INTERVENTII SILVOTEHNICE SPECIALE

INTERVENTII SILVOTEHNICE SPECIALE

8.1. INLOCUIREA ARBORETELOR CULTURAL NECORESPUNZATOARE

8.1.1. Categorii de arborete cultural necorespunzatoare

In lunga lor existenta, arboretele sunt supuse la diferiti factori perturbanti naturali - doboraturi si rupturi de vant sau de zapada, uscari din cauza atacurilor de insecte, a secetei, etc., care deregleaza structura si reduce capacitatea lor productiva si protectiva.

Dar si impacturile antropice, cum sunt: taierea arborilor in delict, pasunatul, poluarea, chiar turismul pot avea asemenea efecte. Chiar si interventii silvotehnice necorespunzatoare pot duce la schimbari nefavorabile in compozitia si structura arboretelor. Neexecutarea corecta si la timp a tuturor lucrarilor de ingrijire si conducere ca si de regenerare a arboretelor, poate afecta structura si functionalitatea complexa a arboretelor.

Pentru a da cateva exemple: tratarea arboretelor in regim de crang scade productivitatea si duce la rarirea arboretelor prin uscarea cioatelor epuizate si putrezite. Utilizarea tratamentului    taierilor succesive, pentru regener 747e46h area speciilor de lumina, aflate in amestec cu specii de umbra, duce la eliminarea celor de lumina. Neefectuarea la timp a degajarilor in arboretele de amestec, in care speciile principale sunt stejarii, are ca efect disparitia acestora si formarea arboretelor numai din specii de amestec (carpen, tei, jugastru, etc.). Interventiile prea intensive de conducere pot avea ca efect rarirea arboretelor si intelenirea solului, mai ales in zone uscate. Trebuie amintite si practici anticulturale, cum sunt extragerea pe alese a celor mai valoroase exemplare de arboret, extragerea de arbori sanatosi sub pretextul igienizarii arboretelor, la care se preteaza unii oameni din productie, uneori chiar la indemnul organelor superioare.

In Romania se pot distinge urmatoarele categorii de arborete necorespunzatoare:

Arborete de crang, supuse la un numar mai mare de taieri, adesea rarite din cauza epuizarii, putrezirii sau uscarii cioatelor.

Arborete cu structura de codru regulat care, din motive bine justificate, trebuie sa capete o structura de codru gradinarit.

Arborete de amestec cu compozitie schimbata, din care a disparut specia principala, in general stejarii din sleauri sau stejareto-carpinete, dar si bradul din amestecul de brad cu fag; aceste sunt asa numitele arborete derivate care pot fi partial, dar si total derivate.

Arborete compuse din specii pionere (mesteacan, plop tremurator) instalate natural pe suprafete in care nu s-au regenerat speciile din arboretele existente anterior.

Arborete create artificial, cu specii neadecvate stational sau cu compozitii nedorite (culturi de salcam pe soluri grele sau calcaroase sau pe locul arboretelor valoroase, stational adecvate, culturi de molid sau pin la altitudini mici, culturi de duglas in climat continental, etc.).

Arborete cu compozitie corespunzatoare, dar a caror productivitate s-a redus prin rarire din cauza uscarii arborilor, a pasunatului, a taierilor in delict, etc; este vorba de arborete subproductive. Uneori, gresit, se considera subproductive si arboretele care sunt de productivitate scazuta (clasele IV si V) din cauza bonitatii scazute a statiunii.

8.1.2. Doctrina reconstructiei ecologice a arboretelor necorespunzatoare

Principial, toate arboretele necorespunzatoare trebuie inlocuite cu arborete a caror compozitie, structura, productivitate si capacitate ecoprotectiva sa corespunda telurilor de gospodarire.

In acest sens, poate fi vorba de schimbarea regimului silvotehnic, de modificarea compozitiei arboretului, de inlocuirea arboretelor subproductive.

Silvotehnica ecologica tinde ca, in cazul tuturor arboretelor necorespunzatoare, sa aplice complexe de masuri care sa duca la reconstructia lor prin revenire la compozitii si structuri adecvate stational, care sa valorifice integral potentialul ecologic al statiunii si sa asigure productii ridicate de lemn de valoare, ca si serviciile de mediu necesare. In toate situatiile in care este posibil, se preconizeaza si la revenirea    regenerarii din samanta pentru a crea arborete longevive, superioare din toate punctele de vedere celor regenerate vegetativ.

