Dupa anul 1831, odata cu desfiintarea monopolului turcesc si proclamarea libertatii comerciale externe, are loc o dezvoltare economica rapida a tarilor române. Ia amploare agricultura, mica mestesugarie, comertul intern, comertul extern.
Spatiile comerciale deveneau neîncapatoare, afacerile se încheiau în strada, în cafenele si în restaurante, dupa multe din regulile care mai târziu au devenit articole din legea burselor 626f57g de marfuri si valori din România.
Dezvoltarea economica a Principatelor, a comertului, ideea de mai târziu a înfiintari unei burse în tara noastra au fost o consecinta fireasca a personalitatii poporului român, pastrata si pazita cu sfintenie de-a lungul vremurilor, chiar si atunci când istoria vitrega l-a obligat sa plateasca tribut asupritorilor, fara însa a închina tara acestora.
Inceputurile pietelor bursiere de marfuri si valori în tara noastra pot fi situate pe la mijlocul secolului trecut.
Primele încercari s-au facut înca din anul 1839, fara însa a se solda cu rezultate. Un an mai târziu, în 1840, a fost promulgat si pus în aplicare Codicele de Comert al Ţarii Românesti, extins, din 1864, si în Moldova. Acest cod de comert, tradus dupa codul francez din 1807, consacra un titlu special pentru bursele de comert, mijlocitorii de schimb si samsarii. O piata libera pentru valori, efecte si valuta exista prin 1860, bancherii si negustorii facând tranzactii la "Hanul cu Tei", la cursuri orientate dupa informatiile venite din Constantinopol si marile centre occidentale.
Odata cu Legea asupra burselor, mijlocitorilor de schimb si mijlocitorilor de marfuri, din 1 iunie 1881, se poate însa vorbi despre o organizare mai temeinica a burselor din vechiul regat. Aceasta lege, modificata in 1886, a fost aplicata pâna în 1904, când a fost înlocuita cu Legea asupra burselor de comert.
Deschiderea Bursei din Bucuresti a avut loc la 1 decembrie 1882, iar peste o saptamâna a aparut si cota bursei, publicata în Monitorul Oficial. Volumul tranzactiilor era însa redus, iar cota oficiala dispare în câteva zile, deoarece samsarii, intermediarii si unele banci preferau sa lucreze în afara cotei, direct cu clientii. La Bucuresti operatiunile mergeau greu, iar în noiembrie 1883 se constata imposibilitatea lichidarilor. Desi cota oficiala apare în 1883, bursa va ramâne pâna în 1904 mai mult o fictiune decât o piata autentica.
Legea asupra burselor de comert din 9 mai 1904 aduce o noua organizare a burselor de comert în vechiul regat, organizare a carei necesitate a fost determinata de rezultate putin satisfacatoare ale legii din 1881. La baza reformei burselor de comert din 1904 a fost pus principiul libertatii tranzactiilor în materie de bursa. Pentru aplicarea lui a fost creat în cadrul bursei un nou organ, pe lânga cel al mijlocitorilor oficiali, si anume corporatiunea bursei. Daca în baza legii din 1881 operatiunile la bursa nu puteau fi facute direct, ci numai prin intermediul mijlocitorilor oficiali, prin legea din 1904 se acorda dreptul de a efectua asemenea operatiuni direct între ei, membrilor corporatiunii bursei, însa doar pentru operatiuni pe cont propriu, nu si pentru cele intermediare.
Aceasta noua lege marcheaza un moment crucial în activitatea bursei, deverul acesteia crescând spectaculos, inclusiv prin transferarea în incinta bursei a mai multor afaceri încheiate anterior în afara bursei.
Activitatea bursei este afectata de evenimentele social-politice ale vremii: în timpul rascoalei din 1907 cursul unor valori marcheaza o scadere; razboiul balcanic din 1912-1913 duce la pierderi masive de curs, recuperate însa ulterior, iar în timpul primului razboi mondial bursa ramâne închisa.
