TIPOLOGIA ASIGURARILOR SOCIALE

TIPOLOGIA ASIGURĂRILOR SOCIALE

Experienta internationala scoate īn evidenta faptul ca, īn aproape toate tarile cu economie dezvoltata, exista, pe lānga regimurile publice generale sau speciale de asigurari sociale, si regimuri complementare de asigurari, care ofera o pensie suplimentara, īn momentul īn care o persoana iese din viata activa si capata statutul de pensionar. Regimurile respective de pensii difera de la o tara la alta si ele pot fi obligatorii sau facultative, respectiv publice sau private.

3.1 Asigurari sociale publice

Natura acestor sisteme depinde de felul īn care societatea umana priveste viata, de gradul de dezvoltare economica si de ideile dominante cu privire la sensul vietii.

Astazi exista īn lume o mare diversitate de sisteme de asigurari sociale publice, ceea ce ar face dificila īncadrarea riguroasa a lor īn modele specifice. Se poate face īnsa o distinctie īntre asigurarile sociale de tip bismarkian, unde prestatia este proportionala cu venitul si cele de tip beveridgean, unde primeaza logica necesitatii, care au constituit "sursa de inspiratie" pentru aparitia si evolutia sistemelor de asigurari sociale din multe tari, inclusiv pentru Romānia.

Pe fondul reducerii rolului familiei īn īntretinerea persoanelor de vārsta īnaintata, ca urmare a trecerii de la familia extinsa (constituita din trei generatii si caracteristica societatilor agrare) la familia nucleara (formata numai din parinti si copii) s-au afirmat, ca principala cale de protectie a persoanelor vārstnice, regimurile publice de pensii, acestea constituind componenta esentiala a sis 14314v211o temelor de asigurari sociale.

Īn tara noastra, forma tipica de asigurari sociale publice o constituie sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale

Principalele functii ale asigurarilor sociale publice sunt:

de reproducere, care asigura transformarea unei parti din salariu īn fonduri/resurse de asigurare, pentru utilizarea acestora cu o destinatie stricta īn vederea satisfacerii cerintelor materiale ale lucratorilor , atunci cānd apar riscurile sociale.

Realizarea acestei functii are la baza principiul obligativitatii, adica asigurarea nu intra īn vigoare prin propria vointa a persoanei asigurate, ci prin īnceperea unei activitati aducatoare de venituri, cānd este obligata prin lege sa se asigure.

redistribuire solidara a fondurilor de asigurare, īn situatia asiguratii sunt afectati de efectele riscurilor sociale asigurate, acesti sunt īndreptatiti la prestatii

Aceasta functie realizeaza redistribuirea resurselor de asigurare de pe pozitia participarii solidare a subiectilor asigurarii la acordarea ajutorului material pentru aflati īn situatia de risc.

Altfel spus, populatia activa īsi asuma sarcina īntretinerii celor inapti de munca. Aceasta functie da impresie principiului solidaritatii sociale care, īn literatura de specialitate apare si sub denumirea de principiul repartitiei sau al compensarii īntre generatii.

Mecanismul economic al redistribuirii īn sistemul asigurarilor sociale este organizat pe baza constituirii fondului de asigurare, prin stabilirea cotelor de contributie care reprezinta sursa specializata de compensare a pierderilor pentru cei asigurati.

Protectia / prevederea / ocrotirea. Ea constituie, de fapt scopul final pentru toti participantii la sistemul de protectie sociala.

Ocrotirea sociala īn cadrul asigurarilor sociale se materializeaza prin mentinerea nivelului de trai abrupt/atins al asiguratilor cu ajutorul mecanismelor de compensare a salariului pierdut sau a cheltuielilor suplimentare neprevazute legate de tratament sau reabilitare (medicala, profesionala sau sociala).

