Rentabilitatea firmelor industriale . Aspecte teoretice.
Notiunea de rentabilitate este legata, in general, de cea de profit , rentabilitatea reprezentand aptitudinea intreprinderii de a obtine un rezultat exprimat in unitati monetare .
Abordarea rentabilitatii se integreaza logic in analizarea eficientei si eficacitatii activitatii unei intreprinderi, analiza bazata pe evaluarea monetara a performantelor. Acest tip de evaluarea poate sa para insuficient, deoarece la prima vedere minimalizeaza realizarile intreprinderii care nu capata o exprimare monetara ( productivitate fizica, competentele personalului, climatul social, raporturile cu mediul concurentiale) . Abordarea sistematica a intreprinderii permite insa intelegerea conversiei oricarei realizari favorabile exprimate in termeni calitativi sau cantitativi in rezultate monetare, deci in rentabilitate.
In acest context, rentabilitatea este expresia sintetica a rezultatelor de orice natura , un indicator de referinta in orientarea deciziilor si comportamentului intreprinderilor.
Notiunea de rentablitate are un caracter relativ. Aptitudinea firmelor industriale de a obtine rezultate monetare nu poate fi analizata independent de mijloacele angajate pentru a le obtine . Din acest motiv , analiza rentabilitatii nu se limiteaza la investigarea indicatorilor ei absoluti si a celor relativi , obtinuti prin raportarea rezultatelor la mijloacele angajate sau consumate pentru desfasurarea activitatii respective .
Pentru analiza rentabilitatii in concordanta cu acceptiunea de mai sus se parcurg mai multe etape :
● Analiza contului de profit si pierdere - sursa de informatii pentru determinarea rezultatelor intreprinderii
● Analiza indicatorilor partiali ai rentabilitatii
rezultatul exploatarii
rezultatul financiar
rezultatul exceptional
● Analiza factoriala a rezultatului exercitiului (profit/pierdere)
● Calculul pragului de rentabilitate
● Analiza rentabilitatii prin metoda ratelor
● Analiza capacitatii de autofinantare a intreprinderi
Contul de profit si pierdere - sursa de informatii pentru determinarea rezultatelor intreprinderii
Contul de profit si pierdere reprezinta un document contabil de sinteza, prevazut de Legea Contabilitatii, care concentreaza veniturile si cheltuielile intreprinderii pentru o perioada data si explica modul de formare a rezultatelor, oferind informatiile necesare pentru intelegerea si explicarea profitului sau pierderii inregistrate de un agent economic .
Contul de profit si pierdere cuprinde atat toate cheltuielile generate de activitatea intreprinderii pe parcursul exercitiului cat si toate cheltuielile aferente pe parcursul aceleiasi perioada. Acest document contabil prezinta interes dublu :
Permite determinarea uni rezultat global si formularea unei aprecieri de ansamblu asupra performantelor economico-financiare ale perioadei
Permite recapitularea elementelor de venituri si cheltuieli care au contribuit la obtinerea rezultatului global si identificarea factorilor favorabili/nefavorabili care l-au influentat ( o scadere a rezultatului exercitiului poate fi generata de cresterea necontrolata a costului de achizitie al unor materii prime , de indatorare excesiva si de cresterea cheltuielilor financiare sau de scaderea ritmului vanzarilor )
Analiza indicatorilor partiali ai rentabilitatii
Contul de profit si pierdere permite - datorita structurarii veniturilor si a cheltuielilor pe tipuri de activitati , calcularea a trei indicatori partiali ai rentabilitatii:
rezultatul exploatarii
rezultatul financiar
rezultatul exceptional
De asemenea, contul de profit si pierdere permite calcului indicatorului global de rentabilitate : rezultatul exercitiului
Rezultatul exploatarii (RE) caracterizeaza performantele financiare si comerciale ale unei firme, indiferent de politica financiara si fiscala si se poate calcula direct ca diferenta dintre veniturile si cheltuielile aferente exploatarii .
Pentru analiza rezultatului exploatarii prin prisma factorilor de influenta, literatura de specialitate recomanda si urmatoarea formula de calcul :
Mf = valoarea medie anuala de inventar a mijloacelor fixe
Qe = productia exrcitiului
Factorii de influenta care se pot identifica in formula de mai sus sunt :
(N) - numarul de personal
(Mf/N) - inzestrarea tehnica
(Q/Mf) - randamentul activelor fixe
(V/Q) - gradul de valorificare a productiei exercitiului
(P/V) - rentabilitatea veniturilor
Acest model este deosebit de util unei analize-diagnostic detaliata a rentabilitatii firmei, evidentiind o serie de puncte tari si puncte slabe ale intregii activitati .
Rezultatul financiar se calculeaza ca diferenta intre veniturile si cheltuielile financiare ale intreprinderii.
