Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload


Conceptul de asigurare de raspundere


Conceptul de asigurare de raspundere


Un aspect esential in viata si evolutia omului, inca din cele mai vechi

timpuri l-a constituit grija fata de viitor, teama combinata cu precautie si

intelepciunea cu siguranta unui lucru implinit. Asigurarea exprima in principal

o protectie financiara pentru pierderile suferite de oameni sau companii

datorate unor diverse riscuri.

Acordul de vointa este primul principiu de baza care permite realizarea

unui contract intre asigurat si asigurator, prin care asiguratul beneficiaza de



protectie pentru riscurile pe care si le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul

printr-un contract de asigurare se obliga sa plateasca contravaloarea daunelor

in cazul producerii unuia din riscurile asumate.

Un alt principiu pe care il are asigurarea este principiul mutualitatii prin

care fiecare asigurat contribuie cu o suma de bani, numita prima de asigurare,

la crearea fondului de asigurare din care asiguratorul acopera daunele suferite

de asigurati.

Contractul incheiat intre un asigurat si asigurator este denumit contract de

asigurare sau polita de asigurare. Sub aspect juridic acesta prezinta

caracteristicile unui contract:

• consensual, datorita faptului ca aceasta se incheie numai prin acordul

partilor

• sinalagmatic prin faptul ca fiecare parte are anumite obligatii

• aleatoriu reprezentat de faptul, ca la incheierea asigurarii asiguratul si

asiguratorul nu cunosc efectele, avantajele, sau pierderile ce vor rezulta

• adeziune prin acceptarea lui de catre asigurat cu toate ca a fost redactat de

catre societatea de asigurari, asiguratul avand posibilitatea de a respinge

• oneros pentru ca fiecare parte urmareste sa obtina un avantaj sau o facilitate

pentru prestatia pe care o face sau se obliga sa o faca

• succesiv datorita valabilitatii pentru o perioada mai lunga de timp prima se

poate plati in mai multe rate, protectia fiind continua din partea asiguratorului.

Asigurarea transfera riscurile si totodata daunele unei persoane catre o

societate de asigurari oferind securitate financiara.

Transferul riscului prin distributie a fost determinat in antichitate de catre

navigatori si transportatori ai bunurilor pe apa prin impartirea marfurilor pe

mai multe nave, acesta fiind un mod de protectie.

Metodele de asigurare s-au dezvoltat o data cu nevoile de protectie

existente la un moment dat pentru oameni si afacerile acestora. Astfel oamenii

de afaceri au inteles sa foloseasca asigurarea pentru a micsora riscurile ce pot

aparea in tranzactiile comerciale si cele legate de protectia patrimoniului

Noile tehnologii isi spun cuvantul

La o recenta conferinta, specialistii au apreciat ca piata asigurarilor este intr-o

continua dezvoltare si ca la aceasta contribuie, in mod evident, si tehnologiile

utilizate.

Caracteristicile asigurarilor moderne si factorii care le influenteaza au

determinat companiile de asigurari sa adopte noi tehnologii care au rolul de a reduce

costurile si de a creste eficienta. Cele trei noi tehnologii care detin un rol major atat

in vanzarea de asigurari, cat si in activitatea de gestionare a daunelor sunt: Sistemele

Video, Internetul si Telefonul.

Sistemele video pot fi folosite pentru a evalua daunele. Exemplu de

eficacitate: inregistrarea unui accident auto.

De exemplu, o camera de vederi plasata

intr-un atelier auto poate ajuta specialistii unei companii de asigurari sa evalueze din

propriile lor birouri daunele. Acest fapt conduce la scaderea costurilor de

deplasare si centralizeaza, intr-o oarecare masura, activitatea de evaluare a daunelor.

Telefonul ofera o securitate sporita, la costuri mici, un control al riscurilor mai

eficace. Cu toate acestea, el nu este un sistem care poate functiona independent, fiind

nevoie ca, in prealabil, termenii politelor ce vor fi incheiate prin telefon sa ajunga la

cunostinta publicului prin intermediul mass-media. Totodata, e necesar ca in spatele

intregului sistem sa existe o echipa de specialisti bine pregatiti care sa sustina acest

suport. De asemenea, prin telefon, se pot rezolva probleme legate de managementul

daunelor, avantajul fiind acela de a castiga timp si de a evita birocratia, dar cu

dezavantajul de a nu putea evalua in mod corect daunele. Telefonul reprezinta un

instrument de lucru vital in acest domeniu, in special pentru agentul de asigurari,

pentru ca, de cele mai multe ori, primul contact pe care il are cu un potential client

se realizeaza prin telefon. Cheia succesului sau este sa cunoasca si sa foloseasca cu

abilitate arta conversatiei la telefon.

Internetul detine cel mai mare potential ca modalitate de a vinde asigurari. Cu

toate acestea, nu este folosit inca pe scara larga, avand in vedere aplicatiile utilizate

si accesul limitat si destul de costisitor al populatiei. Exista, insa, speranta ca

Internetul va detine, intr-un viitor apropiat, cel mai important loc, fiind folosit in

continuare alaturi de celelalte forme traditionale de vanzare a politelor de asigurare,

prin filialele societatilor de asigurare sau prin sistemul bancassurance.

Toate mijloacele prezinta o serie de avantaje si dezavantaje. Concluzia este ca

societatile de asigurare ar trebui sa se intereseze si sa evalueze noile tehnologii, fara

a renunta insa la cele traditionale. Se pare ca varianta optima consta in utilizarea

metodelor mai vechi si a tehnologiilor moderne.


Asigurarile. componenta a sistemului financiar


In mod traditional, inclusiv dupa anul 1990, in literatura de specialitate

autohtona, sistemul financiar este conceput, definit si structurat in stransa

legatura cu modul de definire al finantelor, in sens larg si in sens restrans.

Sistemul financiar este definit drept .un ansamblu de componente

legate intre ele prin esenta comuna a fenomenelor financiare si intre care

exista raporturi de interdependenta.130.

Intr-o abordare a conceptului de sistem financiar131, acesta este privit

sub mai multe aspecte:

ca sistem de relatii economice in expresie baneasca

ca sistem de institutii care constituie o reflectare in plan institutional

a acestor relatii;

ca sistem de fonduri de resurse financiare;

ca sistem de balante si bugete, cu rol de instrumente financiare de

conducere si reglare.

