Zonarea ecologica a culturilor agricole
Notiune.
Studierea ansamblului climatic si pedologic de
vegetatie si relief al tarii noastre, precum si a factorilor de vegetatie, permite sa se cunoasca relatiile acestora cu plantele cultivate, cerintele lor fata de conditiile mediului înconjurator. Pe baza acestor constatari s-a initiat si perfectat zonarea ecologica a culturilor care, înseamna stabilirea zonelor de favorabilitate la plantele cultivate, pe baza confruntarii conditiilor naturale din regiunea cercetata cu cerintele biologice ale plantelor fata de acestea.
Zonarea este de fapt repartizarea culturilor în acele teritorii biogeografice unde ele au conditii favorabile
pentru formarea unei recolte ridicate si constante an de an. În zonarea ecologica se respecta ca principiu de baza optim-ul ecologic, adica raportul optim dintre cerintele culturilor agricole si factorii ecologici. Zonarea mai este conditionata si de alte elemente: cadrul general geomorfologic, cadrul hidrografic.
în lucrarile de zonare a culturilor agricole prioritate îl au factorii climatici, si numai dupa
delimitarea asa numitelor zone "fito-climatice" sau a hartilor fito-climatice se ia in considerare factorul sol. Desigur ca temperatura si umiditatea au un rol fundamental în zonare, prin in fluentare foarte mare asupra raspândirii vegetatiei cultivate.
Prin zonarea ecologica se asigura: cresterea productiei, valorificarea potentialului biologic si productiv al culturilor într -un anumit teritoriu,
stabilitatea recoltelor, valorificarea resurselor de clima si sol, identificarea potentialului ecologic al unei regiuni, tinut sau localitati; stabilirea prioritatilor pentru eventuala reconstructie ecologica a unor zone poluate si degradate. Zonarea pune la dispozitie date în vederea fundamentarii actului de decizie referitor la gestionarea ecosistemului, a biotopului si a
biocenozei.
Zonele (teritoriile, regiunile) agricole. Ele s-au stabilit pe baza principiilor ecologice expuse mai sus, a convergentei dintre culturi si cadrul biogeografic , a analizei resurselor zonale si locale. Zonele se caracterizeaza prin structura si dinamica factorilor ecologici, a biodiversitatii si a suprafetelor destinate plantelor cultivate. Zonele, în anumite conditii se desfac în microzone si centre, mici teritorii specializate în 1-2 culturi agricole.
Zona irigata din sud si est de câmpie în Câmpia Româna, Podisul Dobrogei si Lunca Dunarii, unde se cultiva în conditii foarte favorabile, porumbul, plantele furajere, grâul, soia, orzul de toamna, iar în conditii favorabile, sorgul, fasolea, mazarea, cartoful timpuriu, inul pentru ulei, orezul.
Zona neirigata din sud si est este cantonata în nordul Dobrogei, Câmpia Româna, cu partea de est; este favorabila pentru culturile de câmp: porumb, plante furajere, grâu, orz, floarea soarelui, soia, sfecla de zahar;
Câmpia de Vest cuprinde teritoriul dintre granita de vest si poalele dealurilor vestice, începând de la Satu Mare si pâna la Oravita; este foarte favorabila pentru porumb, plante de nutret, grâu de toamna, orz de toamna, floarea soarelui, soia, sfecla de zahar, cartof , cânepa si favorabile pentru mazare, fasole, inul de ulei, orez;
Moldova si Transilvania colinara cuprind agroecosistemele: Câmpia Jijiei, Podisul Bârladului si Câmpia Transilvaniei; detin conditii foartefavorabile pentru cereale paioase, porumb si plante de nutret, dar se mai cultiva soia, floarea soarelui, leguminoase anuale pentru boabe, sfecla de zahar, cânepa, cartoful, inul de ulei si inul pentru fuior, acestea din urma pe
suprafete mici;
Piemonturile sudice din care face parte Piemontul Getic sudic si Piemontul Getic nordic, cu relief variat; mai putin favorabile culturilor de câmp, dar se cultiva cereale, porumb, plante furajere (lucerna si trifoi), leguminoase pentru boabe, floarea soarelui, cartoful de toamna; favorabile pentru pasuni si fânete naturale;
Piemonturile estice si vestice au ca areal Podisul Somesan, Podisul Transilvaniei, Podisul Moldovenesc, Subcarpatii Orientali, Piemonturile vestice; relieful este framântat cu dealuri, care predomina; favorabile pentru
cereale paioase, trifoi, porumb, pentru boabe si cartof; si mai putin favorabile pentru sfecla de zahar si floarea soarelui.
|