Īn concluzie, programele complexe de asigurari sociale dezvoltate īn aproape toate natiunile din lume variaza de la o tara la alta, dar, īn ansamblu, ele sunt marcate de urmatoarele trasaturi caracteristice:

depind de "riscurile sociale", care apar īn cursul vietii unui om;

sunt stabilite prin lege;

acorda beneficii financiare/prestatii de asigurari sociale indivizilor asigurati care si-au pierdut, total sau partial, veniturile profesionale, datorita batrānetii, invaliditatii, accidentelor, īmbolnavirii, maternitatii sau decesului (atunci cānd riscul se produce);

obtinerea beneficiilor financiare este conditionata de plata contributiei.

3.2 Asigurari sociale private

Este tot mai prezenta ideea ca sistemul de asigurari sociale publice se confrunta cu dificultati financiare si ca este nevoie de o reforma fundamentala sau de continuarea reformelor īncepute.

Pentru tarile noi aderate la Uniunea Europeana, mecanismele de finantare a pensiilor devin din ce īn ce mai amenintate de pericolul blocarii. Reforma sistemului de asigurari sociale publice a īncetat sa mai reprezinte o optiune si a devenit o necesitate.

Īngrijorarile determinate de imposibilitatea  sustinerii pe termen lung, exclusiv a schemelor de asigurari sociale publice, bazate pe plata pensiilor curente din contributii curente (pay-as-you-go) au devenit o problema generalizata.

Pentru rezolvarea acestor situatii, dupa modelele tarilor dezvoltate, este promovata ideea de participare a populatiei la formarea fondurilor private de pensii.

Studiile si analizele efectuate pe plan international au scos īn evidenta faptul ca, siguranta financiara a persoanelor vārstnice si dezvoltarea economica pot fi sustinute daca sistemul de pensii se bazeaza pe diversificarea surselor de obtinere a pensiilor. Astfel, si īn Romānia, concomitent cu existenta unui sistem public national de asigurari sociale, se prevede posibilitatea de organizare si de functionare a unor societati private de asigurari sociale.

Discutiile cu privire la reforma sistemului actual de pensii au īnceput īn la sfārsitul anilor 90. Īn toata aceasta perioada au fost instituite īnca doua componente esentiale, complementare sistemului public (pilonul I) reglementate prin Legea nr.411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat (pilonul II) si Legea nr.249/2004 privind pensiile ocupationale (pilonul III).

Trecerea la acest tip de asigurare complementara a batrānetii, principala financiar se impune tot mai mult, forta care īmpinge spre aceasta trecere este de ordin demografic, respectiv scaderea natalitatii si īmbatrānirea demografica a populatiei.

Īn cazul Romāniei, exista doua elemente suplimentare, care accentueaza necesitatea trecerii la acest sistem, pe de o parte, īmbatrānirea demografica a populatiei īn conditiile unei tari īn curs de dezvoltare, care nu dispune de resursele unui stat dezvoltat, iar pe de alta parte, este vorba de un fenomen care nu poate fi oprit, respectiv cel al tinerilor care lucreaza īn afara tarii si nu contribuie la sistemul de asigurari sociale. Aceste doua elemente suplimentare creeaza o forta de presiune īn Romānia care impune trecerea la fondurile de pensii facultative (pilonul III) si private (pilonul II).

3.2.1 Pilonul II - al sistemului de pensii obligatoriu administrat privat

Pilonul II al sistemului de pensii obligatoriu administrat privat se bazeaza pe capitalizarea contributiilor si este, administrat privat. Fondul de pensii administrat privat se constituie printr-un contract de societate civila īncheiat īntre participantii initiali. Aderarea este individuala, pe baza unui act de aderare īncheiat īntre participant si administrator. Fiecare persoana participanta la acest fond va avea un cont personal īn sistemul fondurilor de pensii administrat privat. Sumele acumulate īn cont vor fi investite de catre societatile de pensii si se asteapta sa fie tot mai mari pāna la data la care asiguratul respectiv va iesi la pensie.