In cadrul sistemului financiar privit ca un ansamblu de relatii

financiare, se disting doua mari subsisteme: sistemul financiar public,

respectiv, cel privat. Componentele subsistemului financiar public sunt

considerate a fi: bugetul de stat, bugetele locale; asigurarile sociale de stat;

130 Filip, Gh. . Finante Publice, Ed. Junimea, Iasi, 2002, p. 39.

131 Filip, Gh., Voinea, Gh., Mihaescu, S., Lungu, N., Zugravu, B. . Finante, Ed. Junimea, Iasi,

2002, p. 73 si urm.

102 Bazele asigurarilor

creditul (cu participarea entitatilor publice); asigurarile de bunuri,

persoane si raspundere civila (prin societati cu capital de stat); finantele

intreprinderilor si a altor entitati publice. In mod justificat, asigurarile se

regasesc si printre cele patru componente ale subsistemului financiar privat:

finantele intreprinderilor si a altor entitati sau firmelor private (inclusiv

societatile de asigurare); creditul bancar (privat); asigurarile sociale (private);

finantele gospodariilor (menajelor). Este, de asemenea, subliniata ideea

existentei unor interrelatii si zone de interferenta intre diferitele componente

ale sistemului financiar, inclusiv intre subsistemele financiare public,

respectiv, privat, in care sunt implicate si asigurarile. Sistemul financiar

poate fi abordat si ca sistem de institutii sau structuri cu atributiuni in

organizarea relatiilor financiare sau ca participant la formarea, distribuirea

si utilizarea fondurilor banesti, precum si la elaborarea si executia deciziilor

financiare. Din acest punct de vedere .societatile de asigurari si reasigurari

preiau de la asigurati, in schimbul unor prime, riscuri referitoare la

producerea de pagube sau accidente etc. bunurilor si persoanelor, urmand

sa plateasca despagubiri sau sume asigurate. Ele administreaza resursele

banesti ce se mobilizeaza la fondul de asigurare, dezvoltand relatii financiare

prin mai multe categorii de asigurari/reasigurari, potrivit obiectului de

activitate stabilit prin contractul de societate si prin statut.132.

Pe de alta parte, comportamentul diferit al agentilor economici in

circuitele de finantare a economiei conduce la distinctia intre agenti

nefinanciari si intermediari financiari. Agentii nefinanciari sunt toti agentii

economici a caror activitate de baza este centrata pe productia, repartitia,

consumul de bunuri si servicii; ei realizeaza operatiuni de vanzarecumparare,

prelevare-transferare in domeniul lor de activitate.

Intermediarii financiari, denumiti si agenti financiari 133 , sunt, prin

opozitie cu primii, toti agentii economici a caror activitate principala are la

baza operatiuni de plasament ori de acordare de imprumuturi. Existenta

paralela si complementaritatea dintre agentii nefinanciari care, in afara

132 Filip, Gh. . Finante Publice, Ed. Junimea, Iasi, 2002, p. 52.

133 Llau, P. . Economie financière publique, PUF, Paris, 1996, p. 13 si urm.

Abordarea economico-financiara a conceptului de asigurare 103

autofinantarii (finantare interna) au un excedent, respectiv, un deficit de

resurse financiare (o nevoie de finantare externa) poate conduce fie la

contactul direct intre acestia (finantare externa directa), fie la aparitia

intermediarilor financiari (finantare externa indirecta). Acestia intermediaza

intre cele doua categorii de agenti nefinanciari, avand rolul de a facilita

contactul intre acestia si de a reduce costul culegerii de informatii in

conditiile existentei unei asimetrii informationale intre cei care imprumuta si

cei imprumutati.

Intermediarii financiari sunt clasificati, in functie de capacitatea lor de

a crea sau nu titluri ce permit realizarea de plati directe si imediate, in

intermediari financiari monetari, respectiv, nemonetari, in aceasta ultima

categorie, fiind cuprinse si societatile de asigurare.

Din abordarea economica, cat si din cea financiara a conceptului de

asigurare, rezulta ca societatile de asigurare detin atat pozitia de agent

nefinanciar, cat si pe cea de intermediar financiar.

Ca agenti nefinanciari, societatile de asigurare au ca principala

activitate vanzarea de produse de asigurare catre clientii lor, obtinand

venituri, efectuand cheltuielile si realizand profit sau pierderi din aceasta

activitate. Fata de alti agenti nefinanciari, asiguratorii prezinta

particularitatea ca apelul la resursele de finantare externa de pe piata

capitalului de imprumut are un caracter exceptional. In structura resurselor

externe necesare functionarii curente sau dezvoltarii, imprumuturile ocupa o

pondere nesemnificativa. In calitate de resurse externe, apar cu precadere

contributiile asiguratilor care raman un timp mai scurt sau mai lung la

dispozitia societatilor de asigurare.

Ca intermediari financiari, asiguratorii mobilizeaza resurse financiare

de la agentii nefinanciari si de la populatie si le ofera agentilor economici

deficitari atat prin sistemul de finantare extern direct (acordarea de

imprumuturi directe sau cumpararea de actiuni ale altor agenti economici),

cat si prin sistemul de finantare extern indirect (plasarea disponibilitatilor la

banci, fonduri de investitii financiare).

104 Bazele asigurarilor

In literatura de specialitate din tara noastra, abordarea apartenentei

asigurarilor la sistemul financiar vizeaza similitudinea raporturilor

economice din asigurari cu raporturile banesti-financiare din toate celelalte

componente ale sistemului financiar. In sinteza, se argumenteaza ca:

in procesul constituirii si repartizarii fondurilor de asigurare apar

anumite raporturi economice, in forma baneasca intre participantii la

asigurare. Aceste raporturi iau nastere intre societatile de asigurare ca

persoane juridice, pe de o parte, si persoanele fizice sau juridice care

au calitatea de asigurati, pe de alta parte. Statul participa la aceste

raporturi fie in mod direct . ca detinator de capital in sistem . fie

indirect, prin relatiile intre societatile de asigurare, ca agenti economici

cu obligatii fata de buget si bugetul statului;

constituirea si utilizarea fondurilor de asigurare exprima, in esenta

raporturi de redistribuire a produsului intern brut135, la care participa

persoanele fizice, diferite categorii de persoane juridice (agenti economici

cu capital de stat, privat, mixt; institutii publice; colectivitati teritoriale;

organizatii politice, sindicale etc.) si statul, ceea ce face ca asigurarile sa

fie considerate o componenta distincta a sistemului financiar;

asigurarile exprima, deci, ca si finantele, raporturi economice, in

forma baneasca, ce apar in procesul repartizarii produsului intern

brut, prin intermediul carora se formeaza si se repartizeaza fonduri

specifice, cele de asigurare.

