Universitatea Transilvania Brasov

Facultatea de Silvicultura si Exploatari Forestiere

PROIECT IMPADURIRI

Tema proiectului

Sa se intocmeasca proiectul de executie al lucrarilor de impadurire si reimpadurire a unitatii de cultura foresti 656c27g ere din cadrul U.P. I Valea Pianului, din cadru O.S. Sebes

A. Continutul proiectului, piese scrise

1. Descrierea conditiilor fizice si fitogeografice din I Comarnic

2. Indentificarea si completarea fiselor privind unitatiile de cultura foresti 656c27g era adaptate.

3. Alegerea speciilor, alcatuirea compozitie de impadurit si reimpadurit, regenerare si a schemelor de impadurit,

4. Instalarea si ingrijirea culturilor pana la realizarea starii de masiv.

5. Evaluarea lucrarilor

B. Piese desenate

1. Harta U.P. cu solutiile tehnice adoptate pe U.C.F.

CAPITOLUL I. STUDIUL CONDITIILOR STATIONALE

1.1.Localizare geografica.

Unitatea de productie U.P I Valea Pianului are o suprafat de 4806.5 Ha si este situata in partea sudica a judetului Alba si in intregime in bazinul Vaii Pianu.

Proprietarul si administratorul padurii este Regia Nationala a Padurilor ROMSILVA, prin Directia Silvica Alba-Iulia si ocolul silvic Sebes.

Din punct de vedere morfologic, teritoriul studiat se incadreaza in regiunea dealurilor mijlocii si inalte ale Cugirului si in partea superioara a muntiilor Surianu.

Administratorul padurile se intind pe raza comunei Pianu de Sus (3644.5 ha) si a comunie Sasciori (1162.0 ha) din judetu Alba.

1.2. Conditii geologice si geomorfologice

A. Geologice teritoriul este constiutuit din sisturi cristaline mezo-metamorfice, im partea nordica in zona dealurilor mijlocii apar si roci sedimentare. Principalele roci sunt rocile sedimentare care s-au depus ulterior pe formastiutuit din sisturi cristaline mezo-metamorfice, im partea nordica in zona dealurilor mijlocii apar si roci sedimentare. Principalele roci sunt rocile sedimentare care s-au depus ulterior pe formaiile cristaline si se intalnesc pe dealurile din jurul localitatii si Struncari. Aceste roci sunt alcatuite in princpal din gresii cu intrecalari de nisipuri si marne.

B. Geomorfologie- teritoriul studiat este situat in regiunea dealurilor mijlocii si inalte ale Cugirului si in partea superioara a muntiilor Surianu in bazinul Vaii Pianului, afluent al raului Mures. Unitatea geomorfologica dominanta este versantul ondulat cu energie mare de relief, cu panta medie 20-30 grade

C. Expozitie ca urmare a orientarii generale, imprimate de cursul principal de apa, expozitia predominanta este cea nordica. Expozitia de detaliu ale parcelelor si subparcelelor sunt de cele mai multe ori nord-estice sau nord-vestice.

1.2.1 Hidrologie

Reteaua hidrologica a unitatii de productie este bine reprezentata de paraie cu debit permanent. Principalul parau este Pianu cu afluentii lui: parau Tonii, Leii, Recea, Mirioanei, Macinului.

1.3. Conditi climatice

1.3.1. Regimul termic.

Datele climatice au fost preluate de la statia meteorologica Alba-Iulia , situata la altitudinea de 248 m.

Temperatura medie anuala este de 8-9°C

Tabelul 4. Temperaturile medii lunare si media multianuala in microregiunea studiata

Din analiza datelor prezentate anterior se observa ca se inregistreaza un minim in luna ianuarie (t=-3.3°C) si un maxim in luna iulie (t=20.5°C).

Temperaturile extreme sunt: - maxima absoluta +42°C

- minima absoluta: -28°C.

Perioada bioactiva se manifesta in medie intre 1.03 si 5.12 iar sezonul de vegetatie in medie intre 25.04 si 5.10.

Teritoriul unitatii de productie se inscrie in cadrul climatului continental diferentindu-se doua zone climatice distincte:- districtul I B p.f cuprinde regiunea deluroasa pana la cca 800 m cu un climat moderat de dealuri

- districtul IV .c la peste 800m, cu un climat de munti mijlocii.

1.3.2. Regimul pluviometric

Cantitate medie multianuala este de 600-700 mm mai mica (500-600 mm) in zona colinara si mai mare (700-750 mm) in zona premontana.Cantitatea maxima de precipitatii este de 260mm si sunt mai mari in sezonul cald datorita umezelii relative mai ridicate a atmosferei si a intenselor procese colrctive. Primele ninosrii se produc spre mijlocul lunii octombrie, la altitudini inalte si spre sfarsitul lunii noiembrie in zona colinara. Numarul anual de zile cu zapada este de 40-60, iar cele cu ninsoare de 20-25. Grosimea stratului de zapada incepe de la 10-20si ajunge la 60 in zona montana.

Tabelul 5. Valorile medii lunare si anuale ale precipitatiilor

Regimul anual al evapotranspiratiei este influentat direct de regimul temperaturii aerului si a suprafetei active, in raport cu care inregistreaza un maxim in perioada calda a anului si un minim in cea rece, de regimul precipitatiilor, de rezerva de apa din sol, de adancimea panzei freatice, de tipul de vegetatie, de caracteristicile solului, de viteza vantului, de activitatea umana. Perioada de seceta apare de prin luna aprilie si continua pana la inceputul lunii octombrie cu o seceta mai accentuata in luna iulie unde P=68.4 iar ETP=131.

1.3.3. Regimul eolian

Pentru caracterizarea regimului eolian, sunt prezentate in continuare valorile medii ale frecventei si vitezei vantului.

