Cel mai
pretios capital in afaceri: CREDIBILITATEA
Sa ne imaginam ca citim intr-un cotidian
urmatoarea stire: "Aseara, in jurul orei 22, in timp ce conducea masina pe
o strada laturalnica, domnul X a vazut un barbat cazut la pamant, aparent
ranit. Domnul X a opnrit si s-a apropiat sa-i dea ajutor, moment in care
celalalt s-a ridicat rapid, a scos un pistol si l-a jefuit.
Politia cerceteaza cazul,"
Este una din multeIe stiri de cronica pe care le cititi in fiecare zi si,
probabil, ea nu va atrage atentia in mod deosebit. Puteti chiar
considera ca, in fine, intamplarea nici nu este prea
grava. Dar sa presupunem ca, dupa ce ati citit acea
stire, va gasiti in aceeasi situatie, adica sunteti la volanul masinii si
vedeti pe cineva cazut la coltul strazii. Ce faceti?
In mod normal, poate v-ati opri, dar, gandindu-va la jaful relatat in ziar,
preferati sa nu riscati si va continuati drumul. Din
pacate, omul este intr-adevar ranit si, neprimind nici
un ajutor, moare acolo, in strada. Asa ca ma intreb: cel ce
l-a jefuit pe domnul X este doar un hot? Nu cumva este
un adevarat ucigas (chiar daca nu in mod direct)?
Scriu randurile acestea in timp ce ma intorc in
Romaria dupa o luna petrecuta in Italia, unde nu mai fusesem de doi ani. In
Italia, dupa intalnirile de rigoare cu rudele si cu prietenii, am profitat
pentru a contacta potentiali parteneri de afaceri, interesati sa investeasca in
Romania (printre altii, m-am intalnit si cu patronul revistei Millionaire, o
revista italiana pe stilul Idei de Afaceri, care publicase in '93 un articol
foarte entuziast despre posibilitatile pe care piata romaneasca le oferea
intreprinzatorilor capabili). De fiecare data, atmosfera a fost destul de rece
si intalnirile s-au terminat cu o serie de "O sa vedem...", "Ne
mai gandim...", "Poate mai incolo..." Si cu povesti de tot felul
despre necazurile pe care l-au avut cei care au incercat sa
faca afaceri in Romania.
Editorul revistei, in special, avand o privire mai generala asupra situatiei,
m-a zugravit un tablou dezolant cu intreprinzatori italieni care s-au incurcat
cu birocratia din Romania, care au fost santajati de functionari la orice
nivel, care s-au lovit de tot felul de comportamente necinstite sau care au
fost pur si simplu inselati de partenerii romani (nu vreau si fiu inteles
greit: stiu foarte bine ca si cu potlogariile facute in Romania de
"oamenii de afaceri" straini s-ar putea umple o carte. Dar nu judec
pe nimeni; scopul articolulul este altul). Din
fericire, am reusit sa-l conving pe editor ca ceea ce
spunea, desi era, din pacate, Adevarat, nu reprezenta decat o parte a
adevarului. In Romania exista multi
intreprinzatori corecti si capabili, multi functionari cinstiti si multi
parteneri de incredere. Ca urmare, editorul m-a rugat sa-i pregatesc un
articol actualizat despre Romania si despre posibilitatile pe care le ofera
intreprinzatorilor, stabilind, totodata, si un acord de principiu pentru
colaborarea cu Idei de Afaceri. O sa mai auziti despre
asta.
In afaceri, credibilitatea inseamna totul. Este
capitalul cel mai pretios pe care il avem la
dispozitie, cel mai greu de castigat si cel mai usor de pierdut, si care poate
fi compromis chiar de fapte cu care nu avem legatura directa. Trebuie sa ne dam
seama ca in ziua de astazi, cand informatiile se raspandesc cu mare viteza,
suntem toti legati intr-o retea dinamica de interconexiuni si ca, la orice
nivel, mai mare sau mai mic, fiecare actiune a noastra
influenteaza actiunile altora si este, la randul ei, influentata de acestea.
Aspectele negative se afla mai repede si atrag mai multa
atentia. Si, datorita unui mecanism mental de generalizare pe care
l-avem, chiar si lucrurile in aparenta mai putin importante pot sa fie extrem de daunatoare pentru tara
noastra si, bineinteles, pentru noi insine. Citim, de exemplu, ca o agentie
imobiliara a inselat un client si ne gandim imediat ca
toti agentii imobiliari sunt niste escroci. Aflam ca un
patron nu si-a platit impozitele, pagubind astfel statul cu miliarde de lei, si
tragem foarte usor concluzia ca toti care au facut bani i-au facut furand. Un functionar ne cere spaga si de aici deducem ca tot
aparatul de stat este corupt.
Fireste, astfel de lucruri exista si, cu siguranta, vor mai exista inca multa vreme atat in Romania, cat si in restul lumii. Si, ca intotdeauna, oamenii cinstiti vor fi cei care vor avea de
suferit din cauza comportamentului celor necinstiti. Dar daca fiecare
din noi, atunci cand are posibilitatea sa obtini pe
nedrept un castig, ar constientiza efectele negative pe care le produce (si pe
care toti le platim), poate ca mediul in care traim si
muncim ar deveni un pic mai placut.
Sa nu spuneti niciodata: "Asta nu depinde de
mine". Pentru ca principiul conteaza mai mult decat fapta in sine. Cand
evitam si platim o taxa de cateva mii de lei, ii aprobam implicit pe cei care
evazioneaza miliarde. Cand ii oferim unui functionar o sticla de whisky, de
fapt ii autorizam pe marii corupti sa faca la fel, la
nivelul lor. Chiar si simplul fapt ca trecem strada pe rosu inseamna ca ii
incurajam pe semenii nostri sa incalce legea. Si exemplele pot continua la nesfarsit.
"Cine este fara pacat sa arunce primul piatra"... In ceea ce ma priveste, nici nu ma gandesc sa ating piatra. Si
totusi, oricat de utopic ar parea, nu reusesc sa ma
impiedic sa gandesc ca "Daca fiecare dintre noi..."
A fost odata un
tanar care voia sa schimbe lumea. Si-a dedicat ani buni din viata cautand o
modalitate de a atinge acest scop, dar, la un moment
dat, a trebuit sa renunte: si-a dat seama ca n-ar fi reusit niciodata sa
schimbe lumea. Ca urmare, s-a decis sa schimbe propria
lui tara, dar nici aici n-a avut mai mult succes: nu stia cum sa procedeze ca
sa schimbe lucrurile in tara sa. Si-a
concentrat otunci toate fortele pentru a gasi o cale sa
schimbe orasul lui, dar, dupa ani si ani de eforturi, s-a dat batut. Obosit si
dezamagit, a incercat sa-si schimbe macar familia: n-a
facut decat sa inregistreze un nou esec.
Ajuns la batranete, s-a gandit ca singurul lucru pe care nu
incercase sa-l schimbe era propria persoana. Si atunci a realizat ca,
schimbandu-se pe sine insusi, s-ar fi schimbat, rand pe rand, si familia, si
orasul, si tara, si
lumea.
