Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Reglementarea contractului de franciza

Business


Reglementarea contractului de franciza



Contractul de franciza a fost reglementat pentru prima data în Statele Unite prin legea federala "Full Disclosure Act" din 21.10.1979 prin care se aduceau numeroase restrângeri libertatii francizorului de a crea si impune beneficiarului contractele dorite. Acest act normativ impunea clauze precontractuale beneficiarului despre metodele, know-how si experienta sa, precum si despre trecutul sau juridic.

Pe plan european, în urma evolutiei jurisprudentiale , dupa aparitia unor reglementari similare relative la alte domenii de activitate si sub influenta reglementarilor americane în spiritul protejarii beneficiarilor, apar de asemenea reglementari în ceea ce priveste contractul de franciza si conceptul francizabil, în general.

Astfel Codul de deontologie al Federatiei franceze de franciza (1988) a fost conceput de Federatia franceza de franciza în 1972, revizuit în 1977 si completat în 1984, apoi reactualizat.

În cadrul Comunitatii Europene a aparut Codul deontologic european al francizei, elaborat de Federatia europeana a francizei si care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1991. Acest cod deontologic cuprinde cinci puncte, si anume: definitia francizei; principiile directoare; recrutare si publicitate; selectarea beneficiarilor; si contractul de franciza.

Desprinsa din regle 444d38e mentarile comunitare, în 1989 apare în Franta Legea 89-1008, "legea Doublin", care în art. 1 precizeaza obligatia de informare prealabila existenta la semnarea unor categorii de contracte, printre care se include si franciza.

În dreptul român, contractul de franciza este reglementat prin Ordonanta Guvernului nr. 52 / 1997 privind regimul juridic al francizei, publicata în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 224 din 30 august 1997, aprobata (cu modificari) prin Legea nr. 79 / 1998 ("Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 147 din 13 aprilie 1998) si, apoi, republicata, dându-se textelor o noua numerotare, în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 180 din 14 mai 1998.

2. Categorii de francize

În doctrina si în practica internationala, s-au conturat mai multe tipuri de franciza.

Criteriul principal de clasificare a francizelor îl constituie domeniul de activitate în care opereaza. În functie de acesta se disting trei mari categorii de franciza : franciza de distributie, franciza de servicii si franciza de productie sau industriala.

2.1.1. Franciza de distributie (sau de produse[5])

Acest tip de franciza se concretizeaza prin faptul ca beneficiarul se obliga sa vânda anumite produse într-un magazin care poarta denumirea (firma, emblema) francizorului .

2.1.2. Franciza de servicii

Aceasta categorie de francize cunoaste cea mai spectaculoasa dezvoltare, având în

vedere ca activeaza în cel mai dinamic sector economic, cel al serviciilor. Francizorul,

care a pus la punct o metoda sau o tehnica specifica de prestare de servicii, acopera anumite piete cu propriile servicii prin intermediul unor comercianti independenti (beneficiari), care le ofera consumatorilor ca si cum ar fi oferite de francizorul însusi.

De esenta acestor categorii de contracte este know-how-ul, însotit de însemnele de

atragere a clientelei.

Printre cele mai puternice retele de acest tip regasim: în domeniul hotelier - Inter- Continental, Hilton, Novotel, Holiday Inn; în domeniul închirierilor de masini - Europcar, Hertz, Via, Rent a Car; în domeniul restaurantelor - McDonald's, Pizza Hut, Kentucky Fried Chicken, Dunkin' Donuts, Fast-Foods.

Legea noastra vorbeste despre franciza în domeniul exploatarii si dezvoltarii unei afaceri, produs, tehnologii sau servicii .

2.1.3. Franciza de produs sau industriala

Acest tip de franciza vizeaza productia de bunuri, în aceeasi hotarâre a CJCE fiind definita ca mijlocul "în virtutea caruia beneficiarul fabrica el însusi, dupa indicatiile francizorului, produse pe care le vinde sub marca acestuia".

Franciza de productie nu are aceeasi dezvoltare ca si celelalte tipuri de franciza, fiind considerata ca având o natura diferita de a celorlalte acorduri de franciza, presupunând în acelasi timp transfer de know-how, de licente, de brevet si de marca, de inginerie si asistenta si de multe ori chiar livrare de furnituri si materii prime.

Francizorul are astfel posibilitatea de a-si face cunoscute produsele sale în strainatate sub propria marca, fara a face investitii importante pe noile piete, ci folosindu-se de capitalul autohton. Însa comporta pentru francizor anumite riscuri legate de productia know-how-ului transferat si pastrarea standardelor de firma.

Foarte cunoscute francize de productie sunt cele ce au ca obiect produsele Campari, Schweppes, Coca-Cola si Pepsi-Cola.

Dupa modalitatile particulare de exploatare a francizei se întâlnesc: franciza financiara si franciza de stand.