8.1.3 Operatiuni de reconstructie ecologica a arboreteleor necorespunzatoare

In prezent se folosesc curent urmatoarele operatiuni de reconstructie a arboretelor necorespunzatoare:

conversiunea arboretelor,

substituirea arboretelor,

refacerea arboretelor.

Conversiunea arboretelor este o operatiune de schimbare a regimului silvotehnic, de exemplu inlocuirea arboretelor de codru regulat prin arborete de codru gradinarit. Pot sa apara si cazuri de inlocuire a arboretelor de codru regulat prin cele de crang, a celor de crang prin cele de crang compus, ca si de inlocuire a celor de crang compus prin cele de codru regulat sau codru gradinarit. Din punct de vedere ecologic, conversiunile indicate sunt cele spre arborete regenerate din samanta si cu structuri cat mai diversificate.

In Romania, curent folosite pana acum au fost conversiunile arboretelor de crang la cele de codru regulat si a arboretelor de codru regulat la cele de codru gradinarit. Este posibil ca, in urma crearii micii proprietati forestiere, prin retrocedarea padurilor, sa se produca si conversiunea de la codru regulat la crang.

In Europa, inca din secolul al XIX-lea, s-a trecut, pe scara mare, la conversiunea arboretelor de crang la cele de codru regulat. Pe suprafete mai mici se lucreaza si la conversiunea arboretelor de codru regulat la cele de codru gradinarit.

Substituirea arboretelor este operatiunea de inlocuire a compozitiilor necorespunzatoare a arboretelor prin compozitii adecvate stational sau care sa corespunda telului de gospodarie.

Din punct de vedere ecologic este indicata revenirea, pe cat posibil, la arboretele compuse din specii stational autohtone, adica acele care se gasesc in mod natural in statiunea respectiva. Dar daca telul de gospodarire este altul, se vor folosi specii adecvate stational, adica cele care au adaptari necesare pentru a valorifica potentialul ecologic al statiunii si pot asigura productiile de lemn si serviciile de mediu scontate.

In Romania este vorba despre arborete derivate din cvercete, cverceto-carpinete si sleauri (carpinete, teisuri, ulmete, acerete, etc.), de arborete compuse din specii pionere (mestecanisuri, plopisuri de plop tremurator), de culturi de salcam, de rasinoase, de plopi negri hibrizi instalate in statiuni necorespunzatoare sau in locul arboretelor seminaturale valoroase.

Refacerea arboretelor este operatiunea de readucere a arboretelor subproductive, adica a celor cu compozitii corespunzatoare dar cu productivitate scazuta fata de potentialul stational, sau cu capacitate ecoprotectiva redusa, la un nivel normal de functionalitate.

In Romania sunt multe asemenea arborete mai ales cvercete rarite din cauza uscarii anormale, a pasunatului sau a extragerii arborilor pe alese, a fagetelor depreciate prin introducerea rasinoaselor, sau regenerate partial din lastari, a aninisurilor, plopisurilor, si salcetelor rarite din cauza delictelor sau a uscarii arborilor batrani, etc.

8.1.3.1. Conversiunea arboretelor de crang in arborete de codru regulat

Este o operatiune cu durata diferita care se poate realiza cu tehnologii diferite.

Durata procesului de conversiune poate fi:

lunga, egala cu ciclul de existenta a arboretelor de codru,

medie, cu o durata ceva mai mare decat varsta functionalitatii arboretelor de crang,

scurta, de ordinul catorva ani sau a 1-2 decenii.

Tehnologiile de conversiune de la crang la codru:

Conversiunea lunga se realizeaza prin lasarea arboretului de crang sa atinga ciclul de existenta a arboretelor de codru si apoi prin regenerarea lui naturala din samanta, folosind tratamente adecvate fotofiliei speciilor. Se folosesc numai in cazul arboretelor de crang sanatoase, formate din specii valoroase, care se pot dezvolta fara riscuri pana la varste mari (100-120 ani).

Conversiune medie se realizeaza prin lasarea arboretelor de crang sa atinga varsta fructificatiei, pentru a putea fi regenerate din samanta, folosind tratamente adecvate fotofiliei speciilor.

Si in acest caz numai arboretele de crang sanatoase, compuse din specii valoroase fac obiectul conversiunii.

Este mai indicata decat conversiunea lunga pentru ca arboretul se reinfiinteaza mai repede prin regenerare naturala din samanta.

