NOTIUNEA DE ASIGURARE
1. Notiune
Asigurarea consta in crearea unui fond de catre persoanele fizice si juridice amenintate de riscuri din care se acopera daunele si alte cerinte financiare imprevizibile. Acesta este si sensul dat de Legea nr. 32/2000 notiunii de asigurare : 'operatiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate';
Din punct de vedere juridic, asigurarea este un contract aleatoriu in care una din parti - asiguratul - se obliga sa plateasca celeilalte parti - asiguratorul - o suma de bani pentru ca in ipoteza producerii evenimentului asigurat, acesta din urma sa plateasca asiguratului indemnizatia stabilita prin contract. In unele situatii, asigurarea apare ca un contract obligatoriu, incheiat in temeiul legii.
Intr-un sens mai larg, economic, legea defineste activitatea de asigurare ca fiind 'in principal, oferirea, intermedierea, negocierea, incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres si de recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfasurata'.
Analizand definitiile de mai sus, trasaturile asigurarii sunt:
acopera riscuri prin crearea comunitatii de risc;
acopera riscuri datorate unor evenimente independente de vointa asiguratului, dar evaluabile;
protejeaza persoane egal amenintate de acelasi tip de risc.
Functiile asigurarii
Functia de prevenire a daunelor
Prin mecanisme economice, asigurarea poate avea si rolul de a preveni producerea evenimentului daunator prin impunerea asiguratului a unei conduite preventive (de exemplu, in cazul asigurarii pentru incendiu, persoanele fizice sau juridice care nu iau masuri de protectie sunt supuse unor tarife de prime mai mari).
Functia de dezdaunare
Functia esentiala a asigurarii este de dezdaunare si rezida chiar din scopul asigurarii care este acela de despagubire a asiguraților, prin repararea bunurilor, repararea unor prejudicii sau acordarea unor sume de bani.
3. Functia financiara
Prin acumularea sumelor de bani platite ca prime si prin intervalul de timp dintre momentul incasarii primelor si plata indemnizatiilor, societatile de asigurare ajung sa detina temporar valori importante. Ele au datoria sa le plaseze pe piata de capital in scopul obtinerii de venituri suplimentare. Astfel, se pot constitui depozite la banci sau efectua operatiuni mobiliare.
4. Functia de control are o pondere mai mica, constand in depistarea de catre stat prin intermediul asigurarilor a unor cauze generatoare de prejudicii.
3. Notiuni utilizate in asigurari
Asiguratorul este societatea comerciala datoare sa plateasca indemnizatia de asigurare la producerea evenimentului asigurat.
Asiguratul este persoana fizica sau juridica ce incheie contractul de asigurare in interesul sau sau al altei persoane.
3. Beneficiarul asigurarii este tertul fata de contract ce urmeaza sa primeasca indemnizatia de asigurare la realizarea evenimentului asigurat.
4. Riscul asigurat este evenimentul viitor, posibil si incert prevazut in contract ce pune in pericol patrimoniul sau viata asiguratului.
5. Cazul asigurat este evenimentul asigurat si produs. (Ex.: incendiu).
6. Obiectul asigurarii este reprezentat de ceea ce s-a asigurat ( de ex : raspunderea civila).
7. Interesul asigurarii este reprezentat de dauna evaluabila in bani pe care asiguratul o poate suferi.
8. Suma asigurata este suma maxima in limita careia asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare. In functie de suma asigurata, se calculeaza atat indemnizatia, cat si prima de asigurare.
9. Prima de asigurare este suma de bani pe care o plateste asiguratul asiguratorului pentru asumarea riscului.
10. Indemnizatia de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o plateste asiguratului sau beneficiarului la producerea cazului asigurat.
Principalele acte normative in materie sunt:
- Legea 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor;
- Legea 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania.
4. Clasificarea asigurarilor
In functie de natura juridica a raporturilor de asigurare:
- asigurari comerciale (fapta de comert pentru ambele parti);
- asigurari mixte (asigurarea este fapta de comert pentru o parte si civila pentru cealalta).
Pentru societatile comerciale de asigurari, operatiunea de asigurare este intotdeauna - fapta de comert asa cum o considera art.3, pct.17 - 18, C.Com., dar si din punct de vedere subiectiv, asiguratorul fiind societate comerciala.
Pentru asigurat, operatiunea poate avea caracter civil.
In cazul asigurarilor comerciale se va aplica intotdeauna legea comerciala. Daca asigurarea e mixta, in principiu se aplica tot legea comerciala, numai daca aceasta nu prevede altfel.
In functie de modul in care iau nastere raporturile juridice de asigurare:
asigurarea obligatorie
asigurarea facultativa.
Conform art.1 din Legea 136/1995, activitatea de asigurare se desfasoara in Romania sub forma asigurarilor facultative si obligatorii.
Potrivit art.2 al aceleiasi legi, in asigurarea facultativa raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin contractul de asigurare.
In asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin Legea 136/1995 (art.3). Este obligatorie asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule si tramvaie (art.4).
Asigurarea obligatorie se practica numai de asiguratorii autorizati de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor .
3. In functie de obiectul asigurarii:
a) asigurari de bunuri: obiectul asigurarii il reprezinta un bun.
b) asigurari de raspundere civila: obiectul asigurarii il reprezinta o valoare patrimoniala egala cu despagubirile ce trebuie sa le plateasca asiguratul pentru prejudiciul creat tertilor pentru care raspunde conform legii civile.
c) asigurari de persoane: obiectul il reprezinta viata sau integritatea corporala.
Asigurarile de bunuri si de raspundere civila sunt asigurari contra pagubelor (asigurari de daune).
Asigurarea de persoane nu are caracter de despagubire, reprezentand un mijloc de capitalizare a unor sume de bani.
In functie de subiectele raporturilor de asigurare:
a) Asigurari directe
In cazul asigurarii directe, raportul juridic ia nastere intre asigurator si o alta persoana.
Coasigurarea este tot o asigurare directa ce presupune existenta a doi sau mai multi asiguratori. In acest caz, obligatia platii indemnizatiei de asigurare se divide conform partii de risc asumate.
Asigurarea mutuala se realizeaza intre mai multe persoane care au atat calitatea de asigurat, cat si pe cea de asigurator. Ea se caracterizeaza prin aceea ca partile se obliga la plata primei de asigurare (cotizatie) in scopul constituirii unui fond comun din care se plateste la survenirea cazului asigurat indemnizatia de asigurat. Codul comercial arata ca asigurarea mutuala nu are drept scop realizarea de beneficii, ci doar impartirea riscurilor.
b) Reasigurarea este forma de asigurare a asiguratorului direct la o alta societate de asigurari. Reasiguratorul contribuie, in schimbul primei la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratorul le plateste.
|