Acest sistem va fi accesibil tuturor persoanelor care sunt asigurate obligatoriu si īn sistemul public de pensii, avānd vārsta sub 35 de ani, respectiv optional pāna la īmplinirea vārstei de 45 de ani participarea nu presupune īnsa o contributie suplimentara fata de cele achitate īn sistemul public de pensii. Practic, o parte din contributia individuala de asigurari sociale la sistemul public, se va īndrepta catre conturile individuale ale participantilor la fondurile de pensii care vor fi administrate privat.

Scopul sistemului fondurilor de pensii obligatorii administrate privat īl constituie colectarea si investirea contributiilor platite de catre si īn numele participantilor de catre administratori, īn vederea asigurarii unei pensii obligatorii distincte si care suplimenteaza pensia acordata de sistemul public.

Numarul de participanti la sistemul fondurilor de pensii obligatorii administrate privat la finalizarea registrului participantilor validate la 20.03.2008

3.2.2 Pilonul III al sistemului de pensii facultativ administrat privat

Sistemul facultativ administrat privat se bazeaza pe urmatoarele aspecte:

Ca regula generala, salariatii, functionarii publici, persoanele autorizate sa desfasoare o activitate independenta, orice persoana care realizeaza venituri pot fi asigurati īn sistemul de pensii facultativ administrat privat. Acestia vor īncheia un asa-numit act individual de aderare cu administratorul fondului de pensii, act ce contine acordul persoanei si prospectul schemei de pensii. Administratorul fondului de pensii nu poate refuza semnarea actului individual de aderare nici unei persoane, care are dreptul de a participa la o schema de pensii facultativa. Forma actului este stabilita de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (īn continuare "Comisia"), si este aceeasi pentru toti participantii unui fond.

Contributia la fondul de pensii private. poate fi de pāna la 15 la suta din venitul salarial brut sau venitul asimilat acestuia, al persoanei care adera la un fond de pensii. Contributia poate fi īmpartita īntre angajat si angajator, potrivit prevederilor stabilite prin contractul colectiv de munca sau, īn lipsa acestuia, īn baza unui protocol īncheiat cu reprezentantii angajatilor. Pentru nevirarea la termen a contributiilor, se calculeaza dobānzi si penalitati de īntārziere, similare celor din cazul sumelor nevirate la termen pentru obligatii bugetare. Ministerul Finantelor Publice a aprobat deducerea din impozit a unei sume echivalente cu 200 de euro pe an pentru cei care adera la un fond de pensii facultative. De asemenea, angajatorul care accepta sa contribuie la pensiile private ale angajatilor va beneficia de o deducere de 200 de euro pe an, pentru fiecare angajat.

Alegerea fondului. Un salariat sau o alta persoana care realizeaza venituri poate sa detina calitatea de participant la mai multe fonduri de pensii facultative, urmānd a le cumula la momentul deschiderii dreptului la pensie. Daca un participant īnceteaza plata contributiei la un fond de pensie acesta īsi pastreaza drepturile conform regulilor schemei de pensii facultative, cu exceptia cazului īn care a solicitat un transfer de lichiditati banesti catre alt fond de pensii facultative. Daca un participant decedeaza īnainte de pensionare, activele personale evaluate la acea data se distribuie mostenitorilor. Īn cazul schimbarii locului de munca sau a domiciliului īn alta tara, apartinānd Spatiului Economic European (SEE), participantul pastreaza dreptul la pensia facultativa cāstigata īn Romānia, si aceasta se plateste īn acel stat.

Cānd se poate beneficia de pensia privata. Banii depusi la un fond de pensii privat nu pot fi folositi decāt pentru obtinerea unei pensii facultative. Dreptul la pensie facultativa se deschide la cererea participantului, care a īndeplinit urmatoarele conditii cumulative: are 60 de ani, a platit minimum 90 de contributii lunare, activul personal este cel putin egal cu suma necesara obtinerii pensiei facultative minime, ce va fi prevazuta īn normele Comisiei. Sunt exceptate cazurile de pensionare de invaliditate si deces a participantului.

