Tehnologia de cultura a tomatelor in sere

Tehnologia de culturã a tomatelor în sere

Dintre culturile practicate în sere, tomatele ocupã primul loc. Datoritã temperaturilor foarte ridicate din timpul verii, cultura se realizeazã în douã cicluri: ciclul I din ianuarie pânã la sfârºitul lunii iunie ºi ciclul II din prima decadã a lunii iulie pânã la jumãtatea lunii decembrie.

Pregãtirea serelor se face diferenþiat pentru cele douã cicluri de culturã, mai ales în ceea ce priveºte modul de efectuare a dezinfecþiei solului.

Ordinea în care se efectueazã lucrãrile de pregãtire în ciclul I este urmãtoarea: evacuarea resturilor culturii precedente ºi stabilirea focarelor de boli ºi dãunãtori, mobilizarea adâncã a solului la 28-30 cm cu MSS 1,4, frezarea solului la adâncimea de 15 cm, dezinfecþia chimicã a solului cu sulfat de cupru 500-1000 kg/ha sau Nemagon 500 kg/ha, Di-trapex 500-600 kg/ha, Dazomet 500-600 kg/ha, Bromurã de metil, fertilizarea de bazã cu îngrãºãminte chimice conform rezultatelor analizelor agrochimice, frezarea pentru încorporarea acestora ºi modelarea terenului.

Dozele de îngrãºãminte pentru fertilizarea de bazã depind de gradul de fertilitate a solului.

Pentru ciclul II se administreazã îngrãºãminte organice în sol (80-100 t/ha), dezinfecþia scheletului se realizeazã pe cale chimicã, iar dezinfecþia solului pe cale termicã cu aburi supraîncãlziþi.

Doze orientative de îngrãºãminte pentru fertilizarea

de bazã la cultura tomatelor în sere

Cifrele din paranteze reprezintã cantitãþile maxime de substanþe nutritive care pot fi asigurate cu îngrãºãminte minerale.

Rãsadurile se produc în sere înmulþitor, se seamãnã pe strat sau direct în ghivece, în decada a treia a lunii octombrie, folosind 200 - 250 g sãmânþã pentru un hectar de culturã. Dupã 8-12 zile, rãsadurile se repicã în cuburi nutritive cu latura de 10 cm, confecþionate din turbã roºie 34%, turbã neagrã 33% ºi compost forestier 33%, sau în ghivece din plastic cu volumul de 1 litru, folosind acelaºi amestec. Pentru ciclul II semãnatul se face în prima decadã a lunii iunie. Vârsta rãsadului este de 30 - 35 zile.

Lucrãrile de îngrijire a rãsadurilor constau în: dirijarea atentã a factorilor de vegetaþie, dirijarea temperaturii în funcþie de luminozitate, fiind cuprinsã între 20 ºi 22⁰ C în zilele senine ºi 16-18⁰ C în cele noroase, iar noaptea 14-16⁰ C; rãrirea ghivecelor la 20 de zile de la repicat; fertilizarea cu soluþii de îngrãºãminte complexe sau foliare; asigurarea umiditãþii, aerisirea periodicã, tratamente cu Cycocel 0,1 % când plantele au 3-4 frunze adevãrate; combaterea bolilor ºi dãunãtorilor. Pentru ciclul I folosirea iluminãrii suplimentare permite reducerea timpului necesar pentru obþinerea rãsadurilor, dar este costisitoare.

Înfiinþarea culturilor pentru ciclul I are loc în intervalul 1 ianuarie - 15 martie, în funcþie de posibilitãþile asigurãrii energiei. Pentru ciclul II plantarea are loc în jurul datei de 15 iulie.

Schema doritã de plantare la hibrizii NiZ este de regulã 125 + 35 X 35 cm. Aceasta înseamnã 35.000 pl/ha.

Printre rândurile de tomate se pot planta gulioare sau salatã.

Lucrãrile de îngrijire se aplicã la sol, se combat bolile ºi dãunãtorii, se dirijeazã factorii de vegetaþie ºi se fac lucrãri speciale la plante. Solul se afâneazã manual cu furca sau sapa, sau mecanic cu motoprãºitoarea.

