ASIGURARILE DE BUNURI, PERSOANE SI RASPUNDERE CIVILA

ASIGURARILE DE BUNURI, PERSOANE SI RASPUNDERE CIVILA

1. Trasaturi si elemente definitorii

Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila definesc relatiile juridice si financiare prin care persoane fizice si juridice (asigurati) se obliga sa participe la formarea unor fonduri financiare prin plata unor sume de bani numite prime de asigurare, avand dreptul sa fie despagubiti, la producerea evenimentului asigurat, pentru daunele suferite.

Asigurarea poate fi definita ca o intelegere prin care asiguratul plateste o anumita suma de bani - prima de asigurare - in schimbul careia asiguratorul va plati o anumita suma de bani - suma asigurata - in caz de deces sau de supravietuire. Asigurarea se bazeaza pe incheierea unui contract de asigurare - polita de asigurare - prin care asiguratorul se obliga sa plateasca beneficiarului asigurarii o anumita suma la producerea riscului asigurat in schimbul platii de catre contractantul asigurarii a unei sume, respectiv "pretul" protectiei oferite asiguratului de catre asigurator.

Contractul de asigurare se incheie in forma scrisa si va cuprinde: numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante; obiectul asigurarii: bunuri, persoane si raspundere civila; riscurile ce se asigura; momentul inceperii si al incetarii raspunderii asiguratorului; primele de asigurare; sumele asigurate; alte evenimente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor.

Partile care intervin, de regula, in raporturile juridice de asigurare sunt:

asiguratorul este persoana juridica care, in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati, isi asuma obligatia sa plateasca beneficiarilor asigurarii despagubirea cuvenita in cazul producerii evenimentului asigurat (accident, calamitate naturala etc);

asiguratul este persoana fizica sau juridica care isi asigura bunurile impotriva unor accidente sau cala 656d33g mitati naturale sau persoana fizica care se asigura impotriva unor riscuri ce vizeaza sanatatea, integritatea corporala sau viata;

beneficiarul asigurarii este persoana desemnata prin lege, contract de asigurare, testament etc sa incaseze suma asigurata in cazul in care se produce evenimentul asigurat. De regula, beneficiarul asigurarii este chiar asiguratul;

tertul pagubit este persoana fizica sau juridica careia i s-au produs daune in urma unui eveniment asigurat. Tertul pagubit este cunoscut numai in momentul producerii riscului si stabilirii despagubirii cuvenite.

Avand in vedere domeniul in care se cuprind asigurarile se impart in:

Ø      asigurari de persoane - au ca obiect sanatatea, integritatea corporala si viata persoanelor fizice care pot fi afectate de evenimente ce provoaca boala, invaliditatea sau decesul;

Ø      asigurari de bunuri - au ca obiect valori materiale care pot fi avariate sau distruse de accidente, calamitati naturale sau alte fenomene;

Ø      asigurari de raspundere civila - au ca obiect pagubele aduse de asigurat unui tert.

Din punct de vedere legislativ, asigurarile se impart:

Ø      asigurari obligatorii (stabilite prin lege) pe care trebuie sa le detina toate persoanele fizice sau/si juridice care indeplinesc conditiile impuse in prevederile legale.

Ø      asigurari facultative (contractuale) care se incheie la cererea expresa a asiguratului si care au la baza un contract de asigurare.

2. Asigurarile de bunuri

Asigurarile de bunuri cuprind: cladirile, autovehiculele, echipamentele electronice, animalele, culturile agricole, mijloacele fixe si activele circulante ale agentilor economici etc.

Cele mai frecvente riscuri asigurate sunt: riscul de incendiu, riscul de trasnet, riscul de explozie, riscul de cutremur, riscul de inundatie, riscul de vandalism, riscul de furt, riscul de prabusire si/sau alunecare de teren; riscul cadere accidentala de corpuri (stanci, copaci, stalpi, etc).

