SILVOTEHNICA REINFIITARII ARBORETELOR IN PADUREA CULTIVATA (TRATAMENTE SILVOTEHNICE)

SILVOTEHNICA REINFIITARII ARBORETELOR IN PADUREA CULTIVATA

(TRATAMENTE SILVOTEHNICE)

7.1. DOCTRINA REINFIINTARII ARBORETELOR IN PADUREA CULTIVATA PRIN REGENERARE NATURALA

Reinfiintarea arboretelor in padurea cultivata de catre silvicultor este necesara din doua motive :

ca sa mentina functionalitatile productive ale arboretului si ecoprotective ale padurii la un nivel ridicat prin crearea si mentinerea de structuri optime;

ca sa valorifice productia de lemn a padurii atunci cand    lemnul are cantitativ si calitativ cea mai ridicata valoare.

In padurea naturala, functia productiva dar si functia ecoprotectiva a padurii poate avea fluctuatii in legatura cu stadiile de dezvoltare a arboretelor ± echiene sau cu structura arboretului si varsta arborilor in cele pluriene. Asa, de exemplu, in padurile cu arborete echiene, fazele de batranete si de dezagregare, cand lemnul nu se mai acumuleaza ci se pierde prin uscare, sunt foarte lungi. In aceste faze scade si capacitatea ecoprotectiva a padurii. In padurile cu arborete pluriene se pierd de asemenea cantitati mari de lemn pentru ca arborii de varste foarte mari nu mai cresc, masa lor lemnoasa scade prin uscari partiale si totale si ei impiedica si cresterea celorlalti arbori.

De aceea pentru padurea cultivata a fost creat conceptul de exploatabilitate, potrivit caruia arboretul in codrul regulat, sau arborele in codru gradinarit, trebue regenerati atunci cand ating varsta dela care eficienta productiva si/sau ecoprotectiva, incepe sa scada.

Formuland acest concept, silvicultorii nu au facut decat sa aplice una din legile fundamentale ale biologiei care postuleaza ca numai in organismele tinere se produce crestere activa si deci acumulare de biomasa, care inceteaza la varste mari si chiar se pierde ulterior. Aceasta lege functioneaza si in cazul populatiilor ca si a biocenozelor. O dovedeste chiar curba intensitatii cresterii masei lemnoase cu varsta la populatiile de arbori.

Reinfiintarea arboretelor in padurea cultivata reprezinta o interventie activa a silvicultorului pentru a declansa si dirija procesul de regenerare naturala in codrul regulat sau a-l mentine in codru gradinarit atunci cand se atinge exploatabilitatea care corespunde telului de gospodarire stabilit prin amenajament.

Silvicultorul intervine deci in procesul de regenerare naturala grabindu-l si orientandu-l in functie de exploatabilitate si acest tel de gospodarire.

Principala masura in cazul regenerarii din samanta este taierea intr-un anumit fel a arborilor vastnici pentru a crea spatiul si conditiile de lumina pentru producerea de samanta si formarea noii generatii de arbori. In cazul regenerarii vegetative se aplica aceeas masura dar la specii si varste la care acest mod de regenerare este posibil.

Astfel silvicultorul prin aplicarea unor anumite feluri de taieri, adica a unor tratamente silvotehnice, realizeaza concomitent recoltarea de masa lemnoasa si regenerarea arboretului.

Alegerea tratamentului silvotehnic este o optiune de mare raspundere pentru ca de aceasta depinde formarea noului arboret, care sa raspunda telului de gospodarire.

In aceasta alegere trebuie sa se tina seama de:

- telul de gospodarire si compatibilitatea compozitiei arboretului existent cu acest tel,

- zonarea functionala a padurii din unitatea amenajistica respectiva, adica rolul ce ii revine in formarea si protectia mediului,

- ecologia speciei sau speciilor de arbori din vechiul si noul arboret si compatibilitatea lor cu statiunea,

- bonitatea stationala si productivitatea potentiala a populatiilor speciilor respective in statiune,

- starea vechiului arboret (compozitie, structura, productivitate, capacitate de fructificare sau de lastarire),

- posibilitatiile de exploatare a lemnului (densitatea retelei de drumuri, panta reliefului, etc) si riscurile pe care le poate genera exploatarea,

Alegerea tratamentului silvotehnic pentru regenerarea naturala a arboretului din samanta se face si dupa situatia in care urmeaza sa fie aplicat. Sunt trei asemenea situatii care se intalnesc si in padurea naturala dar si in padurea cultivata:

sub masivul arboretului batran,

la marginea masivului arboretului batran,

in teren descoperit, pe care nu se gaseste un arboret batran pentru ca s-a desfiintat recent (prin exploatare sau din cauza unei catastrofe) sau nu a existat anterior.

Conditiile de formare a unui nou arboret sunt diferite in cele trei situatii.

Sub masiv, samanta produsa de arborii maturi sau batrani insamanteaza solul, iar germinatia semintelor si formarea plantulelor (puietilor) are loc in mediul forestier, cu lumina si caldura mai reduse, cu umiditate a aerului mai mare, in conditii de concurenta cu arborii vechii generatii pentru apa si elemente nutritive dar si de protectie asigurata de acesti arbori contra insolatiei, inghetului si a concurentei ierburilor.

In aceste conditii, in functie de cantitatea de lumina, se pot regenera atat speciile de arbori de lumina cat si de umbra. Puietii se pot dezvolta normal daca au asigurat un minim de lumina corespunzator fotofiliei si varstei lor.

Din punct de vedere silvotehnic se pune problema dirijarii acestui proces, prin reglarea densitatii arboretului batran, in vederea stimularii fructificatiei si a formarii unui semintis, cat mai bogat si viguros, iar apoi, prin eliminarea treptata a arborilor batrani, pentru a asigura lumina necesara dezvoltarii puietiilor.

Pot fi necesare si alte lucrari pentru buna desfasurare a regenerarii arboretului (eliminarea arbustilor, a ierburilor, mobilizarea litierei, a solului etc).

La margine de masiv samanta produsa de arborii maturi sau batrani insamanteaza solul atat sub fasia de arboret marginala, in care patrunde mai multa lumina si caldura din terenul liber vecin, dar si pe o fasie din acest teren liber. Semintisul ce se formeaza sub arboretul din fasia marginala se dezvolta in mediu forestier, usor modificat insa prin patrunderea de lumina si caldura mai multa, dar semintisul din fasia de teren liber se dezvolta in conditii de teren deschis, avand insa protectia laterala a arboretului vecin (conditii de lumina si caldura mai putin intense). In aceste conditii se pot dezvolta deasemenea atat puietii speciilor de umbra (sub masiv) cat si a celor de lumina (in terenul deschis, cu protectie laterala).

Din punct de vedere silvotehnic, in fasia de arboret marginala, se pun aceleasi probleme ca in cazul regenerarii sub masiv, avand insa in vedere plusul de lumina si caldura. In fasia de teren descoperit pot fi necesare lucrari de eliminare a ierburilor concurente, mobilizarea solului etc.

In teren descoperit nu mai exista biotopul forestier, factorii ecologici avand variatii mari iar insamantarea naturala a terenului este dificila, mai ales daca arboretele producatoare de seminte sunt la distante mari. Mai usor vin semintele usoare purtate de vant, greu sau deloc cele grele (jirul, ghinda, etc). Dar rezista numai puietii speciilor care suporta lumina plina, in 828b13i solatia, extremele termice (mai ales inghetul), concurenta puternica a ierburilor si a arbustilor. Situatia este mai buna daca terenul se afla in cadrul unui masiv forestier, iar dela disparitia arboretului batran nu au trecut decat cativa ani, astfel ca solul are inca insusiri favorabile germinatiei semintelor si dezvoltarii puietilor (de exemplu dupa taieri rase). Situatia este cu mult mai dificila in terenul pe care nu mai exista demult padure, sau care a avut alta folosinta si unde mediul este complet schimbat.

Din punct de vedere silvotehnic, in terenurile in care arboretul a disparut de curand, se poate conta pe o reinfiintare a noului arboret pe cale naturala, cu un minim de lucrari de mobilizare a solului si de eliminare a ierburilor.

Daca aceasta nu s-a produs in 2-3 ani, se procedeaza la reinfiintarea arboretului pe cale artificiala, prin semanaturi sau plantatii.

Reinfiitarea arboretelor in padurea cultivata se poate face si din lastari sau drajoni in cazul speciilor care se pot regenera vegetativ, din muguri proventivi sau adventivi, atunci cand tulpina a fost distrusa sau s-a pierdut partial sau total.

Din punct de vedere silvotehnic este important de stiut ce specii se pot regenera vegetativ si pana la ce varsta au capacitatea de a produce lastari viabili. Speciile autohtone care se pot regenera vegetativ au fost indicate in sectiunea 5.1.2.

Acest fel de regenerare se poate produce deasemenea sub masiv (de exemplu in cazul crangului compus), si la margine de masiv (in cazul taierilor in benzi) dar obisnuit se produce in teren deschis, dupa ce a fost taiat ras arboretul existent.

Fundamentarea ecologica, tehnica si economica a reinfiintarii arboretului prin regenerare naturala.

Din punct de vedere ecologic regenerarea naturala a arboretului este un proces firesc care si in padurea naturala poate avea caracter periodic, daca arboretul este ± echien sau continuu, daca arboretul este plurien. Ca sa dirijeze convenabil acest proces silvicultorul, in cazul arboretelor regenerate din samanta, trebuie sa stimuleze fructificatia si sa creeze, prin taieri, mediul favorabil pentru dezvoltarea puietilor (in primul rand un regim de lumina diferit in raport cu cerintele speciilor de arbori). Foarte importanta este selectia arborilor seminceri pentru a se obtine un nou arboret de valoare.

In cazul arboretelor de crang regenerate vegetativ,este importanta varsta arborilor la care se poate obtine inca o buna regenerare vegetativa si momentul taierii pentru ca lastarii sa poata lignifica inainte de venirea sezonului rece.

In elaborarea tehnologiilor de regenerare este important sa se stabileasca corect intensitatea si periodicitatea taierilor in functie de ecologia speciilor de regenerat, a ecosistemelor in care se dezvolta, a starii arboretelor in momentul declasarii procesului. Prin prevederile tehnologice este necesar sa se previna si sa se reduca la minimum vatamarea arborilor in picioare, a semintisului si a solului.

Din punct de vedere economic este necesar ca, printr-o atenta evaluare cantitativa si calitativa a productiei de lemn in timpul inventarierii arborilor de extras, sa se obtina maximul de valoare pentru lemnul rezultat din aplicarea tratamentelor.In acelas timp trebuie sa se urmareasca mentinerea cheltuielilor de organizare a aplicarii tratamentelor la un nivel rezonabil.

In continuare se vor prezenta descrierile tratamentelor curent folosite in prezent in silvicultura europeana si romaneasca adica tehnologiile de reinfiintarea arboretelor prin regenerare naturala.

7.2. TRATAMENTE IN REGIMUL DE CODRU GRADINARIT

7.2.1. Tratamentul cu taieri continui si regenerare naturala sub masiv

(tratamentul codrului gradinarit)

Pana in prezent este singurul tratament in regimul de codru gradinarit. Se deosebesc doua forme ale tratamentului:

culturala

empirica.

7.2.1.1. Doctrina tratamentului de codru gradinarit cultural

Doctrina tratamentului se intemeiaza pe cunostintele privind caracteristicile structurale si functionale ale arboretelor pluriene, formate, in general, din specii de umbra si semiumbra (fag, brad, molid, dupa unii autori si gorun).

Particularitati de dezvoltare a codrului gradinarit. Principala particularitate este coexistenta in padure de arbori de toate varstele si dimensiunile si permanenta in timp a unei asemenea structuri de varste si dimensiuni.

Arborii care fructifica sunt raspanditi pe toata suprafata astfel ca insamantarea se produce continuu atat sub masiv cat si in ochiuri create prin disparitia arborilor batrani.

Semintisul se formeaza continuu dar dispersat pe suprafete mici iar arborii tineri raman mult timp in conditii de iluminare slaba, avand o dezvoltare redusa. In asemenea conditii nu se pot forma si dezvolta decat puietii speciilor de umbra si semiumbra.

Arborii de dimensiuni mijlocii si mari au coroana mai puternic dezvoltata pe verticala, cresteri mai mari, dar calitatea lemnului este mai slaba din cauza conicitatii mai pronuntate si elagarii mai slabe a trunchiurilor.

In structura se produce o continua trecere a arborilor dintr-o situatie pozitionala in alta.

Arboretul de codru gradinarit poate avea o textura fina daca arborii de toate varstele si dimensiunile apar impreuna, pe suprafete mici (microarborete de 600-1000 mp), sau textura grosiera cand exista suprafete mai mari cu arbori de aceeas varsta care alterneaza in spatiu.

Din punct de vedere al structurii arboretele de codru gradinarit sunt constituite deci din arbori de toate vastele - de la puieti la arbori seculari .

Teoretic, in asemenea arborete distributia numarului de arbori pe categorii de diametre se poate reprezenta printr-o curba exponentiala redata in figura 7.1.

Figura 7.1.

Aceasta curba se defineste matematic:

- fie printr-o progresie geometrica descrescatoare (Liocourt 1896);

A; A/q; A/q²; _ _ _ A/q^n-1 in care A = numarul de arbori din prima

categorie de diametre,

1/q = rata progresiei geometrice

- fie printr-o functie exponentiala (Mayer 1953) :

y = ke ^ax in care y = numarul de arbori din categoria

de diametre x

e = baza logaritmului natural

k si a = parametri care depind de

caracteristicile arboretului

Alura curbei si deci indicii 1/q, k si a, depind de speciile edificatoare a arboretului si de bonitatea stationala care determina efectivul si volumul de lemn al populatiilor care alcatuiesc arboretul. Acest volum reprezinta fondul de productie al arboretului respectiv.

Pentru fiecare arboret se stabileste o curba normala de distributie a diametrelor careia ii corespunde un fond de productie normal. Se fixeaza si diametrul limita al arborilor batrani care trebuie extrasi pentru a asigura regenerarea continua a arboretului.