Mulcirea se executã cu paie de grâu sau de secarã, dupã 50-60 zile de la plantare, prin aºternerea unui strat gros de 5-10 cm de paie pe intervalul pe care se circulã. Mulcirea se poate executa ºi cu folie de polietilenã neagrã în grosime de 0,05 mm. Tomatele mulcite cu polietilenã neagrã de 0,15 mm grosime au dat producþie mai ridicatã, cea timpurie fiind de 42 t/ha, iar cea totalã de 96 t/ha, faþã de 53 t/ha la varianta martor.

Dirijare factorilor de vegetaþie se face cu multã atenþie. Lumina se poate dirija mai puþin. Se iau mãsuri pentru menþinerea curatã a geamurilor. Din luna mai ºi pânã la începutul lunii septembrie se iau mãsuri de opacizare prin aplicarea lucrãrii de cretizare a geamurilor cu soluþii din humã sau ºlam (de la fabricile de zahãr). Temperatura se dirijeazã cu ajutorul instalaþiei de încãlzire astfel ca în primele zile dupã plantare sã se menþinã la 20-22⁰ C, apoi se reduce la 16⁰ C în zilele senine.

Dupã plantare se va urmãri menþinerea nivelului de umiditate în aer de 67-70 %, iar în sol de 70-75 % din I.U.A. Pânã la înflorire, în aer se va menþine umiditatea relativã de 55-60 %, iar în sol de 80-85 % din I.U.A. În perioada de fructificare, umiditatea în aer se va ridica la 65-70 %, iar în sol se menþine la 75-85 % din I.U.A. Irigarea se face prin aspersiune, pe rigole (mai rar) sau prin picurare, în funcþie de tipul de instalaþie cu care este dotatã sera respectivã.

La fertilizarea tomatelor în sere în cursul perioadei de vegetaþie se va þine seama de consumul specific.

Consumul specific de elemente la

culturile de tomate (kg/t)

Dupã plantare se pune accent pe conþinutul de fosfor ºi potasiu al solului din sere, apoi cresc cerinþele faþã de azot, iar în perioada recoltãrii intense se acordã atenþie potasiului, pentru asigurarea unei calitãþi comerciale corespunzãtoare.

O atenþie deosebitã se acordã aerisirii. Când plantele sunt mici, volumul de aer din serã este suficient, la ciclul II fiind necesarã ventilarea pentru reducerea temperaturii. La început se aeriseºte numai în zilele însorite. Pe mãsurã ce plantele cresc se intensificã aerisirea. O bunã aerisire se realizeazã prin ventilaþie forþatã ºi distribuire aerului prin conducte perforate din folie de polietilenã. Prin aceste conducte se poate distribui ºi dioxid de carbon în concentraþie de 0,18 % care contribuie la obþinerea unui spor de producþie de 18-22 %.

Pentru culturile din sere ºi solarii se întocmesc programe speciale de fertilizare.

Programe de fertilizare a culturii de tomate

în sere ºi solarii - kg/ha

zile dupã plantare

Combaterea bolilor ºi dãunãtorilor se face cu multã atenþie, prin tratamente mai numeroase, folosind produsele menþionate în tabelele de la tehnologia de culturã a tomatelor în solarii.

Completarea golurilor se face în primele douã sãptãmâni de la plantare, cu rãsad din rezerva de rãsad, de bunã calitate ºi din acelaºi hibrid.

Susþinerea plantelor se face cu sfori legate cu un capãt de sârma spalierului, cu celãlalt de baza tulpinii plantei. Legãtura se face mai larg, pentru a permite îngroºarea tulpinii. Operaþia se executã dupã 15-20 zile de la plantare, când plantele sunt deja bine înrãdãcinate. Pe mãsurã ce plantele cresc, se paliseazã prin rãsucirea pe sfoarã.

Copilitul se face sãptãmânal ºi constã din suprimarea tuturor lãstarilor ce cresc la subsoara frunzelor, când au 4-5 cm lungime.

Defolierea se începe înainte de intrarea în pârgã a fructelor din prima inflorescenþã ºi se poate continua treptat pânã sub etajul de fructe din care se recolteazã. Nu se vor elimina mai mult de 3 frunze pe sãptãmânã. În partea superioarã a plantei se va conserva foliajul pe 80-100 cm.

Polenizarea suplimentarã se realizeazã prin miºcarea plantelor prin ''baterea sârmelor" cu un bãþ, prin folosirea vibratorului electric sau a atomizatorului.

