Reglementarea contractului de franciza

Reglementarea contractului de franciza

Contractul de franciza a fost reglementat pentru prima data īn Statele Unite prin legea federala "Full Disclosure Act" din 21.10.1979 prin care se aduceau numeroase restrāngeri libertatii francizorului de a crea si impune beneficiarului contractele dorite. Acest act normativ impunea clauze precontractuale beneficiarului despre metodele, know-how si experienta sa, precum si despre trecutul sau juridic.

Pe plan european, īn urma evolutiei jurisprudentiale , dupa aparitia unor reglementari similare relative la alte domenii de activitate si sub influenta reglementarilor americane īn spiritul protejarii beneficiarilor, apar de asemenea reglementari īn ceea ce priveste contractul de franciza si conceptul francizabil, īn general.

Astfel Codul de deontologie al Federatiei franceze de franciza (1988) a fost conceput de Federatia franceza de franciza īn 1972, revizuit īn 1977 si completat īn 1984, apoi reactualizat.

Īn cadrul Comunitatii Europene a aparut Codul deontologic european al francizei, elaborat de Federatia europeana a francizei si care a intrat īn vigoare la 1 ianuarie 1991. Acest cod deontologic cuprinde cinci puncte, si anume: definitia francizei; principiile directoare; recrutare si publicitate; selectarea beneficiarilor; si contractul de franciza.

Desprinsa din regle 444d38e mentarile comunitare, īn 1989 apare īn Franta Legea 89-1008, "legea Doublin", care īn art. 1 precizeaza obligatia de informare prealabila existenta la semnarea unor categorii de contracte, printre care se include si franciza.

Īn dreptul romān, contractul de franciza este reglementat prin Ordonanta Guvernului nr. 52 / 1997 privind regimul juridic al francizei, publicata īn "Monitorul Oficial al Romāniei", partea I, nr. 224 din 30 august 1997, aprobata (cu modificari) prin Legea nr. 79 / 1998 ("Monitorul Oficial al Romāniei", partea I, nr. 147 din 13 aprilie 1998) si, apoi, republicata, dāndu-se textelor o noua numerotare, īn "Monitorul Oficial al Romāniei", partea I, nr. 180 din 14 mai 1998.

2. Categorii de francize

Īn doctrina si īn practica internationala, s-au conturat mai multe tipuri de franciza.

Criteriul principal de clasificare a francizelor īl constituie domeniul de activitate īn care opereaza. Īn functie de acesta se disting trei mari categorii de franciza : franciza de distributie, franciza de servicii si franciza de productie sau industriala.

2.1.1. Franciza de distributie (sau de produse[5])

Acest tip de franciza se concretizeaza prin faptul ca beneficiarul se obliga sa vānda anumite produse īntr-un magazin care poarta denumirea (firma, emblema) francizorului .

2.1.2. Franciza de servicii

Aceasta categorie de francize cunoaste cea mai spectaculoasa dezvoltare, avānd īn

vedere ca activeaza īn cel mai dinamic sector economic, cel al serviciilor. Francizorul,

care a pus la punct o metoda sau o tehnica specifica de prestare de servicii, acopera anumite piete cu propriile servicii prin intermediul unor comercianti independenti (beneficiari), care le ofera consumatorilor ca si cum ar fi oferite de francizorul īnsusi.

De esenta acestor categorii de contracte este know-how-ul, īnsotit de īnsemnele de

atragere a clientelei.

Printre cele mai puternice retele de acest tip regasim: īn domeniul hotelier - Inter- Continental, Hilton, Novotel, Holiday Inn; īn domeniul īnchirierilor de masini - Europcar, Hertz, Via, Rent a Car; īn domeniul restaurantelor - McDonald's, Pizza Hut, Kentucky Fried Chicken, Dunkin' Donuts, Fast-Foods.

Legea noastra vorbeste despre franciza īn domeniul exploatarii si dezvoltarii unei afaceri, produs, tehnologii sau servicii .

