In explicarea continutului asigurarii, elementele definitorii care stau la baza acestuia au un pronuntat caracter tehnic. Ca elemente definitorii ale asigurarii pot fi amintite urmatoarele:
asiguratorul;
asiguratul;
contractantul;
beneficiarul;
tertul pagubit;
brokerul de asigurare;
contractul de asigurare;
obiectul asigurarii;
riscul asigurabil;
evaluarea in vederea asigurarii;
norma de asigurare;
suma cuprinsa in asigurare;
prima de asigurare;
cazul asigurat;
paguba sau dauna;
despagubirea de asigurare;
fransiza;
fondul de asigurare;
varsta de asigurare;
durata asigurarii;
polita de asigurare;
reasigurarea;
prima de reasigurare;
coasigurarea
1. Asiguratorul
Asiguratorul este o persoana juridica romana sau straina, societate de asigurari autorizata ori societate mutuala autorizata de Comisia de Supra-veghere a Asigurarilor care, in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati, isi asuma obligatia sa plateasca acestora (beneficiarilor asigurarii) despagubirea ce li se cuvine, in caz de distrugere sau avarie a bunurilor asigurate, ca urmare a calamitatilor naturii sau a accidentelor, sa plateasca suma asigurata la survenirea unui eveniment in viata persoanelor asigurate (beneficiarilor) sau sa plateasca despagubirea pentru prejudiciul produs de asigurat unei terte persoane, potrivit normelor de asigurare[1].
Asiguratorul trebuie sa evalueze cu maxima corectitudine angajamentele luate fata de asigurati si sa calculeze exact nivelul rezervelor ce trebuie constituite, in vederea protejarii intereselor asiguratilor.
Activitatea de asigurari in Romania poate fi exercitata numai de societati pe actiuni, societati mutuale, filiale ale unor asiguratori straini constituite ca persoane juridice romane, precum si sucursale ale societatilor de asigurari, persoane juridice straine, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Fiecare asigurator trebuie sa mentina, cumulativ:
a) capitalul social varsat sau, in cazul unei societati mutuale, fondul de rezerva liber varsat;
b) marja de solvabilitate.
Asiguratorii pot investi sau fructifica in intregime sau partial capitalul social, rezervele de capital si rezervele tehnice in bunuri mobiliare sau imobiliare, precum actiuni, obligatiuni, alte titluri de participare, depozite bancare, cladiri destinate activitatii proprii sau inchirierii.
Asiguratorul are obligatia de a-si conduce activitatea cu respectarea normelor prudentiale specifice asigurarilor si sa se preocupe de organizarea si desfasurarea activitatii cu profesionalism, in concordanta cu natura si marimea activitatii prestate.
Asiguratorul care exercita asigurari de viata este obligat:
sa tina conturi distincte pentru asigurarile de viata;
sa inregistreze toate veniturile si cheltuielile aferente asigurarilor de viata in conturi separate, care sa constituie si sa apartina unui fond de asigurare distinct (fondul asigurarilor de viata);
sa asigure conducerea contabilitatii fondului asigurarilor de viata, pentru identificarea operativa a activelor si a obligatiilor acestuia.
Asiguratorii care practica asigurari facultative isi elaboreaza:
conditiile de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;
clauzele de asigurare, care pot modifica conditiile de asigurare, in functie de optiunea proprie sau de cea a asiguratului;
criteriile proprii de stabilire a primelor de asigurare;
reglementari proprii si instructiuni de constatare si de lichidare a daunelor, in concordanta cu prevederile cuprinse in conditiile si clauzele de asigurare;
reglementari interne privind constituirea si mentinerea rezervelor tehnice, in functie de sistemul propriu de evidenta operativa, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
De asemenea, asiguratorul are obligatia sa ramburseze cheltuielile efectuate de asigurat pentru diminuarea sau limitarea pagubei produse ca urmare a survenirii unui eveniment asigurat. Se compenseaza numai cheltuielile necesare, care trebuie facute rational si util de catre asigurat, precum si cheltuielile efectuate de asigurat pentru constatarea si evaluarea pagubei.
2. Asiguratul
Asiguratul poate fi oricare persoana fizica sau agent economic care isi asigura bunurile impotriva unor calamitati ale naturii sau unor accidente, precum si orice persoana fizica ce se asigura impotriva unor riscuri ce ar putea sa intervina in legatura cu sanatatea, integritatea corporala sau cu viata sa.
