Asigurari comerciale (curs 2)

Delimitari conceptuale

In sensul cel mai larg, fie ca relatie, fie ca sistem, asigurarile pot fi abordate in contextul specific al fuctiilor lor generale ca asigurari sociale si asigurari comerciale.

Asigurarile sociale se refera la persoane si au menirea crearii unei rezerve banesti centralizate care au ca destinatie protectia sociala a mediilor sociale sub diverse forme : pensii, ajutoare de boala etc.

Unii autori atribuie acestora denumirea de asigurari gratuite, dar in conditiile economiei de piata in tara noastra gratuitatea nu mai poate fi usor argumentata, dimpotriva cota asigurarilor sociale a crescut si agraveaza costurile oricarei activitati atat a regiilor autonome, societatilor comerciale, cheltuielilor din sectorul public.

Asigurarile comerciale sunt realizate prin societati specializate, acestea sunt dupa caz asigurari de bunuri, persoane, raspundere civila.

Promovarea lor implica societatile de asigurare in calitate de asigurator si persoane fizice si juridice in calitate de asigurati aflati in raporturi oneroase vizand plata unor prime de asigurare, p 13513c22n reluarea protectiei impotriva anumitor riscuri, despagubirea pentru pagubele generate de riscul asigurat.

Functiile asigurarii

Una din functiile asigurarii este functia de repartitie care este explicata in procesul de redistribuire a unei parti din PIB. Se manifesta in 2 cazuri :

in primul rand se manifesta in procesul de formare a fondurilor de asigurare pe seama primelor de asigurare

si in al doilea rand se manifesta in procesul de dirijare a fondurilor de asigurare catre destinatiile sale legale si anume plata indemnizatiei de asigurare, finantarea unor activitati cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodaresti a administratiilor de asigurare si costituirea unor fonduri de rezerva.

O alta functie este functia de control ca functie complementara a asigurarilor urmareste modul cum se incaseaza primele de asigurare si alte venituri ale organizatiei de asigurare, cum se efectueaza platile cu titlu de indemnizatie, cheltuieli de prevenire a riscurilor, cheltuieli administrativ-gospodaresti, determinarea corecta a drepturilor cuvenite asiguratilor, gospodarirea judicioasa a fondurilor de asigurare.

Functia de compensare a pagubelor dupa unii autori este principala functie de asigurare. Ea prezinta interes atat pentru asigurati cat si pentru economia unei tari.

Pentru asigurati asigurarea da o marja de siguranta cu privire la protectia bunurilor si a vietii.

Pentru economia nationala in ansamblu asigurarea nu poate preintampina pagubele, dar prin acordarea operativa a despagubirilor se realizeaza intr-un termen relativ rezonabil refacerea conditiilor de activitate productiva si a capacitatii de munca a persoanelor vatamate.

Functia de prevenire a producerii pagubelor dupa unii autori este a doua functie a asigurarilor si se realizeaza in principal pe 2 cai :

prin influentarea unor activitati de prevenire a calamitatilor naturale si a accidenteleor

prin formularea unor asemenea conditii de asigurare care sa-i constranga pe asigurati sa promoveze actiuni de prevenire a riscurilor asigurate, sa-i cointereseze in mentinerea in buna stare a bunurilor asigurate.

Functia financiara

Asigurarea este apreciata ca fiind pargie financiara. Incasarea primelor de asigurare are loc pe parcursul anului financiar cu scadenta de regula la inceputul anului. Platile ca despagubire si sume asigurate cuvenite se fac treptat pe masura aparitiei si argumentarilor pe tot parcursul anului.

Diferenta dintre incasari si plati pe parcursul perioadei de referinta poate fi utilizata ca sursa generala de finantare fiind constituita in depozite si disponibilitati curente la banci.

Clasificarea asigurarilor

Dupa regimul juridic sau forma de realizare se disting 2 grupe de asigurari :

asigurari prin efectul legii sau obligatorii - se caracterizeaza prin faptul ca relatiile de asigurare dintre asigurati si asigurator sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu. Astfel de asigurari se practica in toate tarile lumii cu variatie de la o tara la alta.

In Romania in perioada 1949-1990 asigurile prin efectul legii au avut o sfera de cuprindere extinsa. Ele includeau : asigurari de raspundere civila auto, asigurari agricole, asigurari de accidente a calatorilor.

Dupa 1990 sfera asigurarilor prin efectul legii s-a restrans iar prin legea asigurarilor s-a legiferat mentinerea caracterului obligatoriu numai pentru asigurarile de raspundere civila auto.

asigurari facultative sau contractuale - se caracterizeaza prin faptul ca relatia dintre asigurati si asigurator se realizeaza prin liberul consimtamant al partilor pe baza unui contract de asigurare.