Consideram ca sunt necesare si alte precizari privind aspectul

financiar al asigurarilor, rezultate din evolutia acestei activitati in ultimele

decenii.

Astfel, este, in general, acceptata ideea ca prestatiile oferite de

asigurator asiguratilor au forma exclusiv baneasca136. In cazul distrugerii

134 Asemenea trasaturi ale raporturilor economice din asigurari sunt evidentiate in: Vacarel, I.,

Bercea, F. . op.cit.; Cistelecan, L., Cistelecan, R. - op. cit; Ramniceanu, I. - Asigurarile de stat in

Romania, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984.

135 In Vacarel, I., Bercea, F. - op. cit. p. 60 se precizeaza chiar: a valorii adaugate brute.

136 Unii autori referindu-se chiar la forma financiara a acestor prestatii; a se vedea Roux, C. . op.

cit., p. 17.

Abordarea economico-financiara a conceptului de asigurare 105

sau avarierii unor bunuri, asiguratorul nu se angajeaza sa le inlocuiasca sau

sa le repare, ci ofera sumele necesare pentru efectuare acestor operatiuni. In

asigurarile de viata, asiguratorii nu pot compensa durerea provocata

supravietuitorilor de decesul unei persoane dragi. La asigurarile de

accidente, asiguratorul nu compenseaza traumele fizice sau psihice ale

persoanelor accidentate si nici nu realizeaza revenirea la starea de sanatate

si integritate corporala initiale, ci acopera consecintele financiare ale

accidentelor (cheltuieli de ingrijire medicala, concedii medicale).

Totusi, doua ramuri de asigurare aparute in ultimele decenii se abat in

parte de la acest principiu. Asigurarile de protectie juridica ofera, in mod

direct, serviciile unor avocati, iar asigurarile de dependenta, aparute ca

urmare a accentuarii procesului de imbatranire a populatiei si a ingustarii

cercului familial si incluse in categoria asigurarile de viata, acorda servicii

similare cu cele ale asistentei sociale la domiciliu pentru cei asigurati.

In plus, aparitia societatilor de asistenta, care au ca obiect de

activitate acordarea de servicii complementare contractelor de asigurare sau

separate de acestea, precum si oferta de servicii (reparatii ale bunurilor etc.)

de catre societatile de asigurare, ca obligatii asumate prin contracte, ies din

sfera stricta a raporturilor banesti traditionale din asigurari.

Fondurile de asigurare, desi sunt fonduri cu caracter financiar, au o

serie de trasaturi distinctive, in comparatie cu altele de aceeasi natura

contraprestatia poate lipsi, dar poate si exista, in conditiile in care

asiguratorul plateste despagubirea sau suma asigurata. Nu exista insa

o echivalenta intre marimea contributiei asiguratului la formarea

fondului si a indemnizatiei platite din fondul de asigurare, iar aparitia

prestatiei este legata de anumite conditii (producerea riscului,

respectarea prevederilor din contract);

transferul de resurse de la asigurat la asigurator are caracter

definitiv, numai daca nu se produce riscul asigurat;

raporturile de asigurare satisfac interese ale unor persoane fizice sau

juridice;

106 Bazele asigurarilor

interesul comun, social, de satisfacere a unor interese generale apare

numai daca el este inscris in cadrul comunitatii de risc si al mutualitatii.

Asemenea caracteristici confera fondurilor de asigurare un loc aparte

in cadrul sistemului fondurilor financiare.

Care este acoperirea teritoriala a politei?

 Polita de asigurare se poate incheia, in functie de solicitarea Asiguratului, cu valabilitate numai pe teritoriul Romaniei sau cu extindere in afara Romaniei, exceptie facand SUA si Canada, precum si tarile sau teritoriile care au acelasi sistem legislativ.

Care este acoperirea in timp a politei?

 Prin aceata polita sunt acoperite evenimentele intimplate in timpul perioadei de valabilitate a politei, precum si consecintele directe ale acelor prejudicii, manifestate ulterior expirarii acesteia, dar numai daca au fost cauzate in mod cert de acele evenimente petrecute in perioada de valabilitate a politei si daca terta persoana isi valorifica pretentiile de despagubire in termenul de prescriptie.

Care este termenul de prescriptie?

 Terta persoana pagubita isi poate valorifica drepturile impotriva Asiguratului sau direct impotriva Asiguratorului in termenul general de prescriptie de trei ani, care curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atit despre producerea pagubei, cit si despre persoana raspunzatoare de producerea ei.
Daca Asiguratul a platit despagubirea tertului pagubit, atunci dreptul la actiune al Asiguratului
in vederea obtinerii despagubirilor de la Asigurator se prescrie in termen de doi ani de la data platii despagubirii catre tertul pagubit.

Care sunt riscurile acoperite?