Acest diametru se stabileste in functie de exploatabilitatea arborelui, adica de dimensiunea dela care scade productia de lemn cantitativ dar si calitativ.

Toti arborii care au un diametru mai mare decat cel limita trebuie extrasi pentru a face loc semintisului.

Pentru arboretele de codru gradinarit nu se stabileste ciclul, asa cum se face in cele de codru regulat pentru ca exploatabilitatea este pe arbore si nu pe arboret si arborii pot atinge diametrul limita la varste destul de diferite.

Pentru a afla arborii de extras prin taieri, pe categorii de diametre si ca volum, sunt necesare inventarieri care sa permita cunoasterea curbei reale de distributie a diametrelor si a fondului de productie real. Comparand aceste date cu cele normale se stabileste numarul de arbori de extras, pe categorii de diametre si volumul de lemn de extras. Aceste inventarieri asigura controlul permanent al evolutiei arboretului constituind ceeace se cunoaste sub numele de „metoda de control” pusa la punct de silvicultorul elvetian H.Biolley. Pe baza lor se poate calcula si cresterea volumului de lemn si, deci posibilitatea (recolta de lemn posibila).

Aceste inventarieri se efectueaza cu ocazia amenajarii decenale a padurii. Dar datele culese la interval de 10 ani nu reflecta evolutia arboretului in acest rastimp. Ele pot avea valabilitate maximum 3-5 ani, dupa care ar trebui facuta o noua inventariere.

Extragerea arborilor pentru normalizarea curbei de distributie a diametrelor si a fondului de productie se poate face anual pe toata suprafata unitatii sau subunitatii de productie, deci continuu, determinand si continuitatea procesului de regenerare.

Volumul de extras la ha fiind mic si dispersat pe o suprafata mare, ceeace presupune costuri ridicate de inventariere si exploatare a arborilor de extras, in practica se lucreaza pe cupoane, adica pe cateva sectiuni din suprafata totala. Acestea trebuie sa aiba fonduri de productie aproximativ egale si sa cuprinda, pe cat posibil unitati amenajistice alaturate.

Anual se extrag arborii dintr-un cupon iar revenirea cu taieri, in acelas cupon, se face dupa un numar de ani egal cu numarul de cupoane in care s-a divizat intreaga suprafata. Daca s-au delimitat 5 cupoane revenirea cu taieri va fi dupa 5 ani etc. Acest interval de timp dupa care se revine cu taieri in acelas cupon se numeste rotatie.

Lucrarile de ingrijire si conducere a arboretului se fac concomitent cu extragerile de arbori cu diametrul peste limita si cu alte diametre.

Aceste lucrari privesc arborii de toate varstele dar mai ales pe cei de varste mici si mijlocii. Au caracter pronuntat selectiv si urmaresc punerea in lumina si stimularea cresterii semintisului si a arborilor de valoare, eliminarea arborilor vatamati, bolnavi etc.

Pentru o buna aplicare a tratamentului este necesara o retea densa de drumuri care sa faca posibila scoaterea arborilor exploatati fara a se vatama prea mult semintisul si ceilalti arbori. Suprafetele pe care se amenajeaza padurea in regim de codru gradinarit nu trebuie sa aiba inclinari prea mari pentru a usura constructia de drumuri si scoaterea arborilor exploatati. Iar arboretele care se trateaza in codru gradinarit trebuie sa fie cel putin de productivitate mijlocie pentru ca valoarea lemnului exploatat sa acopere cheltuielile mai ridicate de inventariere si exploatare.

7.2.1.2. Cadrul amenajistic al tratamentului de codru gradinarit cultural in Romania

Tinand seama de specificul productiv al arboretelor din Romania s-au fixat, prin Normele de amenajare, valori orientative pentru fondul de productie si diametrele limita ale arborilor pe specii si clase de productie, precum si grupele de arbori cu anumite intervaluri de diametre.

Aceste date cadru sunt prezentate in tabelele 7.1 ,7.2 ,7.3 .

Tabelul 7.1.

Valori orientative ale fondului de productie optim pentru arborete tratate in codru gradinarit (dupa Norme Tehnice de amenajare 2000).

Tabelul 7.2.

Diametre limita pentru arborete tratate in codru gradinarit

(dupa Norme tehnice de amenajare 2000)

Tabelul 7.3

Clase de grosimi si categoriile de diametre corespunzatoare in arborete de codru gradinarit (dupa Norme tehnice de amenajare 2000)

7.2.1.3. Aplicarea tratamentului

Pentru aplicarea tratamentului, silvicultorultrebuie sa aiba urmatoarele date pe care le furnizeaza amenajamentul :

diametrul – limita,

posibilitatea (recolta de lemn posibila de extras),

curbele si fondurile de productie normale si reale (existente),

numarul de arbori pe categoriile de diametre care trebuie extrasi pentru normalizarea curbei de distributie a arborilor pe diametre si a fondului de productie.

Cunoscand aceste date, silvicultorul parcurge intreaga suprafata sau cuponul, alege, marcheaza, masoara si inscrie in carnetul de inventariere arborii de extras care au depasit diametrul limita si arborii cu alte diametre pentru normalizarea curbei de distributie a diametrelor

Concomitent se aleg, se marcheaza si se masoara arborii care trebuie extrasi pe linia lucrarilor de ingrijire si conducere adica cei care impiedeca dezvoltarea semintisului, a arborilor de valoare, cei bolnavi, vatamati etc. (figura 7.2.).

Figura 7.2. ( dupa Florescu si Nicolescu, 1998)

In operatiunea de inventariere se va avea in vedere incadrarea in volumul de extras prevazut prin posibilitate (recolta posibila).

In arboretele amestecate, arborii de extras se distribuie astfel pe specii in cat sa se mentina compozitia tel prevazuta in amenajament.

Alegerea arborilor de extras se poate face pe exemplare singulare sau pe buchete de cateva exemplare, in functie de structura arboretului si a cerintelor puietilor fata de lumina (de exemplu in cazul cand este necesara favorizarea regenerarii speciilor de semiumbra). Se liciteaza volumul de masa lemnoasa de exploatat, se intocmeste caietul de sarcini pentru exploatare.

Pe teren se controleaza modul cum se face exploatarea. Se marcheaza si se extrag arborii vatamati prin lucrarile de exploatare.

Ca lucrare de ingrijire suplimentara poate fi efectuat elagajul artificial la arborii de valoare pe o portiune din trunchi.

7.2.1.4. Evaluarea tratamentului

Avantaje :

asigura continuitatea productiei de lemn si a regenerarii naturale a arboretului, mentinand permanent o structura diversificata, pluriena;

asigura, fara intreruperi, toate functiile de creare si protectie a mediului, mentinand structura optima pentru aceste functii;

sporeste ponderea sortimentelor de lemn gros si foarte gros in productia de masa lemnoasa;

mentine, permanent intreaga biodiversitate a padurii;

valorifica mai intens resursele abiotice, in special lumina, pentru cresterea arborilor;

sporeste rezistenta la impacturi a padurii (doboraturi si rupturi de vant, de zapada)

creaza cea mai variata ambianta pentru agrement, recreere, refacerea sanatatii;

Dezavantaje

este limitat la specii de umbra si semiumbra;

calitatea lemnului este mai scazuta (conicitatea mai mare a trunchiurilor si elagajul mai slab);

este dificil si costisitor de aplicat, necesitand inventarieri pe mari suprafete, control mai strict al exploatarilor si deci personal mai numeros si mai bine calificat;

este mai scump din punct de vedere al exploatarii necesitand o retea densa de drumuri, utilaje speciale si timp mai mult din cauza dispersarii arborilor de extras;

nu poate evita prejudicierea semintisului, a arborilor care nu se extrag si a solului;

lucrarile de ingrijire si conducere sunt mai dificil de aplicat din cauza dispersarii mari in spatiu;

realizarea structurii optime necesita timp mai indelungat si un control permanent.

7.2.1.5 Forma empirica a tratamentului de codru gradinarit

Se aplica prin extragerea arborilor ce depasesc diametrul limita fara a se tine seama de normalizarea distributiei arborilor pe diametre si fara a se efectua lucrarile de ingrijire si conducere.

S-a practicat la inceputurile silviculturii si a dus la degradarea arboretelor mai ales prin fixarea de diametre limita mici si extragerea unui mare volum de masa lemnoasa.

In concluzie, se poate afirma ca tratamentul de codru gradinarit cultural este cel mai intesiv dintre tratamentele actuale, asigura continuitatea tuturor functiilor padurii, fiind cel mai indicat pentru padurile de protectie si de agrement – recreere, dar este dificil, scump si limitat in aplicare.

Este inca putin utilizat chiar in tari cu silvicultura avansata (Franta, Germania, Elvetia).

In Romania exista incercari pe suprafete restranse (de exemplu la Sinaia, Sacele, Valiug). Se cauta insa extinderea aplicarii tratamentului mai ales in arboretele seminaturale in care structura este mai diversificata. Se urmareste si conversiunea arboretelor mai uniforme spre gradinarit.

7.3. TRATAMENTE IN REGIMUL

DE CODRU REGULAT

7.3.1. Doctrina tratamentelor de codru regulat

Spre deosebire de codru gradinarit, arboretele de codru regulat sunt formate din arbori de aceeasi varsta sau de varste apropiate, avand structura dimensionala relativ simpla (de tip curba Gauss). Inchiderea arboretului este intr-un singur plan (sau eventual in cateva planuri in cazul arboretelor bi sau tristratificate).

Regenerarea arboretelor se face periodic, sub masiv sau in teren deschis, cand se atinge exploatabilitatea de productie sau de protectie pe arboret, nu pe arbore ca in cazul codrului gradinarit. Exploatabilitatea se realizeaza, de regula, la varste mari – 80 – 160 de ani. Arboretele din unitatea de productie amenajata in codrul regulat sunt ± echiene dar diferentiate pe 4 – 6 clase de varsta de cate 20 de ani, cu suprafete sensibil egale. Toate arboretele cu varste apropiate (in limita a 20 de ani) formeaza o suprafata periodica care se regenereaza intr-o perioada de regenerare (de 20 de ani, sau ceva mai mult in unele tratamente) la sfarsitul ciclului de existenta a arboretului, fixat in functie de exploatabilitate.

Arboretul exploatabil poate fi regenerat prin cateva taieri (taieri repetate) sau printr-o singura taiere (taiere unica). Lemnul produs este in majoritate de dimensiuni mari, ± apropiate, de calitate mai buna decat in codru gradinarit, pentru ca trunchiurile sunt mai bine elagate.

Lucrarile de ingrijire si conducere a arboretelor se executa tot periodic dar separat de lucrarile de regenerare si diferentiat pe fazele de dezvoltare cu varsta prin care trec arboretele echiene (semintis, desis, prajinis, paris, codrisor, codru).

In regimul de codru regulat se disting doua categorii de tratamente:

- tratamente cu taieri periodice, repetate si cu reinfiintarea arboretelor

prin regenerare naturala sub masiv sau la margine de masiv :

tratamentele taierilor succesive,

tratamentul taierilor progresive,

tratamentul taierilor cvasigradinarite;

- tratamente cu taieri periodice, unice si cu reinfiintarea arboretelor in teren deschis :

- tratamentele taierilor rase,

7.3.2. Tratamente cu taieri periodice, repetate si cu reinfiintarea arboretelor prin regenerare naturala din samanta sub masiv

7.3.2.1. Doctrina tratamentelor cu taieri periodice, repetate

Tratamentele cu taieri periodice repetate si regenerare naturala a arboretului sub masiv au fost create pentru exploatarea – regenerarea arboretelor ± echiene de codru regulat, folosind fructificatia si insamantarea produse de arborii din vechiul arboret, care asigura temporar si protectia semintisului contra insolatiei, inghetului si a concurentei ierburilor si arbustilor.

Aceste tratamente sunt periodice pentru ca se aplica numai din timp in timp, la sfarsitul ciclului de existenta a arboretului si nu continuu ca in codru gradinarit si sunt repetate pentru ca regenerarea arboretului se face prin taieri ce se repeta pe aceeasi suprafata.

Ciclul de existenta (sau de „productie”, cum mai este denumit) se fixeaza, in principal, in functie de varsta de exploatabilitate a arboretului. Pentru speciile de arbori din padurile Romaniei varstele exploatabilitatii tehnice si ciclurile sunt date in anexe.

Taierea se face in cateva reprize (3 – 5), atat pentru a asigura insamantarea intregei suprafete cat si pentru a crea, treptat, un regim de lumina din ce in ce mai favorabil pentru dezvoltarea puietilor.

Reinfiintarea arboretului se produce prin regenerare naturala, din samanta pastrandu–se provenientele locale ale speciilor de arbori, bine adaptate stational.

Perioada de regenerare nu poate fi prea lunga pentru ca puietii sa nu aiba dimensiuni mai mari de 25 – 60 cm, fiind altfel puternic vatamati la extragerea ultimilor arbori. Deaceea noul arboret are tot structura ± echiena, in functie de numarul de ani de samanta in urma carora a luat nastere.

Semintisul se formeaza si se dezvolta, in prima faza in mediul forestier (sol neintelenit, atmosfera mai umeda, mai racoroasa, cu lumina mai putina).

Intrucat exploatarea arboretului batran se face in cateva reprize, mentinand ca seminceri cei mai buni arbori, acestia, avand lumina mai multa, acumuleaza un plus de masa lemnoasa de valoare, prin cresteri mai intense pe trunchiuri groase.

Pentru ca sa nu se piarda semintisul, din lipsa de lumina, trebuie sa se tina seama de perioada speciala de regenerare, deosebita pentru fiecare specie, in functie de fotofilia ei, (1 – 2 ani pentru stejarul pedunculat, 2 – 6 ani pentru larice, 3 – 6 ani pentru gorun, cer, garnita, 6 – 15 ani pentru fag, 8 – 15 ani pentru brad). Taierea vechiului arboret pentru a da suficienta lumina semintisului se va face tinand seama de aceste perioade.