Stimularea legãrii fructelor se face prin tratarea inflorescenþelor cu Tomafix (0,03-0,05 %), Tomato-set (0,5-1 %), Tostim 3 % sau 2,4 D în concentraþie de 10 mg/l apã, prin îmbãierea inflorescenþelor sau pulverizarea acestora cu soluþie. Influenþã pozitivã are ºi tratarea plantelor cu Cycocel 0,1 % la 10-15 zile dupã plantare. În vederea sporirii producþiei timpurii se poate aplica tratamentul cu Ethrel 250 ppm, prin stropire, când fructele din prima inflorescenþã au diametrul de 2-2,5 cm.

Cizelarea fructelor este o lucrare ce trebuie extinsã ºi în serele din þara noastrã. Constã din îndepãrtarea fructelor din inflorescenþe, rãmase mici. Efectuarea acestei lucrãri va duce la un plus de producþie de 5-10% pe unitatea de suprafaþã.

Cârnitul plantelor se executã pentru ciclul I, dupã 8-12 inflorescenþe, iar pentru ciclul II dupã 4-8 inflorescenþe. Se face cu circa 60 zile înainte de încheierea culturii, lãsând 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescenþe.

În serele înalte, dacã se realizeazã cicluri prelungite, se poate efectua coborârea periodicã a plantelor pe mãsura defolierii, întinderea pe sol a tulpinii ºi ridicarea vârfului în sus. Plantele pot avea 25-30 de inflorescenþe ºi o lungime de 7-8 m. Acest sistem poate fi întâlnit în Olanda.

Recoltarea tomatelor în ciclul I poate începe la sfârºitul lunii martie ºi chiar mai târziu, în funcþie de data plantãrii ºi dureazã pânã la sfârºitul lunii iunie.

Producþia este în jur de 80-100 t/ha. În ciclul II recoltarea începe în ultima decadã a lunii septembrie ºi se prelungeºte pânã la jumãtatea lunii decembrie, realizându-se o producþie de 50-70 t/ha.

Recoltarea se face manual, la diferitele grade de maturare, în funcþie de destinaþia fructelor, la interval de 2-3 zile. Dupã recoltare fructele se sorteazã, se calibreazã ºi se ambaleazã în lãdiþe de 6 kg.

Pentru postmaturarea fructelor temperatura optimã este de 22-27⁰ C. Postmaturarea fructelor verzi se întrerupe la 10⁰ C. Fructele din ultimele recoltãri pot fi supuse postmaturãrii. Tomatele în pârgã pot fi pãstrate la 7,5⁰ C circa 7 zile. Fructele care provin de la hibrizii deþinãtori ai genei ''long shelf life", de pãstrare îndelungatã, se pot pãstra între 30 ºi 90 de zile.

Tehnologia de culturã a tomatelor

în solarii

Tomatele reprezintã principalele culturi din solarii, þinând seama de importanþa deosebitã a acestora.

Se pot practica douã sisteme: ciclul scurt, care þine de la 20 martie - 5 aprilie, pânã la 15 - 20 iulie ºi ciclul lung care se înfiinþeazã la aceeaºi datã cu ciclul scurt, dar desfiinþarea culturii se face în jur de 15 - 20 septembrie. Ciclul scurt se practicã în special în sudul ºi vestul þãrii, folosind cei mai timpurii hibrizi.

Pregãtirea terenului se începe din toamnã cu defriºarea culturii anterioare. Se strâng ºi se scot din solar toate resturile vegetale, spalierul, etc.

Fertilizarea de bazã se face cu 50 - 70 t/ha gunoi de grajd descompus, aplicat o datã la 2 - 3 ani.

Programul de fertilizare al tomatelor ar trebui sã se bazeze pe analiza solului ! Nu costã prea mult; aceste costuri vor fi recuperate înzecit datoritã aplicãrii mult mai exacte a fertilizatorilor (costuri mai mici) ºi implicit a producþiilor mult mai satisfãcãtoare. În general, puteþi lua în considerare urmãtoarele cantitãþi de îngrãºãminte necesare într-un sol cu un nivel scãzut de fertilizare, la o producþie estimatã de 60 tone/ha: 192 kg/ha azot (N), 180 kg/ha fosfor (P) ºi 400 kg/ha potasiu (K) ca ingredienþi activi. Aceasta înseamnã aplicarea a 570 kg cu 34 % azotat de amoniu, 900 kg cu 20 % super-fosfat ºi 800 kg cu 50 % sulfat de potasiu la hectar. Gunoiul de grajd, ¾ din cantitatea totalã de fosfor ºi jumãtate din cantitatea de potasiu trebuie aplicatã ca fertilizare de bazã. Restul trebuie aplicatã ca fertilizare starter ºi apoi eºalonat. 1/3 din cantitatea de azot trebuie aplicatã ca fertilizare starter, iar restul eºalonat, de 3 - 4 ori de-a lungul perioadei de creºtere.