 Asiguratorul acopera prejudiciile provocate de asigurat tertelor persoane, consecinta directa a unor fapte savirsite accidental, din neglijenta sau imprudenta, pentru care acesta raspunde in baza legii. In cazurile in care sunt andeplinite elementele raspunderii civile delictuale, Asiguratorul acorda despagubiri pentru :
- sumele pe care Asiguratul-persoana fizica este obligat sa le plateasca tertelor persoane despagubite, cu titlu de daune materiale ca urmare a producerii, din culpa proprie, precum si din culpa altor persoane pentru care acesta este obligat sa raspunda in baza legii (copii, minori, elevi si ucenici aflati sub supravegherea Asiguratului), de vatamari corporale sau pagube la bunuri;
- sumele pe care Asiguratul -persoana juridica- este obligat, potrivit legii, sa le plateasca tertelor persoane pagubite, cu titlu de daune materiale, ca urmare a producerii din culpa proprie, precum si din culpa prepusilor sai, de vatamari corporale si/sau pagube la bunuri;
- sumele pe care Asiguratul este obligat in baza legii sa le platesca tertelor persoane pagubite, cu titlu de daune materiale, ca urmare a producerii prejudiciilor cauzate de lucruri si animale aflate in paza juridica a Asiguratului, precum si de ruina edificiului;
- sumele pe care sotia(sotul) Asiguratului sau persoanele fata de care Asiguratul are obligatia legala de intretinere si care locuiesc impreuna cu acesta sunt obligate sa le plateasca tertelor persoane pagubite, cu titlu de daune materiale, ca urmare a producerii, din culpa lor, de vatamari corporale si/sau pagube la bunuri;
- cheltuielile facute de Asigurat in procesul civil (cheltuieli de judecata necesare pentru buna desfasurare a justitiei si incuviintate de instanta) daca a fost obligat la desdaunare;
- cheltuielile de judecata facute de cel prejudiciat pentru indeplinirea formalitatilor legale in vederea obligarii Asiguratului la plata despagubirilor, daca Asiguratul a fost obligat prin hotarare judecatoreasca la plata acestora.

Ce este necesar pentru a se acorda despagubirea?

 Pentru a se acorda despagubiri este necesar:
- sa existe un prejudiciu cauzat unei terte persoane printr-o fapta culpabila a unei persoane ce se afla sub acoperirea asigurarii ori prin intermediul unui lucru aflat in paza unei asemenea persoane;
- intre fapta culpabila si prejudiciu sa existe o legatura de cauzalitate;
- prejudiciul sa fie indemnizabil, adica sa aiba un caracter cert, actual, sa fie personal si direct.

In ce cazuri nu se acorda despagubiri?

Asiguratul nu are raspundere civila legala, si deci nu sint intrunite conditiile pentru plata despagubirii, daca prejudiciul a fost produs:


- dintr-un caz de forta majora (imprejurare externa, imprevizibila, extraordinara si invincibila, fara relatie cu lucrul care a cauzat paguba sau cu insusirile sale naturale) ca de exemplu: trasnet, inundatie, avalansa, uragan, etc;
- din culpa exclusiva a persoanei pagubite;
- din culpa exclusiva a unei terte persoane, pentru care asiguratul nu are raspundere in baza legii.


Pentru ce nu se acorda despagubiri?

 Nu sunt cuprinse in asigurare si, deci, Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru:
- pretentiile formulate de Asigurat referitoare la propriile sale vatamari corporale suferite sau la pagube produse la propriile bunuri;
- pretentiile formulate impotriva Asiguratului de catre sotul (sotia) acestuia sau de catre persoane care locuiesc impreuna cu acesta, ori de catre persoane de care Asiguratul raspunde in baza legii, ori pentru pretentiile formulate impotriva Asiguratului de catre prepusii, imputernicitii, reprezentantii acestuia;
- pretentiile pentru pagubele cauzate cu intentie de catre Asigurat sau de catre persoanele pentru care Asiguratul raspunde in baza legii;
- pretentiile aferente pagubelor aduse bunurilor mobile sau imobile ori animalelor, proprietate a Asiguratului sau care i-au fost incredintate acestuia in orice mod si cu orice titlu (ingrijire, pastrare, reparare, prelucrare, curatare, vopsire, expediere sau intrebuintare);
- pretentiile privitoare la raspunderile ce decurg din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a unui raport contractual;
- orice pretentie financiara care nu este in legatura directa cu vatamarea corporala sau cu pagubele aduse bunurilor (pierderi financiare indirecte, pierderi de profit etc) precum si orice pierdere financiara cauzata oricarei alte terte persoane, alta decit cea care a suferit in mod direct prejudiciul corporal sau material;
- orice pretentie de despagubire decurgand din reducerea valorii bunurilor avariate dupa reparatia acestora;
- orice pretentie de despagubire decurgand in orice mod din calitatea de administrator, asociat (detinatori de parti sociale, actionari) detinuta de terta persoana prejudiciata;
- pretentiile referitoare la pagubele de care raspunde Asiguratul in legatura cu:
- orice autovehicul, proprietate a Asiguratului, imprumutat, inchiriat sau condus de acesta,orice ambarcatiune, nava, avion;
- incarcarea sau descarcarea mijloacelor de transport sus-mentionate.
- pretentiile formulate impotriva Asiguratului pentru daune morale, avarieri sau distrugeri de bunuri care, fiind vandute, nu au fost predate inca, pagube produse hartiilor de valoare, documentelor, registrelor sau titlurilor, acoperirea amenzilor de orice fel, a cheltuielilor judiciare, pagube provocate in caz de razboi (declarat sau nu), invazie sau actiunea unui dusman extern, razboi civil, revolutie, rebeliune, insurectie, dictatura militaraconspiratie,
pagube produse in urma unor explozii atomice, pagubele cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase, pagube produse de orice bun vandut sau furnizat, reparat ori renovat, inchiriat ori construit de Asigurat si care nu se mai afla in proprietatea acestuia, daune produse prin neglijenta grava sau repetata;
- reaua credinta, intentia sau culpa grava a Asiguratului sau reprezentantilor sai in producerea daunei.


Caracteristici ale asigurarii de raspundere fata de terti



Conceptul de asigurare de raspundere fata de terti



Asigurarea de raspundere fata de terti este o categorie de asigurari foarte importanta si extrem de reprezentativa pentru intregul domeniu al asigurarilor. Piata asigurarii de raspundere este supusa unor mari fluctuatii ale primelor de asiguare , fiind influentata, pe de o parte, de presiunea determinata de o concurenta acerba si, pe de alta parte, de rezultatele daunalitatii fiecarui client in parte. Prin asigurarile de raspundere civila se acopera prejudiciul produs de asigurat- persoana fizica sau juridicii - unor terte persoane, necunoscute in momentul incheierii contractului de asigurare. Permite, pe de o parte, persoanei pagubite sa primeasca despagubirea cuvenita, iar pe de alta, ca patrimoniul asiguratului sa ramana neatins, deoarece in schimbul primelor de asigurare platite el nu mai poate fi urmarit pe cale juridica pentru prejudiciul produs.[1]

In asigurarile de raspundere civila, spre deosebirede asigurarile de bunuri si de persoane,pe langa asigurator si asigurat,daca se produce riscul acoperit prin asigurare,mai intervine si o a treia persoana,respective tertul pagubit.