Asiguratul poate fi, de asemenea, oricare persoana fizica sau juridica ce se asigura pentru prejudiciul pe care l-ar putea produce tertelor persoane.
Calitatea de asigurat se dobandeste prin plata primei de asigurare, in schimbul careia se asigura bunurile impotriva anumitor riscuri sau se asigura persoana fizica in caz de accident, deces etc. Asiguratul poate fi si alta persoana decat aceea care a contractat asigurarea (de exemplu, tutorele poate incheia asigurarea pentru minor, parintele pentru copii, etc.).
Asiguratii sunt obligati sa dea dovada de interes pentru prevenirea pierderilor, sa ia cele mai eficiente masuri pentru conservarea bunurilor asigurate, sa intretina bunul in perfecta stare de functionare, sa respecte normele agrotehnice si zooveterinare, dupa caz, sa intreprinda masuri pentru preintampinarea, combaterea, limitarea pagubelor si minimizarea gradului de extindere a daunei, precum si masuri pentru salvarea bunurilor, pastrarea si paza bunurilor ramase, prevenirea degradarii lor ulterioare. Daca asiguratul nu respecta aceste obligatii si cand – ca urmare a nerespectarii lor - se produc pagube, actele normative in materie prevad - in unele cazuri - reducerea volumului despagubirii, iar in alte cazuri neacordarea despagubirilor.
In cazul producerii riscului asigurat, asiguratul are obligatia sa instiinteze imediat pe asigurator, sa aplice instructiunile date de acesta, sa participe la constatarea cazului asigurat produs si a pagubei rezultate, sa furnizeze acte si date referitoare la evenimentul asigurat, sa acorde intregul sprijin pentru constatarea si evaluarea daunelor. in acelasi timp, asiguratul are dreptul si obligatia sa participe la salvarea si conservarea bunurilor asigurate.
3. Contractantul asigurarii
Contractantul asigurarii este persoana fizica sau agentul economic cu capital de stat, o unitate cooperatista, mixta, privata etc. care contracteaza pentru lucratorii sai asigurari contra accidentelor si a altor riscuri, obligandu-se sa plateasca primele de asigurare; in unele cazuri, aceste prime pot fi platite si de catre asigurati. De cele mai multe ori contractantul este insusi asiguratul. Sunt si cazuri in care contractantul asigurarii este si beneficiarul asigurarii (de exemplu, la asigurarile mixte de viata, in situatia in care asiguratul supravietuieste pana cand expira valabilitatea contractului de asigurare, el este si beneficiar al asigurarii respective).
4. Beneficiarul asigurarii
Beneficiarul asigurarii este persoana (sau sunt persoanele) desemnata prin lege, contractul de asigurare, declaratie scrisa, testament etc. sa incaseze suma asigurata in cazul in care se produce un accident, invaliditatea sau decesul persoanelor asigurate sau sa incaseze despagubirea la asigurarile de bunuri cand survin daune. De regula, beneficiarul asigurarii este insusi asiguratul. Desemnarea beneficiarului se poate face fie la incheierea contractului, fie in cursul executarii acestuia prin declaratie scrisa, comunicata societatii de asigurari. De exemplu, beneficiarii pot sa fie: sotia, sotul, copiii, parintii, fratii, surorile sau alte persoane apropiate. Daca asiguratul nu a dispus altfel, atunci cand sunt mai multi beneficiari desemnati, acestia au drepturi egale asupra sumei asigurate.
5. Tertul pagubit
Tertul pagubit poate fi o persoana fizica sau juridica implicata intr-un accident rutier, feroviar, naval, aerian, careia i s-au produs pagube materiale sau i-a fost afectata sanatatea, integritatea corporala (invaliditatea) sau chiar viata (decesul). Tertul pagubit nu se cunoaste decat in momentul producerii riscului (accidentului) si cand se stabileste indemnizatia de asigurare (despagubirea si/sau suma asigurata).
6. Brokerul de asigurare
Brokerul de asigurare poate fi o persoana juridica autorizata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor sa intermedieze asigurari intre o societate de asigurari si asigurati. Brokerul de asigurari lucreaza contra unui comision care - in mod obisnuit - se calculeaza asupra primelor de asigurare totale incasate in baza contractelor de asigurare incheiate si se plateste de catre societatea de asigurari.