2.1.3. Franciza de produs sau industriala

Acest tip de franciza vizeaza productia de bunuri, īn aceeasi hotarāre a CJCE fiind definita ca mijlocul "īn virtutea caruia beneficiarul fabrica el īnsusi, dupa indicatiile francizorului, produse pe care le vinde sub marca acestuia".

Franciza de productie nu are aceeasi dezvoltare ca si celelalte tipuri de franciza, fiind considerata ca avānd o natura diferita de a celorlalte acorduri de franciza, presupunānd īn acelasi timp transfer de know-how, de licente, de brevet si de marca, de inginerie si asistenta si de multe ori chiar livrare de furnituri si materii prime.

Francizorul are astfel posibilitatea de a-si face cunoscute produsele sale īn strainatate sub propria marca, fara a face investitii importante pe noile piete, ci folosindu-se de capitalul autohton. Īnsa comporta pentru francizor anumite riscuri legate de productia know-how-ului transferat si pastrarea standardelor de firma.

Foarte cunoscute francize de productie sunt cele ce au ca obiect produsele Campari, Schweppes, Coca-Cola si Pepsi-Cola.

Dupa modalitatile particulare de exploatare a francizei se īntālnesc: franciza financiara si franciza de stand.

2.2.1. Franciza financiara, caracterizata de faptul ca beneficiarul realizeaza īn īntregime investitiile necesare construirii si amenajarii spatiului comercial (magazinului) , dar gestionarul si personalul angajat este selectionat si remunerat de francizor.

2.2.2. Franciza de stand ( sau franchise corner - franciza "de colt" - sau franciza partiala) permite amenajarea īntr-un spatiu comercial foarte vast a unui stand distinct, amenajat dupa conceptia francizorului, spre a oferi produsele si serviciile francizorului, permitānd īn acest mod deschiderea de mici centre fara un efort financiar deosebit din partea beneficiarului.

Īn cadrul acestui tip de franciza, beneficiarul nu are dreptul sa foloseasca īn afara spatiului comercial nici unul din drepturile izvorāte din contract, pastrāndu-si īn acelasi timp dreptul de exclusivitate īn spatiul īn care īsi desfasoara activitatea comerciala .

Dupa gradul de determinare a conceptului francizabil se pot īntālni alte forme de franciza: franciza afacerii, franciza afiliata, franciza multi-conceptuala, acordul reciproc de franciza, franciza Nisa, subfranciza - franciza principala si contractul de zona.

2.3.1. Franciza afacerii - Business Format Franchising - sau franciza īn format de afaceri, este cea mai reprezentativa forma de franciza , ce consta īn concesionarea unui sistem complet de afaceri incepānd de la licenta de fabricatie, licenta de marca, controlul calitatii, sistemul de management si sfārsind cu strategia de marketing, produsele sau serviciile, retetele si modelele de distributie. Specific acesteia fiind faptul ca beneficiarul cumpara de la francizor dreptul de a utiliza toate elementele care constituie sistemul de afaceri al acestuia din urma, consumatorul neputānd sesiza diferentele īntre unitatea beneficiara si francizor.

2.3.2. Franciza afiliata este creata īntre francizor si un comerciant independent ce se gaseste deja pe piata si prin afilierea sa la reteaua de franciza īsi modifica activitatea.

2.3.3. Franciza multi-conceptuala se refera la situatiile īn care, pe de o parte, francizorul achizitioneaza noi concepte de franciza, pe care le dezvolta īn retea, iar pe de alta parte, beneficiarii pot dezvolta sau achizitiona concepte francizabile, devenind la rāndul lor francizori.

2.3.4. Acordul reciproc de franciza este realizat īntre doi comercianti care ofera produse sau servicii identice sau considerate astfel dupa proprietatiile, pretul sau folosinta lor , fiind īnsa, īn general, interzis de catre legislatia antimonopol.

2.3.5. Franciza Nisa este dezvoltata cu precadere īn ultimii ani, īn domeniul retelelor hoteliere si de restaurante, urmarindu-se exploatarea anumitor īnsemne comerciale ce au un renume pe un segment de piata bine determinat, urmarindu-se īn mod special nevoile acestor consumatori.