Efectuând analizele la sol, beneficiaþi de programul detaliat pentru fertilizare, necesar solului Dvs.

Mobilizarea adâncã a solului la 28 - 30 cm se face cu MSS 1,4, cu plugul cultivator de vie (PCV - 1,2) fãrã cormanã sau prin sãpare la cazma, pe suprafeþele mai mici. O datã la 3 - 4 ani este bine sã se facã subsolajul la adâncimea de 40 - 50 cm.

În eventualitatea folosirii solarului cu salatã, spanac sau ceapã verde se continuã cu mãrunþirea terenului, modelarea în straturi înãlþate ºi înfiinþarea acestor culturi.

În timpul iernii se executã reparaþii la scheletul solarului, se înlocuiesc sârmele lipsã, se întind cele rãmase.

Primãvara cât mai devreme posibil, în funcþie de condiþiile climatice concrete, se va face acoperirea solarului cu folie de polietilenã, asigurând o bunã etanºeizare. Solul se mãrunþeºte cu freza ºi se dezinfecteazã cu 30 kg/ha Lindatox 3 sau Galithion 20 - 25 kg/ha. Cu 6 - 8 zile înainte de plantare, terenul se erbicideazã cu 6 l/ha Galex 500 EC sau Treflan 4 - 6 l/ha, în 450 - 500 l apã/ha. Treflanul se încorporeazã în sol la adâncimea de 8 - 10 cm.

Terenul se modeleazã în straturi înãlþate cu lãþimea la coronament de 94 cm sau în biloane echidistante la 70 cm.

Rãsadurile se produc în sere înmulþitor, în rãsadniþe calde sau în sere încãlzite, acoperite cu plastic. Þinând seama de data plantãrii ºi de vârsta rãsadului în jur de 50 - 60 zile, semãnatul se începe din a treia decadã a lunii ianuarie. Se seamãnã în lãdiþe sau pe strat nutritiv, folosind circa 250 gr sãmânþã pentru 1 ha. Rãsadurile se repicã în ghivece din plastic de 8 cm sau cuburi nutritive de 7x7x7 cm, la apariþia primei frunze adevãrate. Se aplicã lucrãri obiºnuite de îngrijire. Tratamentul cu Cycocel 0,1 % previne alungirea rãsadurilor. O atenþie deosebitã trebuie acordatã cãlirii rãsadurilor, cu 10 - 12 zile înainte de plantare, þinând seama cã în solar temperaturile sunt mai reduse.

Înainte de plantare rãsadul se udã bine, se trateazã cu Mycodifol 0,2 % sau oxiclorurã de cupru 0,5 % ºi cu Decis 0,05 %.

Plantarea se face între 20 ºi 25 martie în zonele mai sudice ºi pânã pe 5 aprilie în zonele mai nordice, când în sol se menþine constantã temperatura de 10 - 12⁰ C.

Plantarea se face manual, cu 1 - 2 cm mai adânc. Distanþele de plantare sunt 70-80 cm între rânduri ºi 30 cm pe rând la ciclul scurt; 35 cm pe rând la ciclul prelungit.

Dupã plantare rãsadul se udã local cu 0,5 - 1 l apã la fiecare plantã, pentru a nu rãci solul.

Lucrãrile de îngrijire prezintã o complexitate mai mare decât în câmp.

Completarea golurilor se face în primele 10 zile de la plantare cu rãsad din acelaºi hibrid, pãstrat în acest scop, pentru a realiza o culturã încheiatã.

Solul se menþine afânat ºi curat de buruieni prin praºile repetate, aplicate manual sau mecanice (la începutul culturii). Primul prãºit manual se face la 10 - 12 zile de la plantare. Urmãtoarele praºile se repetã la interval de 10 - 15 zile, în funcþie de nevoie.