In vederea dobandirii calitatii
de broker de asigurare, persoana juridica respectiva solicita in
scris autorizatia de functionare de
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor decide cu privire la eliberarea autorizatiei de functionare in termen de 30 de zile de la primirea documentelor.
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor publica anual in Monitorul Oficial al Romaniei si intr-o publicatie de larga circulatie, lista actualizata care cuprinde brokerii de asigurare autorizati si orice alte informatii necesare.
7. Brokerul de reasigurare
Brokerul de reasigurare poate fi o firma sau o persoana specializata care efectueaza diferite operatiuni de plasare a cedarilor de sume ale reasiguratilor in reasigurare.
Brokerul de reasigurare isi ofera serviciile in incheierea contractelor de reasigurare, face defalcarile de prime intre reasigurat si reasigurator, lichideaza diferitele solduri dintre participantii la reasigurare etc, percepand pentru aceasta un comision care diminueaza incasarile din primele cuvenite reasiguratorului.
8. Contractul de asigurare
Contractul de asigurare este actul juridic care se incheie intre asigurat si asigurator, avand rolul de a reglementa relatiile lor reciproce, in functie de felul asigurarilor facultative. Asiguratul se obliga prin contract sa plateasca primele de asigurare la anumite termene, iar asiguratorul isi asuma obligatia sa acorde asiguratului sau beneficiarului asigurarii, la producerea cazului asigurat, despagubiri pentru bunurile si sumele asigurate in asigurarile de persoane. incheierea contractului de asigurare presupune existenta cererii de asigurare prezentata de asigurat si a politei de asigurare eliberata de asigurator.
In mod obligatoriu, contractul de asigurare cuprinde: numele, prenumele si domiciliul sau sediul partilor contractante, bunurile si persoanele care se asigura, data (anul, luna, ziua si ora) la care incepe si la care expira asigurarea facultativa, mentiunile esentiale referitoare la riscuri, termenele de plata ale primelor de asigurare, sumele asigurate, limitele platii sumei asigurate sau a despagubirii in cazul survenirii riscului, obligatia asiguratului de a apara si conserva bunurile asigurate, de a lua masuri pentru prevenirea si limitarea pierderilor, cazurile in care asiguratorul are dreptul sa refuze plata despagubirilor ori a sumei asigurate.
9. Obiectul asigurarii
Obiectul asigurarii poate fi reprezentat de un bun mobil ori imobil supus asigurarii, un interes, o persoana fizica sau raspunderea civila asupra unei terte persoane.
10. Riscul asigurat
Riscul este o primejdie, un pericol, un eveniment posibil, o intamplare neplacuta.
Riscul este un eveniment viitor, incert (cert), probabil, a carui producere ar putea provoca diferite pierderi de bunuri sau ar putea afecta sanatatea, integritatea corporala sau viata oamenilor. Riscul mai poate fi reprezentat si de posibilitatea de distrugere partiala sau totala a bunurilor, ca urmare a producerii unor fenomene imprevizibile.
Riscul mai poate fi definit ca fiind probabilitatea producerii unui fenomen impotriva caruia se contracteaza o asigurare, precum si protectia pe care si-o asuma societatea de asigurari prin contractarea unei asigurari sau reasigurari.
Riscurile se manifesta atat in relatiile dintre oameni, cat si in raporturile dintre om si natura.
Riscul este prezent permanent si oriunde. Practic orice activitate economica, sociala, culturala, politica etc. poate fi amenintata de producerea unor evenimente cauzatoare de pierderi. De asemenea, viata fiecaruia, bunurile sale pot fi afectate de accidente, cutremure, grindina, inundatii sau alte catastrofe. Daca nu exista riscuri, nu exista asigurari.
Prin urmare, activitatile economice si sociale comporta diferite riscuri, iar pentru prevenirea si compensarea pagubelor provocate de riscuri se practica diferite forme de asigurare.
Sansa de producere a daunei se determina astfel:
P = 
,
in care:
P este probabilitatea producerii daunei;
x - daune;
n - numarul total de cazuri.
In asigurari, riscul are mai multe semnificatii, si anume: posibilitatea de distrugere partiala sau totala a bunurilor ca urmare a producerii unor fenomene imprevizibile; probabilitate a producerii fenomenului impotriva caruia se contracteaza asigurarea; protectie pe care si-o asuma societatea de asigurari impotriva unei primejdii.