Tabelul 7. Valorile medii ale frecventei si vitezei vantului pe directii

Frecventa vantului pe directii (%)

Viteza vantului pe directii (m/s)

numar de zile cu vanturi depasind 11 m/s: 18

numar de zile cu vanturi depasind 17 m/s: 2, 7

Cu ajutorul acestor date s-au intocmit urmatoarele doua grafice (roza vanturilor):

Din cele doua tabele si grafice se poate observa ca vanturile cele mai frecvente sunt cele din vest si sud-vest. In cea ce priveste viteza vanturilor se observa faptul ca cele din nord-est si sud-est sunt cele mai puternice, dar nu au produs doboraturi si nici rupturi pe teritoriul U.P.-lui. Datorita contrastelor de temperatura si presiune, ce apar datorita conditiilor locale de relief se formeaza: briza de vale (ziua) si briza de munte (noaptea).

Sinteza climatica

Indicele de ariditate lunar si anual:

Incadrarea in raionarea climatica:

dupa sist. Köppen: D.f.b.x.

1.4. Analiza conditiilor edaflce

La actuala revizuire a amenajamentului, studiul pedologie s-a facut prin cartari stationale la scara mijlocie.

Astfel, pe suprafata unitatii de productie s-au efectuat un numar de 29 profile de sol.

Situatia solurilor din cadrul unitatii de productie, pe clase, tipuri si subtipuri, precum si suprafata ocupata de acestea sunt prezentate in tabelul urmator (tabelul nr.9)

Tabelul 9. Repartitia suprafetei U.P. I Comarnic pe tipuri si subtipuri de sol

Solul brun-eumezobazic

Apartine clasei Cambisoluri, avand drept orizont de diagnoza orizontul Bv (cambie) cu gradul de saturatie in baze mai mare de 55%. Acest tip de sol are o raspandire mare in Carpatii Orientali, in zona montana inferioara si mijlocie. Substratele pe care s-a format sunt bogate in minerale calcice si feromagneziene ; relieful este variat, cu drenaj extern bun, pe versanti usor sau moderat inclinati. Climatul D.f. este favorabil, cu precipitatii suficiente tot timpul anului si cu indicele de ariditate l_ar > 35.

Orizonturile minerale care alcatuiesc profilul sunt: Ao-Bv-C. Debazificarea este in general slaba, iar migrarea pe profil a coloizilor organo-minerali este impiedicata, la fel si diferentierea texturala pe profil. Textura variaza intre luto-nisipoasa si nisipo-lutoasa. Structura este grauntoasa in Ao, slab sau moderat dezvoltata in Bv. Proprietati fizice, fizico-mecanice, hidrofizice si de aeratie favorabile. Humus relativ bogat in azot. Reactie slab-moderat acida ( pH = 5.8 - 6.5).

Solul brun-eumezobazic, datorita insusirilor favorabile, are o fertilitate naturala buna, fagul realizand pe acest tip de sol productivitati mijlocii si, mai rar, superioare. Fertilitatea mai scazuta din unele parcele se datoreaza volumului edafic mic sau pantei mari a versantilor.

Solul brun acid

Ocupa 6% din suprafata unitatii de productie si face parte din clasa cambisoluri. Aceste soluri se definesc prin prezenta unui orizont, avand volum edafic mai mic de 55% si cel putin in partea superioara, culori cu crome si valori maimari sau egal cu 3.5 la materialul umed.

Aceste soluri s-au format pe roci acide, de tipul sisturilor cristaline, gresiilor.

Solul brun acid are profilul Ao-Bv-C sau R. Orizontul Ao are o grosime de 20-30 cm si culoare brun deschisa. Orizontul Bv are grosimea de 50-60 cm, culoare bruna cu noante galbui, cel putin in partea superioara. In continuare se gaseste un orizont C sau R. In partea superioara prezinta neoformatii biogene, iar la nivelul norizontului Bv pete slabe de oxizi si hidroxizi de fier hidratati.

Textura solurilor brun acide este mijlociu grosiera pana la mijlocie, nediferentiate pe profil, iar textura grauntoasa Ao si poliedrica in Bv.

Au un continut redus de humus, alcatuit in special din acizi fulvici., dar cu o cantitate de materie organica de pana la 20-25%.

Valoarile pH sunt cuprinse intre 4.5 si 5.

Solul brun luvic

Aceste soluri se definesc prin orizonturile El si Bt avand orice culoare si crome cu valorii mai mari sau egale cu 3.5 la materialul in stare umedacel putin in interiorul elementelor structurale si cel putin in primul suborizont.

Profilul solului este Ao-El-Bt-C. Orizontul superior este deschis la culoare si sre grosimi de 10-20 cm. Orizontul El gros de 10-20 cm, are o culoare mai deschisa decat primul.

Orizontul bt este gros, uneori peste 100 cm si prezinta nuante galbui, cel putin in unul din suborizonturi. Are o textura diferita pe profil in Ao, textura este mijlocie la nivelul orizontului El, continutul de argila se micsoreaza iar in Bt continutul de argila creste.

Acest sol are un regim hidric defectuos, apa din precipitatii strabte usor orizonturile superioare si greu pe cele argiloiluviale. Con. Cotinutul in humus este de cca 2%. Volumulfiziologic poate cobora sub 50% iar pH sub 5.

1.5.Caracterizarea stationala

In tabelul urmator (tab. nr.10 )sunt prezentate tipurile de statiune si proportia lor de participare in cadrul unitatii de productie studiate: U.P I Valea Pianului

Din analiza datelor prezentate in tabelul nr. 10 se constata ca cele mai raspandite tipuri de statiune din U.P I Valea Pianului sunt :

Montan premontan de fagete Bi, brun edafic mic cu Asperula Dentaria ce ocupa o suprafata de 251.5ha (5%).

Montan de amestec, Pm, brun edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria, cu o suprafata de ha

Deluros de fagete Bm, podzolit edafic mijlociu cu Festuca ce ocupa o suprafata de 384.9ha (8%).

in cazul unitatilor amenajistice luate in studiu (cele incluse in planul decenal de aplicare a tratamentelor), situatia tipurilor de statiuni este prezentata in tabelul nr. 11.