7.3.2.2. Tratamentul taierilor succesive pe intreaga suprafata

Doctrina tratamentului. Tratamentul prevede o rarire uniforma si treptata a arboretului, care urmeaza a fi regenerat pe intreaga suprafata a parchetului anual. Rarirea se face prin cateva taieri, ce se succed in timp. Se creaza, in acest fel, conditii mai bune pentru fructificatia arborilor din arboretul existent, pentru insamantarea mai completa a solului si pentru formarea si dezvoltarea semintisului, la adapostul acestui arboret, in primii ani.

Tratamentul taierilor succesive pe intreaga suprafata, creaza un regim de lumina si de protectie impotriva insolatiei si inghetului favorabil regenerarii doar a speciilor de umbra (fag, brad, paltin de munte).

Tehnica de aplicare a tratamentului. Taierile prin care se aplica tratamentul sunt de patru feluri:

taierea preparatorie,

taierea de insamantare,

taierea de punere in lumina (sau de dezvoltare),

taierea definitiva (de lichidarea a arboretului).

Schema de aplicare a tratamentului este prezentata in figura 7.3.

Taierea preparatorie are scopul de a stimula fructificatia arboretului ce urmeaza a fi regenerat. Se executa cu 4 – 6 ani inaintea taierii de insamantare, daca arboretul nu a fost pregatit pentru fructificare prin ultimele rarituri.

Figura 7.3.

Prin aceasta taiere se inlatura dela reproducere arborii fenotipic necorespunzatori sau din specii nedorite, cei bolnavi si vatamati favorizandu-se luminarea mai buna a coroanelor arborilor fenotipic valorosi care vor fructifica, dar care vor acumula si o cantitate mai mare de lemn. Se creeaza si conditii foto-termo-hidrice mai bune pentru germinarea semintelor si formarea semintisului, se stimuleaza descompunerea litierei si humificarea.

Taierea preparatorie este necesara in arborete dese (consistenta 0,9 – 1,0) intensitatea ei variind intre 10 – 25 % din volumul arboretului principal, fara a se cobora insa consistenta sub 0,7. Taierea se poate face uniform, daca desimea este uniforma, sau numai in portiunile cu arboret prea des.

De regula se face o singura taiere preparatorie.

Taierea de insamantare. Are scopul de a crea, sub masiv, conditii mai bune de lumina, caldura, umiditate pentru germinarea semintelor si formarea plantelor. Se executa intr-un an de fructificatie abundenta a speciei sau speciilor care trebue regenerate

Taiere de insamantare, ca si cea preparatorie, se face prin rarirea uniforma a arboretului pe toata suprafata parchetului.

Se poate executa si in anul imediat urmator fructificatiei daca numarul de plantule din specia de regenerat este de cel putin 2 – 3/mp si semintisul ocupa o suprafata mai mare.

Alegerea arborilor de extras trebuie facuta cu grija: se aleg in primul rand arborii din specii nedorite, cei bolnavi, defectuosi ca forma, vatamati, uscati, dar si arborii sanatosi dar cu coroana foarte mare prin a caror extragere ulterioara s-ar produce vatamari ale semintisului.

Intensitatea taierii de insamantare poate varia dela 20 la 50% din volumul arboretului micsorandu-se consistenta pana la 0,7 - 0,6. Depinde de desimea arboretului, de conditiile stationale, de fotofilia puietilor (la brad si fag nu mai mult de 35%), de numarul de taieri ulterioare. In cazul arboretelor dese, a statiunilor de bonitate ridicata, umede, a promovarii si a speciilor cu cerinte mai mari fata de lumina, taierile vor fi mai intense. In arborete mai rare, in statiuni de bonitate scazuta, xerice, a promovarii speciilor de umbra, taierile vor fi mai putin intense.

Daca arboretul este mai rar, sau sub el se gaseste deja semintis, nu se mai face taierea de insamantare. In general, intensitatea taierii trebuie sa aiba in vedere necesitatea obtinerii regenerarii si nu scoaterea unui anumit volum de masa lemnoasa.

Taierea de punere in lumina sau de dezvoltare are rostul de a mari fluxul de lumina, caldura, apa pentru a stimula dezvoltarea semintisului. Se executa dupa formarea acestuia la 2 – 5 ani la speciile de umbra la 1 – 3 ani la speciile de semiumbra, cand se constata ca puietii nu se dezvolta normal.

Alegerea arborilor de extras se face in functie de distributia pe suprafata si starea semintisului. Se aleg arbori acolo unde este suficient semintis dar se lasa seminceri acolo unde acesta lipseste. Se extrag arbori grosi cu coroana mare lasand pe cei mai subtiri, cu coroana ingusta care sa nu vatame puietii la urmatoarea taiere.

In Romania se foloseste de regula o singura taiere de punere in lumina. Dar se pot face si 2 – 3 asemenea taieri, in functie de dezvoltarea semintisului. Intensitatea taierii poate fi de 20 – 40 % din volumul existent, reducandu-se consistenta pana la 0,4 – 0,2. In cazul mai multor taieri, intensitatea lor va fi mai redusa.

Taierea de punere in lumina nu mai are caracter uniform ci se orienteaza dupa prezenta si starea semintisului.

Taierea definitiva, are scopul de a lichida ramasitele arboretului matur. Se executa dupa ce semintisul viabil ocupa cel putin 80 % din suprafata si are o densitate de minimum 1 – 2 puieti/mp. Semintisul nu trebuie sa depaseasca inaltimea de 25 – 40 cm la rasinoase, 40 – 60 cm la foioase, pentru a se evita distrugerea si vatamarea puietilor la scoaterea ultimilor arbori.

Taierea definitiva se face obisnuit la 4 – 8 ani dela taierea sau taierile de punere in lumina.

Observatii privind tratamentul. Tratamentul desi pare simplu, in aplicare este destul de complicat din punct de vedere tehnic pentru ca presupune o buna corelare a interventiilor in arboret cu fructificatia, cu modul de formare si dezvoltare a semintisului. Este necesara o corecta alegere a arborilor, a anului pentru taierea de insamantare, a intensitatii taierilor, a revenirii cu taieri pe aceeas suprafata, in functie de modul cum se formeaza si se dezvolta semintisul. Daca se incep taierile intr-un an fara fructificatie sau pe suprafete fara semintis, daca taierile de punere in lumina si cele definitive se fac prea tarziu, nu se obtine sau se pierde regenerarea si trebuie apelat la reinfiintarea arboretului prin regenerare artificiala.

In planificarea taierilor trebue sa se tina seama de posibilitate pentru a nu se ajunge in situatia ca sa nu se poata face o taiere la timp pentru ca s-ar depasi posibilitatea.

Tratamentul fiind bazat pe cateva taieri pe aceeasi suprafata, pericolul de vatamare a arborilor ce nu se extrag, ca si a semintisului, este mai mare. Trebuie luate deci masuri eficiente de protectie, prin alegerea corecta a directiei de doborare a arborilor, printr-o judicioasa trasare a culuarelor de scoatere a lemnului, prin folosirea de dispozitive de ferire a trunchiului arborilor, situati langa aceste culuare de zdrelire. Curatirea parchetului de resturile de exploatare trebuie sa se faca atent pentru a nu se vatama semintisul.

Dupa ultima taiere si dupa curatirea parchetului, daca exista suprafete lipsite de semintis acestea se planteaza cu puieti din speciile regenerate sau cu alte specii de valoare. Puietii vatamati (rupti, zdreliti) se taie de la baza (se recepeaza) pentru a forma o noua tulpinita sanatoasa (numai in cazul foioaselor).

In tara noastra, ca si in alte tari, tratamentul a dat rezultate bune in fagete, bradete si amestecuri de fag cu rasinoase. Dar in cazul arboretelor de amestec, proportionarea amestecului viitorului arboret se poate face numai printr-o atenta dozare a intensitatii taierilor si a timpului de revenire cu taierea urmatoare. De exemplu, in amestecurile de fag cu brad si molid, prima taiere va fi putin intensa pentru a favoriza regenerarea bradului, iar urmatoarele, mai intense pentru regenerarea fagului si a molidului. Intervalele dintre taieri trebuie sa tina seama si de lungimea perioadei speciale de regenerare (6 – 8 ani pentru speciile de umbra, 3 – 4 ani pentru cele de semiumbra).

Se apreciaza ca tratamentul s-ar putea aplica si la specii de lumina dar numai cu 2 taieri: de insamantare si de lichidare, cu interval scurt intre acestea.

Pentru buna reusita a tratamentului nu trebue sa existe constrangeri privind locul, timpul, intensitatea taierilor.

In anii de fructificatie trebue executate mai ales taieri de insamantare, in ceilalti ani celelalte taieri. Planificarea taierilor trebue deci gandita pe intreaga perioada de regenerare a unei clase de varsta (de 20 – 30 ani), tinand seama de posibilitate si de frecventa aniilor de fructificatie si trebue corectata pe parcurs in functie de formarea si dezvoltarea semintisurilor.

Evaluarea tratamentului

Avantaje

creaza sub masiv o ambianta ecologica favorabila regenerarii speciilor de umbra,

conditioneaza formarea de arborete echiene, cu productie ridicata de masa lemnoasa de valoare,

este relativ simplu de aplicat daca se face o buna planificare a taierilor in timp si spatiu in functie de conditiile locale,

asigura, cu o intrerupere relativ mica, reluarea productiei de lemn si a functiilor ecoprotective,

creaza conditii pentru obtinerea unei cantitati de lemn valoros prin cresterea arborilor inca nexploatati.

Dezavantaje

imprastierea taierilor pe suprafete mai mari implicand costuri mai ridicate a lucrariilor de punere in valoare si a celor de exploatare,

existenta pericolului de doboraturi sau ruperi de vant in arboretul rarit ceeace impiedeca folosirea tratamentului la specii la care exista acest pericol (molid),

proportionarea mai dificila a amestecului in arboretele amestecate,

reducerea temporara a functiilor ecoprotective pana la ridicarea noului arboret.

In concluzie tratamentul taierilor succesive pe intreaga suprafata are caracter ecologic folosind fortele naturii pentru reinfiintarea, relativ rapida a arboretului, cu costuri mai reduse decat pe cale artificiala. Este relativ simplu de aplicat si are eficienta mare in regenerarea speciilor de umbra.

Tratamentul este mai pretentios din punct de vedere al planificarii in timp si spatiu si a executarii taierilor. Nu poate fi aplicat mecanic fiind necesara o mare flexibilitate in alegerea timpului, locului si intensitatii taierilor, in functie de situatiile concrete din teren.

Arboretele create prin acest tratament sunt ± echiene si produc o mare cantitate de lemn calitativ superior la exploatabilitate , avand si capacitatea de protectie a mediului (cu o scadere temporara in faza de regenerare).

7.3.2.3. Tratamentul taierilor succesive in benzi

Se deosebeste de tratamentul anterior prin efectuarea taierilor nu pe intreaga suprafata, ci in benzi la marginea masivului forestier sau in interiorul acestuia. Se practica in teritorii cu pericol de vant, seceta, inmlastinare, eroziune, in arborete cu specii de umbra si semiumbra.

Scopul tratamentului este de a regenera arboretul pe fasii inguste, la adapostul masivului, inca nerarit, care sa asigure protectia impotriva posibilului fenomen daunator.

Prin taierea succesiva in benzi conditiile de lumina nu se schimba numai in banda de arboret in care se intervine, ci si in arboretul vecin netaiat in care, pe o anumita adancime, patrunde mai multa lumina si caldura. Se creiaza astfel conditii ca si sub acest arboret sa se formeze un semintis, grabindu-se astfel intregul proces de regenerare a masivului forestier.

In cazul pericolului doboraturilor de vant, acesta se micsoreaza in banda ingusta aflata sub protectia masivului vecin iar, treptat, prin inaintarea, in masiv, cu alte benzi regenerate, se creaza o succesiune de arborete de varste diferite avand pe ansamblu un profil care asigura ulterior protectia antieoliana (figura 7.4.).

Figura 7.4.

Taierile succesive in benzi alaturate se fac la marginea masivului paduros sau, la marginea unui asa numit „bloc de taieri” adica a unui grup de unitati amenajistice aflate in interiorul masivului si a caror arborete urmeaza sa fie regenerate.

Benzile in care se vor face taieri se amplaseaza la marginea masivului care protejeaza impotriva factorului daunator. Latimea lor poate varia dela 1 la 3 inaltimi de arbore, in functie de fotofilia puietilor, de frecventa fructificatiilor, de marimii pericolului. Amplasarea benzilor se face perpendicular pe directia factorului daunator, iar inaintarea cu taierile contra acestei directii: a vantului periculos care provoaca doboraturi, a scurgerii apei pe pante in cazul pericolului de eroziune, pe directia sud in caz de seceta, pe directia nord in cazul pericolului de inmlastinare (pentru a facilita evapotranspiratia in orele calde ale zilei).

Tehnica de aplicare a tratamentului. Se stabileste directia de inaintare a benzilor si latimea lor in functie de factorii enumerati anterior si se delimiteaza prima banda la margine de masiv sau de bloc in interiorul masivului.

In aceasta banda se fac succesiv, cele patru tipuri de taieri (preparatorie, de insamantare, de dezvoltare si de lichidare) prevazute de tratamentul clasic.

Dar, dupa ce in prima banda s-a produs insamantarea si se executa taierea de dezvoltare, se delimiteaza a doua banda in care, intr-un nou an de fructificatie, se face taierea de insamantare. Intr-un nou an de fructificatie se face taierea de insamantare in a treia banda executandu-se pe parcurs si taierile necesare in celelalte doua benzi. In acest fel procesul de regenerare a arboretului se desfasoara mai repede decat in cazul cand prima taiere intr-o noua banda s-ar face numai dupa executarea ultimei taieri in banda anterioara.

Alegerea arborilor, stabilirea intensitatii taierilor si succesiunea lor in timp, se desfasoara ca in tratamentul clasic.

La exploatare, arborii taiati din prima banda se scot prin arboretul vecin netaiat, protejandu-se astfel semintisul. Pentru arborii taiati din benzile urmatoare se fixeaza cai de scoatere care sa duca la un drum forestier.

Taierile succesive in benzi alterne se fac in interiorul masivului forestier prin delimitare de benzi cu arborete destinate taierii alternand cu benzi de arborete ce raman netaiate (benzi denumite culise).