Nu orice risc poate fi asigurat. Pentru ca un risc sa poata fi cuprins in asigurare trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:
survenirea evenimentului sa fie posibila, dar nu inevitabila, adica sa se poata produce, altfel asigurarea nu devine necesara;
survenirea evenimentului sa fie reala, respectiv sa prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat;
sa fie de domeniul viitorului, dar incerta;
producerea evenimentului sa fie posibila pe un teritoriu cat mai intins, astfel incat sa cuprinda un numar cat mai mare de asigurati si sa se poata realiza echilibrul financiar al asiguratorului;
caracterul intamplator, imprevizibil al evenimentului atat in ceea ce priveste evenimentul insusi (seceta, inundatie, cutremur de pamant, accident etc), cat si momentul survenirii si intensitatea evenimentului;
producerea evenimentului sa nu depinda (sa fie independenta) de vointa asiguratului, a beneficiarului si a asiguratorului, sa fie urmare a hazardului;
producerea evenimentului sa aiba o anumita frecventa, o anumita regularitate;
pentru a fi acceptabile, riscurile trebuie sa fie indeajuns de dise- minate (raspandite), adica sa nu se produca in acelasi timp si sa vizeze un foarte mare numar de asigurati;
sa poata fi cuprins in datele statisticii, adica sa aiba un caracter statistic, sa fie supus evidentei statistice si sa i se poata calcula proba- bilitatea ivirii;
sa fie evaluabil, respectiv sa poata fi exprimat si determinat valoric.
Riscul asigurat trebuie sa indeplineasca si unele conditii economice si juridice, si anume:
sa fie convenabil si sa prezinte un minim de eficienta pentru asigurati;
sa fie accesibil asiguratilor si sa aiba o anumita eficienta pentru
cauza asigurarii (riscului) sa fie licita (permisa de legile in vigoare), sa nu fie contrara ordinii publice.
Fiecare societate de asigurari este libera sa selecteze riscurile asupra carora isi ofera protectia, cu exceptia asigurarii obligatorii de raspundere civila auto.
11. Evaluarea in vederea asigurarii
Evaluarea in vederea asigurarii este complexul de operatiuni prin care se determina valoarea bunului care urmeaza a se asigura
Despagubirea de asigurare pe care o acorda societatea de asigurari, in caz de daune, se determina pe baza valorii bunului cuprins in asigurare, de aceea nici un bun nu poate fi cuprins in asigurare fara cunoasterea prealabila a valorii reale a acestuia. Evaluarea in vederea asigurarii trebuie efectuata cu maximum de atentie si profesionalism. Subevaluarea sau supraevaluarea bunurilor, in ambele cazuri , poate avea consecinte negative.
Ideal este ca evaluarea sa fie cat mai aproape de valoarea reala a bunului, pentru a permite recuperarea lui in caz de dauna. O evaluare exagerata scade interesul asiguratului pentru pastrarea in bune conditii a bunului asigurat, iar subevaluarea nu permite recuperarea bunului in caz de dauna.
Evaluarea se poate face pe baza preturilor de cumparare sau de vanzare, valoarea bunului asigurat putand sa coincida cu valoarea de inventar.
In cazul asigurarii de persoane nu poate fi vorba de evaluare in vederea asigurarii, deoarece viata, sanatatea si capacitatea de munca a persoanei fizice nu se exprima in bani. La asigurarile de persoane suma asigurata se stabileste in functie de vointa, puterea de plata a asiguratului si de gradul de risc.
Pentru asigurarile de bunuri si pentru unele forme de asigurari de persoane, suma asigurata poate fi modificata prin majorare sau reducere, in cazul asigurarilor de bunuri, modificarea valorii asigurate trebuie sa fie urmarea unor schimbari de valoare a bunului, iar la asigurarile de persoane, modificarea sumei asigurate depinde de forma de asigurare si de dorinta asiguratului.
12. Norma de asigurare
Norma de asigurare reprezinta valoarea cuprinsa in asigurare, stabilita prin lege, pe unitatea de obiect de asigurare (ha, mp, animal etc). Norma de asigurare se foloseste numai la asigurarile de bunuri prin efectul legii; ea este diferentiata pe feluri de cladiri, pe mediul urban si rural, pe feluri de culturi agricole, pe rase de animale etc.