Capitalul social minim pentru administrarea unui fond de pensii. Īn vederea obtinerii autorizatiei de administrare, societatea de pensii, societatea de administrare a investitiilor sau societatea de asigurari trebuie sa depuna la Comisie o cerere īn care, printre altele, trebuie sa faca dovada ca are un capital social de cel putin 1,5 milioane de euro. Acesta nu poate proveni din īmprumuturi sau credite, nu poate fi grevat de sarcini si trebuie varsat integral, exclusiv īn numerar, īntr-un cont deschis la o banca, persoana juridica romāna, sau la o sucursala a unei banci straine, autorizate sa functioneze pe teritoriul Romāniei.

Activele fondului de pensii (banii adunati de la contribuabili) vor putea fi investiti doar īn anumite limite:

Instrumente ale pietei monetare, inclusiv depozite īn lei la o institutie de credit, īn proportie de cel mult 20 la suta din valoarea totala a activelor fondului de pensii;

Titluri de stat emise de Ministerul Finantelor Publice din Romānia, state membre ale UE sau apartinānd Spatiului Economic European, īn procent de pāna la 70 la suta;

Obligatiuni si alte valori mobiliare emise de autoritatile administratiei publice locale din Romānia sau statele membre UE, īn procent de maximum 30 la suta;

Valori mobiliare tranzactionate pe pietele reglementate si supravegheate din Romānia sau statele membre UE, īn procent de pāna la 50 la suta;

Titluri de stat si alte valori mobiliare emise de state terte īn procent de pāna la 15 la suta;

Obligatiuni si alte valori mobiliare, tranzactionate pe pietele reglementate si supravegheate, emise de autoritatile administratiei publice locale din alte state, īn procent de pāna la 10 la suta;

Alte forme de investitii prevazute de Comisie īn proportie de 5 la suta din valoarea totala a activelor fondului.

Importante pentru participanti si beneficiari sunt informatiile referitoare la sumele virate īn contul acestora, eventualele penalitati de transfer, rata de rentabilitate a fondului de pensii, rentabilitatea minima a tuturor fondurilor de pensii si activul net personal. Toate aceste informatii vor fi transmise īn scris, anual tuturor participantilor de catre administratorul fondului.

Functionarea acestui sistem reprezinta un interes sporit manifestat de toate partile interesate, patronate, sindicate, banci, societati de asigurare.

3.2.3 Asigurarile de persoane

Asigurarile de persoane reprezinta o masura suplimentara de prevedere si de economisire pe termen scurt sau lung, pentru cetateni si familiile lor, īn legatura cu producerea unor evenimente īn viata acestora cum sunt: pierderea partiala sau totala a capacitatii de munca generata de boala sau de unele accidente, atingerea unei anumite limite de vārsta, supravietuirea sau decesul. Sumele asigurate, ce se platesc din asigurarile de persoane, se acorda peste cele cuvenite prin asigurarile sociale.

Asigurarile de persoane cuprind 2 mari grupe, si anume:

- asigurarile de viata, care reprezinta, deopotriva, o masura de prevedere, de protectie īmpotriva unor evenimente viitoare, cāt si una de economisire si de fructificare pe termen lung a sumelor īncredintate societatii de asigurari;

- asigurarile de accidente care constituie doar o masura de prevedere, nu si una de economisire, ceea ce īnseamna ca asiguratii au dreptul sa īncaseze suma asigurata numai īn masura īn care se produce evenimentul asigurat īn perioada de valabilitate a asigurarii. Daca evenimentul asigurat nu se produce īn cadrul perioadei pentru care s-a contractat asigurarea, asiguratul nu are dreptul sa īncaseze suma asigurata la expirarea acestei perioade, asa cum se procedeaza la asigurarile de viata.