Raspunderea asiguratorului incepe cel mai devreme in ziua urmatoare datei emiterii politei si incasarii primei de asigurare si inceteaza in ultima zi din perioada pentru care s-a incheiat asigurarea. De obicei, politele de asigurare se incheie pe ani de asigurare dar la cerere, politele pot fi incheiate si pe perioade subanuale, dar minim pe 3 luni. Primele de asigurare se achita anticipat si integral sau in rate, din care prima rata se plateste inainte de intrarea in vigoare a politei, iar urmatoarele anterior datelor scadente mentionate in aceasta. Numarul si cuantumul ratelor sunt cele inscrise in polita de asigurare. Dupa producerea riscului asigurat, asiguratul trebuie sa instiinteze imediat pompierii, politia sau alte institutii de cercetare si sa avizeze in scris asiguratorul, in termenul stipulat prin contract despre producerea riscului asigurat. In caz de dauna totala, cuantumul despagubirii este egal cu suma asigurata din polita. In caz de dauna partiala, cuantumul despagubirii este stabilit in limita sumei asigurate din polita, in functie de costul la data daunei al reparatiilor, refacerii, restaurarii, reconditionarii sau inlocuirii partilor avariate sau distruse, precum si al manoperei necesare pentru readucerea bunului avariat sau distrus la starea anterioara producerii riscului asigurat.

3. Asigurarile de persoane

Asigurarile de persoane au ca obiect garantarea platii unei sume de bani de catre asigurator, in cazul producerii unui eveniment care priveste persoana asiguratului: vatamarea corporala, imbolnavirea, supravietuirea sau decesul. Principalele categorii de asigurari de persoane sunt:

asigurarile de viata si pensie facultativa;

asigurarile de accidente.

Produsele de asigurare de viata au suferit transformari considerabile in ultimii ani, in special o data cu aparitia politelor de asigurare care ofera nu numai protectia impotriva riscului de deces, ci si posibilitati de investire. Asigurarile de viata traditionale cuprind : asigurarea mixta de viata, asigurarea mixta redusa, asigurarea de viata pe termen limitat, asigurarea de viata pe termen nelimitat, asigurarea de tip renta pentru studii, asigurarea de tip dota etc. Exista in prezent sute de tipuri de asigurari de viata. Unele dintre ele nu isi mai pastreaza toate caracteristicile, de aceea vor fi prezentate numai cateva dintre cele mai reprezentative si mai frecvent intalnite.

Asigurarea mixta de viata reprezinta produsul clasic de asigurare care acopera atat riscul de deces, cat si riscul supravietuirii asiguratului, permitand plata sumei asigurate printr-un singur contract. Astfel, in cazul decesului persoanei asigurate, beneficiarul asigurarii intra in posesia sumei asigurate, iar in caz de supravietuire, contractantul asigurarii incaseaza personal suma asigurata prevazuta in contractul de asigurare.

Asigurarea de viata pe termen limitat obliga pe asigurator sa achite suma inscrisa in contract daca decesul asiguratului survine in perioada de valabilitate a acestuia. Daca la aniversarea politei asiguratul este in viata, asiguratorul este exonerat de orice obligatie fata de asigurat. Asigurarea de viata pe o durata limitata nu este o asigurare de capitalizare (de economisire), ci una de protectie impotriva unui risc determinat.

Asigurarea tip renta pentru studii asigura acumularea unor fonduri banesti necesare continuarii studiilor copiilor. Primele vor fi platite pe perioada determinata de plata a acestora, dupa care debuteaza automat varsamantul rentelor. Plata acestor rente, respectiv suma asigurata, se va face timp de 4, respectiv 5 ani, in functie de optiunea persoanei asigurate.

Produsele Unit Linked sunt produse noi ale industriei asigurarilor pe plan mondial, lansate in a doua jumatate a secolului trecut, beneficiind de un real succes atat in Statele Unite, cat si in Europa. Specificitatea acestor produse consta in faptul ca beneficiile obtinute din investitii sunt stabilite in relatie cu anumite plasamente investitionale. Deosebirea fundamentala intre un produs Unit Linked si produsele traditionale consta in faptul ca riscul investitiei este suportat de catre contractantul asigurarii. Produsul Unit Linked a aparut ca raspuns firesc la dorinta de investire a clientilor, alaturi de nevoia de protectie.