2.3.6. Subfranciza - franciza principala (master franchise) este contractul prin care se construiesc retele de franciza īn etape. Prin contractul de franciza principala (master franchise), īntreprinderea francizoare acorda altei persoane, subfrancizor - numit si beneficiar principal, īn schimbul unei compensatii financiare, dreptul de a exploata o franciza, īn scopul īncheierii de contracte de franciza cu terti francizati . Acest sistem de subfrancizare permite o rapida dezvoltare a retelei de franciza.

2.3.7. Contractul de zona se deosebeste de franciza principala prin faptul ca beneficiarul exploateaza īn mod direct, prin noi puncte deschise, zona de exclusivitate oferita si nu prin "sub-beneficiari" .

3. Delimitarea contractului de franciza de alte contracte

Īn cadrul contractului de franciza, īntre partile contractante se stabilesc raporturi obligationale complexe, ce au īn comun scopul urmarit de cocontractant. Astfel, se poate observa posibilitatea descompunerii contractului de franciza īntr-o serie de contracte distincte, dintre care unele sunt numite, altele nenumite, cum ar fi: vānzarea-cumpararea; īnchirierea; licentele de nume comercial, de marca, de embleme, design, brevete, know-how; asistenta manageriala; consulting-engeneering-ul; distributia de exclusivitate

a)      Franciza si asocierile voluntare

Asocierile voluntare sunt formate de catre comerciantii detalisti īn jurul unui angrosist si au aparut ca forma de distributie īn SUA, īn anii '20, a evoluat pāna catre anii '50, fiind apoi treptat abandonata , disparānd īn cursul anilor '70, fiind īnlocuita de retelele francizate sau de sistemul sucursalelor .

Franciza se deosebeste de asocierea voluntara prin faptul ca are ca element esential existenta unui know-how.

b)      Franciza si concesiunea exclusiva

Datorita numeroaselor elemente comune care exista īntre cele doua contracte, unii autori au confundat cele doua figuri distincte, altii au considerat franciza ca fiind o varietate a concesiunii, iar o alta categorie de autori au evidentiat asemanarile īnsa si diferentele ce disting cele doua tipuri de contracte .

Confuzia īntre cele doua tipuri de contracte provin din asemanarea obiectului lor. Īnsa, daca un contract de franciza are ca obiect punerea la dispozitia beneficiarului a unor sume de atragere a clientelei, a unor tehnici comerciale de succes īncercate si verificate īn practica si transmiterea permanenta a acestui know-how catre beneficiar, un contract de concesiune exclusiva se poate realiza fara asistenta, fara transfer de cunostinte sau tehnici de la concedent la concesionar.

c)      Franciza si distributia selectiva

Distributia selectiva este acea operatiune prin care un furnizor īsi selecteaza distribuitorii dupa calitatile lor comerciale. Acest sistem, spre deosebire de franciza, nu presupune transmiterea unui know-how si nici transmiterea de semne distinctive, ori acordarea de asistenta distribuitorilor, iar distribuitorii nu sunt tinuti la plata unei redevente catre furnizor.

De asemenea, distinctia se prezinta si la nivelul obiectului celor doua contracte, sistemul de distributie selectiva avānd ca obiect, īn general, distributia produselor de lux, de mare prestigiu si de īnalta tehnologie .

d)      Franciza si contractul de know-how

Īn doctrina, s-a stabilit ca la un simplu contract de transmitere a know-how-ului, care nu este un contract de franciza, obligatia de transmitere a know-how-ului nu se refera si la dezvoltarea acestuia ulterioara, daca prin contract nu se prevede altfel. Īn sens contrar, daca este vorba de un contract de franciza, francizorul este obligat fata de beneficiar a-i transmite pe calea asistentei permanente toate dezvoltarile si perfectionarile know-how-ului, putānd fi tras la raspundere fata de beneficiar, pentru depasirea know-how-ului si necomunicarea noilor īmbunatatiri.