13. Valoarea (suma) cuprinsa in asigurare
Valoarea (suma) cuprinsa in asigurare este nivelul maxim admis al despagubirii de asigurare care poate fi platita asiguratului in caz de dauna; in asigurarile de persoane, este suma ce urmeaza sa fie platita asiguratului sau beneficiarului asigurarii. In functie de aceasta suma se calculeaza prima de asigurare. In asigurarile obligatorii, suma cuprinsa in asigurare se obtine inmultind norma de asigurare cu numarul unitatilor de asigurare pentru care este valabila asigurarea:
VA = Na x NrUa
Valoarea cuprinsa in asigurare poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea totala a bunului asigurat.
14. Prima de asigurare
Prima de asigurare reprezinta suma pe care asiguratul o plateste, de regula, anticipat societatii de asigurari pentru preluarea riscului. Ea sta la baza respectiv constituirii fondului de asigurare din care se finanteaza: prevenirea daunelor, se acorda despagubiri in caz de dauna sau se plateste suma asigurata respectiva atunci cand au loc calamitati ale naturii, accidente sau survin anumite evenimente in viata asiguratilor. Prima de asigurare este pretul protectiei oferite de asigurator pentru riscurile preluate.
Prima exprima valoarea riscului si se determina prin calcule statistico-matematice.
Destinatiile pe care societatile de asigurari le dau primelor de asigurare sunt:
alimentarea fondului de asigurare din care se platesc despagubirile pentru bunuri si sume asigurate in cazul persoanelor;
constituirea fondului de rezerva din care se acopera diferentele de despagubiri in anii nefavorabili;
stingerea obligatiilor de plata in cadrul asigurarilor de viata;
efectuarea cheltuielilor determinate de administrarea asigurarilor si obtinerea profitului;
finantarea diferitelor masuri de prevenire a daunei.
La fiecare asigurare de bunuri, marimea primei de asigurare depinde de cuantumul valorii asigurate, de cota de prima; cu cat este mai mare valoarea asigurata, cu atat este mai mare si prima de asigurare.
Prima de asigurare se determina pe baza unor calcule actuariale, statistico-matematice in functie de valoarea (suma) cuprinsa in asigurare.
La calcularea primelor de asigurare se au in vedere criterii generale (date statistice demografice, tabele de mortalitate etc.) si speciale, care tin de individ.
Prima de asigurare, numita si tarifara, se obtine inmultindu-se cota de prima cu valoarea (suma) cuprinsa in asigurare si apoi impartindu-se prin 100 sau 1000, dupa cum cota este calculata in procente sau promile:
PA = 
sau PA = 
Cota de prima este suma de lei datorata de asigurat asiguratorului, diferentiata in functie de criteriul riscului, calculata pe unitatea de asigurare (de exemplu, lei pe bovina sau lei la mia de lei asigurata).
Prima tarifara, numita si prima bruta, este formata din doua parti:
a) cota de baza, numita si prima neta (pura) - din care se formeaza fondul pentru plata despagubirilor de asigurare (sumelor asigurate) pe un numar anumit de ani, calculata pe baza indicelui mediu al despagubirilor sau din care se platesc sumele asigurate la asigurarile de persoane. Indicele mediu al despagubirilor de asigurare se calculeaza raportand despagubirile de asigurare achitate la valoarea totala a bunurilor asigurate dintr-un numar de ani.
Prima neta depinde de valoarea riscului si se stabileste in functie de probabilitatea si intensitatea riscului (intensitatea sinistrului, amploarea consecintelor sale).
Prima de asigurare se stabileste proportional cu riscul.
In calcularea primei nete mai sunt luate in consideratie si doua elemente statistice, si anume:
durata
asigurarii;
valoarea
asigurata.
La asigurarile de viata, in calcularea primelor nete se iau in calcul:
probabilitatea
de producere a evenimentului asigurat;
varsta
si sexul persoanei asigurate;
valoarea
actuala a primelor de asigurare;
valoarea
actuala a sumei asigurate;
dobanda;
profitabilitatea
societatii de asigurari.
b) adaosul (suplimentul) la prima neta, din care se acopera cheltuielile administrativ-gospodaresti, se finanteaza masurile de prevenire si de combatere a calamitatilor naturii, se formeaza fondul de rezerva, profitul, se acorda premii etc.