Atat in cazul conversiunii lungi cat si medii, pe toata perioada existentei arboretului de crang se executa lucrarile de ingrijire necesare si apoi se aplica tratamentul adecvat.   

Conversiunea scurta se face prin aplicarea unui tratament de taieri periodice (taiere rasa, progresiva sau succesiva) si cu reinfiintarea arboretului pe cale artificiala prin semanaturi directe sau plantatii cu compozitii adecvate specificului stational.

Se aplica mai ales in arborete de crang puternic degradate sau formate din specii nedorite, in care nu se poate folosi regenerarea naturala din samanta.

Se pot utiliza tehnologiile de taiere rasa, succesiva sau progresiva pe intreaga suprafata sau in benzi (la margine de masiv sau benzi alterne).

Este modalitatea cea mai rapida de inlocuire a arboretelor de crang cu cele de codru regulat.

Conversiunea indirecta sau dubla se face prin conversiunea arboretului de crang intr-un arboret de crang compus, lasand cateva generatii de rezerve. Dupa ce prima generatie de rezerve a fructificat si a insamantat terenul, se trece la conversiunea arboretului de crang compus la cel de codru regulat printr-un tratament adecvat fotofiliei speciilor.

8.1.3.2 Conversiunea (“transformarea”) arboretelor de codru regulat in arborete de codru gradinarit

In tratatele si cursurile actuale de silvicultura arboretele de codru regulat si cele de codru gradinarit apartin aceluiasi regim – de codru. De aceea inlocuirea unui arboret de codru regulat cu un arboret de codru gradinarit a fost considerata ca inlocuirea unui tratament cu altul si denumita “transformare”.

Intrucat in acest curs, codrul regulat si codrul gradinarit sunt considerate ca regimuri deosebite, trecerea de la arborete de codru regulat la cele de codru gradinarit trebuie denumita si tratata ca o conversiune.

Aceasta conversiune este un proces de lunga durata ce depinde de structura arboretului care urmeaza sa fie supus conversiunii. De exemplu, daca se porneste de la un arboret echien durata poate fi de 100-200 de ani, pe cand in cazul unui arboret relativ echien sau relativ plurien de 100 sau chiar 50 de ani.

Pana in prezent nici in Europa, nici in Romania nu s-a putut realiza o asemenea conversiune completa. De exemplu, intr-un arboret din muntii Jura, dupa 60 de ani de la inceputul conversiunii, nu s-a putut obtine inca o structura tipica de codru gradinarit.

Din punct de vedere tehnic, conversiunea arboretelor de codru regulat la arborete de codru gradinarit este lucrarea silvotehnica cea mai complicata, pentru ca depinde de multi factori si presupune o activitate bine orientata si sustinuta a cel putin 3-5 generatii de silvicultori, cu conditia ca acestia sa ramana la acelasi ocol de-a lungul anilor de serviciu. Aceasta presupune si existenta unui plan orientativ de conversiune pe intreaga perioada, stabilirea de repere permanente in arboretul in care se va lucra, fixate si pe o harta, tinerea unei evidente scriptice a lucrarilor executate si a starii succesive a arboretului, stabilita prin inventarierile periodice de control.

Lucrarile au un caracter diferit dupa starea arboretului supus conversiunii. Exista cateva tipuri diferentiate dupa aceasta stare (Florescu si Nicolescu 1998):

Tipul 1 – arborete pluriene, in general naturale, apropiate ca structura de cea a codrului gradinarit.

Tipul 2 – arborete pluriene, tot in general naturale, cu excedent de arbori grosi si foarte grosi si putini arbori de grosimi mijlocii si subtiri.

Tipul 3 – arborete echiene mai batrane, cu excedent de arbori de grosime mijlocie (cu varsta peste 80 de ani).

Tipul 4 – arborete echiene cu excedent de arbori subtiri (cu varsta de 50-80 de ani).

Tehnica conversiunii

In cazul primului tip se face inventarierea necesara pentru a stabili curba reala a diametrelor si, prin taieri ale arborilor din categoriile de diametre excedentare, se ajunge, treptat, la curba si fondul de productie normal pentru ecosistemul respectiv. Durata conversiunii este relativ scurta (cateva zeci de ani).

In cazul celui de al doilea tip, se face inventarierea necesara si se extrag, cu precadere, arbori foarte grosi, cu coroanele cele mai mari, pentru a cerea spatii de regenerare a arboretului si a da lumina arborilor de diametre medii si mici, dificitari ca numar. Durata conversiunii este mai lunga pentru ca arborii mari trebuie extrasi in mai multe reprize.