CAP II. Identificarea si caracterizarea unitatilor de cultura forestiera(U.C.F.)

2.1.Categorii de terenuri de impad-reimpad

A1 terenuri descoperite sau practic lipsite de semintis utilizabil, care cuprind:1-poieni si goluri neregenerate din cuprinsul padurii sau terenuri preluate in fondul forest.destinate impaduririi.

A2 suprafete descoperite in urma unor calamitati(incendii,desradacinnari-rupturi de vant,uscari in masa).

A3    suprafete(parchete)rezultate in urma exploatarii prin taieri rase,prevazute a se regenera pe cale artificiala.

B    Suprafete (parchete) rezultate in urma exploatarii.

B1 arborete derivate provizorii(plopisuri,carpinete..)

B2 arborete slab productive care nu se pot regenera pe cale naturala.

B3    arborete in care sunt necesare lucrari de ameliorare in scopul imbunatatirii consistentei si sau compozitiei.

C Suprafete incomplet regenerate pe cale naturala.

C1 arborete parcuse cu taieri de regenerare sub adapost

D    alte suprafete

D1 completari in plantatii sau semanaturi directe

D2 terenuri aflate in folosinta temporara la alti detinatori si reprimite pt.a fi reimpadurite.

2.2 Incadrarea U.C.F-urilor pe categorii de terenuri de impadurit

Terenurile de reampadurit sunt sistematizate in raport cu natura folosintei loranterioare si cu specificul vegetatiei lemnoase. Sunt diferentiate patru categorii de terenuri.

A-   Terenuri lipsite de vegetatie lemnoase sau de semintis utilizabil.

B-    Terenuri ocupate cu arborete necorespunzatoare economic, aflate in curs de expolaatre sau planificate la expolatare, in vederea inlocuirii lor.

C-    Terenuri incomplet regenerate pe cale naturala sau artificiala.

D-   Terenuri ocupate de arborete cu consistenta subnormala in care se impun lucrari de impadurire pentru realizarea densitatii minime la Ha.

Necesitatea si oportunitatea intreventiei cu lucrari de impadurire

In cuprinsul fondului forestier sunt numeroase situatii in care interventia pe cale artificiala pentru instalarea padurii apare unica solutie: in cazul poienilor, arboretelor calamitate, arboretelor supuse taierilor rase, interventiei cu lucrari de impadurire si in cazul arboretelor supuse tratamentelor bazate pe regenerare naturala, in scopul realizarii optime pe intreaga suprafata si a ameliorarii structurii compozitionale a vitorelor .

Esalonarea interventiilor lucrarii de regenerare artificiala in cadrul U.C.F-urilor

Planificarea lucrarilir de impadurire se intogmeste pe o perioada de 10 ani . La intogmirea planului de esalonare a lucrarilor de regenerare s-a tinut seama de categoriile de terenuri de impadurit in care au fost incadrate suprafetele planificate la lucrari de regenerare artificiala. La aceste planificari sa luat in considerare urmatoarele ordine de prioritate:

suprafete ocupate de semintis instalat natural sau artificial prin lucrari de impadurire, care are insa densitate necorespunzatoare

suprafetele de arborete supuse taierilor rase, in care reampadurirea trebuie sa se faca imediat dupa executarea lucrarilor de exploatare si eliberarea suprafetelor de material lemnos.

suprafete lipsite de padure prevazute pentru a fi impadurite

terenuri ocupate de arborete degradate, slab productive

In majoritatea cazurilor interventia cu lucrari de impadurire se realizeaza intr-o singura etapa. Suprafata parcelei se imparte in parchete cu suprafete avand marimile stabilite in functie de reglementarile in vigoare.

Cap. 3 Alegerea si asocierea speciilor

3.1 Principii privind alegerea si asocierea speciilor

Pentru alegerea speciilor si asocierea lor se au in vedere cele 5 principii :

Principiul polifunctionalitatii;

Principiul conservarii biodiversitatii plantelor;

Principiul compatibilitatii;

Principiul flexibilitatii;

Principiul economic.

1.Principiul polifunctionalitatii

reprezinta functiile pe care le indeplineste vegetatia lemnoasa;

-speciile lemnoase instalate in apropierea culturilor agricole, exercita rol de protectie a acestora, reducand viteza vantului, contribuind la mentinerea umiditatii relative mai ridicate;

-speciile lemnoase arborescente dar mai ales arbustive, din jurul cabanelor, de-a lungul potecilor, ori a apelor curgatoare, ademenesc vizitatorii la plimbari pentru incantarea priviri, precum si inspirarea aerului bogat in oxigen.

2.Principiul conservarii biodiversitatii plantelor

flora lemnoasa a tarii noastre se caracterizeaza printr-o exceptional biodiversitate, datorata marii varietati a conditiilor stationale;

-avem peste 100 de specii arborescente forestiere , dintre care 60 sunt autohtone;

-importanta acestora este existent unei puternice corelatii intre aceasta mare diversitate si stabilitatea si eficacitatea functional a ecosistemelor.

3.Principiul compatibilatii

compatibilitatea intre diferitele specii lemnoase si intre cerintele speciilor lemnoase si conditiile stationale;

-pornind de la factorul de mediu, se va intocmi nomenclatura speciilor ce pot vegeta in conditiile respective;

-se studiaza tipurile natural fundamentale de padure, importanta acordandu-se si tipului de statiune, care exprima bonitatea acestuia fata de anumite specii;

-compatibilitatea speciilor nelocale cu statiunea, se poate aprecia analizand rezultatele obtinute in culture experimentale, executate anterior,

4.Principiul flexibilitatii

-presupune ca specialistul in silvicultura sa incerce sa conduca in maniera cea mai fiabila sic ea mai flexibila posibil, ecosistemele de care raspunde;

-arboretele create prin compozitie, structura arboretelor si securitatea gestiunii, vor trebui sa lase cale libera unui maxim de optiuni posibile, in scopul de a permite adaptari ulterioare.