3.3 Elemente comune si specifice ale asigurarilor publice si private

Elementul comun al ambelor institutii (asigurarile sociale publice si asigurarile sociale private) este īnsasi notiunea generala de asigurare, care consta īn promisiunea facuta de una din parti (asigurator) ca īn caz de realizare a unui anumit eveniment (risc) sa efectueze o anumita prestatie īn favoarea asiguratului ori a altor persoane indicate de acesta sau prevazute de lege īn schimbul sumei platite de asigurat sau de alte persoane anume desemnate, cu titlu de prima, cotizatie sau contributie.

Din definitia mentionata rezulta ca asigurarea implica īn mod necesar existenta a trei elemente: riscul, prima si prestatia asiguratorului.

Īntre asigurarile sociale publice si cele private nu exista raporturi de excludere. Chiar īn lipsa complementaritatii sau a concurentei, ele se pot influenta si sustine reciproc (extinderea si generalizarea sistemelor de asigurari sociale publice ar diminua posibilitatile de organizare a celor private, iar acestea din urma, īn caz de nereusita, ar gasi un suport īn primele).

In acelasi timp, cele doua tipuri de asigurari au si unele trasaturi specifice determinate de modul de constituire, de repartizare si utilizare a fondului de asigurare.

Ceea ce deosebeste, īn primul rānd, asigurarile sociale publice de asigurarile sociale private, este natura riscurilor supuse asigurarii: riscuri sociale īntr-o forma dezvoltata de prestatii si de socializare īntr-un caz si riscuri mai restrānse individualizate īn celalalt caz.

Din punct de vedere conceptual, riscul social poate fi definit utilizāndu-se doua criterii principale: cauza si efectul acestuia.

Folosirea criteriului cauzal conduce la definirea riscului social, drept orice risc decurgānd din participarea la viata sociala. Īnsa, nu orice risc (spre exemplu: razboiul, catastrofele naturale etc.) este un risc social, motiv pentru care criteriul cel mai util īn definirea riscului social īl reprezinta efectele acestuia.

O alta deosebire īntre cele doua categorii de riscuri rezida īn gradul lor diferit de frecventa, riscurile sociale fiind, de obicei, mult mai frecvente - producāndu-se adesea īn proportii de masa - realizarea unora dintre ele fiind chiar inevitabila (cum este cazul riscului de batrānete). Este una din trasaturile care determina calificarea unor astfel de riscuri ca "riscuri sociale", īn sensul de riscuri care, datorita gradului de generalitate, trebuie considerate ca fiind caracteristice societatii.

Utilizarea termenului "social" prin referire la riscurile supuse asigurarii este justificata, de asemenea, de faptul ca, desi ambele categorii de riscuri prejudiciaza o anumita persoana (victima riscului), riscul individual o prejudiciaza īn calitate de individ, efectele sale se limiteaza, īn principal, la ea, īn timp ce riscul social o prejudiciaza, īn primul rānd, īn calitate de participant la viata sociala, lipsind-o de posibilitatea de a-si mai aduce aportul la aceasta, prejudiciind astfel īnsasi societatea.

Asigurarile sociale publice, ca si asigurarile sociale private, exprima relatii economice, de distribuire si redistribuire a valorii adaugate.

Fondurile asigurarilor sociale publice au alte fluxuri de formare si distribuire decāt fondurile de asigurari sociale private.

La asigurarile sociale private, pe masura ce se amplifica riscul asigurat, creste costul asigurarii, urmarindu-se ca īntre primele īncasate si indemnizatiile platite si alte cheltuieli efectuate sa existe un echilibru permanent.

In schimb, la asigurarile sociale publice, largirea sprijinului (protectiei) din partea societatii nu antreneaza neaparat majorarea contributiei pentru asigurati, ci sporirea contributiei agentilor economici, a institutiilor publice si, evident, a statului.