In asigurare, raspunderea fata de terti se refera la circumstantele in care:

1. proprietatea aeestora este avariata sau distrusa;

2. se produc vatamari corporale sau decese ca rezultat al actelor neglijente sau omisiunilor unei persoane vinovate.

Prin asigurarea de raspundere sunt protejate afacerile, proprietatile persoanelor juridice sau fizice si sunt oferite sumele necesare compensarii  financiare pentru vatamari corporale, imbolnaviri sau decese suferite de persoane fizice. In general termenul de 'rasspundere' este echivalent cu cel de 'responsabilitate'. O persoana poate fi responsabila sau obligata fata de o alta datorita anumitor motive.

Spre exemplu, in Dictionary of Insurance Terms, asigurarea de raspundere este explicata ca fiind asigurarea prin care se acopera toate sumele pe care asiguratul, conform legii, este obligat sa le plateasca pentru pagubele  materiale sau vatamarile corporale produse de el unui tert. In majoritatea covarsitoare a contractelor, la aceste sume se adauga si sheltuielile de judecata.

In practicile nationale si in cele internationale se intalnesc unele diferente de abordare, in mod deosebit intre practica europeana si cea nord-americana; desi ambele piete sunt puternie dezvoltate, deosebirile se bazeaza, in principal, pe legislatiile si uzantele locale.

In general, se poate afirma ca, mai ales in ultimele trei - patru decenii ale secolului XX, a crescut importanta care se acorda asigurarilor de raspundere civila in mai toate tarile lumii.Acest lucru poate fi privit ca o consecinta directa a sporirii vertiginoase a numarului autovehiculelor de diverse tipuri aflate in circulatie, ceea ce a condus la o inmultire a accidentelor pe drumurile publice si la o crestere insemnata a numarului persoanelor care cad victime ale acestora.Tot in acest sens,a actionat si dezvoltarea fara precedent a transporturilor de persoane si de bunuri pe caile aeriana, maritime si terestra.

Se poate afirma ca asigurarile de raspundere civila, in afara de faptul ca protejeaza patrimoniul asiguratului,  au si un important rol social, deoarece permit persoanelor care au avut de suferit de pe urma diferitelor accidente sa fie despagubite prompt si integral de catre societatea de asigurari. In acest fel, persoanele pagubite nu mai asteapta pana cand autorul faptei va fi in masura sa achite despagubirea sau uneori pana cand acesta va fi descoperit.

Prin asigurarile de raspundere civila sunt acoperite numai acele prejudicii, produse de asigurat unor terte persoane, care sunt urmarea unui accident. Acesta inseamna ca, in cadrul asigurarilor de raspundere civila, nu se pot acorda despagubiri pentru pretentiile formulate de terte persoane fata de asigurat, ca urmare a neexecutarii de catre acesta a unor obligatii preexistente. Astfel de obligatii pot fi cele stipulate intr-un anumit contract.

Prin asigurarile de raspundere civila pot fi acoperite numai pagubele produse de asigurat unor terte persoane in anumite conditii, care se cer a fi indeplinite in mod cumulativ. In primul rand, este necesara savarsirea de catre asigurat a unei fapte ilicite (care contravine unor norme legale). De exemplu, producerea unui accident de catre conducatorul unui autovehicul prin nerespectarea regulilor de circulatie. In al doilea

rand, trebuie sa se poata dovedi existenta unui prejudiciu, deci a unei pagube produse de asigurat tertei persoane accidentate. In al treilea rand, se impune sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita a asiguratului, care a produs accidentul, si prejudiciul adus tertei persoane pagubite. In al patrulea rand, este necesar sa se poata constata culpa (vinovatia) asiguratului care a savarsit fapta ilicita ce a condus la producerea accidentului. Daca una din conditiile mai sus aratate nu este indeplinita, inseamna ca de fapt nu sunt intrunite toate elementele ce definesc raspunderea civila, iar pagubele astfel rezultate nu pot fi acoperite prin asigurarea de raspundere civila. Prin conditille care stau la baza lor, asig


Obiectul asigurarilor de raspundere fata de terti


Obiectul asigurarilor de raspundere civila il reprezinta tocmai prejudiciul produs

unor terte persoane de catre asigurat. Este vorba de prejudiciul care poate fi produs prin folosirea anumitor bunuri, cum sunt: autovehicule, cladiri si diferite alte constructii, exercitarea unei anumite activitati etc. Spre deosebire de situatia intalnita la asigurarile de bunuri si la cele de persoane, unde eventuala vinovatie a asiguratilor in producerea riscului duce, de regula, la decaderea din drepturi a acestora, in cazul asigurarilor de raspundere civila, culpa asiguratului este una din conditiile de baza care se cere a fi indeplinita pentru ca asiguratorul sa plateasca despagubirea cuvenita tertiior pagubiti. Este necesar ca intre prejudicial produs de asigurat tertelor persoane si fapta ilicita a acestuia sa existe in toate cazurile un raport de cauzalitate.

In asigurarile de raspundere civila,spre deosebire de asigurarile de persoane, in calitate de beneficiari pot aparea numai terte persoane necunoscute in momentul incheierii asigurarii. Aceste persoane, cu toate ca de cele mai multe ori primesc despagubirea sau suma asigurata direct de la societatea de asigurari, ele n-au dreptul de a actiona in justitie decat pe asigurat. Prin urmare,din contractul de asigurare incheiat in cazul asigurarii de raspundere civila, nu rezulta raporturi juridice intre societatea de asigurari si tertele persoane pagubite.



Riscuri asigurate si riscuri excluse de la asigurare


Riscuri asigurate

Prin incheierea contractului de asigurare se acorda despagubire pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de desdaunare pentru prejudicii de care raspunde in fata legii si pentru cheltuielile de judecata la care este obligat in procesul civil si pentru cazurile in care prejudiciile pricinuite s-au produs din culpa prepusilor asiguratului sau a persoanelor pentru care asiguratul raspunde conform legii.