In cazul asigurarilor de persoane, marimea primei brute depinde de cuantumul raspunderii preluate de societatea de asigurari, de varsta asiguratului, sexul si starea de sanatate, de durata asigurarii, de riscurile cuprinse in asigurare, de perioada platii primelor, de frecventa producerii cazurilor asigurate etc.
Pentru bunuri, primele de asigurare sunt diferentiate in functie de:
felul bunurilor asigurate,
categoriile de bunuri asigurate,
dupa criterii teritoriale (zonale),
situatia sociala a asiguratului,
numarul, dimensiunea, tipul si intensitatea riscurilor,
gradul de dispersie a riscurilor,
marimea posibila a daunelor,
suma (valoarea) asigurata,
durata asigurarii,
intinderea geografica a protectiei,
nivelul fransizei,
datele statistice privind daunele pe un anumit numar de ani (5, 10, 15, 30 de ani),
modalitatea de plata a primei (unica sau esalonat),
gradul de intretinere a bunului,
starea conjuncturala a pietei etc.
In asigurarile externe (in valuta) marimea primelor de asigurare depinde de natura riscurilor preluate in asigurare, de intensitatea actiunii acestora, de cuantumul daunelor pe care riscurile le-ar putea produce.
Nivelul primei de asigurare poate sa difere de la o societate de asigurari la alta, in functie de conjunctura de pe piata nationala si mondiala a asigurarilor.
Plata primelor de asigurare se poate face in numerar, prin transfer bancar, cecuri, prin compensare cu indemnizatii datorate de societatea de asigurari asiguratului, cu ordin de plata sau alte modalitati.
Primele de asigurare pot fi:
unice
periodice,
care la randul lor pot fi:
constante
variabile
Primele unice se platesc o singura data pentru intreaga perioada de asigurare, iar cele periodice se platesc lunar, trimestrial, semestrial sau anual. Primele constante sunt la fel de mari pe toata perioada asigurarii; cele variabile sunt, de regula, mai mari la inceput si mai mici catre sfarsitul duratei de asigurare sau invers. In practica se utilizeaza foarte frecvent primele constante, deoarece sunt usor de calculat, de urmarit si de administrat.
Primele de asigurare si reasigurare, precum si comisioanele aferente sunt scutite de impozite si taxe (sunt considerate cheltuieli deductibile fiscal).
15. Cazul asigurat
Cazul asigurat este evenimentul asigurat deja produs, riscul implinit, accidentul care a avut loc sau survenirea unui alt fenomen pentru care exista asigurare si din care rezulta obligatia societatii de asigurari de a plati despagubirea sau suma asigurata.
Prin caz asigurat se intelege si valoarea stricaciunilor suferite de bunul asigurat de pe urma unui cutremur, unei furtuni, unor inundatii, unui incendiu etc, iar la asigurarile de persoane contractarea unei invaliditati intr-un accident, supravietuirea pana la varsta stipulata in contractul de asigurare, decesul.
Dupa survenirea cazului asigurat, societatea de asigurari are obligatia de a-si indeplini obligatiile legale sau contractuale fata de asigurat.
Cazurile asigurate produse din vina sau din actiunea asiguratului sau a beneficiarului nu obliga pe asigurator la plata despagubirii sau a sumei asigurate.
16. Paguba sau dauna
Paguba sau dauna reprezinta valoarea stricaciunilor suferite de bunul asigurat, datorita producerii evenimentului cuprins in asigurare. Paguba poate fi totala sau partiala din valoarea bunului asigurat.
Daunele provocate bunurilor se pot clasifica dupa mai multe criterii, si anume:
a) dupa felul bunurilor afectate, exista:
daune produse la bunuri imobile (terenuri, cladiri, fabrici, locuinte, depozite, garaje);
daune produse la bunuri mobile, cele nelegate de pamant, ca de exemplu: materii prime, materiale, productie neterminata, marfuri, utilaje, brevete, mobilier, bani, actiuni;
b) dupa cauza care a produs dauna
daune produse de riscuri fizice (incendiu, uragane, furtuni, explozii care distrug bunuri);
daune produse de riscuri sociale (abateri de la comportamentul normal - furt, neglijenta, talharie, revolte, greve etc);
daune produse de riscuri economice (datorate unor cauze interne - neglijenta, erori de management, sau datorita unor cauze externe - imposibilitati de plata etc);
c) dupa felul pierderii se disting:
pierderi directe, care apar cand bunul este avariat sau distrus, ori dispare datorita producerii unui risc fizic sau social (cladirea ia foc, se darama etc);
pierderi indirecte, care se inregistreaza ca urmare a reducerii valorii bunului in urma unei reparatii, reducerea profitului etc;
d) dupa gradul de cuprindere, daunele pot fi:
daune partiale, cum sunt: avarierea, distrugerea sau deprecierea partiala a bunurilor, astfel incat acestea se pot repara sau reconditiona;
daune totale, care constau in distrugerea in intregime a bunurilor, neramanand nici un fel de recuperari.