5.Principiul economic

-pentru instalarea unor specii lemnoase arborescente sau arbustive se impune evaluarea lucrarilor aferente, pe de o parte si de pe alta parte beneficiile realizate;

-se vor planta puietii de talie mica, semimijlocie sau mijlocie ori cu radacini nude, mult mai ieftini apartinand speciilor cu crestere rapida, care realizeaza curand starea de masiv, astfel incat costul lucrarilor de intretinere a solului sa nu afecteze in final.

3.2 Alegerea speciilor

Pentru alegerea speciilor care vor fi folosite la impadurirea sau reimpadurirea anumitor suprafete se au in vedere caracterele si importanta acestora.

Speciile alese pentru impadurirea-reimpadurirea unitatii de productie avand in in vedere conditiile stationale sunt : bradul, molidul, fagul si paltin de munte.

Fagus sylvatica – fagul

Arbore de marimea I, bine reprezentat in tara noastra (circa 31% din suprafata padurilor), alcatuind arboreta pure sau in amestec cu bradul, molidul. Se intinde de la dealuri joase (300-350 m) pana la 1200-1400 m altitudine.

Manifesta cerinte mari fata de umiditatea, evita teritoriile bantuite de ingheturi, geruri sub -30sC. Temperament pronuntat de umbra. Este pretentios fata de sol, nu vegeteaza bine pe soluri prea umede sau prea uscate, pe soluri argiloase, pe solurile din luncile raurilor, expuse inundatiilor.

Importanta : Jirul este consumat de mistreti. Miezul contine 15-17% un ulei gras ce poate fi utilizat in alimentatia oamenilor si o substanta – fagina- care, consumata in cantitate mare este toxica, provocand ameteli si dureri de cap. Ramurile se pot folosi ca frunzare. Masivele de fag sunt in timpul verii, umbroase, racoroase, fiind preferate ca specii cu interes cinegetic.

Quecus petraea – Gorun, Gorun comun.

Sunt arbori de marimea I.In tara noastra specia detine suprafete paduroase cu o pondere de 10%.

Gorunul prefer un climat de tranzitie ,de la cel atlantic la cel continental,cu amplitudini mai restranse intre sezonul hibernal si cel estival.

Realizeaza cresteri remarcabile pe soluri brune eumezobazice,slab pana la puternic podzolite,de pe gresii,sisturi cristaline.

Lemnul gorunului este foarte apropiat de al stejarului ,ca valoare si posibilitati de utilizare ,fiind foarte rezistent ,durabil in aer ,apa si sol ,apt pentru constructii,foarte apreciat in industria mobile.

3.3 Compozitii de impadurire

Pentru realizarea compozitiilor de impadurire se au in vedere compozitia tel si compozitia de regenerare.

Prin compozitia-tel se intelege asocierea si proportia speciilor din cadrul unui arboret, care imbina in modul cel mai favorabil exigentele ecologice ale speciilor din cele mai valoroase proveniente, cu cerintele social economice, in momentul final al exigentei lui. Trebuie realizate prin masuri silviculturale intreprinse de la intemeierea arboretului si pana la varsta exploatabilitatii acestuia.

Compozitia de regenerare reprezinta ponderea speciilor principale in cultura create, provenite din regenerarea naturala si a celor introduce artificial; este cel mai important pas pe calea stabilirii compozitiei –tel.

Speciile forestiere se grupeaza in 3 mari grupe:

Specii principale;

Specii de ajutor;

Specii de protectie a solului.

Speciile principale – participa in proportia cea mai mare, au lemn de calitate superioara. Se imparte in :

-specii principale de baza – participa intre 33-34% si 80-90%;

-specii principale de amestec – participa intre 10-20 (25)% si 30-35%.

Specii de ajutor – are rolul de a stimuli cresterea speciilor principale de baza si amestec, sunt de marimea a doua (20-25%).

Specii de protectie a solului – sunt reprezentate de arbusti 10-25%, in conditii extreme poate ajunge pana la 50%.

3.4. Scheme de impadurire

Schema de impadurire indica dispozitivul de amplasare pe teren a speciilor din cimpozitia de impadurire, precum si numarul de puieti pe unitatea de suprafata (la ha.).

Factorii care influenteaza alegerea unei scheme pot fi de natura silvobiologica, ecologica, tehnico-economica. In general, numarul de puieti sau de cuiburi (vetre) la hectar, variaza in functie de caracteristicile specie principale, de etajul sau zona de vegetatie, bonitatea statiunii, tipul de cultura si categoria de terenuri (goale, completarea regenerarilor natural).

La adoptarea schemelor de impadurire s-a urmarit ca distantele dintre randurile de puieti sa fie mai mari decat cele de pe rand. Se recomanda trecerea de la plantarea in dispositive in patrat la dispositive in dreptunghi intrucat acestea prezinta o serie de avantaje : se realizeaza mai repede starea de masiv pe randurile de puieti, se pot executa si urmarii mai usor si se creeaza conditii pentru mecanizare lucrarilor de intretinere, lipsurile inregistrate in culture creaza spatii goale mai reduse, se asigura inca de la instalare accesibilitate mai buna in arboret, care se mentine si in fazele de scoatere a materialului lemons din lucrarile de ingrijire a arboretelor.

Pentru aplicarea schemelor in regiunile de deal si munte, datorita configuratiei terenului nefiind posibila realizarea unor dispositive regulate de plantare sau semanare, se va urmari ca prin folosirea numarului prevazut de puieti prevazut la hectar sa se asigure impadurirea intregii suprafete, speciile principale de amestec introducandu-se in biogrupe de 30-50 exemplare. In aceste regiuni plantatiile se mai pot executa si in randuri, amplasate pe curba de nivel.