Mai exact, in conditiile generale privind asigurarea de raspundere, asiguratorul acorda, de regula, despagubiri pentru acoperirea urmatoarelor sume:[2]

a) sume pe care asiguratul este obligat sa le plateasca tertelor persoane pagubite,drept daune materiale, pentru avarieri ori distrugeri de bunuri, precum si pentru vatamari corporale sau deces produs din culpa proprie sau din culpa altor persoane, pentru care acesta este obligat sa raspunda potrivit legii;

b) sume pe care asiguratul - persoana juridica - este obligat potrivit legii sa le plateasca tertelor persoane pagubite, cu titlu de daune materiale, ca urmare a producerii din culpa proprie, precum si din culpa imputernicitilor sai a unor avarieri ori distrugeri de bunuri, precum si a unor vatamari corporale sau decese;

c) sume pe care asiguratul este obligat potrivit legii sa le plateasca tertelor persoane pagubite, cu titlu de daune materiale, ca urmare a producerii prejudiciilor cauzate de lucruri si animale aflate in paza juridica a asiguratului

d) sume pe care sotul sau sotia asiguratului (dupa caz) sau persoanele aflate in intretinerea asiguratului si care locuiesc impreuna cu acesta sunt obligate le plateasca tertelor persoane pagubite cu titlul de daune materiale ca urmare a producerii, din culpa lor, de vatamari corporale sau decese, precum si de avarii ori distrugeri ale unor bunuri;

e) cheltuieli facute de asigurat in procesul civil (cheltuieli de judecata strict necesare pentru buna desfasurare a justitiei si incuviintate de instanta), daca a fost obligat la plata despagubirilor;

f) cheltuieli de judecata facute de vatamat pentru indeplinirea formalitatilor legale in vederea obligarii asiguratului la plata despagubirilor, daca asiguatul a fost obligat prin hotarare judecatoreasca la plata acestora.

Tipuri de asigurari de raspundere fata de terti


Asigurarile de radin punct de vedere juridic: asigurari de raspundere civila obligatorii si  facultative;

dupa obiectul lor: asigurari de raspundere civila izvorate din detinerea si utilizarea mijloacelor de transport si asigurari de raspundere civila legala sau generala.


Asigurarile de raspundere fata de terti cuprind o gama larga si diversa de acoperiri, in continua extindere datorita cresterii gradului de diversificare a activitatilor umane si datorita raspunderilor din ce in ce mai mari pe care atat persoanele juridice, cat si cele fizice le au fata de terti. Printre cele mai frecvent intalnite tipuri de asigurari de raspundere sunt:

  • raspunderea civila auto;
  • raspunderea angajatorului;
  • raspunderea producatorului si a contractantilor;
  • raspunderea pentru riscuri comerciale si industriale;
  • raspunderea pentru poluarea mediului inconjurator;
  • raspunderea proprietarului;
  • raspunderea chiriasului;
  • asigurarea de raspundere a proprietarilor unor bunuri (de exemplu, o cladire nesigura poate produce raniri;
  • raspunderea proprietarilor de magazine;
  • raspunderea autoritatii publice;
  • raspunderea persoanelor fizice private (un pieton poate sa fie cauza unui serios accident de masina);
  • raspunderea unor categorii de sportivi (de exemplu jucatorii de golf);
  • raspunderea profesionala pentru contabili, avocati, arhitecti, constructori- care acopera raspunderea pentru erori, omisiuni ale lor sau ale angajatilor lor, precum si pentru medici. chirurgi, stomatologi
  • raspunderea directorilor si functionarilor.


Asigurarea de raspundere civila legala (generala)


Asigurarea de raspundere civila legala facultativa compenseaza prejudiciile provocate de asigurat tertelor persoane prin desfasurarea unor activitati care pot provoca avarierea, distrugerea de bunuri sau vatamarea.corporala si chiar decesul unor persoane.[3] Aceasta asigurare se refera la alte prejudicii decat cele produse prin accidente de autovehicule. Asigurarea poate fi contractata de catre primarii, unitati economice si institutii publice, organizatii obstesti, culturale, sportive, cooperative mestesugaresti, cooperative de consum si de credit, agenti privati, alte persoane juridice si persoane fizice care au sediul sau domiciliul pe teritoriul Romaniei. Asigurarea se contracteaza pentru sumele pe care asiguratii sunt obligati sa le plateasca drept despagubiri si cheltuieli de judecata ce ar putea rezulta din prejudiciile de care ei raspund, potrivit prevederilor legii, fata de tertele persoane pagubite, datorita vatamarii corporale sau decesului, avarierii sau distrugerii unor bunuri, precum si pentru cheltuielile efectuate de asigurat in procesul civil.

Asigurarea cuprinde si prejudiciile produse de persoane pentru care asiguratul raspunde potrivit prevederilor legii. In acelasi timp, asigurarea cuprinde si raspunderea membrilor de familie (sotie, sot, copii ) care se afla in intretinerea asiguratului, ceea ce inseamna ca se acorda despagubiri si pentru pagubele ce se produc din culpa acestor persoane. Asigurarea se contracteaza pentru diferite activitati economice desfasurate de intreprinderi industriale, de constructii, de prestari de servicii, precum si pentru activitati culturale, sportive, sanitare, pentru detinerea de cliidiri etc.


In asigurare se cuprind numairiscurile care se produc pe teritoriul Romaniei.  Societatea de asigurari nu are raspunderea daca accidentul s-a produs dintr-o cauza de forta majora (trasnet, cutremur de pamant, inundatie, avalanse, uragan etc.) sau accidentul s-a produs din culpa exclusiva a unei terte persoane. De asemenea, nu se acorda despagubiri pentru: pagubele indirecte (reducerea valorilor bunurilor asigurate in urma reparatiilor ce li se fac, reducerea preturilor bunurilor, livrarea bunurilor cu intarziere etc.); daunele produse prin intreruperea utilizarii bunurilor, intreruperea procesului de productie; daunele produse de desfasurarea operatiunilor militare in timp de razboi; cheltuielile efectuate in vederea transformarii sau imbunatatirii bunurilor, comparativ cu starea lor avuta inainte de a se fi produs evenimentul asigurat etc.


Sumele asigurate se stabilesc in functie de cererea asiguratului si tinandu-se seama de prevederile legale. In vederea contractarii asigurarii, asiguratul semneaza declaratia de asigurare. Primele de asigurare sunt, in unele cazuri, fixe, iar in altele variabile , in functie de obiectul asigurarii, de anumiti indicatori, precum si dupa cum este

vorba de persoane juridice sau fizice.