Fertilizarea fazialã se face în douã etape la legarea fructelor în prima inflorescenþã ºi la a doua inflorescenþã. La tomatele cultivate în ciclul scurt se aplicã o fertilizare cu 300 kg/ha azotat de amoniu la legarea fructelor din etajul al treilea, care se repetã la legarea celei de a cincea inflorescenþã, dar la ciclul prelungit.

Tomatele cultivate în solar se irigã diferenþiat, în jur de 10 - 12 udãri pentru ciclul scurt ºi 14 - 16 udãri pentru ciclul prelungit. La început normele de udare sunt mai mici (200 - 250 m³/ha pentru a nu rãci solul), iar pe mãsurã ce vremea se încãlzeºte ºi plantele cresc, normele se mãresc la 350 - 400 m³/ha. Norma de irigare este cuprinsã între 4.000 ºi 5.500 m³/ha. Irigarea se face pe rigole, dar rezultate mult mai bune se obþin prin folosirea irigãrii prin picurare, care asigurã o distribuþie mai uniformã a apei de udare ºi reduce cu 25 - 40 % norma totalã de irigare. Irigarea prin picurare poate fi folositã ºi la aplicarea îngrãºãmintelor. Plafonul minim de umiditate din sol este de 65 - 70 % din IUA.

Combaterea bolilor ºi dãunãtorilor se realizeazã prin aplicarea corectã ºi la timp a mãsurilor de igienã culturalã ºi prin tratamente fitosanitare cu substanþe chimice (vezi tabele anexate).

Susþinerea plantelor se face la circa 20 zile de la plantare, pe spalier cu o singurã sârmã la ciclul scurt sau cu cu sfori mai lungi, susþinute de sârme fixate pe scheletul solarului, la ciclul prelungit.

Sãptãmânal se face copilitul radical când copilii au maxim 5 cm lungime. La ciclul scurt cârnitul se face dupã 3 - 4 inflorescenþe iar la cel prelungit dupã 7 - 8 inflorescenþe.

Defolierea se face repetat, prima imediat dupã prinderea rãsadurilor îndepãrtând 1 - 2 frunze de bazã. Pe mãsurã ce frunzele de la bazã se îngãlbenesc, acestea se îndepãrteazã.

Prin tratarea plantelor cu procainã 1 - 2 ppm, la 10 zile dupã plantare, apoi sãptãmânal pânã la 6 iulie, s-au obþinut sporuri de producþie de 21 - 46 % la cea timpurie ºi 13 - 30 % la producþia totalã.

În condiþii de nebulozitate ºi temperaturi scãzute se iau mãsuri pentru stimularea polenizãrii, a legãrii ºi creºterii fructelor. Se foloseºte Tostim - 3,3 %, Atonic LC - 1: 4000 la 20 de zile de la plantare, Noseed 0,1 % sau Tomafix LC - 0,09 %. Inflorescenþele se trateazã prin îmbãiere sau pulverizare, când 2 - 4 flori sunt deschise. Lucrarea se repetã la 4 - 5 zile. În mod obiºnuit se stimuleazã primele douã inflorescenþe ºi numai în situaþii speciale cea de-a III-a.

Pentru a grãbi coacerea fructelor ºi creºterea producþiei timpurii se fac tratamente cu Ethrel sau Romthrel, în concentraþie de 250 ppm, când fructele din prima inflorescenþã au diametrul de 2,5 cm.

Dirijarea factorilor de mediu, în special temperatura ºi umiditatea se realizeazã prin aerisire. La început aerisirea se realizeazã prin deschiderea uºilor de la capetele solariilor, iar în zilele mai cãlduroase aerisirea se realizeazã ºi prin zona de mijloc a solariilor prin ridicarea, la început, apoi prin înlãturarea completã a foliei pe o lungime de 6 - 8 m.

Recoltarea tomatelor din ciclul scurt în zonele foarte favorabile începe în jurul datei de 20 mai, iar în cele mai puþin favorabile în jur de 5 - 10 iunie.

Pentru consumul intern fructele se recolteazã când nuanþa roºie cuprinde 1/3 din fruct, iar pentru export când aceastã nuanþã apare numai în zona din vârful fructului. Recoltarea se face manual, zilnic sau la 2 - 3 zile, se continuã pentru ciclul I pânã în decada a treia a lunii iulie, iar pentru ciclul prelungit pânã în septembrie.

Combaterea principalilor agenþi patogeni la

plantele legumicole

Principalii dãunãtori ai culturilor de plante legumicole

ºi

produsele de combatere recomandate