Rezultatul curent (RC) , calculat ca suma dintre rezultatul exploatarii (RE) si rezultatul financiar, reprezinta rezultatul obtinut din activitati curente ale intreprinderii . Acest indicator, determinat prin luarea in considerare a elementelor financiare, permite aprecierea impactului politicii financiare a intreprinderii asupra rentabilitatii. Diferenta dintre rezultatul curent si cel al exploatarii este expresia politicii financiare a intreprinderii, a deciziilor luate pe acest plan .
Rezultatul exceptional (Rexc) se calculeaza ca diferenta intre veniturile si cheltuielile aferente acitvitatii exceptionale a firmei si aportul acestora la formarea rezultatului global al intreprinderii.
Analiza factoriala a rezultatului exercitiului
Rezultatul exercitiului, concretizat in profit si pierdere, caracterizeaza toate laturile activitatii economice, financiare si exceptionale ale unei intreprinderi. Marimea acestui indicator este direct influentata de strategia de aprovizionare ( forma de aprovizionare, structura si ritmicitatea intrarilor ) si vanzarea, de asigurarea si eficienta folosirii resurselor materiale si umane, de politica financiara. Maximizarea profitului constituie premisa realizarii obiectivului strategic de crestere a rentabilitatii firmelor si de asemenea a obiectivului strategic de perspectiva al oricarei firme - sporirea valorii patrimonial .Identificarea posibilitatilor de crestere a profitului necesita o investigare aprofundata a acestuia in dinamica, fata de obiectivele stabilite , in raport cu realizarile firmelor concurente si cu rezultatele medii pe ramura .
Analiza structurala a rezultatului exercitiului are 2 obiective :
masurarea incidenteii fiecarei rezultat intermediar asupra rezultatului net
prezentarea configuratiei rezultatului exploatarii
Prin statutul de infiintare si functionare, obiectul de activitate al unei firme poate concentra mai multe genuri de activitati care sa ii asigure rentabilitatatea scontata. Cunoasterea nivelului de rentabilitate pe categorii de activitati este deosebit de importanta in practica economica , atat pentru dezvoltarea activitatilor mai rentabile cat in special pentru aprecierea corecta a posibilitatilor viitoare de crestere a rentabilitatii.
Pentru o astfel de analiza sunt necesare date suplimentare care pot fi obtinute din contabilitatea financiara si de gestiune , iar modelul de analiza utilizat este :
Pb = Vt x R
Sau
Pb = S(Vi x ri)
In care :
Vt = venituri totale
R = rentabilitatea media a veniturilor
Vi = veniturile pe categorii de activitati
ri = rentabilitatea veniturilor pe categorii de activitati
Pe baza acestui model, modificarea (+/-) a profitului se poate explica prin analiza influentei :
sumei veniturilor totale
structurii veniturilor pe activitati
rentabilitatii veniturilor pe sectoare de activitate
Pragul de rentabilitate si intervalul de siguranta
Potrivit metodologiei oferite de literatura de specialitate, pragul de rentabilitate (Q) se determina pe baza relatiei :
Q = F/ 1-(Σqcv/V(CA))
In care :
F = suma cheltuielilor fixe
Sqcv = cheltuieli variabile
V = veniturile , sau
CA = cifra de afaceri
Intervalul de siguranta (Is) se determina pe baza relatiei :
Pe baza acestui model se fac calcule care indica intervalul de siguranta suficient intreprinderii pentru a suporta anumite influente nefavorabile externe, ca de exemplu : majorari de preturi la materii prime, materiale , etc, precum si indexari de salarii in perioade inflationiste. Se apreciaza ca nivelul minim al intervalului de siguranta sa fie de cel putin 22-25 % .
Analiza rentabilitatii prin metoda ratelor
In analiza economico - financiara a activitatii firmei , ratele de rentabilitate permit efectuarea de comparatii in timp ( intre perioadele de gestiune) precum si fata de anumite norme sau standarde elaborate si acceptate de organismele de specialitate. Ratele sunt construite, intr-o maniera generala prin raportarea unui rezultat fie la un flux de activitate fie la un stoc . Varietatea indicatorilor implicati in calcul face posibila determinarea unui numar foarte mare de rate ale rentabilitatii, prin diverse formule de calcul .
Fiecare indicator are o putere informationala proprie, indeplininind o functie specifica in acitivitatea practica de gestionare a capitalului si a plasamentelor de capital .
In cadrul ratelor de gestionare a capitalului se includ:
a) Rata rentabilitatii veniturilor (Rv) , care se exprima prin raportul :
Rv = P/V x 100
In care : P = profitul inaintea impozitarii ;
V= veniturile totale aferente perioadei
Prin continutul sau acest indicator caracterizeaza eficienta intregii activitati a firmei in cursul exercitiului . Intrucat veniturile si respectiv cheltuielile totale se impart in 3 categorii ( de exploatare, financiare, exceptioanle) , rata rentabilitatii veniturilor poate fi scrisa si astfel :
In care : gv = structura veniturilor
r = rata rentabilitatii pe categorii de venituri
Acestea constituie si factori prin intermediul carora poate fi explicata modificarea fata de un criteriu .
b) Rata rentabilitatii economice a activului (Re)
Acest indicator masoara performantele activului total al intreprinderii, raportand rezultatul exercitiului ( profit/pierdere) la totalul activului dupa modelul :
Re = P/A x 100 ,unde A = totalul activelor ( imobilizate - Ai si circulante -Ac)
Calculata conform acestui model , rata rentabilitatii economice este independenta de mecanismul de finantare, de presiune fiscala precum si de fluxurile exceptionale .
c) Rata rentabilitatii resurselor consumate (Rc)
Acest indicator care in literatura de specialitate se mai gaseste si sub denumirea de rentabilitate a costurilor, se calculeaza prin raportarea unui rezultat partial la consumul de resurse implicit obtinerii lui .
Astfel o modalitate de calcul este :
Rc = RE/Σqc x 100 = ((Σqp-Σqc) / Σqc ) x 100
RE = rezultatul exploatarii
Sqc = cheltuieli de exploatare
Din modelul de calcul rezulta factori directi de influenta si anume :
structura cifrei de afaceri
costul produselor
pretul de vanzare
In ceea ce priveste marimea acestei rate, in literatura de specialitate sunt exprimate opinii potivit carora ar trebui sa se incadreze intre 9-15 % , in functie de sectorul de activitate .
d) Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu (Rf)
Rentabilitatea financiara este un indicator prin prisma caruia posesorii de capital apreciaza eficienta investitiilor lor, respectiv oportunitatea mentinerii acestora . Intr-un sistem concurential dat, o intreprindere trebuie sa se dezvolte, sa investeasca , iar aceasta investitie trebuie finantata . Deseori finantarea presupune si consolidarea capitalului propriu , fie prin contributia actionarilor existenti , fie a unor noi actionari . Incitatia la investii este conditionata de remunerarea convenabila a capitalului propriu . In plus, daca rata de remunerare este ridicata, actionarii accepta cu usurinta sa lase o parte din profitul lor la dispozitia intreprinderii , asigurand astfel mijloacele de crestere.
Rentabilitatea financiara a intreprinderii se calculeaza dupa urmatorul model:
Rentabilitatea financiara a capitalului propriu
Rf = Pn/Kn x100
Kp = capital propriu
Rentabilitatea financiara a capitalului permanent
Rf= Pn/Kp' x100
Kp' = capital permanent ( capital propriu + capital imprumutat pe termen mediu si lung )
Pn/Kp x 100 = ( V/A x A/Kp x Pn/V) x 100
In care : Pn = profit net
V = venituri totale
A = active totale
Conform acestui model , rata rentabilitatii financiare a capitalului este dependenta de :
- Viteza de rotatie a activelor totale (V/A) , care exprima volumul vanzarilor pe unitate monetara investita ; cu cat rotatia activelor este mai mare, cu atat sporeste eficienta capitalului investit ( in conditiile in care activitatea de exploatare rezulta profit )
Parghia financiara (Pn/V) , prin care se exprima in mod sintetic corelatia dintre structura financiara si capitalul imprmutat ,
Rentabilitatea neta a veniturilor (Pn/V) in care se reflecta in prinicpal eficienta activitatii de exploatare . De asemenea, aceasta rata este utila in pozitionarea firmei in raport cu concurenta ( o rata a carei valoare este peste media ramurii reprezinta un avantaj competitiv si un element de siguranta in activitatea viitoare )
Asadar, maximizarea rentabilitatii financiare presupune:
maximizarea rezultatului exercitiului pe seama cresterii volumului de activitate, obiectiv care se poate realiza prin optimizarea activitatii in domeniile : organizarii interne , gestiunii stocurilor, calitatii produselor si serviciilor, gestiunii comerciale, etc
cresterea randamentului capitalurilor investite prin folosirea intensiva a imobilizarilor corporale si reducerea nevoii de fond de rulment (in special prin reducerea stocurilor si a creantele clientilor )
minimizarea capitalurilor proprii angajate pentru un volum dat al capitalurilor investite, cu conditia ca venitul obtinut prin indatorare sa fie superior costului datoriilor .
Rentabilitatea financiara constituie principalul indicator privind performantele intreprinderii, care depinde de justetea politicii comerciale (rentabilitatea comerciala), de eficienta capitalului angajat (rentabilitatea economica) si de politica financiara a acesteia.
|