Taierile succesive in benzi alterne se practica in cazul cand este necesara o protectie mai buna impotriva eroziunii, a secetei sau a inmlastinarii prin dublul adapost lateral oferit de culise. Se foloseste mai frecvent in cazul refacerii arboretelor degradate, in paduri cu pericol mare de eroziune a solului, inmlastinare, de seceta dar nu in cele periclitate de doboraturi de vant (molidisuri).

Benzile de regenerat ca si culisele au latime de 1 – 3 inaltimi de arbori.

Arboretul din culise se regenereaza dupa ce s-a produs regenerarea completa a benzilor supuse taierilor.

Alegerea arborilor, stabilirea intensitatii taierilor ca si succesiunea lor in timp se desfasoara ca in tratamentul clasic. Arborii se scot prin culise pana la drumurile forestiere, ferindu-se astfel semintisurile de vatamari. Cand se regenereaza culisele se stabilesc drumuri de scoatere tot prin culise cu luarea masurilor de protectie a semintisului si a arborilor care nu se extrag.

Taierile succesive in pana. Este o varianta in care in arboretul destinat regenerarii se fac taieri in triunghiuri care se largesc treptat(figura 7.5.).

Figura 7.5. (dupa Florescu si Nicolescu, 1998)

Prezinta avantajul de a crea mai multe situatii de teren diferite din punct de vedere ecologic si, deci, favorabile pentru regenerarea de specii cu fotofilie diferita. Permite si lichidarea mai rapida a arboretului matur, pentru ca taierile se fac pe suprafata mai mare, banda fiind mai lunga.

Evaluarea tratamentului

Avantaje

creaza conditii de regenerare favorabile pentru specii cu fotofilie diferita si permite o mai buna proportionare a amestecurilor,

asigura o mai buna protectie impotriva unor factori daunatori (vant, eroziune , insolatie- seceta, inmlastinare),

reduce vatamarea semintisurilor pentru ca arborii exploatati sunt scosi din parchete pe distante mai scurte si prin arboretul din masivul vecin.

Dezavantaje

disperseaza mai mult si deci scumpeste taierile,

face dificila supravegherea regenerarii,

nu poate asigura o protectie totala impotriva vantului.

In concluzie, taierile succesive in benzi, reducand suprafata arboretelor de regenerat la benzi inguste, creaza conditii ecologice mai variate pentru regenerarea speciilor cu fotofilie diferita, asigura o protectie laterala suplimentara a semintisului contra unor pericole (vant, eroziune, insolatie-seceta, inmlastinare), dar disperseaza mai mult taierile si scumpesc exploatarea.

Taierile succesive in benzi au fost folosite la noi numai experimental pentru regenerarea arboretelor. Extinderea lor este de dorit.

Tratamentul taierilor succesive in ochiuri

Se deosebeste de tratamentul clasic al taierilor succesive prin taierea in ochiuri dispersate in arboretul care urmeaza a fi regenerat si nu pe intreaga suprafata.

Tratamentul a fost dezvoltat in Germania unde se cunoaste sub numele de „Femelschlag” spre deosebire de tratamentul taierilor succesive pe intreaga suprafata care este denumit „Grosschirmschlag”.

Este si in prezent considerat ca varianta a tratamentului taierilor succesive (Burschel si Huss 1986).

In Romania taierile succesive in ochiuri sunt considerate ca tratament distinct denumit „tratamentul taierilor progresive”. Acest tratament va fi descris in continuare (sectiunea 7.3.2.4.).

7.3.2.4. Tratamentul taierilor progresive (in ochiuri)

Doctrina tratamentului. Tratamentul clasic prevede o rarire uniforma si treptata a arboretului dar nu pe intreaga suprafata pe care urmeaza a fi regenerat, ca in tratamentul taierilor succesive, ci in ochiuri cu diametrul de 0,5-2 inaltimi de arbori. Aceste ochiuri se amplaseaza neuniform pe suprafata periodica acolo unde exista regenerare naturala instalata sau unde se sconteaza pe obtinerea regenerarii.

In tratamentul clasic, dezvoltat in Germania sub numele de „Femelschlag”, in ochiurile alese arboretul se rareste uniform prin taieri succesive de insamantare, de punere in lumina, de lichidare, iar pe masura ce sub masivul de pe margini se formeaza semintis, ochiurile se largesc tot prin taieri succesive. Dupa ce, prin largire, ochiurile cu semintis se ating se taie ultimii arbori ce au mai ramas intre ochiuri.

In practica din Romania, ochiurile se deschid, de regula, nu prin rarire treptata a arboretului ci, printr-o taiere rasa, pentru a pune in lumina semintisurile speciilor de Quercus instalate in portiuni mai luminate sub arboretul batran. Iar largirea se face tot prin taiere rasa a arborilor marginali.

Aceasta pentru ca tratamentul a fost si este folosit in Romania aproape exclusiv pentru regenerarea speciilor de Quercus. Dar tratamentul se poate folosi si pentru regenerarea altor specii de lumina (pini, larice) sau de umbra.

In fiecare ochi, regenerarea trebuie sa se desfasoare in perioada speciala de regenerare care este de 1 – 2 ani pentru stejar pedunculat, 3 – 4 ani pentru gorun, cer, garnita, 5 – 7 ani pentru fag, 6 – 8 ani pentru brad.

Prin taierile progresive se creaza conditii de lumina mai variate prin care se pot regenera atat specii de lumina cat si de umbra, in functie de intensitatea si intervalele dintre taieri.

Prin forma clasica, cu taieri succesive, se pot regenera speciile de umbra si cele de lumina, prin procedeul cu taieri rase mai ales speciile de lumina.

Semintisul se instaleaza atat in ochiuri cat si sub arboretul inca inchis de la marginea ochiurilor sub care patrunde mai multa lumina. Aceasta grabeste procesul de regenerare ca si in cazul taierilor succesive in margine de masiv si permite si instalarea usoara a puietilor speciilor de umbra.

Perioada de regenerare pentru intreaga suprafata periodica variaza intre 15 – 30 de ani, in care timp trebue folositi toti anii de samanta.

Portiunile in care nu s-a instalat semintis se regenereaza artificial prin semanaturi sau plantatii.

In arboretul dintre ochiuri se fac taierile necesare de igiena.

In arboretele tinere din ochiuri, care pana la sfarsitul perioadei de regenerare pot ajunge la varste de 20 – 25 de ani, se executa toate lucrarile de ingrijire si conducere curente.

Arboretul rezultat prin aplicarea tratamentului are un profil ondulat pentru ca, in fiecare ochi, inaltimea semintisului descreste din centru spre periferiile largite.

Dar acest profil se egaleaza cu varsta, arboretul capatand structura tipica de codru regulat, relativ echien.

Posibilitatea este stabilita pe volum si se realizeaza prin taieri atat in ochiuri deja deschise sau prin largirea acestora dar si prin deschiderea de noi ochiuri.

Tehnica de aplicare a tratamentului

Tehnologia tratamentului prevede 3 feluri de taieri:

taieri de deschidere a ochiurilor,

taieri de largire a ochiurilor,

taieri de racordare a ochiurilor.

Schema de aplicarea a tratamentului este prezentata in figura 7.6.

Figura 7.6.

Taierea de deschidere a ochiurilor se executa, in arboretul ce urmeaza a fi regenerat, acolo unde exista palcuri de semintis sau unde exista arbori ce au fructificat in anul anterior sau urmeaza sa fructifice in acel an.

Deschiderea ochiului se poate face prin rarirea uniforma a arboretului in cazul cand exista semintis din specii de umbra sau nu s-a instalat inca un semintis. Dar deschiderea ochiului se poate face si prin taierea tuturor arborilor cand exista semintis din specii de lumina sau se conteaza pe formarea unui asemenea semintis intr-un an de samanta.

Ca si in cazul taierilor succesive si taierile progresive se executa in stransa legatura cu fructificatia. Ochiurile se distribue neuniform pe suprafata, dar, pentru a evita vatamarea semintisului, primele ochiuri se deschid la campie in interiorul suprafetei cu arboretul de regenerat iar pe relief accidentat, in partea superioara a versantilor. Astfel arborii doborati se scot prin arboretul sub care nu exista inca semintis.

Forma ochiurilor poate fi circulara sau eliptica. De regula se deschid ochiuri eliptice, cu axa mare pe directia est- vest in regiuni calde si uscate pentru a proteja semintisul de insolatie si insuficienta de apa in sol si pe directia nord-sud in regiuni reci si umede pentru ca semintisul si solul sa aiba suficienta caldura.

Marimea ochiurilor depinde de fotofilia speciilor de arbori. Pentru speciile cu puieti rezistenti la umbra (fag, brad) se deschid ochiuri mici de 0,5 – 1 inaltime de arbore, pentru cele cu puieti ce necesita dela inceput multa lumina (cvercinee, pini, larince), ochiurile sunt mai mari de 1 – 1,5 chiar 2 inaltimi de arbore.

Numarul ochiurilor depinde de mersul regenerarii dar si de volumul de lemn ce trebue valorificat (posibilitatea).

Distanta intre ochiuri trebue sa fie mai mare decat 2 inaltimi de arbore pentru a se putea efectua taierile de largire.

Arborii se doboara spre marginile ochiului si se scot prin arboretul dintre ochiuri, pentru a nu vatama semintisul.

Taierea de largire a ochiurilor se poate executa tot prin rarire uniforma a marginilor ochiului, concomitent cu o noua rarire sau cu taierea de lichidare in ochi, dar se poate face si prin taiere rasa. Scopul este de a da mai multa lumina atat semintisului din ochi cat si semintisului instalat sub arboretul dela marginile ochiului. Latimea benzilor de largire a ochiului este de 0,5 – 1 inaltime de arbore.

Largirea ochiurilor se face, de regula pe partea favorabila formarii si dezvoltarii semintisului – spre sud in regiunile calde si uscate, spre nord in cele reci si umede.

Se pot face doua sau mai multe taieri de largire, in functie de starea semintisului si de fotofilia speciilor care se regenereaza.

Doborarea si scoaterea arborilor se face spre si prin arboretul dintre ochiuri.

Taierea de racordare se executa dupa ce, prin taierile de largire, ochiurile aproape se ating iar intre ochiuri exista semintis.

Prin aceasta taiere se extrag toti arborii care se mai gasesc intre ochiuri.

Observatii privind tratamentul. Fata de tratamentele taierilor succesive tratamentul taierilor progresive creaza o ambianta ecologica (mai ales de lumina) mai diversificata, favorabila regenerarii atat a speciilor de umbra cat si de lumina. In Romania taierile progresive au fost folosite in special pentru regenerarea speciilor de lumina sub masiv.

Taierile progresive sunt insa mai dificile atat din punctul de vedere al organizarii si urmarii procesului de exploatare si regenerare, fiind mai dispersate in spatiu si trebuind sa respecte in fiecare ochi perioada speciala de regenerare. Este deaceea necesara o buna evidenta a situatiei regenerarii pe ochiuri si localizarea lor pe suprafata prin marcaj in teren si pe harta.

Evaluarea tratamentului

Avantaje

se realizeaza conditii optime pentru formarea si dezvoltarea atat a speciilor de umbra, dar mai ales a celor de lumina fiind tratamentul de recomandat pentru regenerarea acestora cat si a amestecurilor din specii de lumina si de umbra,

functiile productive si ecoproductive ale padurii nu sunt afectate puternic si pe timp indelungat,

se valorifica si semintisurile preexistente utilizabile si toti anii de samanta,

se obtin productii suplimentare de lemn de valoare la arborii maturi pana la extragerea acestora,

sporeste valoarea estetica si de agrement a padurii.

Dezavantaje

taierile sunt dispersate, mai greu de organizat si de condus,

exploatarea este mai costisitoare din cauza dispersarii taierilor,

este mai greu de utilizat in teren accidentat,

nu se poate folosi la speciile periclitate de doboraturi de vant (molid).

In concluzie, se poate afirma ca tratamentul taierilor progresive, dupa varianta in care se aplica, poate avea caracter de taieri succesive pe suprafata dar si in margine de masiv, dar si de taieri rase pe suprafata sau in margine de masiv.

Este tratamentul cel mai indicat pentru regenerarea sub masiv a arboretelor formate din specii de lumina dar si a celor de amestec formate din specii de lumina si de umbra.

In Romania se utilizeaza larg in asemenea arborete.

7.3.2.5. Tratamentul combinat de taieri succesive si progresive

Este o combinatie intre cele doua tratemente care se poate aplica in doua variante.

Una din variante prevede parcurgerea arboretului cu taieri succesive pe intreaga suprafata pentru a crea conditii bune pentru regenerarea speciilor de umbra, dar concomitent de a deschide si ochiuri pentru a favoriza regenerarea speciilor de lumina.

A doua varianta prevede combinarea taierilor succesive in margine de masiv cu deschiderea de ochiuri in cadrul masivului sau chiar in banda marginala in faza taierilor de dezvoltare. Acestea se includ apoi in benzile urmatoare.

Tratamentul este complicat din punct de vedere al organizarii si executiei si deci mai scump. S-a incercat in Romania dar nu a dat rezultatele scontate fiind greu de condus.

7.3.2.6. Tratamentul taierilor cvasigradinarite

Doctrina tratamentului. Tratamentul este, in esenta, asemanator cu cel al taierilor progresive dar perioada de regenerare a arboretelor este mai lunga – de 40 – 60 de ani iar imprastierea taierilor este mai mare si intensitatea lor mai redusa.

Este un tratament de tranzitie intre tratamentele de codru regulat si tratamentul de codru gradinarit.

Taierile se fac in ochiuri, dar de dimensiuni mai mici ca in tratamentul taierilor progresive si dispersate pe o suprafata mai mare. Se deschid ochiuri atat in arborete cu semintis cat si in cele in care se sconteaza pe fructificatie. In cazul in care suprafata periodica este foarte mare se poate aplica tratamentul si pe cupoane, ca la codrul gradinarit.

Pentru ca in suprafata periodica sunt incluse si arboretele preexploatabile, in acestea se fac si taieri preparatorii iar apoi si taieri de regenerare. In suprafete cu arborete tinere si de varste mijlocii se executa lucrarile de conducere necesare iar in toate arboretele si cele de ingrijire.