17. Despagubirea de asigurare
Despagubirea de asigurare este suma de bani pe care societatea de asigurari o plateste asiguratului pentru refacerea bunului avariat sau distrus. Cuantumul despagubirii depinde de marimea pagubei si el nu poate depasi valoarea cuprinsa in asigurare. Ideal ar fi ca aceste despagubiri sa fie cat mai apropiate sau chiar egale cu valoarea bunurilor daunate, aceasta presupunand, evident, si incasarea unor prime de asigurari mai mari.
Despagubirile pe care societatile de asigurari le platesc sunt stabilite in functie de starea bunului in momentul producerii riscului asigurat si de cuantumul daunei. Cuantumul despagubirii se stabileste in functie de raspunderea pe care si-a asumat-o asiguratorul. Aceasta raspundere poate fi: proportionala, dupa risc si limitata (plafonata).
Raspunderea proportionala consta in aceea ca despagubirea se calculeaza si se plateste in raport cu marimea daunei, fiind direct proportionala cu valoarea preluata in asigurare, precum si in functie de valoarea bunului asigurat.
In sistemul raspunderii proportionale, cu cat valoarea asigurata este mai apropiata de valoarea bunului, cu atat despagubirea este mai apropiata de valoarea pagubei.
Daca s-ar stipula in contractul de asigurare raspunderea dupa primul risc, despagubirea se plateste pentru intreaga valoare a daunei, fara sa se depaseasca limita sumei asigurate.
Cand bunurile sunt distruse in intregime sau sunt asigurate la intreaga lor valoare, dispar complet deosebirile intre raspunderea proportionala si raspunderea dupa primul risc. Datorita gradului diferit de raspundere pe care si-o asuma asiguratorul, primele de asigurare nu pot fi aceleasi in ambele feluri de raspundere; ele sunt mai ridicate in cazul raspunderii dupa primul risc. In practica asigurarilor din tara noastra este folosita mai mult raspunderea dupa primul risc.
Raspunderea limitata consta in aceea ca asiguratorul compenseaza numai partial dauna, si anume de la o anumita valoare in sus, urmand ca pagubele mici sau o parte fixa din daune, numite fransize, sa fie acoperite de catre asiguratii insisi.
Despagubirile, sumele asigurate si orice alte drepturi ce se acorda asiguratilor, beneficiarilor sau tertelor persoane pagubite, prin asigurarile de orice fel sunt scutite de impozite si taxe.
18. Fransiza
Fransiza este partea, stabilita in prealabil, din cuantumul pagubei, care se suporta de catre asigurat. Fransiza se poate stabili in procente sau in suma absoluta din suma asigurata sau din dauna. Practicarea fransizei urmareste atat influentarea asiguratului in luarea tuturor masurilor posibile pentru prevenirea daunei, cat si evitarea cheltuielilor determinate de constatarea, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor de asigurare corespunzatoare daunelor mici, care nu prezinta o importanta economica deosebita.
La asigurarile cu fransiza cota de prima tarifara este mai redusa comparativ cu cea stabilita la asigurarile la care nu se aplica fransiza.
In mod frecvent, fransiza se intalneste la asigurarea marfurilor in timpul transporturilor internationale, la asigurarea navelor maritime, la asigurarea de raspundere civila auto etc.
19. Fondul de asigurare
Fondul de asigurare al societatii de asigurare este constituit anual, descentralizat, pe baze stiintifice, pe principiul mutualitatii, numai sub forma baneasca, din primele de asigurare incasate de la asigurati. De asemenea, la constituirea fondului de asigurare mai participa si comisioanele de reasigurare si anumite cote din participarea societatii de asigurari la profitul reasiguratorului, din despagubirile incasate de la reasiguratori.
