CORPORATIA SI SOCIETATEA
CSR (Corporate
Social Responsibility) este o conceptie referitoare la contributia pe care
trebuie sa o aiba companiile la dezvoltarea societatii moderne. De-a lungul
timpului, aceasta contributie a fost teoretizata diferit de mai multe curente
de gandire. Initiativele "responsabile" ale companiilor au fost denumite
printr-o varietate de termeni: corporate citizenship, corporate philantropy, 858e44i
corporate societal marketing, community affairs, community development, etc.
Pe masura ce statele si institutiile internationale si-au dat seama ca
adoptarea principiilor de CSR de catre companii serveste obiectivelor de
dezvoltare durabila, a aparut si nevoia unor standarde internationale pentru a
defini ce inseamna un "comportament corporativ dezirabil".
Natiunile Unite, Uniunea Europeana si Organizatia pentru Cooperare si
Dezvoltare Economica sunt trei dintre cele mai importante institutii care s-au
implicat in elaborarea unui cadru care sa defineasca CSR si sa stabileasca
indicatorii prin care poate fi evaluat in mod transparent.
Responsabilitatea sociala a devenit recent conceptul central in etica
afacerilor. Acest concept a iritat numerosi entuziasti traditionali ai
economiei de piata si a provocat aparitia unui numar de argumente gresite sau
de natura sa induca in eroare. Cel mai faimos dintre acestea este probabil cel
rezumat de catre economistul Milton Friedman, publicat in The New York Times pe
13 septembrie 1970: "Responsabilitatea sociala a unei afaceri este sa isi
sporeasca profitul". Autorul ii numeste pe oamenii de afaceri care apara ideea
responsabilitatii sociale "marionete inconstiente a acelor forte intelectuale
care au subminat si continua sa submineze bazele unei societati libere" si ii
acuza ca "predica un socialism pur si nediluat". Argumentul lui Friedman este
ca managerii unei corporatii sunt angajatii actionarilor si, in aceasta
calitate, ei au rolul de a maximaliza profitul acestora. Acesta este sustinut
si de Peter Drucker in influenta sa carte asupra managementului, insa se
presupune ca ar avea sens atata vreme cat corporatiile se implica in proiecte
de inginerie sociala care le depasesc intr-adevar calitatile; este oare insa
nevoie de capacitati si cunostinte speciale pentru a fi preocupat de angajari
sau promovari discriminatorii din cadrul companiei tale sau de efectele
devastatoare ale deseurilor produse de tine asupra mediului in care traiesti?
Raspunsul aduce in discutie introducerea categoriei de stakeholderi, respectiv
toate acele parti beneficiare ale CSR-ului corporatiei, inclusiv actionarii.
Stakeholderii sunt toti cei afectati de actiunile unei companii, toti cei care
au asteptari si drepturi legitime legate de aceasta, incluzandu-se aici
angajatii, consumatorii, furnizorii precum si comunitatea sau societatea din
care acea companie face parte. Astfel, responsabilitatea sociala nu este o
povara in plus pentru corporatie, ci o parte a intereselor ei esentiale, de a
raspunde nevoilor si de a fi corecta nu numai fata de investitori/proprietari,
ci si fata de angajati, clienti, parteneri de afaceri, vecini sau alte persoane
afectate de activitatile cerute si recompensate de sistemul economiei de piata.
1.2 Obligatiile fata de stakeholderi: consumatori si comunitate
Scopul unei corporatii este acela de a servi publicul, furnizand produse si servicii
cautate si de calitate, nedaunand comunitatii si cetatenilor ei. De exemplu, o
corporatie nu indeplineste acest scop daca polueaza aerul sau apa, daca
ingreuneaza traficul sau iroseste resursele comunitare, daca promoveaza (chiar
si indirect) rasismul si prejudecatile, daca distruge frumusetea naturala a
mediului sau ameninta bunastarea sociala si financiara a cetatenilor.
Inteligenta si responsabilitatea consumatorului sunt, de asemenea, implicate
atunci cand este vorba despre publicitate, impotriva careia se indreapta multe
critici. Argumentul clasic in favoarea pietei libere e ca acest sistem
satisface cererea existenta.Dar daca producatorii creeaza cererea pentru
produsele lor, atunci acest argument este subminat.
Conotatiile sexuale, seducatoare si adesea fatise, sunt folosite pentru a vinde
orice produs, de la guma de mestecat la automobil; sunt sugerate false
promisiuni de succes si acceptabilitate sociala daca se cumpara un anumit sapun
sau pasta de dinti; se folosesc imagini jignitoare la adresa femeilor si a
minoritatilor doar pentru a vinde produse fara de care ne-am descurca
perfect.
|
