, care se repetă la legarea celei de a cincea inflorescență, dar la ciclul prelungit.

Tomatele cultivate în solar se irigă diferențiat, în jur de 10 - 12 udări pentru ciclul scurt și 14 - 16 udări pentru ciclul prelungit. La început normele de udare sunt mai mici (200 - 250 m³/ha pentru a nu răci solul), iar pe măsură ce vremea se încălzește și plantele cresc, normele se măresc la 350 - 400 m³/ha. Norma de irigare este cuprinsă între 4.000 și 5.500 m³/ha. Irigarea se face pe rigole, dar rezultate mult mai bune se obțin prin folosirea irigării prin picurare, care asigură o distribuție mai uniformă a apei de udare și reduce cu 25 - 40 % norma totală de irigare. Irigarea prin picurare poate fi folosită și la aplicarea îngrășămintelor. Plafonul minim de umiditate din sol este de 65 - 70 % din IUA.

Combaterea bolilor și dăunătorilor se realizează prin aplicarea corectă și la timp a măsurilor de igienă culturală și prin tratamente fitosanitare cu substanțe chimice (vezi tabele anexate).

Susținerea plantelor se face la circa 20 zile de la plantare, pe spalier cu o singură sârmă la ciclul scurt sau cu cu sfori mai lungi, susținute de sârme fixate pe scheletul solarului, la ciclul prelungit.

Săptămânal se face copilitul radical când copilii au maxim 5 cm lungime. La ciclul scurt cârnitul se face după 3 - 4 inflorescențe iar la cel prelungit după 7 - 8 inflorescențe.

Defolierea se face repetat, prima imediat după prinderea răsadurilor îndepărtând 1 - 2 frunze de bază. Pe măsură ce frunzele de la bază se îngălbenesc, acestea se îndepărtează.

Prin tratarea plantelor cu procaină 1 - 2 ppm, la 10 zile după plantare, apoi săptămânal până la 6 iulie, s-au obținut sporuri de producție de 21 - 46 % la cea timpurie și 13 - 30 % la producția totală.

În condiții de nebulozitate și temperaturi scăzute se iau măsuri pentru stimularea polenizării, a legării și creșterii fructelor. Se folosește Tostim - 3,3 %, Atonic LC - 1: 4000 la 20 de zile de la plantare, Noseed 0,1 % sau Tomafix LC - 0,09 %. Inflorescențele se tratează prin îmbăiere sau pulverizare, când 2 - 4 flori sunt deschise. Lucrarea se repetă la 4 - 5 zile. În mod obișnuit se stimulează primele două inflorescențe și numai în situații speciale cea de-a III-a.

Pentru a grăbi coacerea fructelor și creșterea producției timpurii se fac tratamente cu Ethrel sau Romthrel, în concentrație de 250 ppm, când fructele din prima inflorescență au diametrul de 2,5 cm.

Dirijarea factorilor de mediu, în special temperatura și umiditatea se realizează prin aerisire. La început aerisirea se realizează prin deschiderea ușilor de la capetele solariilor, iar în zilele mai călduroase aerisirea se realizează și prin zona de mijloc a solariilor prin ridicarea, la început, apoi prin înlăturarea completă a foliei pe o lungime de 6 - 8 m.

Recoltarea tomatelor din ciclul scurt în zonele foarte favorabile începe în jurul datei de 20 mai, iar în cele mai puțin favorabile în jur de 5 - 10 iunie.

Pentru consumul intern fructele se recoltează când nuanța roșie cuprinde 1/3 din fruct, iar pentru export când această nuanță apare numai în zona din vârful fructului. Recoltarea se face manual, zilnic sau la 2 - 3 zile, se continuă pentru ciclul I până în decada a treia a lunii iulie, iar pentru ciclul prelungit până în septembrie.

Combaterea principalilor agenți patogeni la

plantele legumicole

Principalii dăunători ai culturilor de plante legumicole

și

produsele de combatere recomandate