Asigurarea sociala publica intra īn vigoare nu numai īn caz de paguba materiala, ci si ca masura preventiva pentru evitarea pagubelor (īn scopul prevenirii īmbolnavirilor si recuperarii capacitatii de munca asiguratii pot beneficia de diferite indemnizatii, ajutoare, tratament balnear, etc.).

Īn termeni de corelare a sistemului de asigurari sociale publice cu necesitatile sociale sau cu reducerea saraciei, mecanismele de asigurare prezinta o serie de dezavantaje:

prin analogie cu asigurarile sociale private īn care beneficiile se īntorc strict la cei care au contribuit, sistemele de asigurari sociale publice nu pot oferi beneficii celor care nu au lucrat niciodata sau celor care nu contribuie cel putin un numar minim de ani prevazuti prin lege;

aspecte discriminatorii - femeile nu vor avea beneficii egale cu barbatii datorita, cel putin, numarului de ani de munca mai mic decāt al barbatilor, din diferite cauze: sistemul legislativ, īntreruperi pentru cresterea copiilor etc. Mai mult, beneficiile sunt strict legate de numarul de ani de contributii, respectiv cu un anumit procent din venitul individual fara nici o legatura cu nevoile personale;

contributiile sunt corelate cu cāstigurile, beneficiile fiind mai mici pentru cei cu cāstiguri modeste, existānd riscul aparitiei saraciei.

Din perspectiva sociala, nu exista diferente semnificative īntre sistemele private de pensii si cele de asigurari sociale publice. Acestea au mecanisme financiare diferite prin care asigura veniturile viitoare ale indivizilor, dar, īn ceea ce priveste misiunea acestora, bunastarea materiala, ele sunt similare.

3.4 Clasificarea formelor de asigurari sociale

Gruparea formelor de asigurari sociale este determinata de natura diferita a riscurilor sociale, de similitudinea cerintelor ce trebuie satisfacute pentru asigurati, precum si de specificul reglementarii juridice a acestora.

Astfel transformarile structurale intervenite īn societate si aplicarea īn practica a politicii sociale a statului romān s-au reflectat corespunzator si īn sistemul asigurarilor sociale care cuprinde reglementarile privind:

Asigurarile sociale de stat avānd ca reglementare juridica de baza Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale; asigurarile sociale neintegrate - ale militarilor, avocatilor, diferitelor culte religioase, etc.

Asigurarile sociale de sanatate avānd ca reglementare juridica de baza Legea nr.145/1997 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare.

Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale avānd ca reglementare juridica de baza Legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale

Asigurarile pentru somaj avānd ca reglementare juridica de baza, Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare, care a revizuit si īnlocuit Legea nr.1/1991 privind protectia sociala a somerilor si reintegrarea lor profesionala);

Asigurarile sociale de sanatate avānd ca reglementare juridica de baza Legea nr.145/1997 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare.

Fata de cele mentionate, putem afirma faptul ca sistemul de asigurari sociale din Romānia are, īn prezent, urmatoarea structura:

- asigurarile sociale de stat: 69,5%;

- asigurarile pentru accidente de munca si boli profesionale: 0,5%;

- asigurarile pentru somaj: 2%;

- asigurarile sociale de sanatate: 28%.

Fondurile de asigurari sociale reprezinta peste 10% din Produsul intern brut.

Asigurarile sociale pentru militari si avocati se exercita īn cadrul a doua sisteme specifice, care s-au format si continua sa functioneze independent.

De asemenea, īn mod traditional, functioneaza sisteme de asigurari sociale proprii īn cdrul unor culte religioase.

Dintre sistemele de asigurari sociale, asigurarile sociale de stat constituie forma caracteristica cea mai reprezentativa, deoarece cuprinde marea majoritate a persoanelor asigurate din Romānia si ofera gama cea mai īntinsa de prestatii, fiind garantata de stat.