Dupa încheierea primului razboi mondial, în 1918, bursa se redeschide si cunoaste o activitate extrem de intensa: cursuri în continua crestere, localul devine neîncapator. Perioada 1919 - 1925 a fost caracteristica pentru o "piata a taurului", cresterea fiind impulsionata, de diferitele categorii de valori: la început actiunile societatilor de transport, apoi cele bancare si ale societatilor de asigurare.
In 1926 se voteaza o noua lege bursiera, aceasta fiind necesara pentru a asigura adaptarea cadrului legislativ la noile realitati rezultate în urma Marii Uniri.. Aceasta lege a unificat legislatia bursiera, a adus o serie de modificari de conceptie si solutii juridice, impuse de cerintele dezvoltarii activitatii bursiere în tara noastra si concordante cu practica internationala.
La Bursa de la Bucuresti se negociau actiuni si efecte în operatiuni "pe bani gata". Aceasta ultima lege din 1929 defineste operatiunile "pe bani gata" ca fiind toate negocierile care se lichideaza în ziua în care au fost încheiate sau cel mai târziu a doua zi de bursa, si pentru care partile au depus odata cu ordinul de negociere bani sau efecte.
Anul 1931 a consemnat în istoria economiei agravarea crizei mondiale, fapt ce impune în România, ca si în alte tari, o puternica interventie a statului, precum si o tendinta de centralizare a economiei.
Activitatea bursei a fost marcata de o noua nota de pesimism în momentul în care marile banci din Bucuresti si din provincie au intrat în colaps. Criza financiara s-a agravat, afectând de data aceasta si statul, nu doar populatia. In aceasta perioada volumul tranzactiilor cu actiuni a scazut, cursurile acestora atingând în anul 1932 cel mai scazut nivel înregistrat vreodata.
Bursa de valori poate fi considerata fara îndoiala inima organismului economic si financiar al unei tari. Lipsita de un sediu al ei si de sprijinul atât de necesar al statului, bursa a înregistrat un regres pe o perioada de 10 ani pâna la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, în ciuda faptului ca volumul tranzactiilor a înregistrat niveluri foarte mari în câteva sedinte bursiere.
Sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial a însemnat totodata si sfârsitul pietei de capital românesti si al bursei de valori. Lovitura de gratie data acestui sector atât de dinamic a venit prin intermediul nationalizarii, care s-a produs în luna iunie 1948.
Dupa o întrerupere de 50 de ani, bursa de valori a fost reînfiintata pe piata de capital a României în anul 1995, prin decizia Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM). Aceasta decizie a fost data în urma solicitarii a 24 de societati de valori mobiliare, membre ale Asociatiei Bursei, de a negocia actiuni emise de sase societati comerciale.
Bursa de Valori Bucuresti, de la înfiintare si pâna în prezent, a avut statut de institutie de interes public si functioneaza sub forma unei piete de licitatie, care respecta principiul unicitatii pretului, ca punct de echilibru între cererea si oferta cumulate, la un moment dat, pe baza ordinelor înregistrate de aceeasi valoare mobiliara înscrisa la cota bursei.
Componenta principala a pietei create în anul 1996 pentru a asigura tranzactionarea actiunilor emise de peste 5.000 de societati comerciale rezultate din Programul de Privatizare în Masa este societatea de suport tehnologic RASDAQ, care constituie în fapt un sistem electronic ce leaga intermediarii între ei pentru derularea tranzactiilor în numele clientilor sau în nume propriu. Intermediarii sunt societatile de valori mobiliare (SVM), actualele societati de servicii de investitii financiare (SSIF). Intermediarii de valori mobiliare s-au constituit în anul 1995 într-o asociatie profesionala nonprofit, respectiv Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare (ANSVM). Aceasta asociatie reprezinta interesele comunitatii brokerilor si are misiunea de a contribui la dezvoltarea unei piete eficace, oneste si inovatoare în beneficiul si pentru protectia investitorilor.