In cazul celui de al treilea tip, dupa inventarierea necesara, se extrage treptat excedentul de arbori cu diametre mijlocii, pastrand arborii grosi si creand spatii pentru dezvoltarea arborilor subtiri si pentru instalarea semintisului. Durata conversiunii este lunga (de cel putin 100-150 de ani).

In cazul celui de al patrulea tip se fac rarituri, mai ales in plafonul superior, favorizandu-se dezvoltarea arborilor predominanti, dominanti si codominanti viabili, urmandu-se ca de la primele fructificatii sa se formeze spatii pentru formarea semintisului si dezvoltarea arborilor subtiri. Durata conversiunii este foarte lunga (peste 150 de ani).

In toate cele 4 tipuri extragerile de arbori se fac cat mai dispersat pe suprafata pentru a nu se ajunge la grupe prea mari de arbori echieni.

De asemenea in cele 4 tipuri, concomitent cu normalizarea structurilor, se executa lucrarile necesare de conducere a arboretului, extragandu-se la fiecare interventie si arborii uscati, vatamati, doborati.

Volumul tuturor arborilor extrasi se va incadra in posibilitatea stabilita pentru fiecare tip de arboret din cele mentionate.

Pentru realizarea unui codru gradinarit ideal, cu textura fina, in care pe suprafete mici sa existe arbori de toate dimensiunile, unii specialisti preconizeaza impartirea intregii suprafete in microarborete.

Aceste trebuie sa cuprinda 1-2 arbori cu diametre apropiate de diametrul – limita, mai multi arbori cu diametre mijlocii si grupe de arbori subtiri si de semintis. Microarboretele nu trebuie sa depaseasca 1000 mp (H. Leibundgut din Elvetia propune chiar microarborete de 500-600 mp). Daca suprafata microarboretelor este prea mare, viitoarea textura a arboretului va fi mai grosiera.

Microarboretele trebuie marcate pe teren si fixate pe o harta pentru a le putea regasi la orice interventie.

Si in lucrarile de conversiune la codrul gradinarit se lucreaza pe cupoane. In cazul impartirii arboretelor pe 10 cupoane intensitatea taierilor indicata in normele tehnice este de 10-14% din volum la primele doua taieri, urmand a creste treptat pana la 18% la cele urmatoare.

8.1.3.3 Substituirea arboretelor cu compozitie necorespunzatoare

In Romania, multe din arboretele de sleau (padure de amestec cu specii de stejar, tei, carpeni, frasini, artari), din cauza extragerii preferentiale a stejarilor, dar mai ales din cauza neexecutarii la timp a degajarii stejarilor, au capatat caracter derivat. Aceste arborete sunt formate din specii de amestec (carpen, tei, jugastru, ulm, etc.) fara sau cu foarte putina participare a stejarilor. Din punct de vedere productiv, dar si valoric, sunt necorespunzatoare.

La dealuri si la munte, daca nu s-a instalat mult timp regenerarea naturala a speciilor principale, se formeaza arborete din specii pioniere – mesteacan, salcie capreasca, plop tremurator. Si aceste arborete sunt de mica valoare si, chiar daca pentru un timp pot avea valoare culturala, mentinand mediul forestier pe suprafetele respective, nu sunt corespunzatoare din punct de vedere al valorii productiei.

Sunt apoi destul de multe arborete de cultura cu specii neindicate stational sau care au fost create in statiuni ocupate odinioara de arborete formate din specii autohtone valoroase (de exemplu fagete, gorunete, sleauri). Este cazul multor arborete de salcam instalate pe soluri calcaroase sau argiloase si care de la 10 ani nu mai cresc normal. In silvostepa sunt multe culturi de visin turcesc, ulm, mojdrean, fara stejari. Este si cazul culturilor de molid si pin silvestru la altitudini mici, unde din cauza lemnului spongios se instaleaza frecvent putregaiul de tulpina, se produc usor rupturi cauzate de vant si zapada. Este cazul si al unor culturi de duglas instalate in statiuni cu clima nefavorabila.

In asemenea situatii devine necesara substituirea arboretelor necorespunzatoare cu altele, fie stational autohtone, fie de cultura, dar cu specii stational adecvate sau cu valoare productiva si protectiva ridicata (chiar specii autohtone de valoare).

Tehnica substituirii arboretelor

In Romania au fost folosite doua tehnologii:

taieri rase pe toata suprafata,

taieri rase in benzi alterne.

In ambele situatii se executa substituirea speciilor din vechiul arboret prin semanaturi directe sau plantatii cu speciile necesare fie revenirii la compozitia stational adecvata, fie instalarii unor specii dorite.

Taierile rase pe toata suprafata nu trebuie sa depaseasca 3 ha si sa nu fie alaturate. In acest caz regenerarea se face fara adapost.

Taierile rase in benzi se fac pentru a avea, in primii ani de dezvoltare a culturilor, adapostul lateral al vechiului arboret. Dupa ce s-a realizat starea de masiv a culturilor si dezvoltarea lor pana la stadiul de prajinis, se taie arboretul din benzile de protectie si se face reimpadurirea acestora, de aceasta data, la adapostul noilor arborete.

In tara noastra, in ocolul Dorohoi, silvicultorul O. Rusu a dezvoltat o tehnologie speciala a substituirii carpinetelor prin stejarete cu amestec de carpen, folosind puieti de dimensiuni mari (1,5 m). Dupa taierea rasa a arboretului de carpen, pe intreaga suprafata se planteaza cate 3 exemplare de stejar in 625 nuclee/ha, distantate la 4 m unul de altul. Intre nuclee se produce regenerarea carpenului din lastar si samanta. Stejarul, avand avans de crestere, nu este concurat de ierburi, iar daca lastarii de carpen se dezvolta mai repede, se fac degajarile necesare sau se taie carpenul din nou in crang.

Tehnologia presupune producerea de puieti de talie mare in pepiniera, scoaterea si plantarea lor cu grija in mustul zapezii, urmarirea atenta a dezvoltarii amestecului.

Aceasta tehnologie, aplicata pe suprafete mari in ocolul silvic Dorohoi, permite obtinerea de arborete de stejar (gorun) cu subetaj de carpen in timp scurt cu foarte bune rezultate.

8.1.3.4 Refacerea arboretelor degradate

In Romania exista din ce in ce mai multe arborete necorespunzatoare ca structura (puternic rarite din diferite cauze – uscari, pasunat, delicte) sau de productivitate mai mica decat cea posibila in statiunea respectiva. Aceste arborete nu valorifica integral resursele naturale, dau o productie de lemn redusa si de calitate slaba si nu asigura in suficienta masura nici functiile ecoprotective. Ocuparea terenului cu asemenea arborete inseamna pierderi de venit.

Devine deci necesara inlocuirea lor cu arborete din aceleasi specii, stational adecvate, dar cu structura si productivitate corespunzatoare.

Arboretele degradate se pot reface prin cateva tehnologii:

prin regenerare naturala,

prin regenerare artificiala,

prin completarea structurii.

Refacerea arboretelor prin regenerare naturala se poate face numai daca pe teren exista suficienti arbori fenotipic buni si capabili de fructificatie, care sa asigure suficienta samanta pentru ocuparea intregului teren.

Se pot face lucrari de stimulare a fructificatie prin folosirea de ingrasaminte, se poate favoriza instalarea semintisurilor prin destelenire daca terenul este intelenit sau ocupat de arbusti.

De regula nu se obtine regenerarea pe intreaga suprafata fiind necesare completari prin plantatii.

In refacerea prin regenerare naturala, dupa instalarea semintisului, se fac taieri pentru punere in lumina, fie cu caracter succesiv sau progresiv. Portiunile de teren fara semintis se planteaza cu puieti din aceleasi specii.

Refacerea arboretelor prin regenerare artificiala se face cand arboretul este foarte rar si contine prea putini seminceri buni, sau acestia lipsesc.

Obisnuit, arboretul se taie ras, se curata terenul si se face reimpadurirea prin semanaturi directe sau plantatii cu specia sau speciile care au format arboretul degradat.

Se poate lucra pe parchete mici (maxim 3 ha) cand arboretul degradat este prea rar pentru a oferi protectie sau pe benzi alterne cand se poate conta pe o asemenea protectie.

Refacerea arboretelor prin completarea structurii

Este cazul arboretelor pure formate din specii de stejari care nu au subetajul necesar pentru buna lor dezvoltare, in obtinerea de trunchiuri elagate.

Sub aceste arborete se introduc, prin plantatii, specii de amestec care sa formeze subetajul necesar.