2.2.1. Franciza financiara, caracterizata de faptul ca beneficiarul realizeaza în întregime investitiile necesare construirii si amenajarii spatiului comercial (magazinului) , dar gestionarul si personalul angajat este selectionat si remunerat de francizor.

2.2.2. Franciza de stand ( sau franchise corner - franciza "de colt" - sau franciza partiala) permite amenajarea într-un spatiu comercial foarte vast a unui stand distinct, amenajat dupa conceptia francizorului, spre a oferi produsele si serviciile francizorului, permitând în acest mod deschiderea de mici centre fara un efort financiar deosebit din partea beneficiarului.

În cadrul acestui tip de franciza, beneficiarul nu are dreptul sa foloseasca în afara spatiului comercial nici unul din drepturile izvorâte din contract, pastrându-si în acelasi timp dreptul de exclusivitate în spatiul în care îsi desfasoara activitatea comerciala .



Dupa gradul de determinare a conceptului francizabil se pot întâlni alte forme de franciza: franciza afacerii, franciza afiliata, franciza multi-conceptuala, acordul reciproc de franciza, franciza Nisa, subfranciza - franciza principala si contractul de zona.

2.3.1. Franciza afacerii - Business Format Franchising - sau franciza în format de afaceri, este cea mai reprezentativa forma de franciza , ce consta în concesionarea unui sistem complet de afaceri incepând de la licenta de fabricatie, licenta de marca, controlul calitatii, sistemul de management si sfârsind cu strategia de marketing, produsele sau serviciile, retetele si modelele de distributie. Specific acesteia fiind faptul ca beneficiarul cumpara de la francizor dreptul de a utiliza toate elementele care constituie sistemul de afaceri al acestuia din urma, consumatorul neputând sesiza diferentele între unitatea beneficiara si francizor.

2.3.2. Franciza afiliata este creata între francizor si un comerciant independent ce se gaseste deja pe piata si prin afilierea sa la reteaua de franciza îsi modifica activitatea.

2.3.3. Franciza multi-conceptuala se refera la situatiile în care, pe de o parte, francizorul achizitioneaza noi concepte de franciza, pe care le dezvolta în retea, iar pe de alta parte, beneficiarii pot dezvolta sau achizitiona concepte francizabile, devenind la rândul lor francizori.

2.3.4. Acordul reciproc de franciza este realizat între doi comercianti care ofera produse sau servicii identice sau considerate astfel dupa proprietatiile, pretul sau folosinta lor , fiind însa, în general, interzis de catre legislatia antimonopol.

2.3.5. Franciza Nisa este dezvoltata cu precadere în ultimii ani, în domeniul retelelor hoteliere si de restaurante, urmarindu-se exploatarea anumitor însemne comerciale ce au un renume pe un segment de piata bine determinat, urmarindu-se în mod special nevoile acestor consumatori.

2.3.6. Subfranciza - franciza principala (master franchise) este contractul prin care se construiesc retele de franciza în etape. Prin contractul de franciza principala (master franchise), întreprinderea francizoare acorda altei persoane, subfrancizor - numit si beneficiar principal, în schimbul unei compensatii financiare, dreptul de a exploata o franciza, în scopul încheierii de contracte de franciza cu terti francizati . Acest sistem de subfrancizare permite o rapida dezvoltare a retelei de franciza.

2.3.7. Contractul de zona se deosebeste de franciza principala prin faptul ca beneficiarul exploateaza în mod direct, prin noi puncte deschise, zona de exclusivitate oferita si nu prin "sub-beneficiari" .

3. Delimitarea contractului de franciza de alte contracte

În cadrul contractului de franciza, între partile contractante se stabilesc raporturi obligationale complexe, ce au în comun scopul urmarit de cocontractant. Astfel, se poate observa posibilitatea descompunerii contractului de franciza într-o serie de contracte distincte, dintre care unele sunt numite, altele nenumite, cum ar fi: vânzarea-cumpararea; închirierea; licentele de nume comercial, de marca, de embleme, design, brevete, know-how; asistenta manageriala; consulting-engeneering-ul; distributia de exclusivitate

a)      Franciza si asocierile voluntare

Asocierile voluntare sunt formate de catre comerciantii detalisti în jurul unui angrosist si au aparut ca forma de distributie în SUA, în anii '20, a evoluat pâna catre anii '50, fiind apoi treptat abandonata , disparând în cursul anilor '70, fiind înlocuita de retelele francizate sau de sistemul sucursalelor .

Franciza se deosebeste de asocierea voluntara prin faptul ca are ca element esential existenta unui know-how.

b)      Franciza si concesiunea exclusiva

Datorita numeroaselor elemente comune care exista între cele doua contracte, unii autori au confundat cele doua figuri distincte, altii au considerat franciza ca fiind o varietate a concesiunii, iar o alta categorie de autori au evidentiat asemanarile însa si diferentele ce disting cele doua tipuri de contracte .

