Trebuie spus de la bun început ca termenul românesc de afacere, de sorginte franceza, este o traducere destul de imperfecta si aproximativa a termenului englezesc business, care la noi a patruns doar în forma alterata de "bisnita" - ceea ce este simptomatic pentru modul în care s-a manifestat la noi, sub regimul comunist, cu viguroase prelungiri si în prezent, spiritul întreprinzator capitalist. În româneste, cuvântul "afacere" acopera o gama foarte variata de activitati sociale de interes public, fie ca e vorba de afaceri juridice, afaceri interne sau externe, afaceri mediatice etc., iar din punct de vedere economic "afacere" înseamna mai degraba tranzactie comerciala.
În acest sens, se poate spune ca "am facut o afacere" atunci când am cumparat sau am vândut ceva la un pret avantajos, ori ca un întreprinzator "face afaceri" cu statul sau cu primaria. Termenul anglo-american de business s-ar traduce mult mai bine în româneste prin "întreprindere comerciala privata"; în acest sens, "afacere" nu mai înseamna tranzactie comerciala, ci o unitate economica, aflata în proprietate privata (individuala sau colectiva, pe baza de actionariat), care produce anumite bunuri sau presteaza anumite servicii, oferite pe piata libera. A "face afaceri" presupune "a avea o afacere".
În cele ce urmeaza, vom folosi termenul "afacere" numai în sensul anglo-american de business.
Atât în folclorul oamenilor de afaceri, cât si în constiinta - mai mult sau mai putin critica - a publicului s-au împamântenit de-a lungul timpului o serie de clisee sau de stereotipuri despre business. Robert C. Solomon prezinta analitic unele dintre "metaforele" neinspirate si inadecvate care stau la baza unor pseudo-argumente pro sau contra moralitatii oamenilor de afaceri.
|