Asigurarile de accidente au ca scop protejarea persoanelor fizice impotriva unor evenimente care pot afecta sanatatea corporala, capacitatea de munca sau viata asiguratului. Asiguratii au dreptul sa incaseze suma asigurata numai in masura in care se produce evenimentul asigurat in perioada de valabilitate a asigurarii. Intre asigurarile de viata si cele de accidente nu exista limite exacte, intrucat unele forme de asigurari de viata cuprind si asigurari de accidente. Principalele forme ale asigurarilor de persoane in caz de accidente sunt: asigurarea facultativa a calatorilor pentru cazuri de accidente, asigurarea de sanatate pentru calatorii in strainatate, asigurarea de accidente a persoanelor care participa la excursii organizate de oficiile de turism etc.

4. Asigurarile de raspundere civila

Asigurarile de raspundere civila acopera prejudiciul produs de asigurat unor terte persoane. In cazul acestei categorii de asigurari, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire (care nu are o limita dinainte stabilita) pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde in fata legii fata de terte persoane pagubite. Dupa modul de reglementare din punct de vedere juridic asigurarile de raspundere civila pot fi grupate in doua categorii:

asigurari obligatorii de raspundere civila;

asigurari facultative de raspundere civila.

Asigurarea de raspundere civila auto (RCA) este cea mai intalnita asigurare obligatorie de raspundere civila, prin care tertii prejudiciati in urma unui accident auto, produs din vina conducatorului auto asigurat, primesc despagubiri pentru daunele materiale si/sau vatamarile corporale suferite. Scopul acestei asigurari este ca cel pagubit sa primeasca obligatoriu despagubiri pentru daunele suferite, independent de situatia materiala a celui care a produs paguba. Contractul de asigurare RCA poate fi incheiat cu societatile de asigurare autorizate in acest sens pe o perioada de 6 sau 12 luni. Despagubirile platite de o societate de asigurare unui tert pagubit intr-un accident auto, in baza asigurarii RCA incheiata pentru autovehiculul care a produs accidentul, nu vor depasi valoarea prejudiciilor cauzate si nici limitele maxime (limitele de raspundere) la care s-a angajat asiguratorul.

In Romania, cu incepere de la 1 ianuarie 2007, limitele de raspundere se aliniaza la cele prevazute in legislatia Uniunii Europene, neputand fi mai mici de echivalentul a 100.000 euro pentru daune materiale si echivalentul a 350.000 euro/persoana pentru vatamari corporale.

5. Reasigurarea

Reasigurarea reprezinta modalitatea prin care societatile de asigurare se protejeaza pentru riscurile pe care le-au subscris prin contractele de asigurare directa. Intrucat reasigurarea contribuie la dispersia riscului, ea constituie unul dintre principiile esentiale pe care se bazeaza asigurarea ca activitate. Reasigurarile au aparut dintr-o necesitate obiectiva, si anume din existenta unor riscuri care ar putea genera daune foarte mari. Aceste situatii ar putea determina falimentul unor societati de asigurari care nu au capacitatea financiara suficienta pentru a le suporta. Reasigurarea ofera astfel asiguratorului direct capacitatea necesara pentru acoperirea riscurilor pe care acesta nu le poate suporta singur. Rolul 'tehnic' al reasigurarii este de a proteja pe asiguratorii directi in fata pericolului insolvabilitatii sau a reducerii capacitatii lor financiare, conferind astfel acestora din urma o mai mare stabilitate. Practic, reasigurarea este asigurarea asigurarii, fiind in acelasi timp statuata prin incheierea unui contract separat de asigurare intre reasigurator si reasigurat.

Reasigurarea reprezinta un acord incheiat intre doua parti: reasigurat (companie cedenta) si reasigurator prin care prima consimte sa cedeze, iar cea de-a doua accepta sa preia o anumita parte a riscului (uneori intregul risc) conform conditiilor stabilite in acord, in schimbul platii de catre compania cedenta reasiguratorului a unei anumite sume denumita prima de reasigurare ce reprezinta o cota din prima originala de asigurare.

Companie cedenta este compania care accepta riscul de la asiguratul sau si cedeaza o parte din acest risc in reasigurare unei alte companii de asigurare sau de reasigurare.

Reasiguratorul este asiguratorul care accepta o reasigurare de la un asigurator direct. El poate fi o companie de asigurari sau o companie specializata (profesionala) de reasigurari. In practica internationala, in cele mai multe cazuri, companiile de asigurari efectueaza si operatiuni de reasigurare. La randul sau, reasiguratorul poate reasigura o parte din reasigurarile acceptate de el, operatiunea purtand denumirea de retrocedare sau retrocesiune, compania cedenta fiind retrocedent si reasiguratorul fiind retrocesionar. Ca si in cazul reasigurarii, retrocedarea se bazeaza pe o relatie contractuala incheiata intre persoane juridice, companii profesionale, specializate in domeniu.

Principalele deosebiri intre asigurare si reasigurare sunt:

contractul de asigurare este incheiat intre o companie de asigurari (asigurator) si o persoana fizica sau juridica (asigurat), in timp ce contractul de reasigurare este incheiat intre doua companii specializate de asigurari sau o companie de reasigurari (ca reasigurator) si o companie de asigurari (ca reasigurat);

in cazul producerii evenimentului asigurat, reasiguratorul este raspunzator numai pentru partea sa de risc in fata societatii cedente si nu in fata asiguratului care primeste despagubirile de la asiguratorul sau;

in timp ce contractele de asigurare sunt supuse principiului indemnizarii (compensarii, despagubirii), cu exceptia politelor de viata, accidente si boala, toate contractele de reasigurare, inclusiv cele pentru reasigurari de viata sunt contracte de despagubire, fiind limitate la platile facute de reasigurat conform asigurarilor la care a subscris;

contractul de asigurare imbraca forma unei polite de asigurare, in timp ce contractul de reasigurare imbraca forme diferite in functie de tipul reasigurarii;

in timp ce aproape toate asigurarile directe (cu exceptia celor maritime si de aviatie) sunt in principal interne, reasigurarea este prin natura sa o activitate internationala.

Importanta reasigurarii este relevata de urmatoarele elemente:

protejeaza asiguratorii directi de pierderile determinate de producerea riscurilor ce pot pune in pericol solvabilitatea lor. Reasigurarea face posibila cresterea capacitatii asiguratorului de a primi mai multe riscuri decat ar fi altfel capabil sa accepte;

permite asiguratorul sa obtina un anumit grad de stabilitate a ratei pierderilor prin dispersarea pierderilor mai mari pe o perioada mai indelungata (de obicei, cativa ani);

prin practica reciprocitatii se realizeaza o dispersie mare a riscurilor intrucat asiguratorii primari isi plaseaza contractul de reasigurare pe o baza reciproca, unul altuia, in asa fel incat, compania cedenta va oferi o parte dintr-un contract al sau unui reasigurator capabil sa-i ofere altul in schimb;

sporeste flexibilitatea asiguratorului privind dimensiunile si tipurile de riscuri, precum si volumul activitatii pe care acesta le poate subscrie;

permite societatii cedente sa se retraga dintr-o categorie de afaceri sau o zona geografica pentru o anumita perioada de timp prin cedarea integrala a riscului (riscurilor) in reasigurare;

In ultimii ani activitatile de reasigurare au inregistrat o tendinta crescatoare sub impactul cresterii productiei de bunuri mobile si imobile, a comertului international s.a.

6. Activitatile de asigurare in Romania

Potrivit legii nr. 32/2000  privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, in Romania activitatea de asigurare este activitatea care desemneaza, in principal, oferirea, intermedierea, negocierea, incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfasurata. Activitatea de asigurare grupeaza:

asigurarile de viata;

asigurarile generale.