Ca regula generala speciile principale sunt grupate de regula in grupe pentru a evita efectul negetiv al concurentei, iar speciile secundare si pentru protectia si ameliorarea solului, dimpotriva se asociaza intim cu speciile principale pentru a-si atinge rolul cultural atribuit prin introducerea lor in compozitia de impadurire.

Asocierea grupata a speciilor principale se poate realize in biogrupe sau in benzi. Se realizeaza asocieri in buchete (cu suprafata intre 20 si 100 m²), grupe (100-400m²) si palcuri (cu suprafata mai mare de 400m²).

Asocierea in benzi alcatuite din randuri continue a speciilor principale, se adopta pe terenuri relative plane si orizontale sau putin inclinate.

Dispozitivul de amplasare precizeaza prin distante locul de amplasare a materialului de impadurire pe terenul de impadurire. Dispozitivul adoptat poate fi regulat sau neregulat.

Dispozitivele regulate de instalare se recomanda oriunde este posibil deoarece permit distribuirea uniforma a materialului de impadurire pe suprafata de impadurit, usureaza executia mecanizata a lucrarilor de instalare si de ingrijire a culturilor si asigura o mai mare omogitate a inchiderii masivelor. Aceste dispozitive sunt : dispozitive in patrat, dreptunghi si in parallelogram sau chincons.

Pentru unitatile luate de noi in considerare v-om folosi dispozitivul de amplasare in dreptunghi.

Dispozitivul in dreptunghi distantele intre randuri sunt mai mari decat distantele pe rand intre locutile de plantare sau semanare. Dispozitivul asigura mai din timp inchiderea partiala a masivului in lungul randurilor sau a unor benzi (constituite prin gruparea a 2-3 randuri)dispuse la distante mai mari precum si accesibilitatea usoara in culturile tinere.

Cap. 4 Pregatirea terenului si lucrarea solului

4.1 Pregatirea terenului

Culturilor forestiere instalate artificial se urmareste sa le se asigure de la inceput conditii cat mai bune de vegetatie, astfel ca reusita acestora sa fie cat mai buna, iar prin acumulari sustinute de biomasa ale puietilor, inca din primul an, sa se asigure depasirea perioadei critice, de crestere individuala, in cel mai scurt timp.

Lucrarile frecvente de pregatire a terenului in fondul forestier sunt : curatirea resturilor de explotare si inlaturarea bolovanilor si grohotisului; indepartarea totala sau partial a vegetatiei ierbacee si lemnoase; scoaterea si transportul cioatelo si nivelarea terenului; indepartarea apei in exces.

Curatirea locurilor de plante de resturi de exploatare presupune indepartarea de pe acestea a resturilor de material lemons ramase in urma exploatarii.

Daca este cazul, curatirea terenului de pietre si bolovani se executa, de asemenea manual si se rezuma de regula numai la locurile de plantare.

Inlaturarea vegetatie ierbacee se face inainte sau concomitant cu executarea lucrarilor de pregatire a solului, suprafata minima pe care trebuie aplicate astfel de lucrari fiind egala cu suprafata efectiva de pregatire a solului.

In conditii fitoclimatice mai putin favorabile culturilor forestiere, combaterea vegetatiei ierbacee nedorite se executa pe intreaga suprafata, inainte de pregatirea solului. Cand pregatirea solului se face partial in fasii, cu mijloace mecanizate, combaterea vegetatiei se limiteaza la suprafata benzilor respective. Atunci cand pregatirea solului se face chiar localizat pe suprafete mici (tablii sau vetre), inlaturarea vegetatiei ierbacee se face chiar inaintea mobilizarii solului.

Curatirea terenului de vegetatie lemnoase se executa anterior pregatirii solului si intalarii culturilor si presupune inlaturarea resturilor vegetatiei lemnoase anterioare.

Scoaterea cioatelor si nivelarea terenului se impugn in anumite terenuri plane sau usor inclinate din regiunea de campie sau in lunci, in lucrarile de refacere sau substituire a arboretelor necorespunzatoare.

4.2 Lucrarea solului

Pregatirea solului in vederea instalarii culturilor forestiere se poate face pe toata suprafata sau partial.

Lucrarea solului pe toata suprafata se recomanda in cazul terenurilor plane, orizontale, sau cu inclinare usoara (pana la 10s), cu soluri intelenite si tasate, din zonele deficitare in precipitatii, situate in zona de campie.

Prin desfundare stratul de sol din terenul de impadurit este dislocate, rasturnat, maruntit si afanat pe toata adancimea supusa procesului de lucrare. Aceasta operatie se executa cu mijloace mecanizate, prin aratura, utilizand pluguri forestiere de diferite tipuri si marimi. Desfundarea este urmata de grapare, in vederea afanarii solului la suprafata si maruntirii bulgarilor mai mari.

Pe langa desfundare si grapare, pregatirea solului pe toata suprafata presupune in anumite terenuri si aplicarea unor operatii auxiliare precum cojirea si maruntirea telinei,dezmiristirea, frezarea sau cultivatia.

Lucrarea partiala a solului este recomandata pentru toate terenurile de impadurit unde lucrarea integral nu este strict necesara. Lucrarea partial a solului se aplica frecvent in zonele de deal si de munte, unde terenul este de regula accidentat. Chiar si in cazul unor terenuri plane si cu panata redusa, se recomanda tot lucrarea partiala a solului daca acesta este slab inierbat. Avantajele acestui mod dce pregatire constau in faptul ca nu necesita inalturarea arborilor si a cioatelor si reduce pericolul declansarii eroziunii accelerate.

Lucrarea partiala a solului se poate face sub forma unor fasii (benzii), tablii sau vetre. Suprafata de sol efectiv lucrata depinde de marimea acestor portiuni si de desimea lor, reprezentand intre 12% si 75% din suprafata totala a terenului de impadurit.