Confuzia între cele doua tipuri de contracte provin din asemanarea obiectului lor. Însa, daca un contract de franciza are ca obiect punerea la dispozitia beneficiarului a unor sume de atragere a clientelei, a unor tehnici comerciale de succes încercate si verificate în practica si transmiterea permanenta a acestui know-how catre beneficiar, un contract de concesiune exclusiva se poate realiza fara asistenta, fara transfer de cunostinte sau tehnici de la concedent la concesionar.

c)      Franciza si distributia selectiva

Distributia selectiva este acea operatiune prin care un furnizor îsi selecteaza distribuitorii dupa calitatile lor comerciale. Acest sistem, spre deosebire de franciza, nu presupune transmiterea unui know-how si nici transmiterea de semne distinctive, ori acordarea de asistenta distribuitorilor, iar distribuitorii nu sunt tinuti la plata unei redevente catre furnizor.

De asemenea, distinctia se prezinta si la nivelul obiectului celor doua contracte, sistemul de distributie selectiva având ca obiect, în general, distributia produselor de lux, de mare prestigiu si de înalta tehnologie .

d)      Franciza si contractul de know-how

În doctrina, s-a stabilit ca la un simplu contract de transmitere a know-how-ului, care nu este un contract de franciza, obligatia de transmitere a know-how-ului nu se refera si la dezvoltarea acestuia ulterioara, daca prin contract nu se prevede altfel. În sens contrar, daca este vorba de un contract de franciza, francizorul este obligat fata de beneficiar a-i transmite pe calea asistentei permanente toate dezvoltarile si perfectionarile know-how-ului, putând fi tras la raspundere fata de beneficiar, pentru depasirea know-how-ului si necomunicarea noilor îmbunatatiri.





De referinta este Hotarârea Curtii de Justitie a Comunitatii Europene din 28.01.1986 în afacerea "Pronuptia", aff. nr. 161 / 84, publicata în Recueil CJCE 1986, no. 1.

Acest Cod deontologic cuprinde doua mari capitole: definitii (divizat la rândul sau în patru sectiuni referitoare la definitia francizei, definitia francizorului, definitia beneficiarului si reteaua de franciza si consumatorul) si dispozitivul (divizat în doua sectiuni: elemente constitutive ale francizei si resatii în cadrus retelei de franciza).

Gheorghe GHEORGHIU, Gabriel N. TURCU, Contractul de franciza - aspecte generale, în "Revista de Drept comercial" nr. 3 / 2000, p. 53

Aceasta clasificare a fost consacrata si prin Regulamentul Comisiei Europene nr. 4087 / 1988, 30.11.1988.

Dupa Mircea Calin COSTIN, Contractul de franchising, în "Revista de drept comercial" nr. 11 / 1988,

p. 137.

Aceasta delimitare a fost data, anticipând Regulamentul, prin Hotarârea CJCE din 28.01.1986, publicata în Recueil CJCE 1986, no. 1.

Ordonanta Guvernului nr. 52 / 1997, art. 1 alin. 1 pct. a.

Care este o societate comerciala de productie.

În Regulamentul Comisiei Europene din 30 noiembrie 1988.

Este în special întâlnita în proiecte investitionale ce angajeaza mari capitaluri, percum cele din domeniul hotelier sau al restaurantelor.

Astfel sunt supermarket-urile, unde se desfac, în mod egal, produsele sau serviciile mai multor producatori si distribuitori.

În caz de încalcare a cestui drept, poate pretinde daune-interese. În acest sens, vezi T.G.I. Paris, 18.02.1983, no. 60-215: un comerciant care exploata în spatiu  Palatului Congresului o franciza de stand, vânzând în exclusivitate haine (pret a porter) de lux, a cerut de la producator daune-interese reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat prin deschiderea de catre producator de doua noi standuri în acelasi spatiu, vânzând aceleasi produse.

Din acest motiv mai este numita si franciza propriu-zisa. Vezi Mircea N. COSTIN, Dictionar de drept international al afacerilor, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996.

Gheorghe GHEORGHIU, Gabriel N. TURCU, Contractul de franciza - aspecte generale, în "Revista de Drept comercial" nr. 3 / 2000, p. 56.

Regulamentul CEE nr. 4087 / 1988 din 30.11.1988, art. 5 pct.a.

Prevazuta în Regulamentul nr. 4087 / 1988 din 30.11.1988, art. 1, 3c.

Cass. Com. 27 martie 1990, nr. 88 - 17 119 "La Croissanterie".

Datorita faptului ca ducea la crearea de raporturi de dependenta accentuata.

Gheorghe GHEORGHIU, Gabriel N. TURCU, Contractul de franciza (II), în "Revista de Drept comercial" nr. 4 / 2000, p. 67.

Gheorghe GHEORGHIU, Gabriel N. TURCU, Contractul de franciza (II), în "Revista de Drept comercial" nr. 4 / 2000, p. 68.

Ibidem




Document Info


Accesari: 6437
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )