ALTE DOCUMENTE |
ARBORELE SI ARBORETUL COMPONENTE DEFINITORII ALE PADURII SI OBIECTE PRINCIPALE DE LUCRU ALE CULTURII PADURII
4.1. ARBORELE
Conform definitiei din Dendrologie „Arborii sunt plante lemnoase, cu durata de viata lunga (zeci, sute si chiar mii de ani) care ating inaltimi si grosimi mari (intre 8 si peste 100 m si respectiv intre 20-30 si 200-350 cm sau chiar mai mult).(Donita si col. 2004)
Ca denumire, trebuie aratat, ca termenul consacrat in silvicultura pentru aceste plante este arbore si nu copac sau pom.
Arborii, ca elemente principale de edificare a biocenozelor forestiere, se deosebesc radical de ceilalti producatori biocenotici prin capacitatea lor de a produce si a stoca mari cantitati de lemn pe perioade lungi de timp, realizand trunchiuri de mari dimensiuni cu cele mai variate utilizari. Aceasta insusire este determinata de faptul ca la arbori este cel mai bine dezvoltat procesul de crestere secundara prin care se produce, pe de o parte, tesut lemnos si, pe de alta parte tesut liberian si scoarta.
Silvicultorul lucreaza in padure, in principal, cu arbori care produc lemnul atat de necesar societatii dar care au si rolul cel mai mare in functiile generatoare si conservatoare de mediu ale padurii. Aceste functii le indeplinesc arborii numai cand cresc impreuna in masiv formand arborete.
Caracteristicile arborilor care intereseaza pe silvicultor sunt urmatoarele:
specia din care fac parte cu toate elementele calitative legate de aceasta;
relatiile speciei cu statiunea si mediul geografic;
populatiile ecologice ale speciei in padurile pe care le gospodareste si productivitatea lor;
relatiile mai importante cu alte populatii din biocenozele in care se gasesc (in special cele daunatoare, dar si cele folositoare).
4.1.1 Arborele ca specie biologica
Pentru a lucra cu arborele, de prima importanta este stabilirea exacta a speciei din care face parte pentru ca de aceasta se leaga toate celelalte caracteristici calitative dar si cantitative ale arborelui.
In stabilirea speciei s-au folosit pana in prezent si se mai folosesc criterii morfologice – caracteristicile florilor, fructelor, semintelor, ale frunzelor, ale scoartei, ritidomului, lemnului. Din ce in ce mai mult se apeleaza si la criterii biochimice, care necesita insa laboratoare si investigatii costisitoare. Pentru silvicultor, in faza actuala, raman utilizabile criteriile morfologice iar in cadrul genurilor criteriile discriminante (de separare a speciilor). La stejari, de exemplu, prezenta sau absenta petiolului la frunze, a pedunculului la flori si fructe, parozitatea sau absenta perilor, forma cupei, a solzilor cupei, forma si marimea ghindei, aspectul ritidomului sunt caractere discriminatorii ale speciilor.
Odata stabilita exact specia, silvicultorul poate cunoaste, din dendrologiile existente (de exemplu Donita si colaboratorii 2004), insusirile calitative si cantitative ale arborilor importante din punct de vedere silvicultural.
Acestea sunt:
marimea sau talia arborilor;
tipul de inradacinare;
forma trunchiului (tulpinii);
aspectul scoartei si a ritidomului;
insusirile lemnului;
forma si marimea coroanei;
relatiile cu factorii ecologici;
arealul
productivitatea de lemn si alte produse;
daunatori si impacturi periculoase;
fructificatia;
capacitatea de regenerare din samanta si vegetativa;
longevitatea;
reactia la interventii silvotehnice;
valoarea silviculturala si peisagistica.
Marimea sau talia arborilor. Dupa inaltimea pe care o pot atinge la maturitate se disting:
specii de arbori de marimea I, cu inaltimi de peste 25 m,
specii de arbori de marimea II, cu inaltimi de 15-25 m,
specii de arbori de marimea III, cu inaltimi intre 8-15 m.
Este de subliniat ca incadrarea speciilor de arbori in aceste categorii de marime se refera la inaltimile obisnuite realizate in statiuni de bonitate ridicata, la varste mari (in general peste 100 de ani). In alte statiuni, de bonitate mijlocie sau scazuta, inaltimile sunt mai mici.
Speciile de arbori edificatoare de biocenoze sunt de regula mai inalte decat cele insotitoare, ceea ce conditioneaza dominanta lor in arboret si valoarea lor silviculturala ridicata.
Tipul de inradacinare, care poate fi trasant, ramuros sau pivotant, determina stabilitatea arborelui si arboretului la doborarea prin vant sau zapada, capacitatea sa competitiva.
Forma trunchiului, care poate fi conica, cilindrica, canelurata, infurcita etc, are importanta atat in stabilitatea arborelui, cat si pentru valorificarea industriala (prin proportia de lemn de lucru).
Scoarta si ritidomul, sunt caractere de recunoastere a speciei si au un rol in protejarea arborilor de arsuri prin insolatie, prin foc, de vatamari cauzate de animale sau de interventii silvotehnice.
Insusirile lemnului, sunt foarte diferite pe specii si au importanta mare economica. Exista specii cu lemn moale (salcii, plopi, tei, molizi, brazi), specii cu lemn tare (stejari, ulmi, carpeni), cu lemn diferit colorat si cu desen decorativ etc.
Forma si marimea coroanei, cantitatea de frunzis pe care o contine, depinde de modul de crestere si ramificare a tulpinii, de fotofilia speciei.
Arealul, adica raspandirea in spatiul geografic, indica acele conditii geografice, in primul rand clima, in care se gaseste specia.
Relatiile cu factorii ecologici depind de adaptarile fiziologice si au importanta deosebita in regenerare, in aplicarea tratamentelor si a lucrarilor de conducere a arboretelor, influenteaza productia si punerea in valoare optima a statiunilor. In regenerare este vorba de relatiile puietilor cu acesti factori (care sunt de regula diferite de cele ale arborilor maturi), in aplicarea tratamentelor de alegerea corecta a acestora, in conducerea arboretelor de folosirea cat mai intensiva a acestor factori pentru crestere.
Productivitatea de lemn a speciei este principalul criteriu dupa care se judeca valoarea economica a arborelui si care sta in centrul atentiei silvicultorului in cursul lucrarilor de ingrijire si de conducere a arboretelor. Productivitatea se evalueaza dupa cresterea in inaltime, diametru si volum, deosebindu-se specii repede crescatoare, normal crescatoare, incet crescatoare. Sunt economic importante si alte produse ale arborilor (nectar, polen, fructe, rasina, flori etc.)
Longevitatea este importanta in stabilirea 525f56f ciclului de productie care poate fi mai lung pentru specii longevive (molid, fag, stejar), mai scurt pentru cele cu longevitatea scazuta (carpen, mesteacan, plop tremurator).
Reactia la interventiile silviculturale este importanta pentru dozarea intensitatii taierilor in conducerea arboretelor. Exista specii cu reactii puternice, care isi dezvolta rapid coroana dupa interventii (fagul), si specii care au reactii lente (stejarii).
Valoarea silviculturala a speciilor se apreciaza dupa toate insusirile enumerate, avand desigur in vedere in primul rand valoarea economica ca si cea ecoprotectiva dar si valoarea culturala a unor specii care creaza conditii necesare pentru buna dezvoltare a speciilor care se afla in centrul atentiei silvicultorului. Este vorba de specii amelioratoare de sol prin litiera ce se descompune usor, de cele care impiedica intelenirea solului, de cele care protejeaza trunchiurile arborilor de stejar de formarea cracilor lacome (de exemplu carpenii, teii, acerineele, sorbii etc.).
Valoarea peisagistica a speciilor se apreciaza dupa aspectul lor decorativ generat de formele sau culorile diferitelor parti ale arborilor.
4.1.2. Arborele ca producator de lemn (cresterea arborelui)
Cresterea organismelor, adica sporirea dimensiunilor lor, este un proces fiziologic universal. La plante acest proces se realizeaza prin tesuturi meristematice de crestere aflate sub varful organelor plantelor (tulpina, radacina). Diviziunea celulara a acestui tesut provoaca alungirea organelor deci sporirea dimensiunilor. Cresterea la plante se face pe seama substantelor organice produse prin fotosinteza.
La plantele lemnoase procesul are o particularitate: sub varfurile de crestere, prin diferentierea celulelor meristematice, se formeaza un tesut special procambiul care imbraca ca un manson portiunea de sub varfurile tulpinei, ramurilor, radacinilor. Prin diviziunea celulelor acestui tesut, odata spre interior, odata spre exterior se formeaza celule de lemn primar si respectiv de liber primar. Odata cu alungirea organelor, in locul procambiului care ramane mereu sub varf, se formeaza un nou tesut cambiul. Pe masura ce tulpina, ramurile sau radacina cresc, cambiul imbraca partile lor laterale si prin diviziune alternanta, produce celule de lemn secundar spre interior si liber secundar spre exterior. Procambiul si cambiul raman active toata viata arborilor si lor li se datoreste cresterea in inaltime si grosime si prin aceasta acumularea unui volum mare de lemn in scheletul arborilor. Pe silvicultor il intereseaza insa volumul de lemn din trunchi deci cresterea trunchiului. Cand se vorbeste de productivitatea arboretelor se are in vedere acest volum si nu tot volumul de lemn acumulat in partile lemnoase ale arborelui (ramuri, radacini, trunchi).
Prin diviziunea cambiului in decursul unui an, se formeaza mai multe straturi de celule lemnoase (traheide la rasinoase si vase lemnoase la foioase). Acestea constituie inelul anual impreuna cu tesutul parenchimatic care umple spatiile dintre ele. Inelul anual poate avea grosimea de la cativa milimetri pana la 2-3 centimetri. In inel, traheidele sau vasele lemnoase produse primavara au lumenul (diametrul) mai mare, cele produse vara au lumenul mai mic. Din aceasta cauza coloratia la lemnul de primavara este mai deschisa, la lemnul de vara mai inchisa, delimitandu-se astfel destul de bine inelul anual. Acest lucru se intampla in zone forestiere cu climat anotimpual in care cresterea nu este continua in tot timpul anului ci se intrerupe in anotimpuri reci sau uscate. La ecuator, unde clima nu are anotimpuri si cresterea este continua, nu se pot deosebi inele anuale. In zonele cu climat anotimpual se produce, de regula, cate un singur inel pe an, astfel ca, numarand inelele pe o sectiune de la baza trunchiului, se poate afla varsta arborelui.
Dupa grosimea inelului anual se poate evalua influenta caldurii si apei asupra cresterii, deci si evolutia acestor factori in decursul vietii arborilor. Pe aceasta baza devine posibila reconstituirea climei din lungi perioade inainte de inceperea observatiilor meteorologice. S-a format chiar o stiinta care studiaza in acest fel clima din trecut – dendroclimatologia. Cresterea arborilor ofera astfel date importante pentru mediul din trecut.
In trunchi inelele anuale periferice conduc seva bruta extrasa de radacina spre ramuri si frunze. Aceste inele au o culoare mai deschisa si formeaza alburnul. Inelele centrale nu mai au aceasta functie, sunt umplute cu tile produse de parenchimul dintre vase si cu diferite substante de conservare (taninuri, rasini) sau elemente minerale (calciu, siliciu). Aceste inele formeaza duramenul mai tare si mai colorat ca alburnul. La unele specii (de exemplu la molid, brad) lemnul are coloratie uniforma fara a se deosebi alburnul si duramenul.