Cap. 5 Instalarea culturilor forestiere

5.1 Metode de instalare a vegetatiei forestiere

5.1.1 Instalarea culturilor prin plantatii

Plantarea presupune utilizarea puietilor ca material de impadurire, este metoda de impadurire utilizata cel mai frecvent in tara noastra, in peste 98% din suprafata impadurita anual.

Avantajele instalarii speciilor lemnoase prin plantatii:

Puietii asigura in multe situatii o mai buna reusita a culturilor, inca din primul an de la plantare;

Culturile sunt mai rezistente la adversitati decat cele abtinute prin semanaturi directe, datorita dimensiunile puietilor folositi la plantare comparative cu ale plantulelor rezultate prin semanaturi directe;

Plantatiile se pot face in cele mai variate conditii stationale, pe terenuri inclinate in zone aride, pe terenuri expuse radiatiei solare, in statiuni reci si vantuite, pe terenuri cu vegetatie ierbacee foarte abundenta;

Se realizeaza economie de seminte, comparative cu semanaturile directe;

In primul an de la instalare, puietii plantati sunt foarte rar expusi desosarii, comparative cu cei obtinuti prin semanaturi directe;

La multe specii, plantarea se realizeaza usor si asigura o buna reusita;

Unele specii nu se pot instala prin semanaturi directe, recurgandu-se frecvent la plantatii ;

Completari realizate in culture executate anterior, la care procentul de reusita si mentinere este nesatisfacator, se fac numai cu puietii, inclusive in cazul speciilor instalate initial prin semanaturi directe (brad, fag, cvercinee).

Dezavantajele instalarii speciilor lemnoase prin plantatii :

Transplantarea puietilor reprezinta un moment critic in viata acestora, in primul rand prin dezechilibrul fiziologic ce poate apare intre capacitatea de absortie a apei din sol si transpiratia;

In timpul manipularii de la scoaterea din pepiniera la plantarea in terenul de impadurit puietii pot fi vatamati mechanic, producandu-li-se uneori rani. Deosebit de periculoase sunt ranile din dreptul coletului care constituie, adeseori, locul de patrundere a sporilor de ciuperci, mucegaiuri;

Plantatiile sunt mai costisitoare comparativ cu semanaturile directe, ca urmare a pretului puietilor, a timpului de plantare mai mare decat cel necesar semanaturii directe.

In functie de modul in care sunt incorporate radacinile puietilor in sol, modul de prezentare a radacinilor si particularitatile terenului de impadurit, in tara noastra se aplica mai multe procedee de plantare :

1.Plantarea in gropi a puietilor cu radacina nuda este cel mai des utilizat, fiind aplicat chiar pe terenuri lipsite de sol daca se recurge la pamant de imprumut. Procedeul permite plantarea tuturor categoriilor de puieti, cu talie mica sau mare, cu radacini nude sau protejate.

Gropile de plantat au forma prismatica sau cilindrica si dimensiuni correlate cu marimea si forma sistemului radicelar al puietilor. In cazul unor soluri textural mai grele, compacte sau tasate, se recomanda executarea unor gropi supradimensionale.

Dupa adancimea lor, gropile se impart in 3 categorii : normale (0,3-0,4 ) destinate plantarii puietilot de talie mijlocie si semimijlocie; mijlocii (cu adancimea de 0,4-0,9m), recomandate la plantarea puietilor de talie mijlocie si adanci (de peste 0,9 m) in cazul transplantarii de arbori cu ballot de pamant in spatii verzi, respective in fondul forestier, pentru plantarea sadelor lungi de salcie. In lucrarile curente de impadurire, dimensiunile gropilor sunt de 30x30x30cm pentru puietii de talie mica; 40x40x40cm pentru puietii de talie semimijlocie si mijlocie si de 60x60x60cm, la puietii de plopi euramericani.

In regiunea de munte si deal, unde frecvent nu se recurge la pregatirea anticipata a solului, saparea gropilor este precedata de amenajarea vetrelor. Pentru protejarea puietilor, pe terenuri in panta se recomanda amplasarea vetrelor, cand este posibil, la adapostul unor cioate.

2.Plantarea in despicatura a puetilor cu radacina nuda, presupune introducerea radacinilor puietului intr-o fanta deschisa in sol cu diverse unelte fiind un procedeu simplu si expeditiv.

Prin adunarea si presarea pamantului pentru inchiderea despicaturii, radacinile puietilor sunt dispuse diferit de dispunerea normal din pepiniera, frecvent intr-un singur plan, sub forma de evantai.

Acest procedeu se practica destul de rar in conditiile din tara noastra, datorita neajunsurilor pe care le are, in special legate de modul de dispunere a sistemului radicelar in despicatura efectuata in sol.

Pentru plantarea manuala in despicatura, cele mai utilizate unelte sunt: plantatorul, sapa forestiera si cazmaua.

3.Plantarea puietilor cu radacini protejate

Desi puietii cu radacini protejate sunt mai scumpi decat cei cu radacini nude , ei sunt cei mai recomandati pentru impaduririle pe terenuri cu conditii grele de vegetatie. In procesul de plantare, radacinile puietilor raman in pozitie naturala si intr-o legatura nederanjata cu solul sau mediul fizic in care au crescut. Puietii de adapteaza usor si repede la noile conditii de viata din terenul de impadurit.

Puietii cu radacini protejate se planteaza de obicei in gropi echivalente ca forma si marime cu balul de pamant sau recipientul in care se gasesc radacinile. Pentru plantarea puietilor de talie mica cu radacini protejate de balul de pamant, la saparea gropilor se recomandat utilizarea acelorasi unelte folosite la recoltarea puietilor din pepiniera ( cazmale cu lame curbate sau de forma unor clesti cilindrici). In cazul puietilor containerizati, gropile se executa cu cazmale cilindrice sau tronconice de forma si marimea corespunzatoare recipientului.