Raspunderea asiguriitorului incepe la ora zero a primei zile prevazute in contract si inceteaza la ora 24 a ultimei zile de asigurare. Despagubirile se stabilesc pe baza intelegerii dintre asigurat si persoanele prejudiciate, cu acordul societatii de  asigurari.

Asigurarea de raspundere a directorilor


Aceasta asigurare este o forma de protectie foarte specializata care acopera raspunderea directorilor si membrilor consiliilor de administratie pentru erori si neglijenta in conducerea unei companii.[4] Printr-o polita asemanatoare poate fi acoperita si raspunderea altor categorii de personal de conducere, administrativ, secretariat.


Este imposibil de elaborat conditii standard de acoperire pentru raspunderea directorilor. Asigurarea de raspundere a directorilor este foarte dificil de evaluat. Printre elementele care se au in vedere pentru evaluarea corecta a riscului sunt: definirea corecta a responsabilitatilor; refuzul directorilor si functionarilor de a informa in legatura cu raspunderea fiecarui asigurat; actualizarea informatiilor la reinnoirea contractelor; extinderea acoperirii pentru noii directori.


Primele de asigurare sunt foarte mari, iar determinarea lor nu se bazeaza pe date statistice, intrucat nu sunt relevante; in acest tip de asigurare, exper nu poate reprezenta un ghid pentru viitor. Asiguratorii elaboreaza conditii specifice fiecarui client, croite pe nevoile acestuia, pe criterii de activitate, nivel de raspundere, teritorialitatea raspunderii si altele. Intr-un singur program de asigurare se integreaza doua elemente:

a. asigurarea personala de raspundere a directordor si functionarilor

b. asigurarea companiei pentru raspunderea directorilor si funqionarilor.


Directorii sunt raspunzatori pentru performantele companiei , astfel incat actionarii, creditorii , clientii , angajatii si altii pot lua masuri impotriva directorilor ca persoane fizice. Polita ofera acoperire si pentru cheltuielile cu avocatii pentru aparare in process si compensatiile financiare pe care directorul ar trebui sa le plateasca.

Asigurarea de raspundere profesionala


Asigurarea de raspundere profesionala are ca scop despagubirea celor ce suporta diverse pagube (materia!e, financiare etc) din vina anumitor profesionisti. Aceasta forma de asigurare a aparut ca o necesitate impusa de implicatiile practicarii anumitor profesii care pot produce altora pagube create din neglijenta in exercitarea profesiei. Aici se incadreaza profesiile care ofera consultanta sau presteaza un serviciu specializat, cum ar fi: arhitectii, constructorii, medicii, avocatii, contabilii, consultantii si, in general, toate profesiile sau meseriile care presupun  activitate de mare raspundere (inclusiv managerii).

Prin activitatea lor, ei pot din eroare, greseala, neglijenta, omitere sau orice culpa proprie sa aduca prejudicii persoanelor pentru care lucreaza sau altor terti.

Asigurarea de raspundere profesionala garanteaza plata acestor pretentii, evident daca ele se incadreaza in conditiile de asigurare prevazute in contract. In multe tari in care asigurarile au traditie si un nivel de dezvoltare remarcabi, acest tip de asigurare este obligatoriu, conform legii si practicilor locale, ca o conditie pentru a practica meseria sau profesia respectiva. In Romania, aceste tipuri de asigurare sunt practicate inca limitat pe categorii de profesii, neexistand, pe de o parte, o legislatie sau o practica prin care sa se impuna acest lucru si, pe de alta parte, o cerere adecvata in acest sens. La toate acestea se adauga faptul ca multi dintre potentialii clienti nu au cunostinta despre aceasta forma de protectie.[5]

Asigurarea de raspundere profesionala implica despagubirea pentru pretentiile emise impotriva asiguratului pentru daunele care au loc in perioada de asigurare; ele se refera la orice raspundere civila in legatura directa cu activitatea profesionala a asiguratului, asa cum este definita in legislatia in vigoare la data emiterii politei, activitate executata de catre si in numele asiguratului sau de catre persoanele pentru care asiguratul raspunde potrivit legii. Atunci cand polita se incheie cu o persoana juridica in calitate de asigurat, conditiile sale se extend asupra directorilor si angajatilor.

Ca exemple privind aceste acoperiri se pot considera:

  • pentru medici: eroare in prescrierea unui tratament, neglijenta in consultatii; interventii chirurgicale nereusite;
  • evaluatorii de active: neglijenta in evaluarea unei proprietati;
  • contabili: rezultatele unui audit reprezinta, de multe ori, baza pe care se fundamenteaza decizii pentru strategia afacerilor; o eroare din neglijenta poate duce la ruinarea financiara a clientului;
  • avocatii pot oferi consultanta din care clientul pierde bani;
  • brokerii de asigurari care neglijeaza emiterea unei polite pot fi raspunzatori pentru o pierdere substantiala.

Daca asiguratorul refuza plata despagubirii, clientii se pot adresa instantelor de judecata pentru recuperarea sumelor pierdute. Ca regula, despagubirile se acorda pentru:

a) daunele materiale din culpa proprie - persoana fizica sau juridica – si din culpa altor persoane pentru care acesta este obligat sa raspunda conform legii, vatamari corporale sau deces, avarieri sau distrugeri de bunuri;

b) cheltuielile facute de asigurat iprocesul civil (cheltuieli de judecata strict necesare pentru buna desfasurare a justitiei si incuviintate de instanta);

c) despagubirile si daunele aparute ca urmare a pierderii,distrugerii sau deteriorarii unor documente, furt prin efractie sau calamitati;

d) orice pierdere cauzata de vreo eroare, greseala, neglijenta sau omitere a unui partener, director sau angajat al asiguratului in directa legatura cu  activitatea de expertiza contabila si contabilitate si care este descoperita si avizata asiguratorului in perioada de asigurare;

e) orice dauna ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorarii documentelor sau suporturilor magnetice necesare inregistrarii si prelucrarii datelor cantabile, financiare sau manageriale.


Pe intreaga perioada de asigurare raspunderea asiguratorului nu va depasi limita raspunderii civile conform contractului. Asiguratorul va despagubi si toate celelalte cheltuieli efectuate de catre asigurat cu consimtamantul scris al asiguratorului, cheltuieli legate de orice dauna avizata si aprobata de catre asigurator, cu conditia ca in cazul in care costurile totale depases limita raspunderii civile sa se despagubeasca  anumita proportie a acestora.