Pe piata asigurarilor din tara noastra participa:

asiguratorii (persoane juridice romane sau straine ori societati mutuale autorizate in conditiile legii sa exercite activitati de asigurare).

asiguratii (persoane care au un contract de asigurare incheiat cu asiguratorii).

intermediarii in asigurari (agentii de asigurare si brokerii de asigurare). Agentul de asigurare este persoana fizica sau juridica abilitata, in baza autorizarii unui asigurator, sa negocieze sau sa incheie in numele si in contul asiguratorului contracte de asigurare cu tertii, conform conditiilor stipulate in contractul de mandat incheiat, fara sa aiba calitatea de asigurator sau de broker de asigurare. Brokerul de asigurare este persoana juridica romana sau straina, autorizata in conditiile legii, care, pentru clientii sai, negociaza sau incheie contracte de asigurare si acorda alte servicii in legatura cu protectia impotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor.

Apararea drepturilor asiguratilor si promovarea stabilitatii activitatii de asigurare sunt realizate prin intermediul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor - autoritatea administrativa autonoma de specialitate, cu personalitate juridica, in domeniul asigurarilor. In conformitate cu prevederile legale, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor are ca atributii, in principal, urmatoarele: 

elaboreaza si/sau avizeaza proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurarilor sau care au implicatii asupra acestui domeniu, inclusiv reglementarile contabile specifice domeniului asigurarilor, dupa consultarea cu asociatiile profesionale ale operatorilor din asigurari, iar in ceea ce priveste reglementarile contabile, si dupa avizul/informarea, dupa caz, potrivit legii, a Ministerului Finantelor Publice; de asemenea, avizeaza obligatoriu toate actele administrative individuale care au legatura cu activitatea de asigurare;

autorizeaza asiguratorii, reasiguratorii si brokerii de asigurare si/sau de reasigurare sa desfasoare activitate de asigurare, reasigurare, respectiv intermediere in asigurari si/sau in reasigurari, dupa caz, si aproba orice modificare a documentelor sau conditiilor pe baza carora s-a acordat aceasta autorizare;

aproba, in vederea acordarii avizului prealabil pentru inregistrarea ca asigurator sau reasigurator, actionarii, directi si/sau indirecti, in baza prevederilor normelor emise in aplicarea legii;

autorizeaza practicarea asigurarilor obligatorii stabilite prin lege si incaseaza ca venituri proprii o contributie procentuala din valoarea primelor brute incasate, aferente asigurarilor respective, in vederea exercitarii supravegherii si controlului activitatii de asigurari obligatorii;

aproba transferul de portofoliu, inclusiv pentru sucursalele societatilor de asigurare din Romania, aflate pe teritoriul altor state membre, catre un alt asigurator roman sau catre un alt asigurator ori o sucursala stabilita pe teritoriul Uniunii Europene, dupa consultarea autoritatii competente a statului membru al sucursalei, precum si pentru sucursalele din Romania ale asiguratorilor cu sediul social in afara Uniunii Europene, in conditiile legii;

aproba, la cererea asiguratorilor, reasiguratorilor si brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, limitarea, suspendarea sau, dupa caz, incetarea activitatii, dupa verificarea situatiei financiare a acestora;

supravegheaza situatia financiara a asiguratorilor/reasiguratorilor/brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare, precum si activitatea altor intermediari in asigurari si/sau in reasigurari, persoane fizice sau juridice;

in vederea aplicarii principiilor de supraveghere prudentiala si preventiva, exercita un control permanent asupra activitatii asiguratorilor, reasiguratorilor si a brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare prin analiza si evaluarea, prin directiile de specialitate la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, a informatiilor cuprinse in rapoartele, informarile si documentele transmise acesteia in conformitate cu prevederile prezentei legi, ale normelor emise in aplicarea acesteia, precum si in conformitate cu avizele si deciziile emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor;

ia masurile necesare pentru ca activitatea de asigurare sa fie gestionata cu respectarea normelor prudentiale specifice;

aplica masurile prevazute de lege privind redresarea financiara, reorganizarea sau, dupa caz, falimentul asiguratorilor si reasiguratorilor, precum si a/al sucursalelor si filialelor acestora;

indeplineste calitatea de administrator al Fondului de garantare s.a.