Tratamentul se poate aplica atat in arborete pure (cu exceptia celor de molid) dar si in arborete amestecate, deoarece se poate proportiona destul de usor amestecul, pe intreaga suprafata.

Prin aplicare tratamentului se obtin arborete ± echiene pe suprafete mici dar pe intreaga suprafata arboretul are varste diferite fiind relativ plurien.

Posibilitatea, pe volum, cuprinde atat masa lemnoasa din produse principale (arbori recoltati in procesul de regenerare) cat si cea din produse secundare (arbori recoltati in lucrarile de conducere).

Tehnica de aplicare a tratamentului. Suprafata unitatii sau subunitatii de productie de codru regulat se imparte in doua suprafete periodice, daca se adopta o perioada de regenerare de 60 de ani, sau in 3 suprafete periodice daca perioada respectiva este de 40 de ani.

In primul caz, suprafata periodica nr 1 cuprinde arborete de 120 – 100, 100 – 80, 80 – 60 de ani iar suprafata nr 2 arboretele de 60 – 40, 40 – 20 si 20 – 1 ani.

In al doilea caz, suprafata periodica nr 1 cuprinde arborete exploatabile de 120 – 100 de ani si cele preexploatabile de 100 – 80 ani, suprafata nr 2 arboretele de 80 – 60 si 60 – 40 de ani iar suprafata 3 arboretele de 40 – 20 si 20 – 1 ani.

Arboretele cuprinse in suprafata periodica 1 se regenereaza in 60 de ani in primul caz in 40 de ani in cel de al doilea.

Ochiurile se amplaseaza in primul rand in arboretele din ultima clasa de varsta acolo unde exista semintis sau se poate forma acesta. Pe masura ce arboretele preexploatabile inainteaza in varsta, ochiurile se deschid si in acestea.

Ochiurile deschise intr-un an se incadreaza intr-o suprafata subperiodica.

Marimea ochiurilor este de 0,5 – 1,0 inaltime de arbore (H) pentru regenerarea bradului si a fagului, de 0,7 – 1,0 H pentru molid (in arborete de amestec) de 1 – 1,5 H pentru speciile de Quercus.

Numarul ochiurilor depinde de posibilitate, de anii de fructificatie, de prezenta semintisurilor.

Pentru corecta stabilire a numarului de ochiuri trebue cunoscut cat mai exact volumul arboretelor din suprafata nr 1, anii de fructificatie, starea semintisului, posibilitatea. Pentru aceasta sunt necesare inventarieri detaliate, repetate, parcurgerea terenului pentru a stabili localizarea si starea semintisurilor. Rezultatele se consemneaza in materiale statistice si cartografice pe baza carora se amplaseaza apoi ochiurile.

Tehnica de deschidere si largire a ochiurilor este cea descrisa la tratamentul taierilor progresive.

Intensitatea taierilor este mica. Se extrag 1 – 2 arbori la deschiderea ochiurilor ca si la largirea lor. Se pot face mai multe taieri de largire, perioada de regenerare fiind lunga.

Intrucat este foarte dificil sa se conduca lucrarile de regenerare si de exploatare pe toata suprafata, aceasta se imparte in 4 – 5 cupoane pentru brad si fag si 2 – 3 cupoane pentru gorun.

In acestea se executa taierile cu o rotatie de 4 – 5 ani sau respectiv de 2 – 3 ani.

Evaluarea tratamentului

Avantaje

se creaza arborete ± echiene pe suprafete mici dar intregul arboret de pe o suprafata periodica este relativ plurien,

se pastreaza in mai mare masura continuitatea functiilor de productie de lemn si de protectie a mediului,

in arboretele amestecate se poate proportiona mai bine amestecul pe intreaga suprafata.

Dezavantaje

timpul lung de regenerare si dispersarea mare a taierilor, executarea concomitenta si a lucrarilor de conducere a arboretelor complica mult dirijarea, pe ansamblu, a aplicarii tratamentului,

necesitatea de inventarieri repetate pentru a cunoaste evolutia arboretului,

costurile ridicate ale exploatarii, necesitand o retea densa de drumuri si timp mai lung din cauza dispersarii taierilor,

vatamarea mai puternica a semintisurilor din cauza dispersarii taierilor.

In concluzie, desi tratamentul are caracter ecologic si asigura aproape continuu functionalitatea productiva si ecoproductiva a arboretului, este complicat si scump in aplicare, necesitand mult personal calificat, investitii mari in drumuri, in utilaje. Este greu de aplicat in terenuri accidentate si nu se poate aplica in paduri cu arborete de productivitate inferioara in care productia de lemn singura nu acopera costurile.

7.3.2.7. Tratamente speciale in regim de codru regulat

(dupa P.Burschel si J.Huss)

Tratamentul cu taieri decalate (Zweihibiger Hochwald)

Se aplica in cazul arboretelor cu doua elemente de varsta a aceleasi specii (de exemplu fag de 140 ani si de 80 de ani) sau cu doua plafoane formate din specii cu fotofilie diferita (gorun + fag, larice + fag, pin + molid).

Tratamentul se utilizeaza, in cazul cand se produce rarirea puternica a arboretului, in urma unor catastrofe si se fac plantatii cu specii de umbra sub acest arboret rarit pentru a crea plafonul inferior necesar refacerii consistentei.

Dar tratamentul se aplica si in cazul fagetelor in care nu s-a facut la timp ultimele de taieri si in care s-a format al doilea element de arboret, foarte diferit ca varsta de elementul de arboret din plafonul superior.

Exploatarea se face decalat in doua etape – prima in care se extrag arborii din plafonul superior, cu mare atentie pentru a nu distruge arborii din plafonul inferior, a doua in care se extrag arborii din acest plafon cand au ajuns la varsta de exploatare.

Scopul este de a produce lemn gros, de valoare ridicata in plafonul superior dar si de a realiza o productie de lemn suplimentara cu grosime suficient de mare din arborii plafonului inferior.

In Germania tratamentul se utilizeaza pentru a produce lemn foarte gros de fag, larice, pin, stejar/gorun avand in plafonul inferior, de regula fag, natural sau introdus prin plantatii.

Tratamentul cu rezerve pastrate doua cicluri de productie (Uberhaltbetrieb)

Se aplica in arborete in care semincerii lasati in sistemul de amenajare vechi, al parchetatiei, nu au fost extrasi dupa regenerare si care au fost lasati sa acumuleze lemn inca in ciclu de productie.

Dar se utilizeaza si deliberat, prin lasarea la exploatare a arborilor celor mai buni, ca rezerve, pentru a se obtine lemn de mari dimensiuni, la exploatarea urmatoare.

Speciile la care se poate utiliza tratamentul trebue sa fie rezistente la vant si insolatie si sa nu produca craci lacome (pin, larice).

Numarul rezervelor este de circa 50/ha din care insa aproximativ jumatate se extrag prin lucrari de ingrijire. Rezervele cresc in grosime de 3 – 5 ori mai repede ca in masiv.

Din cauza umbrei si concurentei in sol, productia de lemn a arboretului, in care exista aceste rezerve, este ceva mai redusa, dar valoric se compenseaza prin plusul de valoare a lemnului rezervelor.

Exploatarea rezervelor se face odata cu cea a arboretului de sub acestea. Aceasta este, dealtfel, singura deosebire fata de tratamentul cu taieri decalate.

7.3.3. Tratamente cu taiere periodica, unica si cu reinfiintarea arboretelor in teren deschis

Doctrina tratamentelor

Tratamentele cu taieri unice sau „rase” se caracterizeaza prin taierea arboretului care trebue regenerat intr-o singura repriza. Reinfiintarea arboretului se produce in teren deschis,fie prin regenerare naturala fie prin regenerare artificiala.

Intrucat in terenul deschis lipseste protectia arboretului matur iar conditiile ecologice sunt nefavorabile pentru regenerarea speciilor de umbra, acest tratament se poate folosi doar pentru speciile a caror puieti suporta dela inceput lumina plina, extremele termice mai mari, concurenta sporita a ierburilor si arbustilor. Este vorba despre molid, pin, larice, specii de Quercus, plopi si salci selectionate. Se utilizeaza si in refacerea sau substituirea arboretelor degradate sau afectate de catastrofe.

Regenerarea pe cale naturala a arboretului este posibila pentru speciile cu samanta usoara, vehiculata de vant daca exista aproape arborete care fructifica.

Dar frecvent se regenereaza specii pioniere si nu specia dorita care necesita un timp mai indelungat pentru regenerare. In acest caz se foloseste de regula, regenerarea artificiala prin plantare de puieti sau prin semanaturi directe.

Arboretul regenerat artificial este echien, cel provenit din regenerare naturala poate fi relativ echien.

7.3.3.1. Tratamentul taierilor rase pe intreaga suprafata

Doctrina tratamentului

Intr-o unitate de productie de codru regulat in care se aplica tratamentul taierilor rase, se regenereaza anual un arboret sau cateva arborete din suprafata periodica, ajunse la sfarsitul ciclului (obisnuit de 100 – 120 de ani), din care se poate recolta volumul de lemn care constitue posibilitatea (recolta de lemn posibila). Acest arboret sau arboretele reprezinta „parchetul anual”.

Arboretele din parchetul anual se taie integral (ras) intr-un singur an si se regenereaza de regula, prin plantatii.

Rezulta arborete echiene iar in unitatea de productie respectiva se gasesc arborete din intreaga gama de varste dela 1 la 100 sau 120 de ani.

Tratamentul se poate aplica pe suprafete cu pante care nu depasesc 25^o si in care nu exista pericol de eroziune, alunecari, inmlastinare. Nu se aplica pe grohotisuri si soluri scheletice.

In cazul aplicarii tratamentului in arborete de molid, periclitate de vant, amplasarea pe teren a taierilor se face in succesiuni de taieri care se desfasoara impotriva directiei vantului periculos.

Succesiunile de taieri se despart prin benzi de izolare, cu margini formate din arbori cu coroane pe toata lungimea tulpinii, mai bine inradacinati. (figura 7.7.).

Figura 7.7. (dupa Florescu si Nicolescu, 1998)

Tehnica de aplicare a tratamentului

In suprafetele ce constituie parchetul anual se inventariaza si se marcheaza toti arborii. Se intocmesc actele de punere in valoare si se trece la exploatarea arboretelor prin taierea tuturor arborilor de pe suprafata.

Dupa scoaterea trunchiurilor, resturile de exploatare se strang in tasoane pentru a elibera suprafata in vederea lucrarilor de reimpadurire. In regiunile cu relief accidentat tasoanele se aseaza pe curba de nivel pentru a micsora pericolul de eroziune.

Pentru a reduce concurenta ierburilor, arbustilor si a restabili cat mai repede functiile ecoprotective ale padurii, plantatiile sau semanaturile se fac imediat. Se inlatura insa pericolul vatamarii puietilor prin insecte (la molid prin combaterea daunatorului Hylobius abietis sau prin instalarea culturilor dupa 1 – 2 ani dela exploatare).

Forma parchetelor se stabileste astfel incat sa usureze lucrarile de scoatere a lemnului si sa nu afecteze arboretele sau culturile vecine. La munte este indicata o forma alungita a parchetului, pe linia de cea mai mare panta, cu un capat la un drum forestier, pentru a nu scoate arborii taiati prin arboretele vecine.

Amplasarea parchetelor este importanta cand exista un pericol (vant, inundatii). In cazul molidisurilor, evitarea pericolului doboraturilor de vant se face prin organizarea succesiunilor de taieri. In aceste succesiuni fiecare parchet se taie la adapostul arboretului batran, alaturarea lor facandu-se contra directiei vantului dominant.

In bazinetele montane, in care vantul bate din amonte, parchete inainteaza din aval spre amonte.

In cazul culturilor de plop din lunci, parchetele inainteaza contra directiei de curgere a apelor.

Suprafetele care constitue parchetul anual sunt de maxim 3 ha, cu exceptia cazului cand pregatirea ulterioara a solului pentru reimpadurire se face mecanizat, cand poate creste pana la 5 ha.

Alaturarea parchetelor se poate face dupa 3 – 7 ani in cazul molidisurilor, dupa 2 – 3 ani in cazul plantatiilor de plopi si salcii selectionate.

Daca in parchet exista semintis necorespunzator acesta se taie. Daca are forme bune, inaltimi sub 5 m si apare grupat, se mentine pentru a fi integrat in noul arboret.

Pe terenuri stancoase, pe culuare de avalanse, se pastreaza tot semintisul existent.

In arboretele de molid dela limita altitudinala superioara nu se aplica taieri rase ci numai taieri de conservare. De altfel, o fasie de padure de 200 m sub aceasta limita se zoneaza in grupa speciala de protectie carei i se aplica tratamente speciale.

Evaluarea tratamentului

Avantaje

concentrarea mare a taierilor care usureaza si ieftineste lucrarile de punere in valoare si de exploatare,

repunerea rapida in productie a suprafetei prin reimpadurire,

neafectarea culturilor, deoarece se fac dupa scoaterea arborilor din parchet,

proportionarea usoara a amestecurilor,

crearea de arborete echiene mai usor de condus, cu productii ridicate de lemn de dimensiuni mari si medii, de calitate buna (bine elagat).

Dezavantaje

schimbarea brusca si radicala a afluxului de radiatie, a scurgerii apelor din precipitatii, a vantului, cu implicatii negative in protectia mediului (cresterea pericolului de eroziune, avalanse, inmlastinare),

conditii ecologice mai putin favorabile reinfintarii arboretului din aceste cauze; nu se pot instala decat specii rezistente la aceste noi conditii (specii de lumina rezistente la insolatie, inghet, seceta, etc),

punerea in pericol a arboretelor vecine prin expunere la vant, insolatie, inmlastinare, etc.,

ingreunarea lucrarilor de reimpadurire din cauza cantitatii mari de resturi de exploatare care creaza pericol de incendiu si de atacuri de insecte, ca si din cauza concurentei puternice a ierburilor, arbustilor, arborilor pionieri,

crearea de arborete echiene pure, cu structura simpla, nerezistente la vant, incendiu, daunatori, cu valoare de agrement si recreativa redusa,

in general schimbarea nefavorabila a peisajului prin crearea de suprafete lipsite de padure alternand cu arborete echiene.

In concluzie tratamentul taierilor rase pe intreaga suprafata este avantajos din punct de vedere tehnic si economic, prin simplificarea si ieftinirea lucrarilor de conducere si exploatare a arboretelor. Dar este putin indicat din punct de vedere ecologic pentru ca genereaza un mediu mai putin favorabil pentru reinfiintarea arboretului, intrerupe brusc, pentru un timp, capacitatea ecoprotectiva a padurii si creaza arborete echiene de regula pure (de molid, de plopi) nerezistente la incendii, atacuri de insecte, doboraturi de vant etc.

Ramane sa fie folosit numai in cazul arboretelor in care nu se pot aplica tratamente intensive si in cazuri de calamitati (molidisuri).

7.3.3.2 Tratamentul taierilor rase in benzi

Este considerat ca tratament distinct (Florescu 1988, Florescu si Nicolescu 1998) dar nu se deosebeste decat prin forma suprafetei parchetelor. Acesta are forma unei benzi inguste ce se desfasoara la marginea sau in interiorul masivului forestier. Pe aceasta banda se reinfiinteaza arboretul dupa taierea rasa a celui exploatabil.

Deosebirile doctrinare se refera la modul de regenerare a arboretului si la functiile ecoprotective ale padurii. Prin taierea rasa la margine sau in interiorul masivului, pe suprafete inguste, se poate obtine relativ usor si mai repede regenerarea naturala a arboretului din samanta arboretelor mature vecine iar acestea ofera si o protectie laterala noului arboret. Iar din punct de vedere al protectiei mediului este mai convenabil pentru ca nu intrerupe functiile de protectie cum se intampla pe suprafete intinse, neprotejate de alte arborete.

Tratamentul taierilor rase in benzi are cateva variante:

taieri rase in benzi alaturate (pe blocuri de taieri),

taieri rase in benzi alterne (in culise),

taieri rase in benzi la margine de masiv.

Tehnica aplicarii tratamentului

Varianta taierilor rase in benzi alaturate (pe blocuri de taieri)

In unitatea de productie de codru regulat se infiinteaza blocuri de taieri, continand arborete exploatabile, pe suprafete mai mari (un grup de parcele cu suprafata de 100 – 200 ha). Blocul se imparte in cateva serii (siruri) de taiere, separate prin benzi de izolare (protectie) (figura 7.7.).

In fiecare serie se delimiteaza cate 4 – 6 benzi cu latimi cat 1 – 2 inaltimi de arbore si cu lungimi cat lungimea blocului. Latimea benzii, de pe care se va taia arboretul, se alege astfel incat sa fie acoperita de semintele ce sunt aduse de vant din arboretele vecine si sa se afle la adapostul acestor arborete care sa ofere protectie laterala suficienta a semintisului.

Axa mare a benzii se orienteaza perpendicular pe vantul dominant in perioada diseminarii, iar taierile pe benzi inainteaza impotriva acestui vant. In cazul regiunilor uscate axa mare a benzilor se orienteaza est-vest, in regiunile reci pe directia sud-nord. In culturile de plopi din lunci axa mare a benzilor este perpendiculara pe rau si inaintarea se face contra directiei de scurgere a apei.

Benzile de izolare, daca nu s-au regenerat natural sub masiv, se impaduresc prin plantatii dupa ce s-au regenerat celelalte benzi.

Taierile rase in fiecare banda se executa intr-un an cu fructificatie. Daca in banda nu s-a acoperit terenul cu semintis, se intervine imediat cu plantatii. Taierea benzii urmatoare se face numai dupa ce in banda precedenta s-a produs regenerarea pe intreaga suprafata. Revenirea cu taierea in banda urmatoare depinde de intervalul dintre anii de fructificatie (3 – 5 la molid, pini, larice).

Daca blocul este format din 25 de benzi (5 serii de taieri) acesta se va regenera in 20 – 30 de ani socotind revenirea cu taieri la 4 – 6 ani (de fiecare data cu un an dupa producerea fructificatiei).

Ritmul de taiere depinde de anii de fructificatie si de posibilitate neputandu-se face o planificare rigida pe o perioada mai lunga a desfasurarii in timp a taierilor. Daca posibilitatea este mai mare se poate taia intr-un an de fructificatie arboretul de pe cate o banda din fiecare serie. Daca posibilitatea nu este mare se poate taia arboretul de pe o banda dintr-o singura serie sau doua benzi din doua serii etc. Daca fructificatiile se repeta la 4 – 6 ani, arboretele exploatabile din bloc se pot lichida in 20 – 25 de ani. Fiecare serie va consta din 4 – 6 arborete, cu diferente de varsta egale cu numarul de ani dintre doua fructificatii. Benzile de izolare se taie ultimele. Daca nu s-au regenerat sub masiv se face reimpadurirea lor pe cale artificiala.

Dupa terminarea regenerarii blocul va fi format din cateva serii de arborete echiene sub forma de banda, cu diferente de varsta de 4 – 6 ani avand deci caracter neuniform.

In cazul molidisurilor, tratamentul se poate aplica numai in regiuni neafectate de doboraturi de vant, pentru ca benzile de izolare pot fi usor doborate chiar dupa taierea primelor benzi.

Varianta taierilor rase in benzi alterne sau culise

Se organizeaza tot pe blocuri de taieri cu axa mare a benzilor orientata tot ca in varianta precedenta si cu latimea benzilor de 1 – 2 inaltimi de arbore. Dar in fiecare bloc intr-un an de fructificatie se taie fiecare a doua sau a treia banda lasandu-se intre acestea 1 sau 2 benzi netaiate (culise) care sa insamanteze suprafata benzilor taiate si sa ofere protectie laterala semintisului. Dupa ce in benzile in care s-a taiat arboretul se realizeaza starea de masiv si o inaltime de cativa metri, putand prelua functiile de protectie, se taie si benzile-culise. Acestea daca nu au o regenerare suficienta sub masiv se reimpaduresc. Exista insa si posibilitatea executarii in benzile-culise de taieri succesive sau progresive pentru a stimula formarea din timp a semintisului.

Varianta nu se poate aplica in molidisuri din cauza pericolului de doboraturi dar se poate folosi in pinete, laricete, culturi de plopi euramericani.

Prin aceasta varianta regenerarea blocului se produce in timp mai scurt de 10 – 15 ani dupa 1 – 2 fructificatii.

Varianta taierilor rase in benzi la margine de masiv

Este asemanatoare cu varianta taierilor in benzi pe blocuri de taiere cu deosebirea ca prima banda se taie la marginea masivului forestier, sub vant in cazul pericolului de doboraturi, la nord in cazul de regiuni cu clima calda, uscata si la sud in cazul regiunilor reci si umede. Inaintarea taierilor se face impotriva vantului dominat periculos, spre sud in regiunile uscate sau spre nord, in cele reci si umede.

Benzile sunt de regula mai inguste, favorizand si regenerarea unor specii de umbra iar forma si lungimea lor depind de cele ale masivului supus regenerarii.

Aceste variante nu au fost folosite in tara decat, in unele situatii, cu titlu experimental. Exceptie face varianta cu taieri rase in benzi alterne curent folosita pentru refacerea si substituirea arboretelor de foioase necorespunzatoare din multe regiuni ale tarii. De regula regenerarea s-a facut artificial.

Variantele prezinta insa interes pentru a se reduce, pe cat posibil utilizarea taierilor rase pe suprafata intinsa.

Cateva reguli generale privind tratamentul taierilor rase in benzi

Desi mentionate in expunerile precedente, se mai accentueaza inca o data pentru a fi respectate.

Orientarea benzilor inseamna asezarea axei lor mari in raport cu factorul periculos:

in cazul vantului – perpendicular pe directia vantului periculos, indiferent daca este dominat sau nu,

in cazul climei calde si secetoase – pe directia est-vest, pentru a crea un microclimat favorabil pe latura nordica a masivului,

in cazul climei reci si umede – pe directia nord-sud pentru a crea un microclimat favorabil pe toata banda.

Directia de inaintare a benzilor este contra vantului periculos, spre sud in climatul cald si uscat, spre est sau vest in climatul rece si umed.

In acest fel se creaza succesiuni de arborete care se protejeaza prin acoperire. In situatii in care nu s-a realizat aceasta protectie prin acoperire sunt necesare taieri prealabile de izolare care sa mareasca rezistenta marginilor de masiv.

In regiunile accidentate directia de inaintare trebue aleasa astfel ca materialul lemnos sa poata fi scos prin banda taiata sau prin arboretul netaiat si nu prin benzile cu semintis.

Timpul de revenire cu taieri intr-o noua banda depinde de periodicitatea fructificatiei, executandu-se numai intr-un an cu fructificatie si dupa ce banda taiata anterior este acoperita cu semintis (eventual completat prin plantatii).

Daca taierile trebuie facute in anii fara fructificatie, benzile de pe care s-a taiat arboretul se reimpaduresc prin plantatii.

Evaluarea tratamentului

Avantaje :

asigurarea regenerarii naturale pe cea mai mare parte a suprafetei, cu avantajele ecologice si economice aferente,

protejarea, cel putin laterala, a semintisului,

punerea in valoare si exploatarea relativ mai simpla decat in cazul taierilor succesive sau progresive in margine de masiv,

crearea de succesiuni de arborete mai rezistente la factori destabilizatori (vant, seceta,frig),

pastrarea in mare masura a functiilor ecoprotective a padurii.

Dezavantaje

dispersarea mare a taierilor (crearea mai multor blocuri) pentru a putea recolta volumul de lemn prevazut in amenajamente, cu scumpirea corespunzatoare a exploatarilor,

cresterea pericolului doboriturilor de vant, prin spargerea in mai multe locuri a masivelor forestiere (in cazul formarii de blocuri de taieri),

scumpirea lucrarilor de regenerare prin executarea plantatiilor de completare a regenerarii naturale.

In concluzie, taierile rase in benzi pot prezenta interes pentru a se obtine regenerare naturala protejata pe suprafete mai mari, si realizarea de succesiuni de arborete mai rezistente la factori destabilizatori. Este necesara experimentarea lor in diferite conditii si extinderea treptata in productie.

Mai trebue atrasa atentia ca variantele pe blocuri si la margine de masiv a acestui tratament, desi pot fi folosite pentru reinfiintarea arboretelor de molid pe cale naturala, nu prezinta garantii de eliminare a pericolului doboraturilor de vant. Asezarea taierilor in spatiu, protejarea marginilor de masiv prin taieri speciale de izolare si consolidarea acestor margini, dar si consolidarea chiar a arboretelor, prin lucrari de conducere, sunt conditii pentru prevenirea pericolului.

7.3.3.3. Tratamentul taierilor rase cu rezerve

Este un tratament silvicultural folosit in multe tari europene (inclusiv in tara noastra) inca din secolul al XIV (la noi in secolul XVIII – XIX) dar treptat abandonat pe masura ce s-au dezvoltat tratamentele silviculturale clasice.

In aplicarea acestui tratament s-au conturat doua variante :

taieri rase cu lasare de 30 – 50 arbori la ha inca un ciclu de productie,

taieri rase cu lasarea de 30 – 50 arbori ha pana la realizarea regenerarii naturale si apoi extragerea acestora.

Acesti arbori sunt denumiti rezerve.

In prima varianta, in parchetele taiate ras se lasa 30 – 50 arbori din cei mai valorosi, cu trunchiul drept, cilindric, cu cresteri mari, fara defecte, cu scopul principal de a produce lemn foarte gros, de mare valoare. Alt scop este de a asigura samanta de calitate pentru regenerarea naturala si protectia climatica a semintisului si apoi a arboretului in dezvoltare.

Pentru ca trunchiul rezervelor sa fie protejat de formarea cracilor lacome si uscarea coroanei (coronare) rezervele trebue sa fie inconjurate de cateva exemplare din etajul inferior al arboretului. Rezervele care se depreciaza se extrag pe parcurs, odata cu interventiile de ingrijire efectuate in grupele de arbori protectori ai rezervelor.

Varianta a fost folosita in Belgia si Germania, in fagete cu ciclul de 80 de ani, dar nu a dat rezultatele scontate pentru ca rezervele, puse brusc in lumina, prin taierea rasa a restului arboretului, se degradeaza si nu ajung la varsta cand ar fi trebuit sa fie exploatate.

In Romania un tratament asemanator, dar fara lasarea de arbori protectori, a fost utilizat in stejarete si sleauri cu stejar (de exemplu la Snagov unde se mai intalnesc asemenea rezerve). Rezultatele nu au fost incurajatoare pentru ca majoritatea rezervelor s-a depreciat.

In a doua varianta, in parchetele taiate ras se lasa deasemenea 30 – 50 arbori de valoare, cu coroana bine formata, uniform distribuiti pe suprafata care sa asigure samanta necesara regenerarii naturale pe suprafata respectiva. Odata obtinuta regenerarea suficienta acesti arbori rezerva se extrag. Desigur in anii cat rezervele raman in picioare, realizeaza cresteri in grosime care le sporesc valoarea.

Ambele variante se pot aplica numai in cazul speciilor cu inradacinare buna, deci rezistente la doboraturi de vant, cu cresteri in grosime si fructificatie active la varste mari avand si samanta cu raspandire usoara (prin vant).

Este vorba in special de pin silvestru, pin negru, larice.

7.3.4. Lucrari de ajutorare in cazul reinfiintarii arboretelor prin regenerare naturala din samanta

Aceste lucrari au ca scop favorizarea germinarii semintelor si dezvoltarii plantulelor de arbori.

Lucrarile de ajutorare sunt:

indepartarea stratului de litiera, prea gros,

indepartarea stratului de humus brut,

indepartarea arbustilor, ierburilor si semintisului preexistent neutilizabil,

mobilizarea solului

inlaturarea resturilor de exploatare,

prevenirea declansarii eroziunii solului, a inmlastinarii, a incendiilor, etc.,

receparea semintisului vatamat de lucrarile de exploatare,

completarea regenerarii naturale prin semanaturi sau, de regula, prin plantatii in portiunile neacoperite de semintis,

protectia semintisului impotriva pasunatului, a bolilor, a daunatorilor printre care mai ales a vanatului.