Este important de mentionat ca atat acoperirea prin asigurare, cat si excluderile nu se  regasesc in mod identic la toate societatile de asigurare, fiecare dintre ele avand libertatea de a include si, respectiv, exclude acele riscuri si raspunderi pe care le considera utile, in functie de nevoile si interesele asiguratului, dar si ale sale. In afara unor conditii generale, fiecare tip de polita de raspundere profesionala pentru oricare dintre profesiile amintite mai sus cuprinde conditiile specifice legate de fiecare activitate in parte.

Ca in orice contract de asigurare, sunt incluse si limitele raspunderii (a despagubirii maxime pe care o va suporta asiguratorul) si primele aferente ce vor fi platite de asigurat.


Acoperirea oferita va fi limitata la o suma totala in orice perioada a asigurarii si primele tind sa fie foarte mari pentru aceasta asigurare. Este o piata restrictiva, desi exista scheme de acoperire pentru majoritatea profesiilor. Pentru obtinerea despagubirii, ca si in alte forme de asigurare, asiguratul are datoria de a aviza in scris catre asigurator: orice pretentie de despagubire impotriva asiguratorului, orice instiintare primita de la terte persoane care intentioneaza sa inainteze o cerere de despagubie,orice pierdere suferita de catre asigurat care intra sub incidenta asigurarii, orice suspiciune a existentei unei fraude sau a unei incercari de frauda din partea unui angajat sau partener si care poate fi urmata sau nu de o cerere de despagubire.

In consecinta, asiguratul are datoria sa ia toate masurile necesare pentru prevenirea aparitiei sau diminuarea daunei .La cererea asiguriltorului, asiguratul va lua toate masurile in vederea recuperarii contravalorii daunei de la persoana sau persoanele care au condus la aparitia prejudiciului. Asiguratorul isi declina orice raspundere in cazul in care au loc daune din cauza oricaror persoane si care apar dupa ce a fost confirmata in scris suspiciunea asiguratorului asupra activitatilor respectivelor persoane.

Asigurarea de raspundere personala

Necesitatea asigurarii de raspundere personala provine din faptul ca orice persoana fizica are obligatia de a nu cauza nici un fel de vatamari corporale tertilor sau pagube proprietatilor lor. In aceasta asigurare, asiguratul este persoana fizica. Toate celelalte raspunderi - cum ar fi cele referitoare la comert, afaceri, profesii sau in legatura cu proprietatea sau folosirea vehiculelor sau proprietatilor sunt excluse. Persoanele fizice raspund fata de terti prin activitatea zilnica pe care o desfasoara si care implica o anumita raspundere (sport, ciclism, plimbat animale). Politele se pot incheia si pentru raspunderea familiei.

Asigurarea privind raspunderea publica


Acest tip de asigurare consta in plata unor sume asiguratului pentru ca acesta sa poata compensa o terta persoana din public, in cazul vatamarii corporale sau pagubelor materiale provocate de neglijenta sa sau a angajatilor sai. De exemplu: pardoselile alunecoase, marfuri care cad de pe rafturi, defectiuni la lifturi sau scari rulante etc.[6] In baza acestei asigurari, asiguratorii nu platesc pentru defectele de fabricatie ale produselor utilizate, ci pentru pagubele rezultate in urma utilizarii lor necorespunzatoare si prin care au fost prejudiciate terte persoane. Astfel, politele exclud raspunderea pentru produsele defecte care pot fi asigurate in in baza unei asigurari de raspundere a producatorului. Separat, se pot incheia polite pentru neglijenta profesionala.


Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de vedere juridic, economic si financiar.

Din punct de vedere juridic - pentru a fi operanta, asigurarea trebuie sa capete o forma juridica, fapt ce rezulta dintr-un contract ca lege a partilor si din legea propriu-zisa emisa de puterea legislativa. Astfel, contractul de asigurare si legea de organizare a asigurarilor constituie izvoarele de drepturi si obligatii in materie de asigurari.

Din punct de vedere economic - asigurarea implica constituirea, in conditii specifice, a fondului de asigurare, in legatura cu care pot fi puse in evidenta cateva aspecte

   faptul ca asigurarea se constituie sub forma baneasca

   fondul de asigurare se constituie descentralizat, la nivelul fiecarei societati de asigurare, pe seama primelor de asigurare incasate

   constituirea si utilizarea fondului de asigurare implica relatii economice intre parti prin fluxurile banesti pe care le presupune incasarea primelor si apoi plata despagubirilor aferente.

Din punct de vedere financiar – se poate aprecia ca asigurarea se constituie intr-un intermediar financiar intre persoanele fizice asigurate care platesc esalonat primele de asigurare si persoanele fizice sau juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

In consecinta, raspunderea civila legala poate aparea doar in urma producerii unor prejudicii sanctionate prin lege. Prin incheierea contractului de asigurare se acorda despagubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de desdaunare pentru prejudicii de care raspunde in fata legii si pentru cheltuielile de judecata la care este obligat in procesul civil. In cazul in care prejudiciul este provocat cu intentie sau din neglijenta grava, societatea de asigurari nu va acorda despagubiri. De asemenea, exista numeroase alte riscuri care nu sunt acoperite prin politele de asigurare de raspundere civila.



Bibliografie


1.Bistriceanu Gheorghe, Sistemul asigurarilor din Romania, Editura Economica, Bucuresti, 2002

2. Ciurel Violeta, Asigurari si reasigurari : abordari teoretice si practici internationale, Editura All Beck, Bucuresti, 2000

3.Dobrin Marinica, Tanasescu Paul ,Teoria si practica asigurarilor, Editura Economica, Bucuresti, 2003

4.Negru Titel, Asigurari. Ghid practic, Editura CH Beck, Bucuresti, 2006

5. Tudor Mihaela, Almajanu Florentina, Asigurari de raspundere civila decurgand din actele de comert, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2003

6. Vacarel Iulian, Bercea Florin, Asigurari si reasigurari, Editura Expert, Bucuresti, 2002.

7. Internet.











Document Info


Accesari: 332
Apreciat: hand icon

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )