REASIGURARI

1. Necesitatea reasigurarii

Reasigurarea reprezinta un acord incheiat intre doua parti, numite reasigurat (companie cedenta) si reasigurator, prin care prima parte transfera o parte din riscurile asumate, iar cea de-a doua la accepta, conform conditiilor contractului de reasigurare incheiat si in schimbul platii unei prime de reasigurare. Reasiguratorul este tot o companie de asigurari, care poate avea ca obiect de activitate fie doar reasigurarile, fie asigurarile si reasigurarile.

Prin urmare se observa ca nu exista nici o legatura directa intre asiguratul initial si compania de reasigurare. In momentul aparitiei unei daune asiguratul initial va incasa despagubirea de la societatea de asigurare, pentru ca ulterior societatea de asigurare in postura de reasigurat va primi despagubiri de la reasigurator, conform contractului de reasigurare.

Reasigurarea face in acest fel, ca pierderea suferita de o societate de asigurare sa fie dispersata intre una sau mai multe societati de reasigurare. De aceea reasigurarea se mai numeste si asigurarea asigurarii. La ra 545g64f ndul lor reasiguratorii se pot proteja impotriva riscurilor asumate prin contractele de reasigurare cu companiile cedente, transferand o parte din riscuri catre alti reasiguratori, operatiunea fiind cunoscuta sub numele de retrocedare.

Asigurarile trebuie delimitate de reasigurari din mai multe motive:

- asiguratorul poate incheia contracte de asigurare cu persoane fizice si juridice, in timp ce reasiguratorul incheie contractele de reasigurare doar cu persoane juridice

- asiguratul initial nu are nici o legatura cu contractul de reasigurare dintre societatea de asigurare si reasiguratorii acesteia

- in cazul asigurarii asiguratorul acopera riscurile referitoare la bunuri, persoane, raspundere civila ale asiguratului, iar in cazul reasigurarii se acopera pierderile financiare ale asiguratorului cauzate de plata daunelor initiale

- in multe situatii asigurarile sunt contracte nationale, iar in cazul reasigurarilor majoritatea contractelor au caracter international

2. Functiile reasigurarii

Reasigurarea are ca obiectiv satisfacerea nevoilor societatilor de

asigurare, iar in atingerea acestora indeplineste mai multe functii:

a) functia de protectie

Se observa ca prin intermediul reasigurarii daunele suferite de un asigurat (indiferent de severitatea acestora) vor fi suportate atat de asiguratorul initial, cat si de catre reasiguratori. Deasemenea rolul reasiguratorilor este evident mai ales in cazul daunelor foarte mari (produse de cutremure, furtuni, inundatii etc.), cand asiguratorul initial nu va putea face fata unui nivel foarte mare de cereri de despagubire, iar capacitatea sa financiara poate fi insuficienta. Dar prin contractele de reasigurare incheiate, acesta este la randul sau protejat.

b) functia de stabilizare a ratei daunei la reasigurati

In contractul de reasigurare (in functie de tipul sau) se poate face mentiunea ca reasigurarea va intra in vigoare in momentul in care indicatorul rata daunei la reasigurat va ajunge la un anumit nivel. Prin stabilizarea acestui indicator, reasiguratul va cunoaste cu exactitate nivelul maxim al daunelor care le va suporta intr-un an, deci va cunoaste cu aproximatie si profitul pe care il va obtine din activitatea de asigurare.

c) dispersia riscurilor

Prin incheierea unei game variate de asigurari, societatea de asigurare se expune unui nivel ridicat al riscului. Astfel, prin transferarea riscurilor catre reasiguratori, se realizeaza o dispersare a riscului, la care este expusa societatea de asigurare.

d) cresterea capacitatii de subscriere a reasiguratului

Societatile de asigurare trebuie sa respecte anumite reglementari cu privire la evolutia unor indicatori de bonitate si siguranta. Prin transferul riscului catre reasiguratori nivelul acestor indicatori se imbunatateste, si pe masura ce riscurile sunt cedate va creste capacitatea de subscriere.

Un indicator folosit de organele de supervizare si control ale activitatilor societatilor de asigurare este gradul de solvabilitate. Gradul de solvabilitate se calculeaza ca raport intre capital plus rezerve si incasarile din prime, astfel:

unde: - gradul de solvabilitate

K - capitalul asiguratorului

R - rezerve

P - prime incasate

Astfel, presupunem ca un asigurator nu apeleaza la reasigurare si are un capital plus rezerve in valoare de 60 mil. USD, venit anual din prime de asigurare de 400 mil.USD. deci gradul de solvabilitate este de . Presupunem in plus, ca asiguratorul incheie un contract de reasigurare prin care cedeaza catre reasigurator prime de reasigurare in valoare de 200 mil.USD anual.

Cunatumul primelor de asigurare incasate se diminueaza cu valoarea primelor de reasigurare, in calculul indicatorului grad de solvabilitate. Astfel, pentru un asigurator care apeleaza la reasigurare gradul de solvabilitate devine:

, unde P' reprezinta primele de reasigurare.

Gradul de solvabilitate al asiguratorului se imbunatateste,

, ceea ce inseamna ca va creste capacitatea de subscriere a asiguratorului.

e) functie de patrundere/retragere a activitatilor din anumite zone

Prin reasigurare societatea de asigurare poate transfera riscurile aferente anumitor zone pe care le considera neatractive momentan, sau poate accepta in reasigurare riscurile din alte zone considerate oportune.

f) functia de sporire a gradului de incredere

Prin apelarea la reasigurare, creste siguranta financiara a asiguratorului, iar asiguratii initiali observand acest aspect vor avea mai multa incredere in asigurator.

3. Elemente specifice contractelor de reasigurare

In practica reasigurarilor, la incheierea contractelor de reasigurare se folosesc diferiti termeni de specialitate: comisionul din profit, rezerva pentru prime, rezerva pentru riscul neexpirat, rezerve pentru daune, dobanda pentru depozitele de rezerve, portofoliul de prime, portofoliul de daune, borderou de prime si de daune, deconturi, limita valorica a daunei, anuntarea rezilierii, brokerajul, limita raspunderii.

1) Comisionul din profit este un procent din profitul obtinut de reasigurator in urma contractului de reasigurare incheiat cu reasiguratul, care se plateste reasiguratului la sfarsitul contractului. Acest profit a fost obtinut de reasigurator datorita modalitatii in care au fost gestionate riscurile la nivelul companiei reasigurate.

Profitul obtinut de reasigurator in acest sens se determina ca diferenta intre venituri (prime de reasigurare aferente anului curent, daune in suspensie aferente anului anterior, rezerva de prime necuvenite reportata din anul anterior) si cheltuieli (comision platit pentru anul curent, despagubiri platite in anul curent, rezerva de prime necuvenite pentru anul curent, daune in suspensie la sfarsitul anului curent, pierderi reportate din anii anteriori, cheltuielile reasiguratorului).

Comisionul platit de reasigurator va fi invers proportional cu rata daunei inregistrata de reasigurat.

2) Rezerva pentru prime reprezinta un procent din primele datorate reasiguratorului, care este retinut de compania cedenta (reasigurat) ca garantie pentru indeplinirea obligatiilor din contract ale reasiguratorului.

3) Rezerva pentru riscul neexpirat reprezinta acel procent din prime, pentru riscurile care nu s-au produs pe periaoda contractului de reasigurare, dar care vor trebui acoperite intr-o perioada anumita de la expirare.

4) Rezerva pentru daune este constituita pentru a asigura securitatea companiei cedente cu referire la respectarea obligatiilor de catre reasiguratori fata de solutionarea daunelor aflate in suspensie la sfarsitul anului contractual, si care vor trebui platite ulterior.

5) Dobanda pentru depozitele de rezerve. Rezervele pentru daune constituie in baza contractului de reasigurare sunt defapt niste sume de bani care apartin reasiguratorului. Prin faptul ca acestea nu se afla la dispozitia proprie, nu pot fi investiti, deci reasiguratorul va pretinde o dobanda compensatorie de la reasigurat, deoarece nu isi poate fructifica singur banii cuveniti. De obicei, nivelul acestei dobanzi este apropiata de dobanda bancara.

6) Portofoliul de prime. Cu ajutorul portofoliului de prime se transfera raspunderea neexpirata, aferenta unui contract de reasigurare, de la un reasigurator la altul. Astfel, la sfarsitul anului contractual un reasigurator este scutit de raspundere pentru riscurile acoperite dar neexpirate, si este debitat cu un procent din primele pe care le-a incasat in acel an. Ulterior, cu acest procent este creditat noul asigurator care devine responsabil si pentru riscurile neexpirate aferente contractului de reasigurare anterior.