Lemnul produs de arbore intr-un an imbraca ca o manta subtire lemnul produs in anii anteriori. Productia anuala de lemn nu se poate extrage pentru ca s-ar distruge arborele, adica chiar producatorul. Dar lemnul, in aceasta forma, nici nu ar avea utilizare. Iata de ce in gospodarirea padurilor productia de lemn nu se evalueaza si nu se extrage pe fiecare arbore ci pe populatie. Volumul de lemn, care reprezinta cresterea anuala a tuturor arborilor, se extrage din populatie prin taierea unui numar de arbori al caror volum este egal cu aceasta crestere. Arboretul tanar care se va forma in suprafata astfel eliberata va relua procesul de crestere si de acumulare de lemn.
In climatul temperat al Romaniei cresterea in inaltime a arborilor se desfasoara din aprilie-mai pana in iulie-august. La unele specii, in ani cu conditii favorabile, se poate produce a doua crestere (de exemplu la stejari) (figura 4.1.).
Figura
Cresterea in grosime incepe odata cu infrunzirea (la unele specii chiar mai inainte) si continua 3-5 luni. Cel putin in primele faze cresterea arborilor se produce pe baza substantelor de rezerva depuse in anul anterior. Cresterea are o periodicitate diurna fiind mai intensa dupa amiaza si noaptea dupa ce prin fotosinteza din cursul zilei s-au acumulat suficiente substante organice din care ia nastere lemnul.
Cresterea la arbori ca rezultat al acumularii de lemn, depinde de factori interni si externi. Dintre factorii interni ai arborelui importanti sunt:
specia, prin ereditatea si adaptarile ei,
varsta,
masa foliara,
continutul de clorofila in frunze,
masa florilor si fructelor (semintelor) produsa.
Dintre factorii externi se pot mentiona:
concentratia de CO2 din aer,
cantitatea de energie luminoasa si termica,
cantitatea de apa si aer din sol, umiditatea aerului,
cantitatea de ioni nutritivi din sol,
densitatea arboretului, competitia, factorii biotici daunatorii etc.
Specia. Fiecare specie de arbori are o anumita capacitate de producere a lemnului conditionata genetic. Exista, in acest sens, specii repede crescatoare cum sunt plopii, salciile, salcamul, duglasul, pinul strob, specii relativ repede crescatoare cum sunt molidul, frasinii, teii, paltinii si specii incet crescatoare cum sunt stejarii, ulmii, carpenii etc. (figura 4.2.).
Figura 4.2.
Varsta. Intensitatea cresterii este mare la varste mici (15-50 de ani). Cresterea mare in volum are loc insa la varste mari cand mantaua de cambiu are suprafata mai intinsa si produce corespunzator mult desi mai putin intens. De aceea nu este rationala taierea arborilor la varste mici pentru ca se pierde o mare cantitate de lemn ce s-ar fi putut acumula la varste mai mari(figurile 4.3. si 4.4.).
Figura 4.3.
Figura 4.4.
Masa foliara si continutul de clorofila au un rol hotarator pentru ca de acestea depinde cantitatea de substante organice produsa din care se va forma lemnul(tabelul 4.1.).
Tabelul 4.1.
Masa de flori, fructe (seminte) pentru a fi produsa necesita multa substanta organica care este astfel sustrasa din productia de lemn. In anii de samanta cresterea este redusa cu pana la 40%.
Concentratia de CO2 din aer este importanta pentru ca furnizeaza elemente necesare in fotosinteza. Cantitatea absorbita de arbori depinde insa si de continutul de apa din frunze pentru ca CO2 este absorbit prin stomatele frunzelor care, la umiditate redusa, se inchid partial sau total.
Cantitatea de lumina si caldura. Lumina este factorul energetic in fotosinteza iar caldura creeaza fondul termic necesar desfasurarii tuturor proceselor fiziologice din arbore(figurile 4.5. si 4.6.).
Figura 4.5.
Figura 4.6. – Influenta temperaturii asupra asimilatiei la iluminari diferite
Apa si substantele nutritive sunt necesare in fotosinteza, iar apa si pentru hidratare suficienta a celulelor si pentru transpiratia care aduce seva bruta cu substante nutritive de la radacina la frunze si modeleaza temperatura arborelui.
Densitatea arboretului, care mareste competitia, scade productia fiecarui arbore.
Factorii biotici daunatori, cum sunt insectele defoliatoare, reduc de asemenea productia de lemn. Factorii biotici favorizanti, cum sunt micoriza, maresc productia de lemn etc.
4.1.3. Arborele ca element al populatiei ecologice si al arboretului
Ca si toate organismele, arborii nu traiesc singuri, izolati, ci sub forma de multimi constituind populatii. O specie de arbori este de regula compusa din mai multe populatii ecologice, fiecare din acestea dezvoltandu-se intr-o biocenoza si ecosistem de alt tip si avand indici populationali diferiti.
In silvicultura populatia ecologica de arbori este evidentiata prin elementul de arboret. Acesta reprezinta totalitatea arborilor din aceeasi specie, generatie, provenienta si avand aceeasi productivitate . Intr-o generatie se cuprind arbori avand aceeasi varsta sau de varste diferite dar in limitele unui interval de 20-30 de ani, pentru arboretele de codru, 10-15 ani pentru cele de crang. Daca intervalul de varsta este mai mare populatia poate fi reprezentata prin 2-3 elemente de varsta.
Toate datele dendrometrice cuprinse in descrierea parcelara din amenajament – numar de arbori, inaltime, diametre, suprafata de baza, volum (crestere), sunt date pe elementele de arboret, deci pe populatia ecologica. Desi toate masuratorile pentru determinarea acestor date se fac pe fiecare arbore in parte,rezultatele mediate sau insumate se dau pe elementul de arboret, deci pe populatia ecologica si subdiviziunile ei si numai in cazul arboretelor pure si echiene, pe arboret.
Pentru a regla numarul de arbori in scopul creerii unei anumite structuri a arboretului, silvicultorul trebuie sa cunoasca indicatorii dendrometrici ai populatiei pe care o are in vedere dar si indicatorii asa numitei „populatii normale”, continuti in tabelele de productie
Se considera ca aceasta populatie normala, stabilita pe baza de numeroase masuratori, este optima din punct de vedere functional.
Cunoasterea indicilor populationali cat si a caracteristicilor stationale in care se gaseste o populatie este necesara si pentru corecta folosire a semintelor provenite din aceasta in conditii stationale comparabile.
4.1.4. Speciile de arbori din Romania
In Romania exista 41 specii de arbori autohtoni(indigeni). Dupa rolul lor in formarea arboretelor se disting 4 categorii:
specii principale, edificatoare de baza a arboretelor,
specii principale de amestec, care participa la formarea arboretelor in plafonul superior sau mijlociu,
specii secundare de amestec care participa la formarea arboretelor in plafonul inferior,
specii pioniere.
Molidul (MO), Bradul (BR), Laricele (LA), Zambrul (PIC), Pinul silvestru (PI), Pinul negru de Banat (PIB), Fagul (FA), Gorunul (GO), Stejarul pedunculat (ST), Stejarul brumariu (STB), Cerul (CE), Garnita (GA), Stejarul pufos (STP), Stejarul virgilian (STV), Aninul alb (AN), Aninul negru (ANN), Plopul negru (PLN), Plopul alb (PLA), Plopul cenusiu (PLC), Salcia alba (SA), Salcia plesnitoare (SAP), Castanul bun (CAS).
Speciile principale de amestec sunt
Frasinul comun (FR), Frasinul de lunca (FRL), Frasinul de lunca pufos (FRP), Frasinul caucazian (FRC), Teiul pucios (TEP), Teiul argintiu (TEA), Teiul cu frunza mare (TEM), Ulmul de munte (ULM), Ulmul de camp (ULC), Ulmul de lunca (VE), Paltinul de munte (PAM), Paltinul de camp (PAC), Ciresul (CI).
Specii secundare de amestec sunt
Alunul turcesc (ALT), Carpenul (CA), Jugastrul (JU), Sorbul de camp (SB), Scorusul pasaresc (SR).
Specii pioniere
Mesteacanul (ME), Plopul tremurator (PLT), Salcia capreasca (SAC).
Exista de asemenea cativa arbustoizi care participa la formarea plafonului inferior al arboretelor: Marul paduret (MA), Parul paduret (PA), Visinul turcesc (VI), Mojdreanul (MJ), Carpinita (CR), Artarul tatarasc (AR), Scorusul domestic (SD), Jugastrul banatean (JUB), Tisa (TI).
Dintre speciile alohtone (straine sau exotice), mai frecvent cultivate, sunt: Duglasul (DU), Pinul strob (PIS), Pinul negru austriac (PIN), Taxodiul (TA), Nucul negru (NUN), Stejarul rosu (STR), Salcamul (SC), Plopii negrii hibrizi (PLE), Ulmul de Turchestan (ULT). Mai rar se intalnesc in paduri Castanul porcesc (CAP), Cenusarul (CS), Dudul (DD), Platanul (PT).
In continuare se dau scurte descrieri ale speciilor de arbori mai importanti care apar natural sau care au fost introdusi in cultura in Romania. Productivitatea se refera la cresterea medie a masei lemnoase, pe cicluri de 100 de ani, prima cifra indicand cresterea arboretelor de clasa I iar a doua cifra a celor de clasa V de productie.
Specii de arbori autohtoni (indigeni)
Conifere
Molidul (Picea abies). Arbore de marimea I, edificator in molidisuri, coedificator in paduri de amestec cu fag, brad, fag si brad sau cu zambru. Trunchi foarte drept, putin conic, cu ritidom subtire si lemn alb–galbui fara duramen, rasinos, de calitate superioara. Elagaj natural activ. Inradacinarea trasanta. Puieti de semiumbra, arbori de lumina mai ales la altitudini mari, mezotermi la oligotermi, mezo-higrofili, oligotrofic-mezotrofici toleranti la aciditate, acidifica solurile.Crestere rapida. Productivitatea de lemn medie 9,1-3,5 mc/an/ha.
Fructificatie frecventa (2-3 ani), abundenta, seminte de calitate, ce se pot pastra mai multi ani. Regenerare din samanta usoara, puietii se instaleaza de preferinta pe sol mineral sau pe lemn putred. Longevitate medie.
Sensibilitate mare la doboraturi de vant, la poluanti (SO2) si la seceta, reactie la interventii puternica.
Valoare productiva foarte mare, valoare ecoprotectiva ridicata.
In Romania padurile de molid formeaza un etaj ecosistemic intre 1300-1450 si 1750-1850 m iar sub forma de arbori molidul se gaseste si in etajul subalpin.
Molidul ocupa 15% din suprafata fondului forestier. Multe molidisuri actuale provin din culturi, unele cu seminte straine. A fost cultivat in afara arealului natural in campania de extindere a rasinoaselor dar frecvent a fost eliminat de foioase.
In Romania exista ecotipuri valoroase atestate in culturi internationale de proveniente.
Bradul (Abies alba), arbore de marimea I, edificator in bradete si coedificator in padurile de amestec cu molid, cu fag sau cu ambele specii.
Trunchi foarte drept, putin conic, cu ritidom subtire si lemn alb fara duramen, nerasinos, de buna calitate dar cu aschiere la prelucrare.
Elagaj natural activ. Inradacinare pivotant-ramificata, profunda.
Puietii rezista la umbra deasa zeci de ani si sunt apoi capabili de reluare a cresterii, arborii sunt de lumina, mezotermi, higrofili, nerezistenti la seceta, mezotrofi-eutrofi.
Crestere inceata in tinerete dar apoi mult timp sustinuta. Productivitatea de lemn medie 9,1-3,9 mc/an/ha.
Fructificatie frecventa (2-3 ani) numai in partea superioara a coroanelor luminate, destul de abundenta. Samanta isi pierde repede puterea de germinatie. Regenerarea din samanta se produce destul de usor, mai frecvent sub fag. Longevitate medie.
Rezistent la doboraturi de vant, sensibil la rupturi de zapada si poluanti, reactie la interventii moderata.
Valoare productiva mare, valoare ecoprotectiva ridicata.
In Romania bradul este putin raspandit (sub 5% din suprafata fondului forestier) mai rar in bradete pure, mai frecvent in amestecuri cu fag (molid). Suprafata s-a redus puternic in urma masurilor neadecvate de regenerare naturala si a dificultatilor in cultura.
In ultimul timp este tot mai afectat de taierile pentru „pomi de craciun”. Este necesara punerea la punct a tehnologiilor de regenerare si marirea proportiei bradului in fondul forestier.
Laricele (Larix decidua), arbore de marimea I, edificator in laricete, coedificator in paduri de amestec cu molid (mai rar cu brad, fag, zambru).
Trunchi drept, mai frecvent conic, uneori insabiat la baza, cu ritidom gros, lemn cu alburn si duramen tare (comparabil cu lemnul de stejar) de foarte buna calitate. Elagaj natural activ. Inradacinarea ramificata, puternica.
Puieti si arbori de lumina plina, mezo-oligotermi, mezofili-higrofili avand transpiratie puternica, euritrofi, calcifili.
Crestere rapida in tinerete. Productivitatea de lemn medie 8,1-3,3 mc/an/ha.
Fructificatie frecventa (la 2-3 ani) abundenta. Regenerare naturala din samanta numai in plina lumina. Longevitate medie.
Culturile trebuie amplasate in locuri vantuite pentru favorizarea transpiratiei.
Rezistent la doboraturi de vant si de zapada si folosit pentru a creste rezistenta molidisurilor la vant.
Reactie la interventie foarte puternica, avand nevoie de multa lumina.
Valoare productiva mare, valoare ecoprotectiva redusa din cauza coroanelor mici, luminoase.
In Romania specie relictara conservata in cateva masive muntoase (Ceahlau, Ciucas, Bucegi, Lotrului, Trascau). Ocupa cateva mii de hectare. A fost extins prin cultura, dar in regiuni cu precipitatii putine se usuca la varste mici.
Prezinta insa interes pentru extindere in molidisuri si in alte paduri de munte.
Zambrul (Pinus cembra), arbore de marimea II, de regula edificator in raristi subalpine dar coedificator si in molidisuri si laricete amestecate de la limita superioara a padurii.
Trunchiurile in general drepte dar foarte conice, ritidom gros, lemn rasinos, moale, cu duramen de buna calitate. Inradacinare puternic ramificata.
Puieti si arbori de lumina plina, oligotermi, mezofili, oligotrofi.
Crestere inceata. Productivitatea redusa.
Fructificatie destul de frecventa, dar slaba, in mare parte distrusa de consumatori (pasari, mamifere). Regenerarea naturala numai pe terenuri protejate de pasunat. Longevitate medie.
Rezistent la doboraturi de vant si zapada.
Valoare productiva neinsemnata dar valoare ecoprotectiva ridicata in etajul subalpin si la limita superioara a padurii.
In Romania foarte rar in etajul subalpin si in amestec cu molidul la limita superioara a padurii (in Calimani).
A fost in atentia amelioratorilor (I. Blada) obtinandu-se hibrizi valorosi si sunt in curs incercari de extindere in etajul subalpin.
Pinul silvestru (Pinus sylvestris), arbore de marimea I, edificator in pinete.
Tulpina frecvent sinuoasa, chiar stramba pe soluri fertile dar dreapta pe soluri oligobazice, ritidom destul de gros, lemn rasinos cu alburn si duramen, de calitate slaba. Inradacinare puternica, ramificata. Elagaj defectuos.
Puieti si arbori de lumina plina, euritermi, eurifiti, euritrofi.
Crestere rapida in tinerete. Productivitate de lemn medie 7-1,5 mc/an/ha.
Fructificatie frecventa (la 2-3 ani) destul de abundenta. Regenerare naturala din samanta usoara, dar numai la lumina. Longevitate medie.
Sensibilitate mare la rupturi de zapada la altitudini mici. Reactie la interventii puternica.
Valoare productiva medie (mai mult pentru rasina), valoare ecoprotectiva redusa.
In Romania specie relictara conservata numai pe stancarii si in turbarii, dar realizand arborete frumoase, pe gresii silicioase, in bazinul Trotusului. Frecvent utilizata pentru ameliorarea terenurilor degradate.
Pinul negru (Pinus nigra ssp. banatica), arbore de marimea I, edificator in pinete si coedificator in paduri de amestec cu fag si gorun.
Tulpina dreapta, in general conica, ritidom destul de gros, lemn rasinos cu alburn si duramen de calitate medie. Inradacinare puternica, ramificata. Elagaj bun. La varste mari coroana devine tabulara.
Puieti si arbori de lumina plina, eutermi-mezotermi, mezoxerofili, euritrofi.
Crestere rapida in tinerete apoi inceata. Productivitate medie (6-1,5 mc/an/ha).
Fructificatie relativ frecventa, destul de abundenta. Regenerare naturala posibila in plina lumina. Longevitate medie.
Rezistent la doboraturi de vant si seceta.
Valoare productiva medie, valoare ecoprotectiva redusa.
In Romania specie relictara, conservata doar in Muntii Cernei, Podisul Mehedinti si Muntii Almaj, in putine statiuni.
Nu a fost extins in cultura desi ar prezenta interes pe soluri superficiale, calcaroase, uscate.
Gorunul (Quercus petraea), arbore de marimea I, edificator in gorunete si sleauri, coedificator in paduri de amestec cu fag, cu stejar pedunculat, cu cer (garnita), si chiar cu stejar brumariu sau stejar pufos.
Trunchi drept, cilindric, bine elagat, ritidom subtire, lemn cu alburn si duramen alb-galbui-roziu, tare, omogen, de calitate superioara (mai ales pentru furnire). Inradacinare pivotanta, ramificata, dar pe soluri cu profil scurt destul de superficiala. Elagaj bun.
Puieti de semiumbra, arbori de lumina, eutermi-mezotermi, mezofili, euritrofi.
Crestere inceata in tinerete apoi activa pana la varste mari (cel mai valoros lemn cu inele inguste omogene se produce la varste mari). Longevitate mare. Productivitate de lemn medie 6,5-2 mc/an/ha.
Fructificatie relativ frecventa (la 4-5 ani) uneori abundenta. Regenerarea naturala din samanta usoara, rezista sub masiv 3-4 ani dar se dezvolta bine in ochiuri cu suficienta lumina. Regenerare din lastari activa pana la 30-40 ani.
Pe soluri putin profunde afectat de doboraturi de vant.
Valoare productiva foarte mare, valoare ecoprotectiva ridicata.
In Romania ocupa suprafete mari in fondul forestier.
Padurile de gorun si de amestec cu gorun formeaza subetajul inferior al etajului padurilor de foioase (300-700 m altitudine).
Prezent in Romania prin 3 subspecii petraea mai mezoterma si mezofila, dalechampii euterma, mezofila si polycarpa eu-mezoterma, mezoxerofila. Ultima cea mai raspandita in padurile din regiunile cu clima mai uscata. Productivitatea subspeciilor este diferita cea mai productiva fiind ssp petraea, cea mai putin productiva ssp polycarpa.
Majoritatea arboretelor sunt din lastari, fiind necesara conversiunea la codru. In nordul si centrul tarii se asociaza cu stejarul pedunculat (local si in sud in Podisul Getic) in sud si vest cu cerul (garnita), in Dobrogea cu stejarul brumariu si pufos.
Cerul (Quercus cerris), arbore de marimea I, edificator in cerete, coedificator in amestecuri cu garnita, cu gorun, cu stejar pedunculat, cu stejar brumariu, mai rar cu fag.
Trunchiuri drepte, uneori aplecate spre lumina, destul de cilindrice, ritidom gros, lemn cu alburn si duramen roscat, de calitate slaba, frecvent cu o „inima rosie”. Inradacinare pivotanta, ramificata. Elagaj bun. Puieti de semiumbra dar arborii de lumina, termofili, mezoxerofili, euritrofi. Suporta soluri argiloase.
Crestere rapida. Productivitatea de lemn medie 5,2-2,1 mc/an/ha.
Fructificatie frecventa (la 2-3 ani) abundenta. Regenerare naturala din samanta usoara, abundenta, regenerare vegetativa din lastari abundenta. Longevitate medie.
Sufera de ger, aproape toti arborii prezentand gelivuri; afectat de ciuperci de putregai (mai ales arboretele din lastari).
Rezistent la seceta pentru ca isi poate regla usor transpiratia.
Valoare productiva mica, valoare ecoprotectiva medie (lasand sa patrunda la sol multa lumina si apa).
In Romania ocupa suprafete nu prea mari din fondul forestier. Este raspandit in sudul tarii (Dobrogea de Sud, Campia Romana si poalele Podisului Getic la vest de Mostistea) si in vest la campie si pe dealuri (mai ales in amestec cu gorunii). Are caracter invaziv din cauza regenerarii mai usoare decat a altor stejarii. Trebuie avut in vedere pentru statiunile cu soluri argiloase in care garnita s-a uscat din cauza secetei.
Garnita (Quercus frainetto), arbore de marimea I, de marimea II in amestec cu cerul, edificator in garnitete, coedificator in paduri de amestec cu cer, cu gorun, cu stejar pedunculat, cu stejar brumariu sau in amestecuri complexe de stejari.
Trunchi drept ± cilindric dar poate fi si sinuos, chiar stramb in paduri de amestec, ritidom subtire, lemn cu alburn si duramen maroniu, de calitate buna. Inradacinare pivotanta, ramificata.
Elagaj mai slab.
Puieti de semiumbra, arbori de lumina, termofili dar rezistenti la ger, mezoxerofili, mezotrofi, calcifobi. Suporta soluri argiloase cu umiditate alternanta.
Crestere inceata. Productivitatea de lemn medie 4,7-1,9 mc/an/ha.
Fructificatie rara, de regula putin abundenta. Regenerare din samanta problematica, dar cea vegetativa poate fi buna din lastari (probabil in multe situatii din lastari subterani). Longevitate medie.
Valoare productiva mica. Valoare ecoprotectiva ridicata mai ales pe solurile argiloase.
In Romania participarea garnitei in fondul forestier este redusa din cauza defrisarii padurilor din Campia Romana. Se gaseste in arborete pure pe solurile cele mai argiloase si frecvent in amestec cu cerul in sudul si vestul tarii (unde insa nu inainteaza spre nord atat de mult ca cerul). In cateva statiuni in Dobrogea si sudul Moldovei. S-a uscat masiv in anii 1992-1996 in Campia Romana si in Podisul Getic din cauza secetei, neavand capacitatea de adaptare a transpiratiei la continutul de apa a solului.
Stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora), arbore de marimea II uneori si III, edificator in stejarete de brumariu, coedificator in amestecuri cu alti stejari (pedunculat, gorun, cer, garnita, pufos).
Trunchiul mai rar drept, de regula sinuos sau stramb, foarte ramificat, ritidom gros, lemn cu alburn si duramen maroniu, tare, de calitate medie. Inradacinare pivotanta, ramificata, profunda. Elagaj defectuos.
Puieti si arbori de lumina, termofili dar rezistenti la ger, mezoxerofili, eutrofi. Nu creste pe soluri argiloase, dar creste bine pe soluri humifere pe substrat de loess si nisip.
Crestere inceata mai ales in tinerete. Productivitate redusa. Fructificatie rara, uneori abundenta mai ales la arbori izolati sau in arborete rare. Regenerare naturala foarte rara. Regenerare din lastari usoara. Longevitate medie.
Relativ rezistent la seceta si ger.
Valoare productiva mica dar valoare ecoprotectiva foarte ridicata pentru conservarea padurilor din silvostepa.
In Romania se gaseste pe suprafete reduse in fondul forestier. Este raspandit in silvostepa sudica, pe suprafete mai mari in Dobrogea. Populatiile existente trebuie conservate integral.
Stejarul pufos (Quercus pubescens), arbore de marimea III, edificator in stejarete de pufos si coedificator in amestecuri cu alti stejari (stejar brumariu, gorun, cer, garnita).
Are trunchiul mai rar drept, frecvent stramb, ritidom subtire, lemn cu alburn si duramen de calitate slaba. Inradacinare ramificata dar profunda. Elagaj defectuos.
Cresterea foarte inceata, productivitate foarte redusa. Fructificatie rara, putin abundenta, in majoritate distrusa de insecte. Regenerare naturala este numai vegetativa din lastari aerieni dar si din lastari subterani. Longevitate mica. Rezistent la ger si seceta.
Valoare productiva mica, valoare ecoprotectiva ridicata in silvostepa si pe versantii sudici din climat mai umed.
In Romania se gaseste pe suprafete reduse din fondul forestier. Mai frecvent in Dobrogea unde formeaza un etaj de paduri submediteranene. Este necesara conservarea integrala a tuturor raristilor si padurilor de pufos existente impreuna cu pajistile stepice din cuprinsul lor.
Frasinul comun (Fraxinus excelsior), arbore de marimea I, specie de amestec in sleauri cu stejar pedunculat, cu gorun, in paduri de amestec cu fag, paltin uneori brad.
Trunchi drept, cilindric, cu tendinta de infurcire, ritidom mediu, lemn uniform, albicios-galbui, tare, elastic, de buna calitate. Inradacinare trasanta. Elagaj bun.
Puietii suporta umbra cativa ani, arborii de lumina, mezotermi, mezofili-higrofili, eutrofili, calcifili.
Creste repede. Productivitate mare.
Fructificatie anuala si abundenta. Regenerare naturala usoara din samanta si lastari.
Longevitate medie.
Rezistent la poluare, dar mai putin rezistent la seceta.
Valoare productiva mare, valoare ecoproductiva redusa pe versanti dar mare pe vai (consolidand malurile).
In Romania frasinul ocupa suprafete reduse din fondul forestier (mai frecvent este in sleaurile cu gorun din Moldova si Dobrogea si in amestecurile cu fag si paltin de munte de pe vaile de deal si montane, cu substrat calcaros.
Frasinul de lunca (Fraxinus angustifolia), arbore de marimea I, edificator in frasinete de lunca si coedificator in frasinete amestecate (cu frasinul pufos de lunca, plopi ), specie de amestec in sleaurile cu stejar pedunculat si uneori in cerete.
Trunchiul drept, cilindric, uneori conic, cu tendinta de infurcire, ritidom mediu, lemn uniform albicios-galbui, tare, elastic de buna calitate. Inradacinare trasanta. Elagaj bun.
Puietii suporta umbra cativa ani, arborii de lumina, eutermi, mezofili-higrofili, eutrofi. Suporta inundatii de scurta durata. Crestere rapida. Productivitatea mare.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare naturala usoara in soluri neintelenite. Regenerare usoara din lastari. Longevitate medie.
Valoare productiva mare, valoare ecoprotectiva mare pentru solurile din lunci.
In Romania, specia este raspandita in toate luncile mari de campie, formand arborete pure sau de amestec. Ocupa suprafete mici in fondul forestier. Este specie importanta pentru conservarea padurilor de lunca, desi in arborete pure nu acopera bine solul.
Frasinul de lunca pufos (Fraxinus pallisae), arbore de marimea II, coedificator in frasinete si specie de amestec in sleauri de lunca si amestecuri cu plop alb.
Trunchi drept cu conicitate mai pronuntata, cu tendinte de infurcire, lemn alb, uniform, de buna calitate. Elagaj bun. Inradacinare trasanta.
Puietii suporta umbra cativa ani, arborii de lumina, termofili, mezofili, eutrofi. Suporta inundatii de scurta durata.
Crestere relativ inceata. Productivitate medie.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare din samanta usoara pe sol neintelenit, regenerare din lastari usoara. Longevitate medie.
Valoare productiva redusa, valoare ecoprotectiva mare pentru conservarea solurilor de lunca.
In Romania ocupa suprafete mici, in Delta Dunarii (pe insulele Letea si Caraorman) si in luncile raurilor mari de campie din sudul tarii. Specie importanta in conservarea putinelor paduri de lunca din zona de stepa si silvostepa.
Frasinul caucazian (Fraxinus coriariaefolia), arbore de marimea II, specie de amestec in sleaurile cu gorun si in paduri de amestec cu gorun.
Trunchi drept, conic, cu tendinta de infurcire, ritidom mai gros, lemn de buna calitate. Elagaj bun, inradacinarea este mai profunda ca la alti frasini.
Puietii suporta un timp umbra, arborii de lumina, termofili, mezoxerofili, eutrofi. Suporta seceta.
Crestere relativ inceata. Productivitate medie.
Fructificatie anuala abundenta. Regenerare din samanta si din lastari usoara. Longevitate medie.
Valoare productiva redusa, valoare ecoprotectiva ridicata pentru regiuni cu clima uscata.
In Romania frecvent in sleaurile din Dobrogea, inclusiv in cele mezoxerofile. Semnalat in putine statiuni din Moldova si prezent si la Comana. Specie importanta de amestec pentru regiuni cu clima mai uscata, dar nu excesiv de uscata.
Teiul pucios (Tilia cordata), arbore de marimea I (II), specie de amestec in sleauri de stejar pedunculat, de gorun, de fag.
Trunchi drept, cilindric, ritidom mediu, avand liber fibros pe partea interioara. Lemn omogen (fara alburn), alb-galbui moale, dar de calitate buna (sculptura). Elagaj bun. Inradacinare ramificata, profunda.
Puietii suporta un timp umbra, arborii de semiumbra, mezotermi, mezofili, eutrofi.
Crestere rapida si sustinuta pana la varste mari. Longevitate medie.
Valoare productiva mare, valoare ecoprotectiva mare, valoare culturala mare pentru protectia trunchiurilor de stejar, pentru ameliorarea solurilor prin litiera ce se descompune rapid, cat si ca arbore cu flori melifere si medicinale.
In Romania mai frecvent in nordul si centrul tarii dar se gaseste si in sleaurile din sud, chiar in Dobrogea, insa in statiuni cu umiditate suficienta. Avand crestere buna, lemn de valoare, flori melifere si medicinale si importanta culturala ar fi indicata extinderea speciei in statiuni adecvate.
Teiul argintiu (Tilia tomentosa), arbore de marimea I (II), specie de amestec in sleauri de cer, de stejar pedunculat, de stejar brumariu, de gorun, de fag.
Trunchi de cele mai multe ori drept, uneori sinuos si infurcit, la lastari insabiat la baza, cu scoarta neteda, fara ritidom, cu liber fibros interior. Lemn omogen, moale, de buna calitate (sculptura). Elagaj bun. Inradacinare ramificata, profunda.
Puietii suporta un timp umbra, arborii de semiumbra, termofili, mezoxerofili, eutrofi.
Crestere rapida in primii ani si destul de sustinuta, productivitate mare.
Fructificatie anuala abundenta. Regenerarea din samanta si din lastari usoara (se pare ca se regenereaza si prin lastari subterani sau drajoni). Longevitate medie-mica.
Valoare productiva mare, valoare ecoprotectiva mare, valoare culturala mare prin protectia trunchiurilor stejarilor, ameliorarea solului prin litiera cu descompunere rapida, cat si ca arbore cu flori melifere si medicinale.
In Romania ocupa suprafete mai mari in sudul tarii (Moldova Centrala si Sudica, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Crisana) ca specie de amestec in sleauri. Este o specie de amestec valoroasa care merita sa fie promovata.
Din cauza unor greseli silvotehnice in multe sleauri proportia teiului argintiu a crescut pana la a se forma teisuri aproape pure. Acestea nu pot fi conduse la varste mari fiind regenerate din lastari si avand frecvent putregai la cioata.
Teiul cu frunza mare (Tilia platyphyllos), arbore de marimea II (I), specie de amestec in sleauri de stejar pedunculat, de gorun, de fag.
Trunchi in general drept, cu ritidom subtire, lemn omogen, alb-galbui, moale, de buna calitate. Elagaj bun. Inradacinare ramificata, uneori mai putin profunda (pe soluri superficiale).
Puietii suporta un timp umbra, arbori de semiumbra, eutermi, mezofili-mezoxerofili, eutrofi. Suporta seceta prin desfrunzire timpurie.
Crestere rapida, sustinuta. Productivitate medie.
Valoare productiva redusa din cauza raritatii speciei, valoare ecoprotectiva ridicata, valoare culturala mare pentru protectia trunchiurilor stejarilor, ameliorarea solurilor si ca arbore cu flori melifere si medicinale.
In Romania rar in sleauri, apare chiar in regiuni cu clima mai uscata (Dobrogea). Ca specie de amestec, amelioratoare de sol si melifera merita a fi promovata in cultura.
Paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), arbore de marimea I, specie de amestec in fagete, amestecuri de fag si rasinoase, molidisuri dar si in sleauri de gorun si de fag.
Trunchi in general drept, dar uneori sinuos, cu ritidom subtire, lemn omogen, alb-galbui relativ moale dar de foarte buna calitate (furnire). Elagaj bun. Inradacinare ramificata, profunda.
Puietii suporta destul de mult timp umbra, arborii de semiumbra, mezotermi, mezofili-higrofili, eutrofi. Frecvent pe soluri scheletice, cu substrat calcaros, bogate in humus.
Crestere rapida. Productivitate medie.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare din samanta si din lastari usoara. Longevitate medie.
Valoare productiva mare, valoare ecoprotectiva mare, valoare culturala mare ca ameliorator de sol si stabilizator in molidisuri periclitate de doboraturi de vant.
In Romania frecvent in toti muntii, dar cu participare redusa in compozitia padurilor, mai rar la dealuri, lipseste in regiuni cu clima uscata. A fost si trebuie promovat in continuare ca specie de amestec.
Paltinul de camp (Acer platanoides), arbore de marimea II, specie de amestec in sleaurile de stejar pedunculat, de gorun, mai rar de fag.
Trunchi drept, ritidom mediu, lemn omogen alb-galbui de buna calitate. Elagaj bun. Inradacinare ramificata, profunda.
Puietii suporta un timp umbra, arbori de semiumbra, eutermi, mezofili, eutrofi.
Crestere rapida in tinerete, apoi mai redusa. Productivitatea medie.
Fructificatie anuala abundenta. Regenerare naturala din samanta si din lastari usoara. Longevitate medie.
Valoare productiva medie, valoare ecoprotectiva mare, valoare culturala mare ca ameliorator de sol, prin litiera cu descompunere usoara, ca protector al trunchiului stejarilor.
In Romania putin frecvent in padurile de sleau de deal si de campie mai umede. Ca specie cu lemn bun si cultural valoroasa trebuie promovata in amestecuri.
Jugastru (Acer campestre), arbore de marimea III (rar II), specie de amestec in paduri de stejari, in sleauri de cer, de stejar pedunculat, de gorun, de fag.
Trunchi in general drept, dar mai mult conic, uneori infurcit, ritidom subtire, lemn omogen, alb-galbui, relativ tare, de calitate buna dar obisnuit de mici dimensiuni. Elagaj bun. Inradacinare ramificata dar nu prea profunda.
Puieti rezistenti la umbra, arborii de semiumbra, eutermi-mezotermi, mezoxerofili, euritrofi, suporta si soluri mai argiloase, cu aciditate mai mare.
Crestere inceata. Productivitate redusa.
Fructificatie anuala, abundenta, in coroane luminate. Regenerare din samanta abundenta, din lastari usoara. Longevitate mica.
Valoare productiva redusa, valoare ecoprotectiva ridicata, valoare culturala mare mai ales in padurile pure de cvercinee, ca protector de sol impotriva intelenirii, ameliorator de sol si protector al trunchiului stejarilor.
In Romania frecvent, dar nu in populatii numeroase, in padurile de campie si de deal, patrunzand si in cele din regiunea montana.
Specie neimportanta productiv dar foarte valoroasa cultural si ecoprotectiv.
Ulmul de munte (Ulmus glabra), arbore de marimea I, specie de amestec in paduri de fag si de amestec de fag cu rasinoase, uneori in paduri de molid si in sleauri de gorun si de fag.
Trunchi drept dar uneori ovalizat, cu muchii la baza, ritidom subtire, lemn cu alburn si duramen brun, tare. Elagaj bun. Inradacinare ramificata, profunda.
Puietii temporar rezistenti la umbra, arborii de semiumbra, mezotermi, mezofili-higrofili, eutrofi.
Crestere rapida in tinerete. Productivitate relativ mare. Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare din samanta usoara. Regenerare din lastari si drajoni posibila. Longevitate medie.
Afectat de boala ulmilor care periodic distruge arborii de varste medii si mari.
Valoare productiva redusa, valoare ecoprotectiva medie.
In Romania destul de rar, mai ales in paduri de munte, nu prezinta importanta din cauza bolii ulmilor.
Ulmul de camp (Ulmus minor), arbore de marimea I, specie de amestec in sleaurile de stejar pedunculat, de gorun, si in cvercete, chiar mezoxerofile.
Trunchi drept, ingrosat si uneori muchiat la baza. Ritidom subtire, lemn cu alburn si duramen brun, tare. Elagaj bun. Inradacinare pivotant-trasanta.
Puieti temporar rezistenti la umbra, arborii de semiumbra, eutermi, mezoxerofili, eutrofi-euritrofi. Suporta seceta.
Crestere rapida in tinerete. Productivitate medie.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare din samanta usoara, din lastari si drajoni usoara. Longevitate medie.
A fost in mare parte supus uscarii din cauza bolii ulmilor, care afecteaza periodic arborii mai grosi.
Valoare productiva redusa, valoare ecoprotectiva medie.
In Romania rar in padurile de sleau si in cvercete, chiar mezoxerofile (unde apare impreuna cu Ulmus procera, asemanator prin caracteristici dar care suporta mai bine seceta).
Ulmul de lunca (Ulmus laevis), arbore de marimea I, specie de amestec in stejareto-frasineto-ulmetele de lunca, ca si in padurile de plop alb.
Trunchi drept, cu muchii la baza, ritidom subtire, lemn cu alburn si duramen brun, tare. Elagaj bun. Inradacinare ramificata.
Puieti rezistenti la umbra, arbori de semiumbra, eutermi, mezofili-higrofili, mezotrofi.
Crestere rapida in tinerete. Productivitate medie.
Fructificatia anuala, abundenta. Regenerare usoara din samanta si din lastari (drajoni). Longevitate medie.
A suferit de uscari ca si ceilalti ulmi.
Valoare productiva redusa, valoare ecoprotectiva medie.
In Romania foarte rar in paduri de lunca, periodic decimat de boala ulmilor.
Ciresul (Prunus avium), arbore de marimea II, specie de amestec in sleaurile de stejar pedunculat, de gorun, in paduri de fag.
Trunchi de regula sinuos, rar drept, cu scoarta neteda, numai la varste mari cu ritidom la baza, lemn cu alburn si duramen roscat, tare, de valoare foarte mare (furnire). Elagaj bun in masiv. Inradacinare ramificata, profunda.
Puieti de semiumbra, arbori de lumina, eutermi-mezotermi, mezofili, eutrofi.
Crestere rapida in tinerete. Productivitate mare.
Fructificatia anuala, abundenta. Regenerare naturala din samanta usoara.
Nu este longeviv (circa 80 de ani).
Valoare productiva mare, ca lemn cu caracteristici speciale, valoare ecoprotectiva si culturala redusa. Din cauza coroanei mari si a longevitatii reduse, extragerea din arborete lasa goluri mari, greu de umplut.
In Romania frecvent in special in padurile de deal si munti josi in vestul, centrul si nordul tarii.
In ultimii ani lemnul a avut mare cautare ca lemn de furnire si este necesar sa fie mai mult promovat in cultura.
Castanul bun (Castanea sativa), arbore de marimea I, edificator in paduri de castan, coedificator in paduri de amestec cu gorun, fag.
Trunchi drept in masiv, ritidom subtire, lemn cu alburn si duramen brun-inchis, tare. Elagaj slab. Inradacinare ramificata, profunda.
Puieti rezistenti la umbra, arbori de umbra-semiumbra, termofili, mezofili, mezotrofi, calcifugi, evita soluri argiloase.
Crestere rapida in tinerete, sustinuta apoi. Productivitate mare.
Fructificatie anuala, abundenta mai ales la arbori bine luminati. Regenerare usoara din samanta, lastari, drajoni. Longevitate mare.
In ultimii ani castanul s-a uscat in masa din cauza bolii cernelei. Este problematica conservarea lui pe viitor.
Valoare productiva mare prin lemnul bun si fructe dar valoare ecoprotectiva discutabila din cauza uscarii.
In Romania paduri de castan doar in vecinatatea orasului Baia Mare si in Oltenia, la Horezu in statiuni cu microclimat mai cald. Ramane de vazut daca va mai prezenta interes pentru cultura.
Plopul negru (Populus nigra), arbore de marimea I, edificator in plopisuri de plop negru si coedificator in plopisuri amestecate cu plop alb.
Trunchi in general drept, adesea cu galme la baza, cu ritidom gros, suberos, lemn omogen, alb-galbui-moale, de calitate slaba. Elagaj bun. Inradacinare ramificata, destul de profunda.
Puieti si arbori de lumina, mezo-eutermi, mezofili-higrofili, euritrofi.
Cresteri rapide in tinerete. Productivitate in general mare.
Fructificatia anuala, abundenta. Regenerare din samanta nu prea frecventa, din lastari buna. Longevitate medie.
Valoare productiva nu prea mare, valoare ecoprotectiva ridicata, ca specie fixatoare de maluri.
In Romania putin frecvent, mai ales pe langa malurile raurilor in regiunea de deal si mai rar la campie pe grindurile de mal.
Plopul alb (Populus alba), edificator in plopisuri de plop alb, coedificator in plopisuri si salcete amestecate, uneori si in stejareto-frasineto-ulmete de lunca.
Trunchi de regula sinuos, puternic ramificat, scoarta neteda, ritidom gros numai la varste mari, la baza trunchiului, lemn omogen alb-galbui moale, calitate slaba, elagaj slab. Inradacinare ramificata, destul de profunda.
Crestere rapida in tinerete si sustinuta. Productivitate in general mare.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare din samanta usoara mai ales pe aluviuni noi, regenerare abundenta din lastari si drajoni.
Longevitate medie.
Valoare productiva ridicata, valoare protectiva ridicata ca arbore de protectie a malurilor.
In Romania frecvent in padurile de lunca de campie, mai rar de deal ocupand grindurile de mal, nisipoase. Este interesant prin productiile mari si valoarea ecoprotectiva.
Plopul tremurator (Populus tremula), arbore pionier de marimea I, edificator in plopisuri pioniere si coedificator in padurile de fag si de gorun ale caror regenerari le invadeaza.
Tulpina in general dreapta dar poate fi si sinuoasa, ritidom gros la varste mai mari, lemnul omogen, alb-galbui, moale, de valoare redusa, usor atacat de putregai. Elagaj bun.
Inradacinare superficiala.
Puieti si arbori de lumina, mezotermi, mezofili, euritrofi.
Crestere rapida in tinerete. Productivitate mare.
Fructificatie anuala si abundenta. Regenerare din samanta si din drajoni foarte usoara. Longevitate mica.
Valoare productiva redusa din cauza lemnului de calitate slaba, valoare ecoprotectiva in parchete neregenerate in care pastreaza mediul forestier.
In Romania frecvent la dealuri si munti josi, ca arbore pionier, invadant in parchete. Trebuie extras din timp pentru a nu se produce, la varste mai mari, goluri in arboret si a nu capata putregai.
Mesteacanul (Betula pendula), arbore pionier de marimea II, edificator in mestecanisuri, coedificator pionier in paduri de molid, de amestec de fag cu rasinoase, de fag si chiar de gorun.
Trunchi in general drept, uneori sinuos, cu ritidom gros la baza trunchiului la varste mai mari, lemn omogen alb-galbui, moale, dar de buna calitate. Elagaj bun. Inradacinare pivotant-trasanta.
Puieti si arbori de lumina, mezotermi (oligotermi) mezofili, euritrofi.
Cresteri rapide in tinerete apoi stagnante. Productivitate redusa.
Fructificatie anuala, abundenta, regenerare naturala prin samanta foarte usoara, regenerare din lastari slaba.
Afectat frecvent de putregai, nu ajunge la varste mari si este rapid eliminat din amestecuri.
Valoare productiva redusa, valoare ecoprotectiva medie neprotejand bine solul din cauza coroanei rare dar important cultural pentru mentinerea mediului forestier in parchete neregenerate.
In Romania frecvent mai ales la munte, dar coboara si la dealuri. Fiind putin longeviv din cauza putregaiului nu prezinta importanta economica desi lemnul este de calitate.
Salcia alba (Salix alba), arbore de marimea II, edificator in salcete, coedificator in amestecuri de salcii si de plopi si salcii.
Trunchi in general sinuos sau stramb, ritidom relativ gros numai la arbori de varste mari, lemn galbui-roscat, moale, usor atacat de putregai, de calitate foarte slaba. Elagaj numai in masiv strans. Inradacinare fasciculata, superficiala, capacitate mare de a forma radacini adventive pe trunchi, in timpul inundatiilor prelungite.
Puieti si arbori de lumina, eutermi, higrofili, euritrofi. Rezista la inundatii prelungite (chiar pana la 6 luni).
Crestere rapida in tinerete, apoi stagnanta. Productivitatea medie.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare din samanta numai pe aluviuni recente. Regenerare din lastari usoara. Longevitate mica.
Valoare productiva redusa dar specie importanta pentru impadurirea statiunilor de lunca joasa, lung timp inundabila, in care valoarea ecoprotectiva este ridicata.
In Romania in Delta Dunarii si in toate luncile mari de campie, in arborete pure sau amestecate cu plop alb, frecventa si in luncile de deal, in amestec cu salcia plesnitoare.
Salcia plesnitoare (Salix fragilis), arbore de marimea III, coedificatoare in salcete amestecate si in paduri de salcie si plop.
Trunchiuri sinuoase, strambe, scoarta neteda, rar cu ritidom subtire, lemn alb-roziu, moale, de calitate slaba. Elagaj bun. Inradacinare fasciculata, superficiala.
Puieti si arbori de lumina, eutermi–mezotermi, higrofili, euritrofi. Rezista la inundatii de durata mai scurta.
Crestere rapida in tinerete, apoi stagnanta. Productivitate redusa.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare naturala din samanta posibila dar pe aluviuni recente, regenerare din lastari usoara. Longevitate mica.
Valoare productiva scazuta din cauza lemnului slab, de dimensiuni reduse, valoare ecoprotectiva ridicata pentru stabilitatea luncilor de deal.
In Romania frecventa in luncile de deal, dar coboara si la campie. Nu ocupa suprafete prea mari.
Aninul alb (Alnus incana), arbore de marimea III, edificator in aninisuri de anin alb.
Trunchi in general drept, scoarta neteda apoi ritidom subtire, lemn omogen, de slaba calitate. Elagaj bun. Inradacinare trasanta, ramificata.
Puieti si arbori de lumina, mezotermi, higrofili, euritrofi, simbioza cu bacterii fixatoare de azot.
Crestere rapida in primii ani apoi stagnanta. Productivitate redusa.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare din samanta usoara ca si din lastari. Longevitate mica.
Valoare productiva redusa, valoare ecoprotectiva ridicata pentru luncile de munte, ca stabilizator de sol si ameliorator al solului prin azotul furnizat de bacteriile simbiotice.
In Romania in toate luncile de munte, mai rar in sud-vest. Nu are valoare economica ci numai ecoprotectiva. Poate fi utilizat pe soluri degradate umede, pentru fixarea versantilor.
Aninul negru (Alnus glutinosa), arbore de marimea II (I), edificator in aninisuri de anin negru si coedificator in unele frasinete si plopisuri.
Trunchi foarte drept, usor conic, ritidom subtire, lemn omogen, roscat, moale, de buna calitate (furnire). Elagaj bun. Inradacinare trasanta, in conditii de balta baza radacinilor se afla deasupra solului.
Puieti si arbori de lumina, mezotermi, higrofili, euritrofi, simbioza cu bacterii fixatoare de azot.
Crestere rapida in tinerete, apoi sustinuta. Productivitate mare.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare naturala pe soluri neinerbate. Regenerare usoara din lastari. Longevitate medie-mica, valoare productiva ridicata, valoare ecoprotectiva ridicata pentru statiuni de balta si maluri de rau umede.
In Romania, frecvent pe malurile raurilor din regiunea de deal si in baltile de pe aceste rauri, mai rar in cele de campie. Lipseste in luncile de stepa dar apare rar in Delta Dunarii (Letea, Sf. Gheorghe).
Arbore de interes prin calitatea lemnului dar pe suprafete prea mici pentru a furniza lemn industrial.
Cultura este de interes in scopuri ecoprotective.
Alunul turcesc (Corylus colurna), arbore de marimea II, specie de amestec in paduri de gorun si de fag.
Trunchi drept, ritidom subtire, lemn omogen, brun-galbui, tare, de buna calitate. Elagaj bun. Inradacinare ramificata.
Puieti si arbori de semiumbra, termofili, mezofili, eutrofi, calcifili.
Crestere rapida in tinerete. Productivitate medie.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare din samanta, din lastari si din marcote usoara. Longevitate medie.
Valoare productiva mare atat pentru lemnul cat si fructele de buna calitate.
Valoare ecoprotectiva ridicata.
In Romania pe suprafete foarte mici in vestul Olteniei si in sudul Banatului. Avand valoare economica ar trebui extins in culturile din aceste regiuni.
Carpenul (Carpinus betulus), arbore de marimea II, specie de amestec in cverco-carpinete si sleauri de fag, de gorun, de stejar pedunculat.
Trunchi relativ drept, frecvent rasucit, cu caneluri, scoarta neteda. Lemn omogen, alb-galbui, tare, de calitate slaba (caltos). Elagaj defectuos. Inradacinare bogata, ramificata, profunda.
Puieti foarte rezistenti la umbra, arborii de semiumbra-umbra, mezotermi, mezofili, eutrofi.
Crestere rapida in tinerete apoi redusa. Productivitate redusa.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare naturala din samanta foarte usoara, invadanta. Regenerare usoara din lastari. Longevitate mica.
Valoare productiva redusa, valoare ecoprotectiva ridicata, valoare culturala ridicata pentru protectia tulpinii cvercineelor, pentru ameliorarea si impiedicarea intelenirii solului. Avand caracter invadant si crestere rapida in tinerete poate elimina cvercineele daca nu se iau la timp masuri de inlaturarea concurentei carpenului.
In Romania foarte frecvent la dealuri si in paduri mai umede de campie, patrunde si la munte in fagete. Din cauza greselilor de silvotehnica a eliminat pe mari suprafete stejarii, formand arborete derivate. Acestea trebuie substituite prin speciile principale si de amestec indicate stational.
Sorbul de camp (Sorbus torminalis), arbore de marimea II, specie de amestec in sleaurile de stejar pedunculat, de gorun si de fag.
Trunchi in general drept, dar poate fi si sinuos, ritidom subtire, lemn cu alburn si duramen tare, de calitate deosebita (furnire). Elagaj bun. Inradacinare ramificata.
Crestere destul de inceata. Productivitate redusa.
Fructificatia destul de frecventa dar putin abundenta. Regenerarea naturala din samanta putin frecventa. Longevitate mica.
Valoare productiva mare din cauza valorii lemnului dar productia de lemn gros cu totul redusa, arborii intalnindu-se rar si majoritatea avand dimensiuni mici, valoare ecoprotectiva neinsemnata.
In Romania specie putin frecventa, cu populatii foarte reduse ca numar. Este de interes marirea prezentei ei in paduri avand in vedere calitatea lemnului.
Scorusul pasaresc (Sorbus aucuparia), arbore de marimea III, specie de amestec in molidisuri, patrunzand si in etajul subalpin.
Trunchiul rar drept, ritidom subtire, lemn cu alburn si duramen tare. Inradacinare putin profunda.
Puieti destul de rezistenti la umbra, arbori de semiumbra-lumina, oligotermi, mezofili, mezotrofi.
Cresteri mici. Productivitatea foarte redusa. Longevitate mica.
Fructificatia frecventa numai in locuri luminate. Regenerare naturala din samanta insa activa. Longevitate mica.
Valoare productiva redusa, valoare ecoprotectiva redusa dar valoare culturala relativ mare, ca specie de ameliorare a solurilor din molidisuri.
In Romania numai in padurile de molid, mai ales in ochiuri luminate, altfel putin frecvent. Numai interes cultural ca ameliorator de sol.
Specii de arbori alohtoni (straini) frecvent cultivati
Conifere
Duglasul (Pseudotsuga menziesii), arbore de marimea I.
Trunchi foarte drept, cu ritidom gros la varste mari, lemn rasinos cu alburn si duramen brun-roscat, de foarte buna calitate. Elagaj mai greu. Inradacinare puternic ramificata, profunda.
Puieti relativ rezistenti la umbra, arbori de semiumbra, mezotermi, mezofili, eutrofi.
Crestere rapida. Productivitate mare.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare naturala din samanta posibila. Longevitate medie.
Rezistent la doboraturi de vant si zapada, dar sensibil la inghet si ger (inrosirea acelor si chiar uscari). Valoare productiva ridicata, valoare ecoprotectiva ridicata.
In Romania cultivat de peste un secol, extins pe circa 30000 ha in ultimii 50 de ani, dar cu proveniente americane incerte, unele posibil neadecvate climatului.
Pinul strob (Pinus strobus), arbore de marimea I.
Trunchi foarte drept, cu ritidom la baza trunchiului la varste mari, lemn omogen, alb-galbui, rasinos, moale, de buna calitate. Elagaj mai dificil. Inradacinare pivotant-trasanta.
Puieti relativ rezistenti la umbra, arbori de semiumbra, euterm-mezotermi, mezofili dar relativ rezistenti la seceta.
Crestere rapida. Productivitate mare.
Fructificatie frecventa, abundenta. Regenerare naturala din samanta posibila.
Longevitate medie.
Rezistent la doboraturi de vant si zapada. Sufera de rugina veziculoasa a tulpinii (care are ca gazda intermediara speciile de Ribes).
Valoare productiva mare, valoare ecoprotectiva ridicata.
In Romania cultivat, insa pe suprafete mici dar prezinta interes pentru extindere in cultura.
Taxodiul (Taxodium distichum), arbore de marimea I.
Trunchi foarte drept dar conic si cu baza latita si muchiata.
Ritidom subtire. Lemn omogen, brun inchis, moale, de calitate. Elagaj bun. Inradacinare trasanta, cu pneumatofori care asigura aerisirea radacinii.
Puieti relativ rezistenti la umbra, arbori de semiumbra, termofili, higrofili (creste de preferinta pe soluri inmlastinate si in balti), eutrofi.
Crestere rapida in tinerete. Productivitatea relativ mare.
Fructificatie anuala, destul de abundenta. Regenerare naturala posibila. Longevitate medie.
Sensibilitate la ger si ingheturi si la lipsa de apa in sol.
Valoare productiva relativ mare, valoare ecoprotectiva ridicata pentru statiunile inmlastinate.
In Romania putine culturi, dar este de dorit extinderea in statiuni inmlastinate.
Foioase
Nucul negru (Juglans nigra), arbore de marimea I.
Trunchiul drept, ritidom mediu, lemn cu alburn si duramen brun, de calitate. Elagaj bun. Inradacinare pivotanta, ramificata, profunda.
Puietii relativ rezistenti la umbra, arbori de lumina, eutermi, mezofili-higrofili dar rezistenti la seceta pe soluri fertile (silvostepa), eutrofi.
Crestere rapida, productivitate mare.
Fructificatie anuala, destul de abundenta. Regenerare naturala posibila din samanta si lastari.
Longevitate medie.
Sensibil la inghet in tinerete.
Valoare productiva mare, valoare ecoprotectiva ridicata.
In Romania putine culturi in lunci dar este de dorit extinderea in statiuni similare.
Stejarul rosu (Quercus rubra), arbore de marimea I.
Trunchi drept dar ramificat chiar in masiv, scoarta neteda, lemn cu alburn si duramen roscat, de calitate mai slaba decat a stejarilor autohtoni. Elagaj defectuos. Inradacinare puternic ramificata, profunda.
Puieti destul de rezistenti la umbra, arbori de lumina-semiumbra, eutermi-mezotermi, mezofili dar relativ rezistenti la seceta, euritrofi; se dezvolta si pe soluri argiloase.
Crestere rapida in tinerete. Productivitate mare.
Fructificatie frecventa, abundenta. Regenerare naturala din samanta si lastari usoara. Longevitate medie.
Valoare productiva medie (lemnul avand calitate mai slaba), valoare ecoprotectiva medie, valoare culturala ridicata pentru statiuni cu soluri grele si clima mai secetoasa.
In Romania cultura s-a extins mult in urma uscarii padurilor de garnita. Are dezavantajul unei ramificatii prea dezvoltate care, corelata cu cresterea rapida, determina o putere mare de concurenta si eliminarea altor specii, mai ales stejari, din amestec.
Salcamul (Robinia pseudacacia), arbore de marimea I.
Trunchi drept, dar uneori aplecat spre lumina, tendinta de infurcire, ritidom gros, lemn cu alburn si duramen brun-verzui, tare, rezistent la putregai. Elagaj bun. Inradacinare puternic ramificata, profunda.
Puieti si arbori de lumina, termofili, mezofili, dar rezistenti la seceta, eutrofi, nu se dezvolta bine pe soluri calcaroase si argiloase, dar excelent pe nisipuri.
Cresteri foarte rapide in tinerete, dar din ce in ce mai reduse la varste mai mari. Productivitate mare.
Fructificatie anuala, abundenta. Regenerare naturala din samanta posibila dar nu se practica. Regenerare abundenta din lastari dar mai ales din drajoni.
Longevitate mica.
Sensibil la rupturi de vant, la inghet si la seceta.
Valoare productiva ridicata, valoare ecoprotectiva ridicata pentru fixarea nisipurilor si terenurilor degradate, valoare culturala redusa din cauza neprotejarii solului, a dificultatii de a lupta cu drajonii in caz de substituire si a epuizarii solului prin consumul mare de ioni.
In Romania folosit inca din secolul al XIX lea pentru fixarea nisipurilor si culturi forestiere, mai ales la campie, frecvent extins si in statiuni neadecvate, cu soluri calcaroase sau argiloase in care cresterea este redusa si se pot produce uscari in caz de seceta. Cultura fiind usoara s-a folosit si in statiuni favorabile speciilor autohtone inlocuind pe mari suprafete paduri de cimpie si din silvostepa. Fiind specie de valoare, cultura trebuie promovata dar in statiuni adecvate si nu in substituirea cvercetelor.
Plopii negri hibrizi (Populus x canadensis), arbori hibrizi de marimea I.
Trunchiuri drepte, aplecate spre lumina in caz de desime mare, cu ritidom mediu, lemn omogen, alb, moale, calitativ bun pentru utilizari speciale (derulaj etc.), elagaj bun. Inradacinare ramificata.
Arborii de lumina plina nu suporta deloc umbra, termofili, higrofili (suporta inundatii pana la 3 luni), eutrofi.
Crestere foarte rapida. Productivitate mare, pana la 30 mc/an/ha in conditii bune.
Fructificatie anuala, abundenta dar regenerarea se face numai clonal, prin butasi. Longevitate mica.
Sensibili la seceta si apa stagnanta mult timp, salinizare.
Valoare productiva ridicata, valoare ecoprotectiva redusa.
In Romania culturi pe circa 70000 ha, multe mai putin reusite din cauza clonelor folosite si a regimului de cultura neintensiv. Cultura este in continuare de perspectiva dar in conditii stationale optime si cu intensitatea necesara.
Ulmul de Turchestan (Ulmus pumila var. pinnato-ramosa), arbore de marimea II.
Trunchi relativ drept dar frecvent infurcit, ritidom subtire, lemn cu alburn si duramen brun, tare, calitativ mediu. Elagaj relativ bun. Inradacinare ramificata.
Arbori de lumina, termofili, mezoxerofili, rezistenti la seceta, euritrofi, calcofili, suporta si soluri argiloase.
Crestere rapida in tinerete dar redusa la varste mai mari. Productivitate medie. Fructificatie anuala abundenta. Regenerare naturala din samanta si din lastari usoara.
Longevitate mica. Nu sufera de boala ulmilor.
Valoare productiva redusa dar valoare ecoprotectiva mare pentru culturi in statiuni cu soluri calcaroase, argiloase si clima secetoasa ca si pe terenuri degradate.
4.2. ARBORETUL
Arboretul este stratul arborilor dintr-o biocenoza forestiera, format din populatia ecologica a unei specii sau din cateva populatii ecologice din specii diferite.
Prin arboret, unii autori inteleg intregul ecosistem forestier ceea ce notional si terminologic nu este adecvat. In unele cursuri de silvicultura se foloseste pentru stratul arborilor termenul de etaj sau se imparte arboretul in mai multe etaje. Pentru a evita confuzia cu etajele de vegetatie, notiune geografica curent utilizata si in silvicultura, se considera arboretul ca un strat al biocenozei forestiere care se poate diviza in plafoane.
Arboretul este principalul strat edificator al biocenozei forestiere care, prin calitatea si elementele cantitative ale populatiei sau populatiilor forestiere componente, ii determina structura si productivitatea. Acest strat, considerat de la varful arborilor pana la varful radacinilor lor celor mai adanci, cuprinde toate celelalte straturi, cel al arbustilor, cel al ierburilor si subarbustilor, cel al muschilor, cel al lichenilor ca si stratul mort al litierei si in parte si solul.
Stratul arborilor este scheletul permanent al biocenozei forestiere, produce peste 95% din biomasa si necromasa si are influenta cea mai puternica asupra restului biocenozei si asupra statiunii.
Starea normala a arboretului este de masiv inchis in care coroanele arborilor sunt alaturate, realizand un coronament cu o acoperire completa (80-100%) a solului. Dar in faze tirzii de dezvoltare (faza de batranete, de dezagregare), in caz de impacturi negative sau de interventii silvotehnice, coronamentul arboretului poate sa nu fie inchis avind acoperiri mai reduse.
Pentru a descrie arboretul suficient de detaliat, evidentiandu-se si populatiile componente, in cadrul lui se diferentiaza „elemente de arboret” adica populatii ecologice de arbori sau parti din aceste populatii ecologice de arbori de varste diferite.
In descrierile parcelare din studiul de amenajare, arboretele se caracterizeaza pe elemente de arboret pentru care se dau toti indicatorii dendrometrici. Acest lucru este necesar si in cazul arboretelor amestecate, pentru care nu se pot da indicatori unici, intrucat populatiile fiecarei specii au indicatori foarte diferiti. Medierea lor pe arboret nu ar reflecta diversitatea acestuia de la care, de fapt, trebuie sa se porneasca cand se stabilesc masurile silvotehnice.
Fiind marele producator de lemn, arboretul a reprezentat de la inceput, principalul obiect al actiunii silvicultorului. Si in situatia actuala, cand pe primul plan trec celelalte functii ale padurii, tot prin actiunea silvicultorului asupra arboretului se pot realiza si acestea.
Data fiind aceasta importanta a arboretului este necesara o analiza mai amanuntita, cu evidentierea caracteristicilor calitative si cantitative de interes pentru silvicultura. Aceste caracteristici sunt:
compozitia arboretului,
structura arboretului,
productivitatea (cresterea) arboretului,
originea arboretului,
provenienta arboretului,
calitatea arboretului,
vigoarea arboretului.
4.2.1. Compozitia arboretului
Compozitia arboretului este inventarul de specii care il compun (reprezenta fiecare printr-o populatie ecologica) si gradul lor de participare.
Compozitia se reda prin denumirea speciei sau speciilor componente cu indicarea gradului lor de participare exprimat in zecimi din volumul arboretului sau din suprafata de baza. De exemplu, compozitia unui arboret format din molid si brad, in care populatia de molid are un grad de participare in volum de 50% iar cea de brad de asemenea de 50%, este notata astfel: 5MO 5BR.
Dupa compozitie arboretele pot fi pure sau amestecate.
Arboretele pure sunt formate fie dintr-o singura populatie cand se considera perfect pure sau dintr-o populatie cu participare de peste noua zecimi si prezenta de putini arbori din alte populatii care, impreuna, au o participare de sub o zecime din volum. Aceste populatii se considera diseminate iar arboretul respectiv este practic pur.
Arboretele amestecate sunt formate din doua sau cateva populatii, fiecare cu o participare de cel putin o zecime din volum. Arboretele amestecate pot fi uniforme, cand populatiile se distribuie regulat pe suprafata, sau neuniforme, cand distributia este neregulata.
Arboretele amestecate pot avea caracter permanent sau temporar (de exemplu amestecul de molid cu scorus este temporar pentru ca la varste mai mari scorusul dispare din amestec avand longevitate mica).
In silvicultura se face distinctie intre compozitia actuala cea pe care o are arboretul la un moment dat si compozitia tel pe care trebuie sa o aiba arboretul in momentul exploatarii in vederea regenerarii lui. Compozitia tel se realizeaza treptat, prin toate interventiile silvotehnice, dar in special prin cele de ingrijire-conducere.
In Romania exista atat arborete pure (de exemplu formate numai din populatii de molid, brad, fag, gorun etc.) dar si multe arborete amestecate (de exemplu amestecurile de fag cu brad sau cu brad si molid, sleaurile adica amestecurile formate dintr-o specie de Quercus cu carpen, tei, frasin, artari, amestecurile de cer si garnita etc.).
4.2.2. Structura arboretului
Structura arboretului este modul de distributie al arborilor din populatiile componente in spatiu, pe dimensiuni, pe varste, pe sexe. In acest sens se vorbeste de o structura spatiala sau pozitionala, de o structura dimensionala, o structura de varste, o structura de sexe.
Structura spatiala sau pozitionala se refera la distributia arborilor pe orizontala si pe verticala.
Distributia pe orizontala poate fi uniforma in arboretele pure si cele amestecate in care arborii din diferite populatii se distribuie regulat pe suprafata dar poate fi si neuniforma in arboretele amestecate in care distributia diferitelor populatii nu este regulata. In cazul arboretelor amestecate neuniforme pot exista:
amestecuri in buchete (2-5 arbori la un loc),
amestecuri in grupe (6-20 arbori la un loc),
amestecuri in palcuri mici (20-50 arbori la un loc),
amestecuri in palcuri mari (peste 50 arbori la un loc).
In legatura cu distributia arborilor din arboret pe orizontala se foloseste si notiunea de consistenta, exprimand starea de desime a arboretului.
Consistenta se poate determina prin:
gradul de inchidere a coronamentului,
indicele de desime a arboretului,
indicele de densitate a arboretului.
Pentru a nu crea confuzii in folosirea termenului de consistenta acesta se va folosi numai pentru a desemna gradul de inchidere a coronamentului, asa cum este utilizat acum curent in productie. Pentru ceilalti doi indici se vor folosi denumirile de indice de desime si indice de densitate.
Inchiderea arboretului (sau consistenta in acceptiunea curenta a termenului) se poate realiza in acelasi plan ca in arboretele echiene pure, sau in mai multe planuri ca in arboretele amestecate si cele pluriene. In manualele de silvicultura existente se folosesc termenii inchidere pe orizontala pentru acelasi plan, inchidere in trepte cand sunt 2-3 planuri, la diferite inaltimi, si inchidere pe verticala cand sunt multe planuri la diferite inaltimi, ca in arboretele pluriene. Deoarece inchiderea se refera totdeauna la acoperirea de ansamblu care se aduce la planul orizontal, prin folosirea termenilor in trepte si pe verticala se creeaza confuzii cu distributia arborilor pe verticala. S-a renuntat, de aceea, la acesti termeni, folosindu-se cei de acelasi plan si mai multe planuri (care sunt toate orizontale in esenta)(figura 4.7.).
Figura 4.7.
Gradul de inchidere a coronamentului inseamna gradul de acoperire a coroanelor arborilor. Daca in arboret toate coroanele arborilor se ating formand un coronament compact, gradul de inchidere este 100% si se noteaza cu 1,0. Gradul de inchidere poate fi insa mai mic si se noteaza de la 1,0 la 0,1. Dupa gradul de inchidere se deosebesc:
arborete cu consistenta plina (1,0),
cu consistenta aproape plina (0,7-0,9),
cu consistenta rarita (0,4-0,6),
cu consistenta mica (0,1-0,3).
Consistenta depinde de fotofilia arborilor, de starea lor de dezvoltare cu varsta, de bonitatea stationala, de diverse vatamari, ca si de interventile antropice.
Indicele de desime este raportul intre numarul de arbori existent la ha si numarul de arbori normal din tabela de productie pentru specia si varsta respectiva.
Indicele de densitate este raportul intre suprafata de baza a arborilor existenti si suprafata de baza normala indicata pentru specia si varsta respectiva.
Distributia pe verticala a arborilor
Intrucat arborii au o dezvoltare mare pe verticala si se inregistreaza la aceeasi varsta deosebiri destul de mari de inaltime, chiar la arborii din aceeasi populatie, dar cu atat mai mult in populatii diferite, stratul arborilor se stratifica pe verticala, deosebindu-se:
arborete bistratificate,
arborete pluristratificate.
