CREAREA PRODUSULUI/SERVICIULUI
OBIECTIVE:
Recunoasterea elementelor de noutate ale produselor/serviciilor
Identificarea beneficiilor oferite de produs/serviciu: pret, calitate, etc.
TIPOLOGIA SERVICIILOR
Standardele ISO SR EN 9000 : 2001 definesc serviciul astfel: rezultatul a cel putin unei activitati necesare, realizata la interfata dintre furnizor si client ce este in general intangibil, imaterial.
Serviciile se pot clasifica intr-o varietate de modele, dar cele mai reprezentative criterii sunt:
G comertul cu ridicata si amanuntul; reparatii de autovehicule, motociclete si bunuri personale casnice;
H hoteluri si restaurante;
I transporturi, depozite si telecomunicatii;
J activitati de intermediere financiara;
K activitati imobiliare, de inchiriere si servicii pentru intreprindere;
L administratie publica si aparare, asigurarile sociale obligatorii;
M educatie;
N sanatate si asistenta sociala;
O alte activitati colective, sociale si personale;
Q organizatii extrateritoriale.
Servicii de distributie: transport, comunicatii, stocare, comert cu ridicata si cu amanuntul;
Servicii de productie: finantare, asigurari, cercetare-dezvoltare, contabilitate, publicitate;
Servicii sociale: sanatate, educatie, aparare;
Servicii personale : hoteluri si restaurante, reparatii, turism, ingrijire personala, casnice;
Servicii materiale;
Servicii nemateriale;
Servicii productive;
Servicii neproductive;
Servicii pure;
Servicii asociate bunurilor tangibile.
Servicii market → sunt procurate prin intermediul activitatii de vanzare-cumparare, in cadrul relatiilor de piata;
Servicii non-market → sunt disponibile prin mecanisme din afara pietei;
Servicii din sectorul public: tribunale, spitale etc;
Servicii din sectorul asociativ: asistenta, bisericile, muzeele etc;
Servicii din sectorul privat: companii aeriene, organisme financiare etc;
Dupa posibilitatile de comercializare:
servicii transferabile;
servicii netransferabile;
servicii care presupun deplasarea ofertantului;
servicii care presupun deplasarea consumatorului.
|