Constituita initial ca o structura tehnica, afiliata ANSVM, societatea de suport tehnologic RASDAQ este astazi o societate comerciala pe actiuni a carei activitate consta în operarea si mentinerea sistemului de tranzactionare al Bursei Electronice RASDAQ. Acesta asigura colectarea informatiei cu privire la oportunitatile de vânzare-cumparare de valori mobiliare de pe întreg teritoriul tarii, mijlocirea negocierii electronice, tinerea evidentei contractelor încheiate, raportarea situatiei fiecarei societati de servicii de investitii financiare si difuzarea informatiei cu privire la preturile si volumul valorilor mobiliare tranzactionate zilnic pe piata.
Caracteristica sistemului de tranzactionare este difuzia, respectiv lipsa de localizare, sistemul putând fi accesat de catre participanti prin intermediul unei interfete personale computerizate, prin "modulul retea" sau cu ajutorul unor linii dedicate conectarii prin firme de cablu specializate.
Sistemul electronic de tranzactionare asigura functionarea unei piete distribuite geografic, ai carei participanti sunt interconectati printr-o retea de date.
Prin functionarea sa, sistemul asigura tuturor cetatenilor posibilitatea de a vinde si a cumpara actiuni sau alte valori mobiliare admise în sistem, la un pret corect, indiferent de locul unde se afla, de capacitatea de asimilare a informatiilor sau de puterea lor economica.
Principalele caracteristici ale sistemului RASDAQ sunt urmatoarele:
Capacitatea de listare. Sistemul RASDAQ are capacitatea de a stoca informatii cu privire la tranzactionarea actiunilor, inclusiv istoricul tranzactiilor, informatii cu privire la emitenti si codul - sursa al programului. Sistemul permite listarea a mai mult de 5.000 de societati.
Capacitatea de procesare a tranzactiilor. Sistemul RASDAQ are capacitatea de a procesa nivelurile specifice ale tranzactiilor executate si raportate. Aceste niveluri sunt: 3.000 de tranzactii în primele 30 de minute de activitate (deschiderea pietei); 2.000 de tranzactii în ultimele 30 de minute (închiderea pietei); 3.000 de tranzactii pe ora pe durata unei zile normale de tranzactionare.
Obtinerea pretului. Acest sistem permite brokerilor si dealerilor sa actioneze în calitate de formatori de piata, anuntându-si electronic ofertele de cumparare si vânzare de actiuni la anumite preturi, stabilind astfel cel mai bun pret la care se poate tranzactiona o anumita valoare mobiliara.
Alte caracteristici ale sistemului sunt:
- transparenta - o mare capacitate de diseminare a informatiei referitoare la tranzactii în timp real (pret, marime, data ultimei tranzactii, etc.);
- supraveghere - sistemul mentine un registru cu tranzactiile efectuate si astfel poate depista pe acei participanti care nu respecta regulile de tranzactionare;
- drepturi de licenta - accesul la codul sursa permite modificari care sa întâmpine cerintele aparute pe piata noastra de capital;
- acces la distanta - sistemul permite conectarea la retelele de telecomunicatii prin linii telefonice si prin satelit, oferind posibilitatea accesului intermediarilor de valori mobiliare indiferent de amplasarea lor geografica;
- flexibilitate - sistemul este capabil sa tina pasul cu modificarile din domeniul financiar.
Denumita si piata OTC (over the counter), respectiv piata "la ghiseu", aceasta piata permite realizarea de tranzactii cu valori mobiliare în orice loc (sediul unui participant pe piata), unde se întâlneste cererea cu oferta pentru titlurile respective. Practic, piata RASDAQ nu constituie o piata în adevaratul sens al cuvântului, ci este o piata reprezentata de o retea de telecomunicatii, ceea ce permite încheierea tranzactiilor prin intermediul telefonului.
Participantii pe piata RASDAQ sunt reprezentati de intermediarii de valori mobiliare, respectiv SVM-urile (Societatile de Valori Mobiliare), care pot sa apara în una din urmatoarele ipostaze:
- brokeri, situatie în care SVM-urile actioneaza numai pe contul clientilor. Ordinele clientilor sunt introduse în sistemul de tranzactionare, iar dupa efectuarea tranzactiilor se îndeplinesc operatiile de compensare si decontare.