5.2 Insusirile calitative ale puietilor si/sau semintelor

Puietii au provenienta locala, pepiniera din cadrul O.S. Comarnic. Folosim puieti de brad, molid, ,paltin de munte, fag,cu totii fiind de talie mica. Nu folosim ca tehnica de impadurire semanaturile directe deoarece consumul de seminte este mare iar dupa rasarirea plantulelor este necesara plivirea si mulcirea. In consecinta folosim puieti de fag de talie mica pentru ca se reduce chieltuieli la intemeierea culturilor.

5.3Perioada de plantare

Plantarea puietilor se face in timpul repausului vegetative, toamna dupa lignificarea lujerilor anuali, sau primavara, pana la desfacerea mugurilor. In timpul iernii puietii se pot planta numai in perioadele de dezghet cand temperaturile inregistreaza continuu pe perioada plantarii valori de peste 5s

In zonele de deal si de munte, sezonul cel mai favorabil pentru executarea plantatiilor este primavara devreme, imediat dupa topirea zapezii, dezghetarea si zvantarea solului (in ,,mustul zapezii’’).

Avantajele executarii lucrarilor de impadurire primavara sunt :

-puietii beneficiaza de suficienta umiditate in sol si admosfera;

-absenta unor temperaturi prea ridicate.

Pentru ca conditiile meteorologice variaza de la an la an, in regiunea montana lucrarile de impadurire sunt mult mai intarziate decat la campie, fiind posibile, de regula, dupa 10-15 aprilie. La altitudini mari sip e expozitii umbrite, impaduririle pot continua uneori pana la sfarsitul lunii mai.

Ca un dezavantaj discutabil al executarii lucrarilor de impadurire primavera, poate fi considerat faptul ca perioada optima de plantare a puietilor fiind uneori destul de scurta, este necesara o buna organizare a lucrarilor.

Cap.6 Ingrijirea culturilor forestiere

6.1 Dinamica cresterii culturilor de la instalare pana la realizarea starii de masiv

Instalarea pe cale artificial se poate considera incheiata cu success doar in momentul in care cultura forestiera a ajuns sa formeze starea de masiv. Starea de masiv se realizeaza treptat prin apropierea si intrepatrunderea coroanelor si implicit a radacinilor la nivelul intregii populatii. Dupa constituirea starii de masiv are loc trecerea de la existent izolata la existenta in comun, cand, fiecare exemplar este protejat de exemplarele din jur, beneficiind astfel de protectia colectiva a arboretului nou constituit.

Din momentul instalarii pana la inchiderea masivului, fiecare cultura forestiera trece succesiv prin doua faze principale :

-faza de adaptare;

-faza de crestere individuala a puietilor.

Faza de adaptare reprezinta, in cazul plantatiilor, perioada dupa plantare in care are loc refacerea si consolidarea radacinilor in sol, pana cand acestia devin capabile sa asigure desfasurarea normal a nutritiei sis a determina cresterea puietilor in noile conditii de viata, specifice terenului in care au fost plantati.

In cazul semanaturilor directe, faza de adaptare este perioada in care are loc germinarea semintelor, rasarirea si cresterea plantulelor, pana la lignificarea acestora la sfarsitul primului sezon de vegetatie.

Durata fazei de adaptare este de 1-2 luni in cazul plantatiilor si pana la un sezon de vegetatie, in cazul semanaturilor directe.

Faza de crestere individuala a puietilor incepe dupa adaptarea acestora la noile conditii specific terenului care a fost impadurit si dureaza pana la inchiderea generalizata a masivului. In aceasta faza fiecare puiet creste creste si se dezvolta izolat, fiind obligat sa infrunte singur actiunea negative a factorilor stationali si a vegetatiei concurente. Odata cu cresterea puietilor, gardul de izolare se reduce treptat, influenta favorabila a puietilor din vecinatate facandu-se tot mai puternic resimtita pe masura ce cultura tinde sa se realizeze starea de masiv pe intreaga suprafata impadurita. Dupa constituirea starii de masiv se considera ca o cultura forestiera se poate dezvolta in continuare singura si nu necesita lucrari de ingrijire.

Starea de masiv se considera in mod conventional realizata in cazul instalarii pe cale artificiala a vegetatiei forestiere atunci cand : la foioase coroanele puietilor se ating pe rand sau in grupe in proportie de cel putin 80%; la rasinoase, inaltimea puietilor este de 1,2-1,4 m, respective 0,6-0,8 m in statiuni extreme si pe terenuri degradate; la plopi euramericani si nuc diametrul de baza este de minimum 8 cm.

6.2 Lucrari privind evaluarea reusitei culturilor

6.2.1 Receptia tehnico-financiara

Dupa ce s-a realizat instalarea culturilor forestiere , dupa scurt timp, se verifica masura in care lucrarile s-au efectuat conform prevederilor tehnice specificate in proiectul sau studiul de impadurire. In urma acestei verificari, numita receptive tehnico-financiara a culturilor forestiere, se intocmeste un process verbal de receptive, pe baza caruia se elaboreaza ulterior documentele de plata a lucrarilor efectuate.

Verificarea consta in observatii si masuratori effectuate in cuprinsul unor suprafete de control cu character permanent, meterializate pe teren prin borne si amplasate dupa o schema mecanica.

Suprafetele de control trebuie sa aiba o arie cumulate care reprezinta cel putin :

-8% din suprafata culturilor instalate, pentru suprafete impadurite mai mici de 5 ha;

-4% din suprafata culturii instalate, pentru suprafete impadurite intre 5 ha si 10 ha

-2% din suprafata culturilor instalate, pentru suprafete mai mairi de 10 ha.

In suprafetele impadurite mai mici de 0,25 ha nu se amplaseaza suprafete de control, recurgandu-se la inventarierea integrala a puietilor.

Marimea suprafetelor de control este de 100m² pentru suprafetele impadurite mai mici de 3 ha si de 100 sau 200 m² pentru suprafetele regenerate artificial mai amri de 3 ha. Forma acestora este de regula cerc, patrat sau dreptunghi, pe un teren impadurit amplasandu-se suprafete de control de aceasi forma si marime.

