Prezentarea protocoalelor ce stau la baza comertului electronic (SET & OTP)
Protocolul SET (Secure Electronic Transaction) este un nou standard ce tinteste spre securizarea reterelor virtuale de comert. A fost pregatit si acceptat de un grup de companii, dintre care amintim: AIMED, MasterCard, American Express, Netscape si Microsoft. Protocolul SET foloseste o tehnologie de codare similara cu protocolul SSL (Secure Socket Layer), dar acesta nu face apel la certificate numerice. Mai mult, când realizati tranzactii, utilizând protocolul SET, comerciantul nu vizualizeaza numarul cartii dumneavoastra de credit. Este un cod quantificat, dependent de numarul cartii dumneavoastra de credit, care este trimis catre cel ce va emis cartea de credit, el dînd acordul tranzactiei pentru comerciant.
Ce reprezinta SET?
O întrebare foarte valabila pentru o buna parte din utilizatorii Internetului ce doresc sa faca achizitii prin intermediul acestuia.
Visa si MasterCard, si-au unit fortele si au dezvoltat protocolul Secure Electronic Transaction (SET) ca o metoda de securitate pentru transferuri de bani prin intermediul retelelor deschise. SET include protocoale pentru achizitionarea de bunuri si servicii electronice, cerând o autorizare de plata, acreditive, având obligatorii chei publice de identificare, printre alte servicii. Odata ce SET este adoptat în întregime, acesta va asigura încrederea în tranzactiile comerciale electronice, permitând astfel producatorilor si clientilor sa ia parte la comertul electronic.
Protocolul SET se bazeaza în special pe criptografie si certificate digitale pentru a asigura confidentialitatea si securitatea mesajelor. Mesajul este criptat, folosind o cheie creata aleator care mai apoi este criptata folosind o cheie publica ce apartine destinatarului. Acest lucru este referit ca "digital envelope"[1] al mesajului si este trimis destinatarului având în interior mesajul criptat. Destinatarul decripteaza acest plic în format digital folosind o cheie privata si apoi o cheie identica cu cea a expeditorului pentru a obtine mesajul primit.
Utilizând semnaturile digitale, SET va permite comerciantilor sa verifice identitatea cumparatorilor. Sistemul ofera protectie si cumparatorilor printr-un mecanism care transfera numarul cartilor de credit direct la emitentul acestora, pentru verificare si debitare. Astfel, comerciantul nu va vedea numarul cartii de credit a cumparatorului.
Software-ul trebuie sa îndeplineasca cel putin urmatoarele functii:
sa creeze o semnatura digitala folosind perechi de chei distincte;
sa genereze o semnatura duala folosita ca link[2] pentru ordonarea mesajului;
sa verifice semnatura digitala;
sa detina un dictionar;
Continutul dictionarului specificat mai sus este prezentat în Anexa1, numai o serie restrânsa de cuvinte (cele mai des utilizate), ce pot arata si sublinia necesitatea existarii acestui dictionar
Protocolul SSL (Secure Socket Layer
Acest protocol protejeaza informatiile transmise de catre un server de Internet. Adresele paginilor de Internet care încep cu http sunt protejate prin acest protocol. Sitemul SSL este utilizat astazi în toate tranzactiile codificate, bazate pe carti de credit, din cadrul comertului electronic.
Functiile principale ale sistemului de protectie SSL:
confirmarea serverului, astfel încât utilizatorii sa fie siguri ca au accesat pagina de Internet cautata;
creearea unui canal de comunicatie sigur prin codificarea informatiilor transmise de la utilizator la server, astfel încât sa se bareze accesul hackerilor la date, în timpul transmiterii acestora.
Protocolul SNPP (Simple Network Payment Protocol)
În faza initiala, fiecare comerciant si fiecare cumparator deschide un cont la o banca de încredere si depoziteaza o cantitate de bani. La deschiderea unui cont se genereaza o cheie de criptare, furnizata utilizatorului odata cu numarul contului. O tranzactie de plata consista din valoarea platii, identificatorii de cont si banca si un termen de efectuare a platii.
Banca pastreaza înregistrari pentru fiecare cont. O astfel de înregistrare contine cantitatea si tipul valutei din cont, o lista de transferuri asupra contului, cheia de criptare, numarul celei mai recente tranzactii si lista numerelor de tranzactii neutilizate, mai mici decât numarul celei mai recente. O persoana poate utiliza conturi multiple, atât pentru vânzare, cât si pentru cumparare.
Protocolul IBS Internet Billing Server)
A fost elaborat la Carnegie Mellon University în 1994. Acest protocol utilizeaza un sistem cu chei private si facturi batch pentru a garanta servicii sigure atât comerciantilor, cât si cumparatorilor.
Protocolul OTP Open Trading Protocol)
Abordarea OTP se adreseaza proceselor de afaceri, furnizând reguli pentru conducerea negocierilor comerciale, metode de vânzare si metode de cumparare prin invocarea unor protocoale de plata suport.
OTP vizeaza dezvoltarea unui mediu de comert complet pentru "cumparaturi la distanta" pe retele neprotejate.
Un obiectiv important al OTP este asigurarea protectiei fata de falsificarea unor documente electronice specifice comertului electronic:
factura proforma;
factura finala;
documente de însotire a marfii;
certificate de garantie;
documente de plata.
Protocoalele deschise permit dezvoltarea unor produse interoperabile ca suport pentru comertul electronic, precum si replicarea experientei din lumea reala a consumatorilor în lumea virtuala (de exemplu, furnizarea de proforme si facturi).
Dupa ce am enumerat câteva dintre protocoalele de comert electronic, sa ne ocupam în continuare si de modalitatile în care sunt efectuate platile în Internet.
|
