Leasingul - metoda moderna de finantare a afacerilor
Leasingul este "o forma de comert si finatare prin locatie (închiriere) de catre societatile financiare specializate în aceste operatiuni, a unor masini, utilaje de transport si a altor bunuri, întreprinderilor a caror motivatie sa recurga la aceasta tehnica de comert rezida în specificul unor operatiuni pe care le realizeaza (pe termen scurt si nerepetabile) sau in faptul ca nu dispun de suficiente fonduri proprii sau împrumutate pentru a le cumpara".
Leasingul reprezinta achizitionarea de la furnizori, de catre o societate specializata (locator, societate de leasing) a unor bunuri si închirierea lor unor beneficiari (locatari) care nu dispun de resursele banesti necesare.
Privita din punctul de vedere al societatii de leasing, operatiunea reprezinta o cumparare a unui bun în scopul închirierii, urmata de închirierea lui în scopul vânzarii, deoarece la sfârsitul locatiei beneficiarul poate opta pentru achizitionarea bunului prin plata unui pret rezidual. Deci, leasingul este o operatiune de finantare pe baza unui contract specific prin intermediul caruia utilizatorul poate folosi un bun în schimbul platii chiriei aferente si in final sa cumpere bunul.
Din prisma beneficiarului, leasingul constituie o forma de creditare în cadrul careia sumele necesare achizitionarii bunului se obtin prin exploatarea acestuia, iar rambursarea lui se face esalonat sub forma ratelor de leasing si în final a pretului rezidual. Creditul obtinut este sub forma de echipamente si nu sub forma baneasca. Leasingul apare ca o vânzare în rate în care dreptul de proprietate se transfera o data cu ultima rata, daca este platita si valoarea reziduala, ratele luând forma anuitatilor.
În legislatia româna operatiunile de leasing sunt reglementate de Ordonanta nr.51/1997 modificata prin Legea nr. 533 din 25 noiembrie 2004. Conform Ordonantei nr. 51/1997 operatiunile de leasing sunt acelea în care " o parte numita locator/finantator transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este cealalta parte denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice denumite rata de leasing, iar la sfârsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului înainte de sfârsitul perioadei de leasing, daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract".
1.1 Fazele contractului de leasing
Tranzactia de leasing presupune mai multe faze: precontractarea, contractarea, cumpararea, închirierea si lichidarea.
1. Precontractarea
Operatiunea este initiata de beneficiar, care doreste închirierea unui echipament si care se adreseaza unei societati de leasing cu o cerere de oferta, însotita de un dosar de finantare, care trebuie sa contina: o scurta prezentare a activitatii si evolutiei firmei, copii dupa actele de constituire a firmei, bilantul contabil pe ultimii 2-3 ani, balanta de verificare a ultimei luni calendaristice, situatia patrimoniului, studiul de fezabilitate al proiectului de finantare, situatia creditelor si angajamentelor de plata si fluxul de numerar previzionat pe durata locatiei.
2. Contractarea
Societatea de leasing, dupa studierea si acceptarea cererii procedeaza la stabilirea contractului cu producatorul bunului solicitat, în vederea achizitionarii lui. În acest proces este implicat direct si viitorul beneficiar, societatea de leasing incredintându-i mandatul de negociere cu furnizorul bunului, în urma negocierilor cu furnizorul acesta va emite o oferta ferma, iar societatea de leasing va lansa catre furnizor o comanda ferma, care va fi baza contractului dintre cele doua parti.
3. Cumpararea
Urmeaza încheierea contractului de leasing si cumpararea bunului de catre societatea finantatoare în vederea punerii lui la dispozitia beneficiarului. Pentru a preveni pierderile cauzate de degradarea, distrugerea sau furtul bunului, precum si pentru penalitatile datorate din incapacitatea de plata a beneficiarului, se face o asigurare a bunului sau o asigurare generala a tranzactiei cu o societate specializata.
4. Închiderea si lichidarea
La sfârsitul perioadei de valabilitate a contractului beneficiarul are 3 optiuni: sa prelungeasca contractul, sa înapoieze bunul societatii de leasing sau sa achizitioneze bunul la valoarea reziduala. Sistemul optiunilor, care a capatat o larga utilizare în domeniul pietei financiar-bancare a început sa fie tot mai utilizat si în cazul operatiunilor de leasing.