7) Portofoliul de daune. Suplimentar fata de transferul raspunderii neexpirate prin portofoliul de prime, un reasigurator poate fi scutit si de daunele existente in suspensie la sfarsitul anului contractual prin portofoliul de daune. Astfel reasiguratorul initial va fi debitat cu 95-100% din daunele in suspensie, iar noul reasigurator va fi creditat cu aceeasi suma.

8) Borderou de prime si de daune. Prin acest borderou se prezinta o situatie a riscurilor cedate de reasigurat prin contractul de reasiurare (sume asigurate, localizarea riscurilor etc.), dar si a daunelor survenite (cunatumul despagubirilor, factorii care au generat daunele, frecventa de producere a anumitor daune etc.)

9) Deconturile reprezinta rapoarte intocmite cu regularitate (trimestrial, semestrial) intre reasigurat si reasigurator, prin care se fac mentiuni cu privire la prime incasate, daune inregistrate, comisioane datorate, dobanzi de platit, rezerve intocmite, informatii despre daune in suspensie, riscuri neexpirate etc.

10) Limita valorica a daunei. Aceasta limita trebuie precizata la incheierea contractului, iar in momentul in care va fi atinsa prin producerea evenimentelor, reasiguratorul va plati imediat partea sa din dauna. Nu se asteapta fluxul normal al documentelor, intocmirea borderourilor, rapoartele si regularizarile trimestriale, datorita faptului ca plata acestora de catre reasigurat la momentul respectiv ar putea afecta lichiditatea acestuia.

11) Anuntarea rezilierii. Chiar daca aceste contracte de reasigurare sunt incheiate pe perioada nelimitata, pot aparea diferite situatii prin care nu se mai doreste colaborarea. Astfel, se expediaza un preaviz cu trei luni inainte prin care se va mentiona rezilierea contractului.

12) Brokerajul. In foarte multe cazuri societatile de asigurare nu au experienta in reasigurari, si prin urmare apeleaza la brokerii de reasigurare in procesul de transfer al riscului pe piata reasigurarilor. Acestia vor fi remunerati sub forma de comision, in functie de volumul primelor platite catre reasiguratori (prime cedate).

13) Limita raspunderii. In cadrul contractelor de resigurare se mentioneaza nivelul maxim al raspunderii reasiguratorului. Acest nivel poate fi fixat fie de catre reasigurat, in functie de calculele sale, fie de catre reasigurator in functie de capacitatea sa financiara si de expunerea la riscuri a reasiguratului. Daca limita raspunderii oferita de un reasigurator printr-un contract de reasigurare este insuficienta pentru reasigurat, acesta poate cauta un alt/alti reasiguratori care sa le acopere excedentul dorit de raspundere.

4. Forme de reasigurare

In prezent se practica doua forme de reasigurare:

reasigurarea proportionala

reasigurarea neproportionala

4.1. Reasigurarea proportionala

Societatile de asigurari care nu asigura riscuri foarte grele, sau care incorporeaza o strategie mai curajoasa pot opta pentru reasigurarea proportionala, unde costurile sunt mai mici.

Prin acest tip de reasigurare, reasiguratorul accepta o raspundere stabilita ca un procent (o proportie) din suma asigurata initial prin contractul de asigurare. Astfel daunele care se inregistreaza se repartizeaza intre compania cedenta (reasigurat) si reasiguratori direct proportional cu raspunderea acordata.

Contractele de reasigurare proportionala sunt de 2 tipuri:

contract "cota parte" (Quota - share treaty)

contract "excedent de suma" (Surplus treaty)

4.1.1. Contractul de reasigurare "cota parte"

Acest contract reprezinta cea mai simpla forma de reasigurare, prin intermediul caruia reasiguratorul preia in reasigurare o anumita proportie din fiecare risc asumat de societatea de asigurari cedenta prin politele de asigurare initiale, suportand toate daunele in aceeasi proportie conform primelor directe, dar fara comisionul de reasigurare.

Contractul "cota parte" are urmatoarele caracteristici:

ambii parteneri au aceeasi rata a daunei, deoarece acopera intr-o anumita proportie toate riscurile subscrise in contul respectiv

prin acest contract, societatea de asigurari cedenta are posibilitatea de a subscrie riscuri de valori mai mari decat ii permite capacitatea financiara, retinand in contul sau doar cota pe care o poate suporta, diferenta fiind cedata in reasigurare

comisionul solicitat de compania de asigurari cedenta este mai mare deoarece aceasta nu are posibilitatea selectiei riscurilor subscrise in detrimentul reasiguratorului. Astfel in unele situatii se obtine o protectie prea mare pentru unele riscuri, si insuficienta pentru altele

cheltuielile de administrare sunt mai reduse datorita modului mai simplu de administrare

acest contract este de tip continuu, reinnoindu-se automat de la o perioada la alta. Rezilierea sa se anunta in timp util.

este considerat un contract de reasigurare profitabil pentru societatile de asigurari cedente, motiv pentru care este mult utilizat

acest contract se potriveste foarte bine societatilor de asigurare mici sau celor care sunt nou infiintate, deoarece le sporeste capacitatea de subscriere

Presupunem ca o societate de asigurare a incheiat un contract de reasigurare "cota-parte" cu un reasigurator, prin care acesta preia o cota de 40% din protofoliul reasiguratului. Astfel reasiguratul cedeaza 40% din contravaloarea primelor incasate, iar reasiguratorul va despagubi 40% din daunele aparute pe perioada contractului. Daca volumul primelor de asigurare este de 300.000 USD, primele platite pentru reasigurare sunt de 300.000 x 40% = 120.000 USD. Deasemenea, se inregistreaza o dauna de 40.000 USD, iar pe baza contractului de reasigurare reasiguratorul va plati 40% din cuantumul acesteia, adica 40.000 x 40% = 16.000 USD.

4.1.2. Contractul de reasigurare "excedent de suma"

Contractul "excedent de suma" este o forma de reasigurare prin care reasiguratorul consimte sa preia o parte dintr-un risc peste o anumita limita - plin, retinuta de societatea de asigurari cedenta pe contul sau, primind in schimb echivalentul proportional din prima bruta de asigurare (fara comisionul de reasigurare) angajandu-se sa suporte in aceeasi proportie daunele care vor aparea.

Trasaturile contractului "excedent de suma" sunt:

este structurat in "plinuri", capacitatea contractuala exprimandu-se intr-un multiplu de plinuri. Un "plin" reprezinta suma maxima pe care compania de asigurari cedenta o retine pe cont propriu

societatea de asigurari cedenta (reasiguratul) poate selecta riscurile (acesta reprezentand un dezavantaj pentru reasiguratori), fapt pentru care comisionul cedentei este mai mic. Reasiguratorii primesc astfel doar riscuri foarte grele si mai putin profitabile.

societatea cedenta poate retine pe cont propriu primele pentru riscurile subscrise dar care se afla sub nivelul retinerii. Prin cedarea sumelor ce depasesc retinerea, se reduc daunele posibile ce o pot afecta, aceste transferandu-se reasiguratorilor

cheltuielile de administrare a contractului sunt mari pentru ambele parti, modul de administrare fiind laborios

Acest contract este benefic pentru societatile de asigurari, deoarece plaseaza doar acele riscuri la care nu pot face fata. Contrar, pentru reasiguratori contractul este dezavantajos, de aceea costurile sunt foarte mari.

Spre exemplu o societate de asigurare care doreste sa incheie un asemenea contract de reasigurare decide ca valoarea unui "plin" este de 200.000 USD. Asiguratorul doreste sa se reasigure pentru 1.000.000 USD, ceea ce echivaleaza cu 4 plinuri. Deoarece el retine primul plin, va trebui sa gaseasca unul sau mai multi reasiguratori care sa-i acopere celelalte 4 plinuri.

Presupunem ca incheie un singur contract de reasigurare excedent de suma pentru toate celelalte plinuri. Situatia se prezinta in felul urmator:

asigurator - 200.000 USD = 1 plin

reasigurator - 800.000 USD = 4 plinuri

Total capacitate de subscriere = 1.000.000 USD

Presupunem in continuare ca asiguratorul emite o polita pentru o suma asigurata de 500.000 USD. Conform contractului de reasigurare, reasiguratul retine primul plin 200.000 USD, iar reasiguratorul retine 300.000 USD (aceasta inseamna ca din fiecare dauna la acest contract 2/5 va suporta reasiguratul, iar 3/5 - reasiguratorul). Prin urmare, daca apare o dauna de 7.000 USD, 2.800 USD va suporta reasiguratul, iar 4.200 USD - reasiguratorul.

Oricare din cele doua tipuri de contracte trebuie sa contina obligatoriu urmatoarele informatii: denumirea societatii de asigurari, tipul afacerii desfasurate, limitele teritoriale, tipul de contract, limita raspunderii, raspunderea maxima, comisionul, veniturile estimate de prime, comisionul de profit, depozitul de prime, dobanda la depozit, depozitul de daune, borderourile, conturile, notice-ul de reziliere, iar uneori brokerajul.

4.2. Reasigurarea neproportionala

In cazul reasigurarii neproportionale nu exista nici o legatura intre volumul primelor de asigurare incasate de societatea de asigurari si cel cedat reasiguratorilor, dar nici intre daunele suportate de reasigurat si despagubirile platite de reasigurator.

Prin contractele de reasigurare neproportionala reasiguratorul participa numai la acoperirea daunelor ce depasesc limita stabilita de compania de asigurari cedenta si retinuta in contul sau.

In functie de modalitatea de exprimare a limitei monetare (suma absoluta sau cota procentuala din volumul daunei) exista doua tipuri de contracte de reasigurare neproportionala:

contracte de reasigurare "excedent de dauna" ("Excess of loss")

contracte de reasigurare "excedent de rata a daunei" ("Loss ratio")

4.2.1. Contractul "excedent de dauna"

In reasigurari, daunele ce implica raspunderi mari sunt relativ rare. Dupa ce s-au stabilit sumele maxime pe care le pot suporta din fiecare dauna, societatile de asigurari cedente pot gasi protectie prin contractul "excedent de dauna".

Prin contract compania de asigurare stabileste o limita monetara in suma absoluta, prin care delimiteaza raspunderea proprie denumita prioritate (retinere), notiune asemanatoare fransizei la asigurarile traditionale. Reasigurarea se face doar peste valoarea prioritatii. Zonele de raspundere in care se divide excedentul de dauna sunt numite "layere".

Acest contract se caracterizeaza prin:

societatea de asigurare (reasiguratul) si reasiguratorul au legatura cu marimea daunei suferite, raspunderea reasiguratorului intervine dupa atingerea prioritatii stabilite in contract

prin acest contract societatea de asigurare cedeaza un volum relativ redus din primele de asigurare, avand o protectie substantiala

costurile de administrare al contractului sunt relativ reduse

contractul este structurat si plasat pe "layere"

acest contract se poate incheia pe baza de risc (cand reasiguratorul suporta daunele in excesul unei sume predeterminate) sau pe baza de intamplare (reasiguratorul plateste numai daca daunele din fiecare intamplare depasesc o retinere predeterminata)

De multe ori, contractul de reasigurare cu excedent de dauna nu este suficient pentru protectia totala a societatii de asigurare cedenta. Daca se intampla o serie de evenimente separate si reasiguratul se confrunta cu un numar mare de cereri de despagubire, dar care toate se incadreaza in limita retinerii sale, atunci contractul de reasigurare nu opereaza.

Deasemenea, contractul excedent de dauna are fixata o limita superioara pentru fiecare dauna suportata de reasigurator. Daca valoarea daunei depaseste aceasta limita, atunci societatea reasigurata pe langa partea sa de dauna va trebui sa mai suporte si partea peste excedentul acoperit de reasigurator.

Desigur, se va incerca sa se retina cat mai multe prime incasate, dar in faza sa initiala de dezvoltare societatea de asigurari va trebui sa fie sigura ca are destule acoperiri prin reasigurare daca se vor produce riscurile asumate.

Pe masura ce timpul trece volumul cumpararilor de reasigurari se va putea diminua, deoarece compania de asigurare poate obtine o rata a daunei mai mica. Daca aceasta rata se deterioreaza, atunci societatea de asigurare poate fi in dificultate - acesta fiind un motiv in plus ca sa aiba un program de reasigurare bine pus la punct.

Spre exemplu o societate de asigurare care doreste sa incheie un asemenea contract de reasigurare decide ca valoarea prirotatii (echivalentul fransizei) este de 100.000 USD. Asiguratorul doreste sa se reasigure pentru 1.000.000 USD, insa este foarte greu de gasit un reasigurator care sa accepte o raspundere pentru 900.000 USD. Asadar presupunem urmatoarea situatie: ca incheie 3 contracte de reasigurare, astfel:

primul reasigurator acopera eventualele daune cuprinse intre 100.000 USD si 300.000 USD

al doilea reasigurator acopera eventualele daune cuprinse intre 300.000 USD si 800.000 USD

al treilea reasigurator acopera eventualele daune cuprinse intre 800.000 USD si 1.000.000 USD

Astfel, daca reasiguratul are daune in valoare de 70.000 USD, intreaga suma va fi suportata din fondurile proprii (deoarece se situeaza sub nivelul prioritatii), daca daunele sunt in valoare de 650.000 USD reasiguratul suporta 100.000 USD, primul reasigurator 200.000 USD, iar al doilea reasigurator 350.000 USD. Daca valoarea daunelor depaseste nivelul raspunderii acceptate de ultimul reasigurator (in exemplul de fata 1.000.000 USD) excedentul de daune va fi suportat de reasigurat.

4.2.2. Contractul "excedent de rata a daunei"

Pentru a inlatura dezavantajul referitor la acoperirea oferita prin contractul "excedent de dauna" societatilor de asigurare le apare si varianta folosirii reasigurarii excedent de rata a daunei. Astfel daunele pe care le va suporta o societate de asigurare, referitoare la o clasa de riscuri sau in totalitate, sunt limitate. Aceasta limita se exprima sub forma unei rate. Spre exemplu un asemenea contract ar putea oferi o acoperire doar cand rata daunei depaseste 85%, dar pana la limita de 120%.

Prin contractul "excedent de rata a daunei" se limiteaza raspunderea societatii de asigurari cedente la un anumit nivel al ratei daunei, cedandu-se in reasigurare doar ceea ce depaseste un nivel procentual prestabilit din volumul de prime. Astfel reasiguratorul suporta daunele numai daca nivelul total al acestora intr-un anumit an pentru societatea de asigurare depaseste suma stabilita.

Prin contract reasiguratul se protejeaza impotriva daunelor totale nete anuale dintr-un an financiar. Raspunderea reasiguratorului se extinde la acumularea de daune, limita retinerii societatii de asigurari stabilindu-se ca procent din volumul primelor nete incasate.

Caracteristicile acestui tip de contract sunt:

societatea de asigurare isi limiteaza raspunderea la un anumit procent din primele incasate in legatura cu riscurile respective

reasiguratorul este responsabil doar din momentul in care se atinge procentul de rata a daunei prestabilita pentru reasigurat

contractul se bazeaza pe buna credinta a societatii de asigurare cedenta, deoarece aceasta poate profita de pe urma reasiguratorului prin marirea subscrierii, acesta din urma fiind obligat sa plateasca

contractul ofera o buna protectie pentru societatea cedenta deoarece sunt stabilizate pierderile anuale

contractul se administreaza greu, modul de stabilire a primei fiind foarte dificil

Daca se are in vedere situatia existenta pe pietele de asigurare reasigurare, un program de reasigurare al unei societati de asigurare ar trebui sa includa contractul excedent de dauna si excedent de rata a daunei. Se permite astfel atingerea de catre societatea de asigurare a doua obiective:

limitarea expunerii sale per eveniment/per total la un anumit nivel al daunelor/rata a daunei, care poate fi autofinantat

oprirea ratei daunei la un nivel pe parcursul unui an sau a mai multor ani

Spre exemplu sa presupunem ca portofoliul unei societati de asigurare, pentru un anume tip de polite, se prezinta in felul urmator:

Asiguratorul a incheiat un contract de reasigurare neproprotional, tip 'excedent de rata a daunei', iar in plus se mai cunosc informatiile:

- daunele inregistrate sunt de 9.000 USD, si 15.000 USD la 2 contracte cu S.A. de 150.000 USD, de 19.000 USD, 25.000 USD la cele 2 contracte cu S.A. de 200.000 USD.

- cota anuala de prima 1.25%.

Determinati daunele suportate de reasigurat si de reasigurator, daca oprirea ratei daunei s-a facut la 75%.

Rezolvare:

Calculul primei de asigurare:

P = (15 x 150.000 + 10 x 200.000) x 1.25% = 53.125 USD

Valoarea totala a daunelor este D = 68.000 USD

Rata daunei este de:

Reasiguratul suporta daunele aferente procentului de 75% din valoarea primelor, deci 39.844 USD, iar reasiguratorul diferenta dintre 68.000 USD si 39.844 USD, adica 28.156 USD.

Practica reasigurarilor a demonstrat ca nu exista o varianta standard de reasigurare a societatilor de asigurari, prin urmare in functie de specificul fiecareia, ambele forme forme de reasigurare (proportionala si neproportionala) impreuna cu variantele lor de contracte sunt folosite atat individual cat si combinate unele cu altele.