Indepartarea stratului de litiera este necesar acolo unde acesta este prea gros (peste 3-4 cm) impiedicand contactul semintelor cu solul mineral.

Indepartarea stratului de humus brut este necesar in padurile de molid si de fag, pe soluri foarte acide, pe care descompunerea litierei este incompleta si se dezvolta straturi groase de material organic semidescompus. Acestea impiedica de asemenea contactul semintelor cu solul mineral.

Indepartarea arbustilor, ierburilor si semintisului preexistent neutilizabil este necesara pentru a inlatura plantele concurente noii generatii de arbori, pentru lumina, apa si substante nutritive din sol. Semintisul preexistent neutilizabil este acel semintis care s-a format in mici ochiuri din arboretul batran, inaintea declansarii procesului de regenerare naturala. Are de regula dimensiuni mai mari, ramificatie mai bogata si, la exploatare, este puternic vatamat.

Mobilizarea solului in anul de fructificatie, mai ales in jurul semincerilor, favorizeaza germinarea semintelor si dezvoltarea mai buna a puietilor.

Inlaturarea resturilor de exploatare este obligatorie, dar adesea nu este executata pe toata suprafata, ingreunand formarea de semintisuri uniforme in locurile cu multe resturi. Este necesara adunarea resturilor in tasoane inguste, nu prea voluminoase, care sa lase libera majoritatea suprafetei.

Prevenirea unor procese abiotice daunatoare se face prin masuri de evitare a declansarii eroziunii, mai ales pe drumurile de scoatere a lemnului (asezarea de resturi de exploatare, de pietre, nivelarea terenului), prin santuri de desecare, in cazul inmlastinarii solului, prin paza contra incendiilor.

Receparea semintisului vatamat este necesara pentru a nu avea in viitor arbori cu rani, infurciti, etc. Se face prin taierea de la nivelul solului a puietilor vatamati. Se face numai la foioase pentru ca rasinoasele autohtone nu lastaresc.

Completarea regenerarii prin semanaturi si plantatii este necesara pentru a avea o acoperire uniforma a terenului cu arboretul tanar.

Protectia semintisului este necesara mai ales contra pasunatului cu vitele dar si a vanatului. Se face prin interzicerea pasunatului si prevenirea vatamarii de catre vanat prin mijloace mecanice (garduri, dispozitive de protectie a varfurilor puietilor) sau chimice (substante neagreate de vanat). Poate deveni necesara si protectia contra bolilor (mai ales a fainarii la stejar, a fuzariozei la rasinoase), a defoliatorilor, si a daunatorilor de radacina (Hylobius la molid).

7.4. TRATAMENTE IN REGIM DE CRANG

Doctrina tratamentelor. In regimul de crang, arboretele se regenereaza vegetativ din lastari formati pe cioata arborilor taiati, din lastari formati pe radacinile arborilor taiati (drajoni), din bucati de ramuri sau lujeri inradacinati (butasi) sau din tesuturi sau celule.

Regimul de crang se poate aplica doar la speciile cu capacitate mare de regenerare vegetativa, in general la speciile de foioase. Ciclul de productie este mai scurt (1-40 ani) deoarece la varste mari capacitatea de lastarire scade.

Productia de lemn a arboretelor de crang este mai mica decat a celor de codru (in medie 2 mc/an/ha) si reprezentata prin sortimente subtiri, de calitate slaba (lemn de foc si constructii rurale). Exceptie fac plopii si salciile selectionate si hibride (cu productie de pana la 30 mc/an/ha si lemn gros de buna calitate pentru utilizarile specifice) si salcamul (cu productie de pana la 15 mc/an/ha in statiuni favorabile).

Dezavantajul mare al tratamentelor de crang este imbatranirea cioatelor la care, dupa 2-3 generatii de lastari, scade vigoarea de lastarire si productia de lemn, se dezvolta din ce in ce mai mult putregaiul. Devine necesara inlocuirea totala sau partiala a cioatelor imbatranite prin puieti produsi din samanta.

Regimul crang a avut o larga aplicare inca din antichitate si este inca utilizat pe suprafete mari in padurile particulare (in Italia pe 40% , in Franta pe 25%, in Spania pe 22%, in Grecia pe 18% din suprafata padurilor). In Romania regimul a avut o extindere larga in padurile de cvercinee si in cele de anini, plopi, salcii, salcam, chiar si in fagete. Dupa nationalizare, pentru o buna parte din aceste arborete s-a facut conversiunea de la crang la codru (prin regenerarea din samanta).

Chiar daca prin tratamentul de crang simplu se obtine lemn mai putin, de dimensiuni mai reduse si de calitate mai slaba, avantajul pentru proprietarul de padure este obtinerea de venituri la intervale de timp mai scurte, fara cheltuieli pentru regenerare (cu exceptia regenerarii din butasi, tesuturi sau celule).

Tratamentele din regimul crang pot fi:

cu taiere de jos - tratamentul crangului simplu,

- tratamentul crangului cu rezerve,

- tratamentul crangului gradinarit,

- cu taiere de sus - tratamentul crangului in scaun.

7.4.1. Tratamente de crang cu taieri de jos

7.4.1.1. Tratamentul crangului simplu

Doctrina tratamentului. Tratamentul se caracterizeaza prin taierea rasa unica, pe intreaga suprafata, a arboretelor de foioase, la varste la care lastarirea cioatelor sau drajonarea radacinilor arborilor exploatati este inca activa. Deoarece aceasta varsta nu depaseste 40 de ani, lemnul produs este de mici dimensiuni si de calitate mai slaba. Se produce in special lemn de foc si de constructii rurale.

Arboretul regenerat vegetativ este echien, cu un singur plafon, inchis pe orizontala.

Posibilitatea se stabileste pe suprafata si volum. Tratamentul se utilizeaza in arborete seminaturale de anini, plopi, salcii (in lunci cu durata de inundatie scurta, de maxim 2-3 luni), in culturile de salcam, de rachite, de alte specii de foioase pentru masa lemnoasa energetica.

Desi nu este prevazut pentru specii principale cum sunt fagul, cvercineele, carpenul, teii, acerineele, ulmii, in padurile private este posibil ca acest tratament sa fie din nou utilizat.

Tehnica de aplicare a tratamentului.

Prin amenajament se fixeaza ciclul de productie care poate varia de la 1 la 40 de ani. De exemplu in cazul rachitariilor ciclul este de un an, pentru culturile energetice cativa ani, pentru culturile de plopi, salcii, salcami de 10- 25 ani, pentru cvercinee de 25-30 ani , pentru anin negru circa 40 de ani.

Ciclul poate fi mai scurt in statiuni de bonitate ridicata si mai lung in cele de bonitate mai scazuta.

Tot prin amenajament, unitatea sau subunitatea de productie a carei arborete sunt tratate in crang simplu, se imparte intr-un numar de parchete, egal cu ciclul adoptat. Parchetele pot avea acelasi suprafata, in cazul cand volumul si cresterea arboretelor este peste tot aceeasi, sau suprafete diferite, cand volumul si cresterea este variabila in cadrul unitatilor/subunitatilor de productie. Daca suprafata stabilita prin amenajament depaseste 3 ha in culturile de salcam si in crangurile zonate ca paduri de protectie (grupa I functionala) sau 5 ha in zavoaie, parchetul se constituie din mai multe suprafete dispersate in cadrul unitatii sau subunitatii de productie. Prin impartirea unitatii de productie in parchete si exploatarea fiecarui parchet intr-un an se asigura continuitatea productiei sau respectiv a protectiei .

Exploatarea parchetelor anuale se face prin taierea rasa de jos a tuturor arborilor, cu 2-3 saptamani inainte de pornirea vegetatiei (februarie, martie).

Arborii taiati se scot de pe suprafata inainte de inmugurirea cioatelor, pentru a nu se vatama lastarii sau drajonii care vor asigura regenerarea arboretului.

Nu este indicata taierea toamna sau iarna, pentru ca cioatele se pot usca sau vatama de ger, si nici dupa pornirea vegetatiei, pentru ca lastarii sau drajonii formati mai tarziu nu vor avea timp sa se lignifice pana in toamna.

Exceptie fac crangurile de cvercinee destinate productiei de liber si cele de tei destinate productiei de lemn, care se taie dupa pornirea sevei pentru a se usura decojirea. In zavoaiele expuse inundatiilor de primavara, taierea se executa iarna. Foarte important este modul cum se executa taierea arborilor:

Taierea se executa cat mai jos, la 5 -10 cm de sol (circa 1/3 din diametrul cioatei); numai in cazul cand apa pe teren stagneaza, taierea se face mai sus pentru a nu se asfixia cioata;

Taierea se face cu toporul sau cu alta unealta, care asigura o taietura cat mai neteda pentru a impiedica imbibarea cioatei cu apa din precipitatii si dezvoltarea putregaiului; de aceea nu se recomanda folosirea ferastraielor;

Taietura trebuie sa fie, pentru acelasi scop, oblica sau in 2 ape, pentru a se asigura scurgerea rapida a apei;

Taietura nu trebuie sa zdreleasca coaja cioatei pentru a nu impiedica cicatrizarea acesteia, si nu trebuie sa se sparga sau sa se aschieze cioata.

Taietura facuta cat de mai jos permite individualizarea lastarilor, care isi formeaza radacini proprii si evitarea in acest fel a putregaiului, care cu timpul se formeaza totusi in cioata si se propaga si in lastar.

In cazul salcamului, care se regenereaza mai bine prin drajoni porniti din radacini, se utilizeaza asa numita taierea in cazanire. Pentru aceasta, in jurul fiecarui arbore se sapa un sant la distanta de 20-50 cm, pana se dezvelesc radacinile groase. Acestea se sectioneaza, iar arborele, lipsit de sustinerea acestora, se doboara. Groapa se astupa apoi cu pamant.

Suprafata intreaga se ara sau se grapeaza pentru a rani radacinile superficiale si a stimula in acest fel drajonarea .

Lastarii si drajonii formati dupa exploatare se dezvolta mai rapid decat puietii din samanta deoarece radacinile bine dezvoltate ale arborelui taiat asigura o abundenta aprovizionare cu apa si substante nutritive.

In cazul salcamului, a salciilor sau aninului se formeaza starea de masiv in 1-2 ani, in cazul celorlalte specii dupa 3-5 ani.

Cresterea lastarilor este rapida in primii ani, dar se reduce accentuat, dupa 10-15 ani, astfel ca productia de lemn a crangului este mult mai redusa decat a arboretelor de codru. Desigur, si fondul de productie (volumul de lemn existent pe suprafata) este de 4-6 ori mai redus ca in arboretele de codru.

Dupa ce s-a obtinut regenerarea se elimina lastarii proveniti din muguri adventivi (formati de exemplu pe marginea taieturii) sau cei formati in partea superioara a cioatelor mai inalte.

Crangul simplu a fost folosit pana in 1990 pe circa 7% din fondul forestier de stat si 30% din fondul forestier al comunelor. Dupa 1990, circa 5% din fondul forestier a fost tratat in crang simplu. Odata cu privatizarea padurilor este insa de asteptat ca, cel putin in mica proprietate forestiera, sa se extinda din nou acest tratament, neindicat din toate punctele de vedere, dar apreciat ca mai convenabil din punct de vedere financiar de proprietar.

Evaluarea tratamentului

Avantaje :

usor de organizat, de planificat si aplicat chiar de personal putin calificat,

asigura o regenerare multumitoare si foarte ieftina,

se formeaza in scurt timp starea de masiv, reducandu-se astfel si cheltuielile de ingrijire a semintisurilor,

reduce mult si volumul lucrarilor de ingrijire.

Dezavantaje :

produce lemn putin, de calitate inferioara, cu putine exceptii (culturi de rachita),

prin repetarea de mai multe ori a taierilor in crang, cioatele se epuizeaza, vigoarea de lastarire si productia de lemn scade, facand necesara refacerea arboretelor din samanta,

lastarii sunt supusi vatamarilor de vant, zapada, animale, si mai ales de putregaiul patruns de la cioata,

crangul are valoare redusa din punct de vedere recreativ.

7.4.1.2. Tratamentul crangului cu rezerve

Este un tratament asemanator celui de crang simplu, cu deosebirea ca arboretul exploatabil nu se taie in intregime, ci pe suprafata se lasa 50-100 lastari­ ha. Acestia vor creste in continuare, alaturi de lastarii noi, inca un ciclu de crang, producand lemn de dimensiuni mai mari cu utilizari mai pretentioase.

La taierea parchetului, dupa al doilea ciclu, aceste rezerve se taie iar din lastari care au varsta unui ciclu se lasa alte rezerve.

Rezervele se aleg din specii cu lemn de valoare, cu trunchiul drept, nevatamat, cu cresteri bune. Trebuie sa fie distribuite uniform pe suprafata pentru a nu umbri prea mult noii lastari.

Crangul cu rezerve a avut o extindere mai mare in trecut, dar a fost treptat abandonat. S-ar putea ca in viitor in padurile private, sa capete o noua extindere.

7.4.1.3. Tratamentul crangului gradinarit.

Dupa o taiere care initiaza regenerarea vegetativa, tratamentul prevede extragerea, pe alese, numai a lastarilor care au atins un diametru tel, in raport cu clasa de productie a arboretului. Extragerea se poate face pe toata suprafata sau pe cupoane (de obicei 10 cupoane cu revenirea taierilor dupa 10 ani).

In locul lastarilor taiati apar alti lastari astfel ca procesul de regenerare devine, cu timpul continuu. Conditia este ca pentru noii lastari sa se asigure suficienta lumina pentru a se putea dezvolta.

Dezavantajul este ca, prin taiere repetata a lastarilor, cioata devine mai inalta si se devitalizeaza mai repede. Tratamentul a fost aplicat pe mici suprafete in padurile taranesti (de exemplu in judetul Olt). Poate prezenta un eventual interes pe terenuri degradate, in culturi de salcam care trebuie sa protejeze continuu solul de eroziune.