Asa cum reiese din cele prezentate mai sus, leasingul presupune în principiu doua contracte:
- contractul de vânzare-cumparare încheiat între producator si firma de leasing care crediteaza operatiunea în calitate de cumparator;
- contractul de locatiune încheiat între societatea de leasing si un tert.
Derularea operatiunii de leasing
Cererea de oferta adresata de beneficiar furnizorului.
2. Furnizorul furnizeaza beneficiarului oferta proforma.
3. Beneficiarul se adreseaza societatii cu o cerere de închiriere împreuna cu dosarul de finantare.
4. Societatea de leasing studiaza dosarul si transmite acceptul de principiu.
5. Alegerea echipamentului ce va fi cumparat.
6. Furnizorul trimite beneficiarului oferta ferma.
7. Societatea de leasing face comanda pentru echipamentul ales de beneficiar sau încheie un contract cu furnizorul.
8. Achizitionarea echipamentului.
9. Furnizorul remite factura, garantia si contractul de service societatii de leasing.
10. Furnizorul livreaza, instaleaza si întretine echipamentul.
11. Beneficiarul confirma receptia echipamentului.
12. Societatea de leasing asigura echipamentul cumparat.
13. Societatea de asigurare emite polita de asigurare societatii de leasing.
14. Beneficiarul confirma receptia echipamentului societatii de leasing.
15. Plata ratelor catre societatea de leasing.
16. La încheierea contractului beneficiarul vinde sau returneaza echipamentul sau prelungeste contractul de închiriere.
1.2 Partile implicate în operatiunea de leasing - drepturile si obligatiile lor
De regula, în operatiunea de leasing participantii în tranzactii sunt urmatorii: furnizorul, finantatorul (locatorul), beneficiarul (locatarul) si societatea de asigurari.
Furnizorul poate fi producatorul bunului sau o societate comerciala care l-a achizitionat de la producator.
Finantatorul (locatorul) poate fi o companie financiara, un holding, o banca de investitii sau comerciala, societate de asigurari, o societate de leasing sau chiar furnizorul. În România sunt autorizate sa desfasoare astfel de operatiuni societatile de leasing care sunt societati comerciale. Sunt situatii în care finantatorul atrage si alte companii la finantarea operatiunii, daca valoarea bunului este ridicata (de exemplu în cazul avioanelor sau a instalatiilor complexe).
Daca finantatorul este o banca, aceasta nu are controlul asupra întretinerii si exploatarii bunului, ea încasând doar contravaloarea ratelor restante din împrumutul acordat (daca la sârsitul locatiei bunul reintra în posesia furnizorului). Prin urmare, bunul va trebui protejat printr-un depozit colateral sau garantie.
Obligatiile finantatorului sunt cele de mai jos:
sa respecte dreptul utilizatorului (locatarului) de a alege furnizorul si sa-i asigure posibilitatea de a negocia cu furnizorul contractul de vânzare-cumparare a bunului respectiv;
sa încheie contractul de vânzare-cumparare cu furnizorul desemnat de beneficiar în conditiile impuse de acesta din urma;
sa transfere utilizatorului dreptul de folosinta asupra bunului ce face obiectul contractului de leasing;
sa respecte la expirarea contractului tripla optiune a beneficiarului: sa prelungeasca contractul, sa restituie bunul sau sa-l achizitioneze la pretul rezidual
sa asigure bunul oferit în sistem leasing la o societate de asigurare;
sa livreze utilajele în stare buna de functionare;
sa instruiasca personalul destinat exploatarii utilajului;
sa asigure piesele de schimb necesare reparatiilor.
Societatea de finantare are dreptul de a verifica periodic starea bunurilor, modul de exploatare si sa rezilieze contractul daca utilizatorul nu si-a îndeplinit obligatiile ce-i revin.
Beneficiarul (locatarul) este de regula unic. Numai în anumite situatii, stipulate în contractul de leasing, este posibila exploatarea bunului în asociere cu un alt beneficiar, respectiv subînchirierea acestuia.