Fondul de asigurare are urmatoarele caracteristici: constituie o rezerva baneasca, centralizata, care se formeaza prin incasarea primelor de asigurare de la asigurati, potrivit principiului mutualitatii; odata constituit devine proprietate a societatii de asigurari si are o destinatie speciala, adica este folosit pentru finantarea masurilor de prevenire a daunelor, refacerea bunurilor avariate sau distruse, plata despagubirilor sau a sumelor asigurate etc. Tot din acest fond se finanteaza si cheltuielile generale si specifice de administratie etc
Utilizarea acestui fond se face in mod centralizat de catre societatea de asigurari.
Fondul de asigurare se constituie pentru asigurarile de persoane, de bunuri si de raspundere civila.
Societatea de asigurari are obligatia constituirii, repartizarii si folosirii cu maxima responsabilitate si eficienta a fondului de asigurare, dar tot ea detine si controlul asupra acestuia.
20. Varsta de asigurare
Varsta de asigurare indica varsta de cand incepe, pana cand poate fi contractata si pana cand este valabila asigurarea. Ea prezinta o importanta deosebita in asigurarile facultative de persoane si de animale.
21. Durata asigurarii
Durata asigurarii reprezinta perioada de timp (in ani, luni, zile si ore) pentru care se contracteaza asigurarea si sunt valabile raporturile de asigurare.
Durata asigurarii precizeaza momentul inceperii si sfarsitul asigurarii, avand importanta deosebita pentru asigurarile facultative in care raspunderea societatii de asigurari incepe din momentul intrarii in vigoare a asigurarii si inceteaza la expirarea valabilitatii contractului de asigurare.
Pe toata durata asigurarii, asiguratul si asiguratorul trebuie sa-si respecte obligatiile asumate si sa se bucure de drepturile prevazute.
22. Polita de asigurare
Polita de asigurare este documentul pe care societatea de asigurari il elibereaza la incheierea asigurarii, dupa plata primei initiale de asigurare. In unele cazuri contractul de asigurare tine locul politei de asigurare.
23. Reasigurarea
Reasigurarea consta in asigurarea unei societati de asigurari la o alta societate de asigurari, mai puternica sub aspect financiar, prin cedarea partiala sau totala a unor riscuri si a unei cote din primele de asigurare.
Prin reasigurare se divizeaza, se disperseaza si se omogenizeaza riscurile in timp si spatiu, avand loc o nivelare (omogenizare) a raspunderii societatilor de asigurari pentru compensarea pagubelor.
Reasigurarile constituie o completare a asigurarilor, conducand la mentinerea stabilitatii financiare a societatilor de asigurari. Reasigurarea este asigurarea asigurarii.
24. Prima de reasigurare
Prima de reasigurare este partea din prima de asigurare pe care reasiguratul (asiguratorul initial) o cedeaza reasiguratorului.
Marimea primei de reasigurare este influentata de partea de risc pe care o preia asupra sa reasiguratorul si de raportul dintre cererea si oferta pe piata de reasigurari.
Nivelul cotatiilor de prima pe piata internationala de reasigurari poate influenta, intr-un sens sau altul, nivelul cotelor de prima practicate la contractarea asigurarilor care fac obiectul cedarilor in reasigurare.
25. Coasigurarea
Coasigurarea consta in contractarea de catre un asigurat, in acelasi timp, a unei asigurari cu cativa asiguratori. Acestia preiau, fiecare asupra lui, o cota stabilita de risc, pana la 100% din valoarea bunului asigurat, pe care o suporta in functie de primele de asigurare incasate. Coasigurarea este, de asemenea, o cale de dispersare a riscurilor mari sau foarte mari. In caz de dauna, fiecare asigurator acorda despagubirea corespunzator cotei de risc preluate, insa de comun acord cu toti ceilalti asiguratori. Acest lucru genereaza unele dificultati in lichidarea daunelor. Coasigurarea este folosita mai mult pentru riscurile de incendiu, inundatii, cutremure etc.
Deoarece coasigurarea presupune incheierea mai multor contracte de asigurare ea reclama un volum mai mare de munca, atat la contractarea asigurarii, cat si la evaluarea daunelor si plata despagubirilor.
|