7.4.2. Tratamentul de crang cu taiere de sus

7.4.2.1. Tratamentul crangului in scaun

Acest tratament este asemanator celui de crang simplu, cu deosebirea ca taierea nu se face la sol ci la inaltimea de 2-3 m deasupra solului. Tratamentul s-a dezvoltat in special pentru padurile de salcie din Lunca si Delta Dunarii, supuse inundatiilor de lunga durata (pana la 6 luni). In aceste conditii, taierea de jos ar fi dus la asfixierea tulpinilor, compromitand regenerarea vegetativa. De aceea, taierea se face deasupra nivelului obisnuit al apelor de inundatii.

Lastarii formati printr-o asemenea taiere se numesc sulinari(figura 7.8.).

Figura 7.8.

Ciclul de productie variaza de la 2 la 10 ani, in functie de dimensiunile pe care trebuie sa le atinga sulinarii.

In urma unor taieri repetate, capatul de sus al tulpinilor salciilor se lateste, luand forma asemanatoare unui scaun (de unde si denumirea tratamentului).

Salciile taiate in scaun au tulpinile de sub taietura imbracate intr-un „manson” de radacini, formate in timpul cat tulpinile sunt sub apa.

Si in cazul acestui tratament, dupa 2–3 taieri, tulpina capata putregai, se devitalizeaza, iar arboretul trebuie regenerat tot vegetativ, dar prin lastari inalti de salcie, denumiti sade. Acestea trebuie sa aiba, la plantare, o inaltime mai mare decat nivelul apelor de inundatie.

Exploatarea sulinarilor se face iarna, cand apele sunt scazute si inghetate.

Tratamentul taierilor in scaun s-a practicat si in unele fagete (de exemplu in judetul Mehedinti) urmarindu-se productia de lemn de foc cu ferirea lastarilor de pasunat .

Tratamentul taierilor in scaun se aplica la unele specii decorative, pentru a impiedica dezvoltarea unor coroane prea mari, mai ales la aliniamentele stradale de arbori (de exemplu la catalpa, frasini, dud ,ulm).

7.5. TRATAMENTE IN REGIM DE CRANG COMPUS

7.5.1. Tratamentul crangului compus

Este singurul tratament din acest regim.

Doctrina tratamentului Tratamentul se bazeaza, in parte, pe regenerarea naturala in crang simplu, prin taierea majoritatii arborilor pentru a se regenera din lastari, dar, in parte, si pe regenerarea naturala din samanta produsa din arbori lasati sa ajunga la fructificatie. Acesti arbori, numiti „rezerve”, sunt destinati sa produca si lemn gros pentru a spori valoarea masei lemnoase recoltate.

Regenerarea din samanta este necesara pentru inlocuirea cioatelor epuizate dupa mai multe taieri in crang simplu, dar si pentru a lasa rezerve (exemplare regenerate din samanta, mai longevive si mai productive).

Tratamentul de crang compus a avut o larga raspandire, mai ales in Franta , in padurile private, fiind avantajos din punct de vedere economic, pentru ca asigura o productie de lemn subtire (din crang) dar si de lemn gros (din rezerve) la intervale de timp mai scurte decat tratamentele de codru regulat.

Tehnica de aplicare a tratamentului

Pentru realizarea unei structuri tipice de crang compus, se porneste de la un crang simplu in care, la una din taierile in crang, se lasa un numar de 50 – 100 lastari vigurosi bine conformati. Acestia constituie prima generatie de rezerve.

La urmatoarea taiere in crang, aceste rezerve nu se taie (cum se procedeaza in crangul cu rezerve), ci se mai lasa inca un numar de 50 – 100 noi rezerve.

Dupa aceasta a doua taiere in crang, in structura arboretului se vor gasi un plafon de crang si doua plafoane de rezerve, primul cu varsta cat doua cicluri de crang, iar al doilea cu varsta cat un ciclu de crang.

In continuare, se mai repeta operatia de 1-2 ori, pana se realizeaza o structura complexa a arboretului cu un etaj inferior de crang si cu 4-5 etaje de rezerve cu varste multiple ale ciclului de productie de crang(figura 7.9.).

Figura 7.9.

In arboretele amestecate, rezervele se aleg din speciile cele mai valoroase (in general stejari, frasini, paltini). In crang se taie speciile de amestec cum este carpenul, jugastrul, teii, ulmii, etc.

La fiecare taiere de crang se extrag si rezervele vatamate, uscate, cu trunchiuri necorespunzatoare, dar si rezervele care ating un anumit diametru tel. In acest fel, se obtine si o masa de lemn gros si foarte gros cu utilizare industriala si cu valoare mai mare.

Rezervele din lastari ajunse la varste mai mari, fructifica si asigura formarea de puieti din samanta ai speciilor valoroase, care pot inlocui treptat cioatele epuizate prin taierea repetata in crang. Astfel, nu mai este necesara inlocuirea acestor cioate prin plantatii, cum se intampla in cranguri imbatranite.

Dupa inceperea fructificatiei, rezervele se pot alege din exemplarele provenite din samanta obtinandu-se cresteri mai mari si forme mai bune a rezervelor.

Rezervele se distribuie izolat sau in mici grupe pe suprafata, pentru a nu umbri prea mult exemplarele de crang si rezervele de varste mai mici.

Intr-un arboret cu 5 generatii de rezerve, suprafata acoperita cu coroanele acestora poate ajunge la 30- 40% din suprafata totala, restul fiind ocupat de exemplare de crang.

Evaluarea tratamentului

Avantaje:

furnizeaza atat lemn subtire cat si lemn gros la intervale mai scurte de timp,

este relativ putin costisitor pentru ca foloseste atat regenerarea din lastari cat si regenerarea naturala din samanta.

Dezavantaje

este un tratament mai complex atat din punct de vedere silvotehnic ca si al regenerarii,

rezervele pot sa sufere prin brusca punere in lumina, avand si tendinta de forma craci lacome si a produce un lemn de valoare mai mica,

exemplarele de crang se dezvolta mai slab din cauza umbrei produsa de rezerve.

7.6. ALEGEREA TRATAMENTELOR

Alegerea tratamentelor ce urmeaza a fi utilizate pentru reinfintarea arboretelor se face de catre specialistul in amenajarea padurilor in colaborare cu silvicultorul executant de la ocolul silvic, si se inscrie in studiul de amenajare. Alegerea si aplicarea se face dupa „Normele tehnice privind alegerea si aplicarea tratamentelor”.

In alegerea tratamentelor, se tine seama de urmatoarele aspecte:

specia sau speciile care formeaza vechiul arboret,

structura si starea vechiului arboret,

structura dorita a noului arboret,

functiile pe care trebuie sa le indeplineasca ecosistemul edificat de noul arboret,

conditiile stationale,

restrictiile care trebuie respectate.

In cazul speciei sau speciilor, trebuie sa se aiba in vedere daca acestea corespund telului de gospodarire sau trebuie inlocuite. In cazul cand se considera oportuna pastrarea lor in noul arboret se analizeaza capacitatea vechiului arboret de a fructifica sau a lastari si cerintele ecologice ale puietilor sau a lastarilor (mai ales pentru lumina).

In cazul structurii si starii arboretelui, se are in vedere ce structura are vechiul arboret si ce structura urmeaza sa aiba noul arboret. Se tine seama de starea vechiului arboret (consistenta, productivitate, sanatate).

In cazul functiilor, se iau in considerare grupa si categoria de zonare functionala in care se incadreaza ecosistemul respectiv (de productie, de protectie cu diferitele categorii protectie).

In cazul conditiilor stationale, se are in vedere forma de relief (in cazul reliefului accidentat, inclinarea si expozitia versantilor), starea solului, friabilitatea substratului, etc.

Se iau in considerare si restrictiile cum ar fi pericolul doboraturilor de vant, poluarea, conditii de panta peste 35^o, densitatea drumurilor, etc.

Pentru a usura alegerea tratamentelor s-au constituit 6 tipuri functionale in care sunt grupate ecosistemele cu aceleasi functii in special de protectie, dar si de productie. Aceste tipuri sunt:

Tipul I (T I): paduri cu functii speciale de ocrotire a naturii (1.5.a, c, d, e). In aceste arborete este interzisa exploatarea fara aprobarea organelor competente prevazute in „Legea privind protectia mediului inconjurator”.

Tipul II (T II) : paduri cu functii speciale de protectie in conditii stationale grele si arborete in care nu este indicata recoltarea de lemn prin tratamente obisnuite (1.2.a, b, d, e, f, h, i, j; 1.3.a, b, d, e, f, h, i, j, k, l; 1.4.a, d, e, f; 1.5.f, g, h, i, j, k). In arboretele din aceste paduri se aplica numai taieri de conservare .

Tipul III (T III): paduri cu functii speciale de protectie. In arboretele acestor paduri din subgrupele si categoriile 1.1.b, g; 1.2.c, k; 1.4.b, c; 1.5.b; se pot aplica taieri progresive, taieri in benzi, lucrari speciale de conservare.

Tipul IV (T IV): paduri cu functii speciale de protectie(1.5.m, n). In arboretele acestor paduri se aplica taieri de conversiune la gradinarit, taieri cvasigradinarite si alte tratamente, dar cu restrictie.

Tipul V (T V) : paduri cu functii de productie si protectie in care se produce lemn de calitate superioara (2.1.a; 2.2.a). Se aplica taieri de conversiune la gradinarit, taieri cvasigradinarite, taieri progresive.

Tipul VI (T VI): paduri cu functii de productie si protectie (2.1.b) in care se pot aplica toate tratamentele.

Semnificatia grupelor si subgrupelor functionale sunt redate in anexa 1.

In tabelul 7.4. sunt prezentate, pe formatii forestiere, categorii de productivitate a arboretelor si grupe functionale, tratamentele indicate a se aplica pentru regenerarea naturala a arboretelor.

Tabelul 7.4.

Alegerea tratamentului pentru arboretele din padurile Romaniei (Tipurile de categorii functionale III , IV ,V , VI). (tipul I si II nu sunt prezentate in tabel pentru ca in tipul I nu se aplica tratamente iat in tipul II se aplica numai lucrari de conservare – Lc)

Dupa normele tehnice privind alegerea si aplicarea tratamentelor.

Codurile tratamentelor: G- tratament de codru gradinarit; Cv – cvasigradinarit; P- tratamentul taierilor progresive; Pm – tratamentul taierilor progresive in margine de masiv; S – tratamentul taierilor succesive; Sm – tratamentul taierilor succesive in margine de masiv; B – tratamentul taierilor rase in benzi; R – tratamentul taierilor rase in parchete mici ;C – tratamentul crangului simplu; Cs – tratamentul crangului cu taiere in scaun; Cg – tratamentul crangului gradinarit; Lc – lucrari de conservare.

In legatura cu datele din acest tabel se pot face urmatoarele observatii generale:

in arboretele pluriene si relativ pluriene de productivitate superioara, mijlocie si inferioara se recomanda aplicarea taierilor gradinarite(G) sau cvasigradinarite (Cv) si numai in padurile de productie (T VI) si a taierilor progresive (P si Pm); exceptie fac molidisurile la care in arboretele relativ pluriene si echiene se recomanda si taierile succesive, si progresive in benzi in margine de masiv (Sm, Pm) si cele rase in benzi in margine de masiv(B), iar in cele echiene din T VI si taieri rase (R);

in arboretele echiene si relativ echiene din formati edificate de cvercinee sunt recomandate taieri cvasigradinate(Cv) si taieri progresive (P);

in salcamete se recomanda taierea de crang simplu (C), de crang in cazanire (Cz) si chiar de crang gradinarit (G);

in zavoaie se recomanda de asemenea taierile in crang simplu (C) sau crang in scaun (Cs);

in plantatiile de plopi si salcii selectionate se recomanda taierile rase (R) si cele rase in benzi (B).

Trebuie insa aratat ca aceste recomandari inca nu pot fi aplicate integral, din cauza dezvoltarii slabe a retelei de drumuri. Tratamentul taierilor gradinarite si cvasigradinarite nu se pot aplica decat local, unde densitatea retelei este suficienta. De aceea, in majoritatea padurilor relativ pluriene, relativ echiene si echiene, se aplica inca in molidisuri taieri rase (R), in amestecuri de rasinoase, rasinoase cu fag si fagete taieri succesive (S), mai rar progresive (P), in cvercete, pinete si laricete taieri progresive (P).

Abia dupa o dezvoltare necesara a retelei de drumuri se vor putea aplica, pe suprafete mai mari, si tratamentele intensive – gradinarit (G) si cvasigradinarit (Cv).

7.7. CONTROLUL ANUAL AL INFIINTARII/REINFIINTARII ARBORETELOR

Controlul anual are scopul de a constata modul cum s-a produs regenerarea naturala sau starea semanaturilor directe sau a plantatiilor in cazul infintarii/reinfintarii arboretelui pe cale artificiala.

Se executa intre 1 septembrie – 15 octombrie, pe teren; se centralizeaza si se analizeaza intre 15 octombrie si 15 noiembrie pe ocoale si directii silvice si se prezinta si se sustine intre 15 noiembrie si 31 decembrie la Regia Nationala a Padurilor.

Suprafetele de control al reusitei lucrarilor de regenerare naturala sub masiv sunt dreptunghiulare cu dimensiuni de 5 x 1 m sau circulare cu raza de 1,26 m . Numarul suprafetelor este de 10/ha pentru parchete pana la 3 ha , 5/ha pentru parchete de 3 –10 ha si 2/ha pentru parchete de peste 10 ha.

In cazul in care se controleaza reusita dupa ultima taiere sau a semanaturilor si plantatiilor in teren liber – etapa a II-a, se folosesc de asemenea suprafete de control de 5 mp care trebuie sa insumeze 8% din suprafata parchetelor sub 5 ha , 4% in cazul parchetelor intre 5-10 ha si 2% la parchetele peste10 ha .

In suprafata de control se numara puietii pe specii, iar datele se inscriu in tabele speciale.

In cazul regenerarilor naturale, acestea se considera reusite daca se constata existenta a 10-15 puieti /mp . In cazul infintarii sau regenerarii artificiale a arboretelui, se considera reusita buna daca 85% din puieti s-au prins (se admite 75% in cadrul padurilor de stejar).

Controlul anual al infiintarii /reinfiintarii arboretelor se executa pe baza Normelor tehnice nr 7 (din anul 2000).