Beneficiarul are si el drepturi si obligatii rezultate din contravtul de leasing ci finantatorul. Obligatiile lui sunt:
sa ia bunul în primire la termenul stipulat în contract;
sa nu încheie un contract de sublocatie având ca obiect bunul achizitionat în sistem leasing fara acordul finantatorului;
sa plateasca redeventele societatii de leasing la termenele prevazute în contract;
sa plateasca cheltuielile de întretinere si primele de asigurare;
sa restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing;
sa exploateze bunul conform cu instructiunile de folosire, sa asigure instruirea personalului ce va utiliza bunul;
sa nu aduca modificari bunului fara acordul societatii de leasing sau proprietarului
sa nu greveze bunul de servicii decât cu acordul finantatorului;
Utilizatorul are urmatoarele drepturi:
poate intenta actiune directa împotriva furnizorului pentru reclamatii privind livrarea, calitatea bunului sau a asistentei tehnice asigurate;
are autonomie la gestiunea tehnica asupra bunului;
poate beneficia de asistenta din partea finantatorului;
poate înlocui utilajele uzate moral sau avariate, cu conditia respectarii instructiunilor de exploatare sau/si a platii unei chirii majorate.
Societatea de asigurare încheie contract de asigurare cu proprietarul bunului si emite polita de asigurare. În caz de necesitate achita contravaloarea politei.
1.3 Elementele de calcul a chiriei în operatiunea de leasing
Chiria reprezinta pretul pe care beneficiarul bunului achizitionat în leasing îl plateste societatii de leasing în schimbul folosirii respectivului bun pe toata durata contractului. Elementele care intra în calculul chiriei difera de la o societate de leasing la alta, însa elementele obligatorii de care trebuie sa se tina seama în momentul calcularii chiriei sunt:
Pretul de achizitie al bunului este pretul bunului cumparat de societatea de leasing de la furnizor. El cuprinde taxele vamale si TVA daca este importat de o firma româneasca sau/si daca bunul nu este evidentiat prin acte normative ca fiind scutit de taxe vamale.
Valoarea reziduala reprezinta valoarea la care se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului. Este valoarea pe care o va plati beneficiarul la încheierea contractului de leasing în cazul în care va decide sa-l achizitioneze. Ea este reglementata legal în unele tari, iar acolo unde nu exista astfel de reglementari se stabileste în urma negocierilor dintre finantator si beneficiar. În tara noastra valoarea reziduala nu poate fi mai mica de 20% din pretul de intrare al bunului.
Durata locatiei reprezinta perioada de timp pentru care se încheie contractul de leasing, timp în care beneficiarul poate utiliza bunul care face obiectul contractului. Ea influenteaza cuantumul si numarul ratelor de leasing.
Cuantumul amortizarii - în cazul leasingului financiar - va fi egal cu pretul de achizitie a bunului. Sunt tari în care marimea amortizarii este mai mica decât pretul de achizitie daca legislatia presupune un efort investitional din partea beneficiarului, în toate cazurile amortizarile prin ratele de leasing exclud pretul rezidual din pretul de achizitie.
Cheltuielile de asigurare sunt suportate de beneficiar direct sau indirect, atunci când finantatorul face asigurarea bunurilor, în ultimul caz, aceste cheltuieli se vor regasi în valoarea finantarii.
Cheltuielile de transport apar fie distinct în structura ratelor de leasing, fie în cadrul cheltuielilor de contractare, respectiv de achizitionare a bunului.
Cheltuielile datorate achizitionarii bunurilor vor putea figura distinct în structura cheltuielilor de capital sau în cadrul comisionului de gestiune. Unele societati comerciale le încaseaza în avans drept cheltuieli de contractare fara sa le includa în structura ratelor de leasing.
Cheltuielile de întretinere si reparatii vor fi suportate de proprietarul bunului si recuperate de la beneficiar. Realizarea efectiva a activitatii de întretinere si reparatii va reveni fie unor societati specializate si agreate de proprietarul bunului, fie furnizorului (în afara perioadei de garantie). Daca beneficiarul dispune de posibilitatea realizarii acestor activitati, cheltuielile aferente nu sunt incluse în cuantumul ratelor de leasing. Sunt societati de leasing care transfera beneficiarului din start problema întretinerii bunului.
Cheltuielile neprevazute reprezinta maxim 5% din valoarea finantarii, constituind o rezerva pentru acoperirea unor elemente de cheltuieli posibile, dar dificil de cuantificat.