Arboretele unistratificate au coroanele arborilor intr-un plafon unic cu extindere pe verticala de maxim 5 m.(figura 4.8.).
Figura 4.8. – Schema arboretelor unistratificate (din Florescu si Nicolescu 1996)
Arboretele bistratificate au stratul arborilor impartit in doua plafoane bine diferentiate in inaltime(figura 4.9.).
Figura 4.9. – Schema unui arboret bistratificat(din Florescu si Nicolescu 1996)
In Romania exista si arborete tristratificate (de exemplu sleaurile cu un plafon superior al stejarilor si frasinilor, unul mijlociu cu specii de amestec principale si unul inferior cu specii de amestec secundare).
Stratificarea arborilor in arboret poate fi naturala, dar si provocata de silvicultor prin lucrarile de conducere.
In arboretele pluriene, in care exista arbori de toate varstele, stratul arborilor nu se poate diferentia in plafoane. Micile grupe de arbori de varste diferite se amesteca intr-o stratificare variata.
Profilul arboretului
Se refera la forma suprafetelor superioare a coronamentului, care poate fi continua, ondulata, dantelata, in trepte (scalara)(figura 4.10.).
Figura 4.10. (din Florescu si Nicolescu 1996)
Chiar in cazul arboretelor pure de aceeasi varsta, unistratificate, arborii nu au aceeasi inaltime, ci, in functie de pozitia lor in coronament, se diferentiaza in cinci clase, denumite clase Kraft (dupa silvicultorul german care le-a descris pentru prima data)(vezi capitolul 5, sectiunea 5.4.).
Structura dimensionala se refera la caracteristicile dendrometrice: inaltimi, diametre, volume, suprafete de baza. Aceste caracteristici, sub forma de medii, stabilite pe baza unui numar suficient de masuratori, nu se dau pe arboret ci pe elemente de arboret. Pentru fiecare asemenea element (care cuprinde o populatie ecologica) se indica:
inaltimea medie notata prin: Im
diametrul mediu notat prin: Dm
suprafata de baza notata prin: G
volumul la ha notat prin: V
cresterea pe an si pe ha notata prin: C
Daca se doreste o informatie mai detaliata, valorile obtinute din masuratori se pot prezenta sub forma de numar de arbori pe clase de valori, de exemplu la inaltimi din metru in metru, la diametru din 2 in 2 sau din 4 in 4 cm, la varste prin intervale de 5, 10 sau 20 de ani etc. Pe baza claselor se pot construi curbe de distributie a valorilor. Pentru elementele de arboret echiene aceste curbe se apropie de curba Gauss. Pentru cele pluriene curbele sunt de tipul Liocourt (progresie geometrica descrescatoare). (figurile 4.11. si 4.12.).
Figura 4.11. – Variatia numarului de arbori pe categorii de diametre in arborete echiene la diverse varste (din Florescu si Nicolescu 1996)
Figura 4.12. – Variatia numarului de arbori pe categorii de diametre in arborete pluriene (din Florescu si Nicolescu 1996)
Structura dimensionala a arboretelor sta la baza planificarii intensitatii interventiilor in arboret pentru a se realiza structurile dimensionale optime, fie pentru obtinerea de productivitati ridicate, fie pentru a asigura functiile ecoprotective pe care trebuie sa le indeplineasca padurea.
Structura varstelor se refera la varsta arborilor din arboret.
Din punct de vedere al varstei arborilor arboretele pot fi:
echiene, cand toti arborii cu aceeasi varsta sau varste intr-un interval mai mic de 5 ani,
relativ echiene, cand arborii au varste intr-un interval de 5-30 de ani,
relativ pluriene, cand arborii apartin la 2-3 generatii la care diferenta de varsta este de peste 30 de ani,
pluriene, cand arborii au toate varstele de la puieti de un an la arbori cu varste foarte mari.
Structura de sexe se stabileste numai in cazul speciilor dioice (plopi, salcii) ca raport intre numarul de exemplare mascule si femele.
4.2.3. Productivitatea arboretului
Este cantitatea de lemn pe care o produce arboretul in unitatea de timp (an) pe unitatea de suprafata (ha). Se exprima prin crestere stabilita tot pe elemente de arboret dar insumata apoi pe arboret, si se refera numai la lemnul trunchiurilor la rasinoase si la lemnul trunchiurilor si a ramurilor la foioase.
Productivitatea (cresterea) silvica nu se refera deci la toata productivitatea biocenozei forestiere care este mult mai mare. Aceasta include atat lemnul trunchiurilor, lemnul ramurilor si radacinilor, frunzele, florile, fructele, semintele arborilor, toata productivitatea de biomasa a celorlalte straturi ale fotocenozei (de arbusti, de ierburi, de muschi, de licheni) cat si productivitatea populatiilor animale, a ciupercilor, a microorganismelor. Ca ordin de marime, productivitatea biocenozei forestiere este de 3 ori mai mare decat cea a lemnului din trunchi.
Dupa productivitate, populatiile specifice, care formeaza arborete pure, se impart in 5 „clase de productie”. Clasa I cuprinde populatiile cele mai productive, clasa V cele mai putin productive. (figura 4.13.).
Figura 4.13.
De exemplu populatiile ecologice de fag din statiuni cu soluri profunde, fertile, ating la 100 de ani inaltimi de 34-35 m si au volume de 750 mc/ha, incadrandu-se in clasa I de productie, pe cand populatiile din statiuni cu soluri superficiale, acide, cu fertilitate scazuta, au la 100 de ani inaltimi de 18-19 m si volum de 260 mc/ha, incadrandu-se in clasa V de productie.
Clasele de productie s-au stabilit pentru arborete pure (unipopulationale) din fiecare specie prin impartirea intregului camp de variatie a inaltimilor in raport cu varsta din toate populatiile ecologice ale speciei in 5 segmente egale.
Tabelele de productie contin toti indicatorii dendrometrici pentru arboretele pure ale fiecarei specii de arbori pe clase de productie si pe varste. In aceste tabele figureaza date considerate normale (medii), ca referinta pentru datele reale, ce sunt culese din arborete de silvicultor. Comparand datele sale reale cu cele din tabele, silvicultorul poate apropia de normal arboretele reale prin taierile pe care le executa.
Pentru aflarea clasei de productie in care se incadreaza un arboret, se stabileste inaltimea medie si varsta populatiei. Acestea constituie intrari in tabela de productie.
De exemplu daca inaltimea medie a unui arboret de fag este de 24 m la 80 de ani aceasta se incadreaza in clasa a III-a de productie.
Odata aflata clasa de productie se pot cunoaste toate elementele dendrometrice pentru arboretul normal, de varsta celui inventariat, (inaltime, diametru, suprafata de baza, volum, numar de arbori, crestere etc.).
4.2.4. Originea arboretului
Poate fi naturala sau artificiala.
Arborete de origine naturala sunt cele in care populatiile (speciile) de arbori sunt stational autohtone, luand nastere din samanta generatiei batrane sau din lastarii (drajonii) formati pe cioatele (radacinile) acesteia, dupa taiere.
Arboretele de origine naturala pot fi:
virgine sau absolut naturale, daca s-au format si au evoluat fara nici o influenta umana,
cvasivirgine sau cvasinaturale, daca influentele umane nu au provocat modificari notabile in compozitia, structura si procesele biocenotice,
naturale cultivate, in care omul a intervenit si intervine prin masuri de gospodarire, dar in care mentin prin regenerare naturala sau artificiala compozitiile stational autohtone.
Arborete de origine artificiala sunt create de om prin semanaturi de seminte culese de silvicultor, ca si prin plantatii cu puieti produsi din aceste seminte sau cu butasi (portiuni de lastari inradacinati sau neinradacinati). Arboretele artificiale pot fi infiintate cu specii corespunzatoare compozitiei naturale a arboretului, din statiunea respectiva, dar si cu alte specii.
Silvicultura romaneasca, ca si cea europeana se orienteaza pe mentinerea si promovarea peste tot unde este posibil a arboretelor naturale cultivate, adica a celor care au compozitii corespunzatoare statiunii si sunt regenerate natural.
4.2.5. Provenienta arboretului
Poate fi din samanta, din lastari de tulpina sau de radacina (drajonii) sau mixta – din samanta si din lastari.
Provenienta este importanta pentru ca arboretele crescute din samanta sunt mai viguroase, mai longevive, mai productive, iar lemnul produs are valoare mai mare.
In Romania majoritatea padurilor de cvercinee a fost regenerata mult timp din lastari. In ultima jumatate a secolului XX s-a intreprins o mare actiune de conversiune (transformare) a lor in arborete regenerate din samanta. Retrocedarea padurilor va determina insa multi proprietari sa revina la regenerarea din lastari mai ieftina si mai simpla. Dar aceasta va cauza insemnate pierderi de productie de lemn atat cantitative dar mai ales calitative si evident pierderi financiare.
Provenienta arboretelor determina regimul silvotehnic (de codru in cazul regenerarii arboretului din samanta, de crang cand regenerarea se face din lastari si de crang compus cand regenerarea se face mixt, din samanta si din lastari).
4.2.6. Calitatea arboretului
Este determinata de proportia de lemn de lucru in trunchiul arborilor. „Lemnul de lucru” este de fapt lemnul utilizabil pentru fabricarea diferitelor produse (furnire, cherestea, paste mecanice sau chimice, produse chimice diverse etc.).
Calitatea arboretului se stabileste vizual apreciind cat din lungimea, deci si din volumul trunchiurilor poate fi folosit ca lemn de lucru. Eventual se apreciaza si ce sortimente (categorii de utilizare) vor rezulta din trunchiuri. Calitatea se stabileste pe populatii specifice si se poate da sub forma de medie pe intregul arboret.
4.2.7. Vigoarea sau vitalitatea arboretului
Este un indicator general al starii sale evaluat dupa aspectul si cresterea arborilor, starea lor de sanatate, acumularea de lemn, rezistenta la impacturi, capacitatea de regenerare.
Se deosebesc dupa vigoare:
arborete cu stare de vegetatie luxurianta, cu acumulare de lemn de peste 10mc/an/ha
arborete cu stare de vegetatie foarte activa, cu acumulari de lemn de 5-10 mc/an/ha
arborete cu stare de vegetatie activa, cu acumulari de lemn de 2-5 mc/an/ha
arborete cu stare de vegetatie lanceda, cu acumulari de lemn sub 2 mc/an/ha
In ultimul timp starea de sanatate, ca expresie a vigorii arboretului, se stabileste dupa gradul de decolorare-defoliere a arborilor in cadrul monitoringului forestier.
Tabelul 4.2.
Clasificarea arborilor dupa gradul de decolorare-defoliere
|
Clasa |
Gradul de decolorare-defoliere |
Proportia de frunze sau ace decolorate sau lipsa in % |
|
Fara decolorare-defoliere | ||
|
Slab decolorat-defoliat | ||
|
Moderat decolorat-defoliat | ||
|
Puternic decolorat-defoliat |
Peste 60 |
|
|
Arbore mort (complet uscat) |
Dupa „Norme tehnice pentru amenajarea padurilor” elementul de arboret reprezinta totalitatea arborilor din cadrul unei subparcele de aceeasi specie, generatie, provenienta. Subparcela fiind separata si pe baza productivitatii inseamna ca in definitia elementului de arboret trebuie inclusa si productivitate.
Este adevarat ca tabelele de productie nu sunt alcatuite pe populatii ecologice ci pe clase de productie. Dar, din moment ce pe baza inaltimii si a varstei se stabileste clasa de productie a populatiei, datele asupra populatiei normale pot constitui o referinta pentru interventiile silvice in populatiile reale.
|