In regiunile mai uscate se foloseste jugastrul, teiul argintiu, in cela mai umede carpenul, fagul. Daca arboretul pur este prea des se poate reduce consistenta pana la 0,8 pentru a da lumina speciei sau speciilor de amestec.

Asemenea lucrari se fac curent in Germania. In Romania se cunosc lucrari de introducere a carpenului sub stejarete pure, in Directia Silvica Mures.

8.2. SCHIMBAREA TRATAMENTULUI

(TAIERI DE TRANSFORMARE

Sub numele de „transformare” se trateaza in cursurile de silvicultura inlocuirea arboretelor de codru regulat prin cele de codru gradinarit ca fiind o schimbare de tratament in cadrul aceluias regim de codru. S-a argumentat in acest curs necesitatea de a considera ca regimuri deosebite codrul regulat si codrul gradinarit. In consecinta, „transformarea” arboretelor de codru regulat la cele de codru gradinarit a fost tratata ca o „conversiune”.

Dar in cazul regimului de codru regulat, ca si a regimului de crang se pot face transformari de arborete prin schimbarea tratamentului.

De exemplu este posibila schimbarea tratamentului taierilor progresive in taieri cvasigradinarite, prin lungirea perioadei de regenerare, reducerea intensitatii taierilor si dispersarea mai mare pe suprafata. Se poate schimba tratamentul taierilor succesive intr-un tratament combinat cu taieri progresive pentru a favoriza regenerarea speciilor fotofile. Este de asemenea posibila transformarea arboretelor de crang in arborete de crang cu rezerve sau de crang gradinarit.

Dar „transformarea” arboretelor de crang in cele de crang compus reprezinta o „conversiune” pentru ca este vorba de schimbarea de regim silvotehnic.

8.3. TAIERI SPECIALE DE CONSERVARE

Taierile speciale de conservare se utilizeaza pentru regenerarea arboretelor cu rol de protectie deosebita, exceptate de la taierile de produse principale, in scopul asigurarii permanentei padurii si a functiilor ei ecoprotective . Au fost introduse prin Normele tehnice pentru alegerea si aplicarea tratamentelor (1988).

Aceste taieri nu reprezinta un tratament nou ci o aplicare speciala, de intensitate foarte redusa a tratamentelor existente (apropiindu-se mai mult de tratamentul cvasigradinarit).

Scopul acestor lucrari este de a asigura, prin regenerarea continua sau periodica, permanenta arboretului si a padurii si a functiilor lor ecoprotective. De acea taierile de regenerare sunt imprastiate pe suprafata si de intensitate mica pentru a nu crea suprafete prea mari de arborete tinere, cu capacitate ecoprotectiva mai scazuta. Prin lucrarile de conservare se urmareste si obtinerea structurii optime pentru functia ecoprotectiva principala, mentinerea unei bune stari fitosanitare, reconstructia eventuala a arboretelor functional necorespunzatoare dar si valorificarea de material lemnos (numai in limita taierilor necesare pentru regenerarea sau constructia arboretului, fara a exista o recolta posibila fixata).

Tehnica taierilor speciale de conservare

Arboretele de parcurs se impart in 7-10 cupoane (cu rotatie corespunzatoare a taierilor). Intensitatea taierilor nu depaseste 6-7% din suprafata de parcurs, dar ca volum este mai mica. Se analizeaza cu atentie starea arboretelor din fiecare cupon in rand si se stabilesc apoi locurile de interventie.

Taierile se fac dispersat pe suprafata acolo unde, sub arbori batrani exisa semintis sau intr-un an (dupa un an) de fructificatie. Marimea ochiurilor nu trebuie sa fie mai mare de inaltimea unui arbore, iar perioada speciala de regenerare in ochi sa fie cea indicata pentru fiecare specie.

Taierile se fac dupa tehnicile taierilor progresive si a celor cvasigradinarite. Daca prin taierile de igiena necesare se deschid ochiuri fara semintis acestea se regenereaza artificial.

Pe toata suprafata se executa si lucrarile de ingrijire si conducerea care sa asigure formarea structurii optime pentru functia principala atribuita arboretelor.

Toate taierile, ca si scoaterea lemnului, trebuie sa se execute cu minimul posibil de vatamari produse semintisului si arborilor in picioare.

Si in cazul taierilor de conservare este indicat sa se marcheze pe teren si pe harta ochiurile de regenerare si data interventiei pentru a nu prejudicia dezvoltarea semintisului.