Dobânda se aplica asupra valorii finantarii si acopera dobânda platita de finantatorul bancii sau creditorul respectiv, nivelul dobânzii pe care l-ar obtine finantatorul daca sumele ar fi depozitate la banca.
Taxa pe valoarea adaugata este platita de finantator la achizitia bunului (daca nu este din import si scutit de taxe vamale) si recuperata prin cotele de TVA aferente ratelor de leasing si respectiv valorii reziduale.
Rata profitului este variabila în functie de bunul achizitionat, în general ea nu depaseste valoarea de 20%.
Comisionul de gestiune este variabil, cuprins între 0,5 - 5%, depasind doar în rare cazuri valoarea de 5% din pretul de achizitie a bunului sau valoarea finantarii. În unele contracte acesta se reduce la cheltuielile de contractare.
Rata devalorizarii monedei este luata în considerare de majoritatea firmelor prin exprimarea ratelor de leasing într-o moneda cât de cât stabila sau oricum mult mai stabila decât moneda nationala, în general raportarea facându-se la euro. În acest mod ratele vor fi platite de beneficiar la cursul de schimb oficial din ziua scadentei.
La calculul chiriei de leasing trebuie sa se tina seama de asemenea si de gradul de utilizare a bunului care face obiectul contractului de leasing. Trebuie tinut cont de uzura fizica a respectivului bun, aceasta realizându-se prin adaugarea la rata lunara de leasing a unui "adaos la chirie", calculat în functie de intensitateaa utilizarii, adaos denumit royality.
Formula de calcul a bonificatiei este urmatoarea:
Cb * Pe unde: Cb - chiria de baza
Royality =------ Cb Pe - performanta efectiva
Pm Pm - performanta medie
Aceasta bonificatie se calculeaza în special în cazul contractului de leasing prin care se asigura si service-ul pentru bunul respectiv. Un element important în cadrul metodei îl constituie cunoasterea si stabilirea prin contract a performantelor medii ale echipamentelor. Folosirea echipamentelor peste aceasta limita impusa (perfomanta medie) atrage dupa sine plata bonificatiei.
1.4 Avantaje si limite ale operatiunilor de leasing
La nivelul economiei nationale leasingul reprezinta o cale de relansare a investitiilor si de retehnologizare a societatilor comerciale. La nivelul finantatorului, leasingul reprezinta o forma de plasament a resurselor financiare, în conditiile de rentabilitate si siguranta. Beneficiarul are cele mai multe avantaje de pe urma finantarii investitiilor sale prin leasing. Aceste avantaje sunt:
obtine finantarea integrala a unei investitii în lipsa resurselor financiare suficiente;
are acces la tehnologii avansate;
dobânda si amortizarea corespunzatoare ratelor de leasing se înregistreaza pe costuri, diminuând venitul anual impozabil;
durata de locatie poate fi stabilita astfel încât beneficiarul sa fie dotat permanent cu echipamentele cele mai performante;
beneficiarul poate contracta în paralel si alte credite necesare;
graficul de esalonare a platilor este mai flexibil decât în cazul unui credit bancar;
bunul poate fi înlocuit pe durata locatiei cu altul mai modern daca bunul este afectat de uzura morala.
Selectia surselor de finantare a investitiilor este deosebit de complexa întrucât pe lânga criteriul principal privind costul procurarii capitalurilor actioneaza o serie de restrictii privind accesul pe piata de capital, situatia financiara a firmei, motivatia personalului de conducere a acesteia.
De asemenea, accesul la împrumutul obligatar nu-l au decât un numar redus de firme, respectiv cele foarte mari care ofera o garantie suficineta pentru astfel de angajamente fata de public, în plus, împrumutul obligatar este foarte complicat din punct de vedere al formalitatilor. Decizia de a contracta un împrumut, precum si alegerea instrumentului financiar ce urmeaza a fi utilizat sunt influentate de nevoile specifice ale unei firme si de sursele de finantare de care dispune. Disponibilitatea respectivelor surse este legata direct de marimea firmei.
Cea mai mare parte a firmelor nu coteaza la bursa si drept urmare nu au posibilitatea negocierii de titluri financiare. Deci firmei nu-i ramân decât autofinantarea, împrumutul bancar obisnuit sau leasingul. Cel mai adesea leasingul si împrumutul bancar sunt alese ca surse de capital de catre firmele care nu dispun de surse proprii si care îsi asuma riscul afectarii fluxurilor de trezorerie viitoare cu platile de chirii, rate scadente si dobânzi.
Leasingul este un pas înainte pentru finantarea întreprinderilor care doresc sa îsi achizitioneze utilaje si echipamente fara a avea posibilitati financiare.
Avantajele leasingului trebuie abordate din trei unghiuri diferite:
1. la nivelul economiei nationale
2. la nivelul finantatorului
3. la nivelul beneficiarului
1. La nivelul economiei nationale, reprezinta o cale de relansare a investitiilor si de retehnologizare a societatilor comerciale. Având în vedere ca aceasta reprezinta o operatiune de finantare, leasingul faciliteaza atragerea unor noi surse de finantare în economie (daca finantarea este realizata din exterior), precum si o forma de promovare pe piata a unor produse pentru care cererea este limitata de posibilitatile de cumparare ale agentilor economici si, în consecinta, de antrenare a proceselor productive din unele sectoare ale economiei.
Ca operatiune speciala de comert exterior, leasingul favorizeaza dezvoltarea economica a unor tari lipsite de mijloace financiar-valutare, asigura câstigarea unor noi parteneri, patrunderea pe noi piete, permanentizarea relatiilor comerciale prin desfacerea îndelungata a unor produse de baza a propriei economii.
Leasingul aduce o contributie substantiala la optimizarea si cresterea eficientei exporturilor, a comertului exterior în general. Derularea sau finantarea unor operatiuni de leasing aduc câstiguri directe, peste preturile nete de export.
Pe de alta parte leasingul este o forma de privatizare iar avantajul consta în conservarea temporara a proprietatii asupra unitatilor economice respective, ele putând fi definitiv privatizate dupa ce clientul si-a dovedit calitatile manageriale, dovedindu-se astfel ca întreprinderea are sanse reale de progres.
2. La nivelul finantatorului (furnizorului), leasingul prezinta avantajele:
forma de plasament a resurselor financiare în conditii de rentabilitate si siguranta, deoarece ramâne proprietarul bunului;
contribuie la promovarea si dezvoltarea exporturilor, furnizorul având posibilitatea sa realizeze pe lânga exportul traditional si pe cel de leasing al carui mecanism permite extinderea cererii la o serie de marfuri de valoare ridicata;
rata profitului este, de regula, mai ridicata în cazul leasingului decât în cazul vânzarilor traditionale;
câstigarea de noi clienti si ca atare rolul promotional al leasingului se realizeaza prin faptul ca un anumit bun este mai întâi închiriat, iar dupa aceea clientul fiind convins de randamentul bunului îl achizitioneaza;
obtinerea unor câstiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea masinilor si utilajelor care i-au fost returnate dupa expirarea perioadei de închiriere de baza;
bilantul nu este afectat de datorii, în ciuda refinantarii, deoarece vânzarea creantelor nu presupune o cerere de crdeit si reprezinta realizarea unor câstiguri din închiriere, câstiguri care n-au ajuns înca la scadenta.