- dealeri, caz în care SVM-urile actioneaza pe cont propriu. In aceasta calitate se vând si se cumpara titluri pentru portofoliul propriu, în scopul obtinerii unei diferente favorabile din evolutia pretului titlurilor.
- formatori de piata, situatie în care SVM-urile actioneaza în nume propriu si formeaza piata pentru valorile mobiliare. In acest scop, sunt afisate în orice moment, preturile de vânzare si de cumparare, care reprezinta astfel cotatii ferme.
In România primele initiative de organizare a unei burse de marfuri au aparut în anul 1840, când, în ziarul "Mercurul Brailei" era prezentat Codul de Comert care cuprindea prima reglementare generala a bursei de comert în Muntenia.
Bursa Monetar - Financiara si de Marfuri Sibiu SA a fost înfiintata în data de 14 decembrie 1994, sub denumirea de Bursa de Marfuri Sibiu SA si este un organism cu putere de autoreglementare. In decembrie 1996 a fost finalizat si amenajat spatiul de peste 1.000 mp, aflati în proprietatea bursei din februarie 1995. Astfel, Bursa din Sibiu a devenit prima bursa - si pâna în prezent si singura din România - proprietara a sediului în care îsi desfasoara activitatea.
In februarie 1997, cele 4.000 de actiuni emise de bursa au fost compactate în pachete alcatuind carti de membru în forma dematerializata, fiecare carte reprezentând 50 de actiuni. In luna iulie a aceluiasi an, bursa sibiana a devenit prima bursa de instrumente derivate din România prin implementarea primelor contracte futures valutare si pe indici bursieri. Introducerea contractelor futures a constituit o etapa de maxima importanta în transformarea bursei de marfuri într-un centru national în care participantii la piata bursiera au posibilitatea de a-si acoperi riscurile sau de a specula modificarea preturilor folosind titluri financiare derivate.
Din iulie 1997 si pâna în prezent, numarul membrilor bursei a crescut cu 24, cele 90 de carti de membru fiind detinute în prezent de 51 de actionari, din care 27 desfasoara activitate de brokeraj.
Bursa Monetar - Financiara si de Marfuri Sibiu are în prezent agentii bursiere în 17 resedinte de judet ale tarii (Sibiu, Bucuresti, Constanta, Iasi, Cluj Napoca, Timisoara, Braila, etc.), majoritatea optând pentru activitatea de intermediere fizica a marfurilor. Doar bursele din Sibiu, Bucuresti, Constanta si Timisoara au abordat segmentul tranzactiilor cu instrumente derivate, iar în prezent singura piata din România unde se tranzactioneaza derivate este cea a BMFMS.
Bursa Monetar - Financiara si de Marfuri Sibiu este autorizata de catre CNVM în calitate de operator pe piata, iar obiectul principal de activitate îl constituie organizarea si administrarea pietelor reglementate de instrumente financiare derivate.
In prezent pe piata reglementata de instrumente financiare derivate administrata de BMFMS sunt disponibile pentru tranzactionare contracte futures si optiuni pe contracte futures pe urmatoarele active suport:
- cursuri valutare: RON/USD, RON/EUR, EUR/USD
- rata dobânzii: BUBOR3
- actiuni: SIF1 Banat Crisana, SIF2 Moldova, SIF3 Transilvania, SIF4 Muntenia, SIF5 Oltenia, Banca Transilvania Cluj Napoca, BRD Societe Generale, Banca Comerciala Carpatica, etc.
Tranzactionarea contractelor futures si a optiunilor pe aceste contracte futures se realizeaza prin intermediul unei platforme electronice proprii numite ELTRANS, comunicatia între serverul central al BMFMS si terminalele brokerilor facându-se prin linii Internet. Platforma de tranzactionare îndeplineste cerintele tehnice si de securitate impuse de reglementarile CNVM privind organizarea si functionarea operatorului de piata. De asemenea, clientii intermediarilor au acces direct la piata prin intermediul modulului "client" al platformei Eltrans, ei putând nu doar sa vizualizeze în timp real activitatea de tranzactionare, ci si sa-si introduca sau sa anuleze ordine de tranzactionare în cont propriu.
|