Suprafetele de control se materializeaza pe teren in punctele de intersectie a unei retele rectangular imaginare, prin borne, amplasate in functie de forma adoptata fie in centrele cercurilor fie in acelasi colt al patratului sau dreptunghiului (in celelalte trei colturi se amplaseaza tarusi). Bornele se confectioneaza din lemn, cu grosimi de 8-10 cm si lungimi de 1,2-1,5 m (din care 0,6-0,8 m se ingroapa in sol). Pentru o identificare usoara, capatul superior al bornei se vopseste in rosu pe o lungime de 10-15 cm si va purta un numar de ordine corespunzator inregistrarii din carnetul de teren.

La verificarea efectuata cu ocazia receptiei tehnico-financiare, in suprafetele de control se verifica suprafata efectiva de pregatire a terenului si a solului, desimea initiala concreta a culturilor si modul de executare a tuturor lucrarilor specific tehnologiei de impadurire adoptate.

6.2.2. Controlul anual al culturilor

Controlul annual al regenerarilor este o lucrare tehnica complexa prin care se determina starea regenerarilor si se stabilesc masurile necesare a se aplica in vederea dezvoltarii normale a acestora, pana la realizarea starii de masiv.

Scopul controlului este de a determina reusita regenerarilor si modul in care acestea s-au dezvoltat, precum si de a stabili lucrarile ce trebuiesc efectuate in continuare, in vederea realizarii compozitiei tel, prevazute prin documentatii tehnicie.

Obiectul controlului annual il constituie toate suprafetele regenerate pe cale naturala, mixta sau artificial, care nu au realizat starea de masiv.

Perioada de urmarire a regenerarilor prin controlul annual, este cuprinsa intre momentul (anul) declansarii acestora si momentul (anul) realizarii starii de masiv.

Controlul regenerarilor se executa in fiecare an, in perioda 1 septembrie -31 decembrie si are urmatoarele etape :

-1 septembrie – 15 octombrie, faza de teren si centralizarea datelor la nivel de structura organizatorica;

-15octombrie – 15 noiembrie, verificarea, centralizarea si analiza lucrarilor;

-15 noiembrie – 31 decembrie, depunerea si sustinerea la Regia Nationala a Padurilor sau la Inspectoratele Silvice Teritoriale (pentru padurile care nu se afla in administratia R.N.P).

Faza de teren si centralizarea datelor se executa de catre echipe de specialisti, numarul echipelor se determina in functie de suprafata totala pe care se va efectua controlul, astfel incat definitivarea lucrarilor de teren sa nu depaseasca data de 15 octombrie sis a fie asigurata precizia necesara in preluarea si prelucrarea datelor.

Efectuarea controlului anual

Controlul annual al regenerarilor se executa, in functie de natura si stadiul de dezvoltare al regenerarii, in doua etape :

Etapa I se refera numai la suprafete pe care se asigura regenerarea naturala a padurilor de codru, in perioada in care semintisul se afla sub adapostul arboretului matern si pana la trecerea unui sezon de vegetatie de la executarea taierilor definitive.

Etapa a II-a se executa in suprafetele care se regenereaza in totalitate pe cale naturala, mixta sau artificial, si incepe dupa trecerea unui sezon de vegetatie :

-de la executarea taieriii definitive, in cazul regenerarii natural integrale;

-de la executarea completarii regenerarii natural, pentru regenerarea mixta;

-de la executarea impaduririlor, pentru regenerarea artificiala.

6.3 Ingrijirea culturilor de la instalare pana la realizarea starii de masiv

6.3.1 Receparea puietilor consta in retezarea tulpinii puietilor la nivelul solului, primavara, inainte de intrarea culturilor in primul sezon de vegetatie. Se aplica frecvent si in semintisurile natural in care multi puietii sunt vatamati si se poate repeta in cele artificial, in anii urmatori instalarii, daca se remarca puietii cu vatamari care nu ar corespunde calitativ, chiar daca acestia s-ar putea mentine.

6.3.2 Revizuirea culturilor urmareste depistarea si remedierea unor defectiuni ce pot survenii peste iarna. Lucrarea se executa primavara dupa ce culturile au parcurs cel putin un sezon rece.

6.3.3 Reglarea desimii culturii

Aceasta operatie presupune instalarea unor noi puieti in locul celor disparuti. Necesitatea si volumul lucrarii se stabileste cu ocazia efectuarii controlului annual al impaduririlor, cand se calculeaza si procentul pierderilor de puieti. Se intervine cu completari in locurile in care lipsesc cel putin 4 puieti.

6.3.4. Decoplesirea puietilor

Este o lucrare ce consta in taierea buruienilor de pe suprafata solului, buruieni care au adesea inaltimi superioare puietilor. Lucrarea se executa manual folosind diverse unelte taietoare pe suprafata pe care solul s-a pregatit initial (respectiv in vetre) si materialul rezultat se aseaza ca strat protector (mulci) in jurul puietilor.

6.3.5. Degajari

Degajarea este o lucrare de ingrijire ce consta in indepartarea vegetatiei lemnoase nedorite instalate pe cale naturala si care poate coplesi puietii instalati. Lucrarea se efectueaza in sezonul de vegetatie, in perioada in care seva circula cu cea mai mare intensitate, in scopul reducerii capacitatii de lastarire. Aceasta operatie se realizeaza prin taierea partilor aeriene de la suprafata solului folosind topoare, sapa forestiera, etc. Puieti sunt protejati prin aplicarea stratului de mulci pe suprafata vetrelor, gros de cativa centimetri, constituit din ierburi si frunze, impiedica instalarea plantelor erbacee prin seminte sau regenerarea lor vegetativa din drajoni, marcote si, de asemenea, impiedica pierderea apei din sol prin evaporare.