3. Cele mai mari avantaje create de aceasta forma de finantare la nivelul utilizatorului sunt:
substituirea creditului; este o forma de finantare posibila si pentru agentii economici care nu pot obtine credite bancare sau care nu vor sa-si greveze bunurile mobile si imobile prin instituirea de ipoteci, gajuri;
economisirea fondurilor proprii si utilizarea acestora pentru dezvoltarea activitatii societatii, astfel se mentine gradul de lichiditate al firmei (daca nu presupune plata unor avansuri), iar achizitionarea acelorasi bunuri prin credite bancare ar necesita eforturi suplimentare din partea societatii;
prin operatiunea de leasing se acopera întregul program de achizitionare de bunuri deoarece pot fi incluse, pe lânga pretul acestora, cheltuielile de transport, instalare si taxele legale;
reprezinta o cale de acces la tehnologii avansate necesare dezvoltarii activitatii, deoarece în conditiile unei rapide evolutii a tehnologiei unele echipamente pot deveni invechite, demodate într-un timp foarte scurt. Astfel, durata de locatie poate fi stabilita astfel încât beneficiarul sa fie dotat pemanent cu echipamentele cele mai perfomante;
fiind cunoscut graficul de derulare a operatiunii de leasing si de efectuare a platilor, este posibila o planificare mai riguroasa a bugetului de venituri si cheltuieli al firmei. Astfel platile leasing-ului pot fi aranjate sa corespunda fluxutilor de trezorerie, afacerilor sezoniere, câstigurilor generate de echipamente;
creaza o piata secundara prin vânzarea la valoarea ramasa sau reînchirierea echipamentelor utilizate si realizarea unor profituri suplimentare din acestea;
se poate conveni ca furnizorul sa înlocuiasca utilajul cu altul mai modern, importatorul-utilizatorul fiind astfel ferit de efectele nocive ale uzurii morale care a devenit foarte intensa în conditiile revolutiei tehnico-stiintifice actuale;
furnizorii de leasing permit folosirea în continuare, dupa încheierea perioadei contractuale, a masinilor solicitând chirii mai reduse;
sistemul de leasing ofera nu numai utilajul, ci si servicii ca întretinerea sau reparatiile, un avantaj indiscutabil, mai ales în cazul unor instalatii sofisticate, complicate;
bilantul firmei nu se modifica deoarece atât masinile cât si obligatiile ce decurg din plata chiriei nu apar în acesta, chiria fiind considerata o cheltuiala a întreprinderii si nu o investitie.
Leasingul pe lânga avantaje prezinta si unele limite, comportând riscuri:
1. limitele si riscurile pe care leasingul le prezinta pentru utilizator (client):
de regula leasingul este mai costisitor decât creditul bancar, motiv pentru care se va recurge la o astfel de operatiune numai daca sumele economisite pot fi plasate în tranzactii mai profitabile sau daca beneficiarul nu dispune de alte surse de finantare;
leasingul se justifica numai daca bunul este exploatat pe întreaga durata a locatiei si daca profitul este mai mare decât cheltuielile de exploatare si închiriere;
leasingul are limite în ceea ce priveste posibilitatile de a oferi importatorului avantaje economice certe, deoarece rentabilitatea acestor operatiuni nu este întotdeauna asigurata (avem în vedere leasingul financiar). În conditiile folosirii leasingului ca metoda de privatizare, aceste limite, în general, nu mai apar.
2. Pentru furnizor (exportator) leasingul comporta urmatoarele riscuri si limite:
sunt situatii în care un bun utilizat temporar nu-si mai gaseste solicitanti, desi nu a fost amortizat integral;
înstraineaza numai folosinta, conservând proprietatea, deci bunurile furnizorului pot fi deteriorate prin utilizarea necorespunzatoare a masinilor de catre beneficiar, iar cauzele sunt adeseori greu de stabilit;
necesita o instruire speciala a personalului atât la furnizor cât si la beneficiar relativa la gestiunea bunului închiriat, în special pentru faza initiala si finala;
clauzele referitoare la întretinerea bunului sunt adeseori greu de respectat în practica indiferent cui revin acestea, iar consecintele sunt deosebit de grave;
pentru societatile de leasing riscurile pot creste pe masura cresterii beneficiarilor, a exigentei privind solvabilitatea, a cresterii duratei pe care pot actiona factorii aleatori, a cresterii ponderii tranzactiilor transnationale;
derularea operatiunilor de leasing presupune antrenarea unui numar mare de consilieri si analisti financiari, marindu-se astfel costul tranzactiilor.
Un dezavantaj - sau poate un avantaj - este ca nici una dintre parti, nici firma de leasing si nici chiriasul, nu poate rezilia contractul care-si deruleaza prevederile implacabil pâna la capat, iar în conditii inflationiste, datorita decalajului dintre momentul livrarii utilajului si cel al rambursarii creditului prin chirie, leasingul poate influenta si negativ balanta de plati a exportatorilor.
Decizia asupra folosirii leasingului este, deci, rezultanta optimizarii a numerosi factori, dintre care unii au o actiune contradictorie. În ansamblu însa, leasingul ramâne o forma moderna de finantare si ciculatie a bunurilor cu perspesctive însemnate de extindere în afacerile economice interne si internationale.
|