Dupa obiectul asigurarii se disting 3 ramuri de asigurari :

asigurari de bunuri - au ca obiect valori materiale, bunurile de tot felul suscepibile de a fi distruse sau vatamete de calamitati naturale sau accidente. Principalele produse de asigurari de bunuri sunt: asigurarea constructiilor, cladirilor, continutului acestora, asigurarea complexa a gospodariilor persoanelor fizice, asigurarea autovehiculelor, asigurare de treansport terestru, aerian, maritim etc.

asigurari de persoane - au ca obiect persoanele fizice pentru cazuri de deces, invaliditate permanenta din accidente etc.

asigurari de raspundere civila - au ca obiect raspunderea unei persoane fizice sau juridice pentru pagubele cauzate si vatamarea unor terti. Prin asigurarile de raspundere civila se realizeaza protectia patrimoniului asiguratului pentru ca in cazul in care el produce un prejudiciu unui tert asiguratorul si-a asumat raspunderea si intervine in acordarea despagubirii persoanei fizice sau juridice vatamate.

In raport cu cadrul national in care opereaza diferitele forme de asigurare distingem:

asigurari interne opereaza pe plan national in cadrul fiecarei tari fiind promovate prin intermediului societatilor de asigurare care activeaza pe piata tarii respective.

asigurari internationale s-au dezvoltat pe masura amplificarii schimburilor de marfuri dintre parteneri din diferite tari si se caracterizeaza prin luarea in considerare a unor riscuri care pot afecta bunuri si persoane aflate in parcurs international ( ex.: asigurarea riscurilor financiare si politice, asigurarea creditelor de export, de raspundere civila auto in parcurs intenational).

Dupa natura relatiilor dintre partile implicate in asigurare distingem :

asigurarea directa este asigurarea propriu-zisa in care sunt implicati nemijlocit asiguratul si asiguratorul intre care intervine dupa caz contractul sau polita de asigurare.

coasigurarea este o forma de asigurare directa in care asiguratul incheie contractul de asigurare pentru masa bunurilor asigurabile cu mai multe societati de asigurare in acelasi timp, dar in cota parte deoarece riscurile vizate fiind greu asumate de o singura societate de asigurare.

reasigurarea este o forma de asigurare indirecta, o forma de asigurare a asiguratorului. Aparitia reasigurarii este motivata de cresterea valorii bunurilor aduse in asigurare si de cerinta impusa asiguratorului de a face fata unor riscuri grele deci de a fi in masura sa faca fata unor despagubiri de o amploare deosebita. Prin reasigurare asiguratorul cedeaza unui reasigurator, o societate de reasigurare, o parte mai mare sau mai mica din riscurile preluate de la asiguratii sai si primele de asigurare aferente.

Elemente tehnice ale asigurarilor

Asigurarile au un continut complex si formele sub care se perfecteaza sunt foarte variate. Cu toate acestea ele au anumite elemente comune si anume:

subiectele sau partile implicate

obiectul asigurarii

interesul in promovarea asigurarii

riscul si suma asigurata

prima si tariful de prime

despagubirea

perioada de asigurare.

Subiectele asigurarii

Asigurarile implica o serie de factori, de parti : persoane fizice sau juridice intre care se nasc raporturi sau relatii juridice pe temeiuri legale sau contractuale.

Aceste parti sunt: asiguratorul, asiguratul, contractantul, beneficiarul.

Asiguratorul este persoana juridica, adica societatea de asigurare, care in schimbul primei de asigurare incasata de la asigurat isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente in cazul asigurarilor de bunuri, de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata persoanei asigurate la asigurarile de persoane, sau de a plati despagubirile pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde in baza legii fata de terte persoane la asigurarile de raspundere civila.

Asiguratul este persoana fizica sau juridica care in schimbul primei de asigurare platita asiguratorului isi asigura bunurile impotriva unor calamitati naturale sau accidente sau persoane fizice care se asigura impotriva unor evenimente ce pot sa apara in viata sa sau persoane fizice ori juridice care se asigura pentru prejudiciul pe care-l poate produce unor terte persoane.

Contractantul este persoana fizica sau juridica care poate incheia asigurarea fara sa obtina prin aceasta calitatea de asigurat.

Beneficiarul este persoana care are dreptul sa incaseze suma asigurata sau despagubirea fara sa fie neaparat parte in cantractul de asigurare.

Sunt situatii in care benefiaciarul este desemnat in mod explicit in contractul de asigurare sau acest lucru se face pe parcursul executarii contractului prin declaratie scrisa sau prin testament. In alta situatie beneficiarul este desemnat prin conditiile contractului, de exemplu mostenitorii.

Obiectele asigurarii

Din practica asigurarilor rezulta ca obiect al asigurarilor il pot constitui persoanele, bunurile sau raspunderea civila.

Bunurile care pot constitui obiect al asigurarilor sunt foarte diverse. Asigurarile de bunuri implica plata unei despagubiri de catre asigurator in favoarea asiguratului in cazul in care datorita unor calamitati naturale sau accidente se produc pagube, prejudicii bunurilor asigurate.

Persoanele pot constitui deasemenea obiect al asigurarilor prin faptul ca asiguratorul garanteaza persoanelor fizice sau unei terte persoane ca beneficiar plata sumei asigurate la ivirea evenimentului in functie de care s-a perfectat asigurarea.

Raspunderea civila constituie obiect al asigurarii prin faptul ca asiguratorul preia asupra sa obligatiile de despagubire pe care asiguratul le poate avea fata de terte persoane carora le-a produs un prejudiciu.