ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI
SOLUTII IMEDIATE DE CRESTERE A INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE IN ROMÅNIA
INTRODUCERE
CONSILIUL INVESTITORILOR STRAINI
Consiliul Investitorilor Straini (FIC) este o asociatie a celor mai importanti investitori straini din Romånia. FIC a fost infiintat in 1997 si numara in prezent peste 105 companii membre, ale caror investitii cumulate in Romånia depasesc 11 miliarde Euro. Aceste investitii reprezinta mai mult de 80% din totalul investitiilor straine directe din Romånia de la inlaturarea in 1989 a fostului regim comunist. Obiectivul principal al FIC este promovarea dialogului intre investitori si factorii de decizie pentru imbunatatirea mediului de afaceri din Romånia.
Din doi in doi ani, FIC publica o Carte Alba, care contine o analiza generala, cuprinzatoare a climatului investitional din Romånia, precum si o serie de recomandari specifice pentru imbunatatirea mediului de afaceri. Cartea Alba publicata in iunie 2006 este rezultatul muncii depuse de grupurile de lucru ale FIC, conduse de obicei de un membru al bordului si cuprinzånd participanti voluntari din companiile membre. Directori generali ai companiilor membre ale FIC se intålnesc in cadrul grupurilor de lucru pentru a discuta aspecte importante ale mediului de afaceri din Romånia. Avånd la baza experienta lor internationala, care adesea include cunoasterea pietelor in curs de dezvoltare, ei fac recomandari de imbunatatire a mediului de afaceri. Membrii grupurilor de lucru ale FIC au intålniri periodice cu inalti oficiali, membri ai Guvernului pentru a-si expune punctele de vedere. Din ce in ce mai des, FIC este solicitat de catre Guvern sa faca comentarii la proiecte de legi sau reglementari. Recomandarile FIC, care au in vedere nu doar pe investitorii straini ci si intreaga comunitate de afaceri, sunt incluse intr-o masura din ce in ce mai mare in noile legi si strategii economice.
Capitolele acestei lucrari prezinta demersurile pe care Guvernul le-a intreprins pentru imbunatatirea mediului de afaceri in perioada dintre cea de-a treia si cea de-a patra editie a Cartii Albe (respectiv 2003 - 2005), dar puncteaza si aspectele care necesita imbunatatiri.
ROMÅNIA IN PERSPECTIVA
Romania a cunoscut o dezvoltare economica sustinuta, iar mediul de afaceri s-a imbunatatit semnificativ in ultimii ani. Raman insa o serie de probleme asupra carora trebuie sa ne concentram pentru a imbunatati competitivitatea si a atrage mai multe investitii straine directe. Combaterea coruptiei ramåne o problema cheie, asa cum este subliniat in Raportul Complet de Monitorizare al Comisiei Europene cu privire la Romania din 2005, in special avand in vedere obiectivul Romaniei privind aderarea la UE in ianuarie 2007.
In vederea indeplinirii la timp a obiectivului legat de aderare, Romania a facut progrese considerabile: activitatea economica este in proportie de 70% privata, liberalizarea preturilor a fost accelerata, comertul exterior a luat amploare. Mai mult, s-au inregistrat progrese semnificative in deschiderea unor piete importante, cum ar fi piata energiei si cea a infrastructurii. Romania a continuat, de asemenea, sa aduca imbunatatiri legislatiei in domeniul guvernantei corporatiste, de exemplu prin introducerea de noi cerinte obligatorii referitoare la vot pentru societatile cotate la bursa.
Cresterea economica inregistrata in 2004 a fost 8,3%, iar in 2005, aceasta crestere a fost estimata la 4%. Romania a facut progrese considerabile in privinta reformelor structurale, cu precadere in privatizare, reforma bancara si restructurarea intreprinderilor. In ultimii doi ani, Romania a atras importante fluxuri de investitii straine directe, datorita unui mediu de afaceri imbunatatit si costurilor 747d35h inca scazute ale fortei de munca.
Romania trebuie sa imbunatateasca aplicarea legilor si a regulamentelor recent introduse, sa se angajeze in reforme sociale majore, inclusive reforma pietei muncii, sa isi sporeasca competitivitatea si sa isi imbunatateasca infrastructura. Pe masura ce
Nivelul total al investitiilor straine directe
cumulate inregistrate in perioada 1990 - 2005 a depasit 21,5 miliarde USD. In
2005, investitiile straine directe estimate au fost de 5,3 miliarde privatizarea
marilor intreprinderi se aproprie de sfarsit, trebuie depuse eforturi pentru
atragerea mai multor investitii straine noi (
Printre alte provocari majore cu care
SISTEMUL JURIDIC
1.1 PROGRESE INREGISTRATE
Curtea Suprema de Justitie a fost transformata in Inalta Curte de Casatie si Justitie. Membrilor recent numiti li se acorda un mandat pe viata, permitånd astfel o mai mare independenta si obiectivitate in procesul de luare a deciziilor. De asemenea, a fost aprobata o noua lege privind reorganizarea judiciara care stabileste instantele comerciale specializate si a fost infiintat Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM), creåndu-se astfel un sistem juridic independent de Ministrul Justitiei, care nu mai are puterea de a numi sau promova judecatori. CSM este responsabil de recrutarea, evolutia profesionala si sanctionarea judecatorilor si procurorilor.
In luna septembrie a anului 2004, CSM a emis numeroase regulamente, abordånd aspecte precum procedura de evaluare a activitatii profesionale a magistratilor si de promovare in functii de conducere, impunerea cursurilor de formare profesionala continua pentru judecatori (inclusiv publicarea rezultatelor testelor) si procedura de alegere a membrilor CSM.
1.2 ASPECTE CARE NECESITA IMBUNATATIRI
Statul de drept reprezinta o cerinta fundamentala a acquis-ului comunitar al Uniunii Europene. Acesta implica existenta unei justitii independente, a unor mijloace eficiente si accesibile de recurs, a unui sistem juridic care sa garanteze egalitatea in fata legii si, poate cel mai important pentru Romånia, aplicarea uniforma a legilor existente. Pentru incurajarea investitiilor directe, aspect esential pentru cresterea economica, Romånia trebuie sa demonstreze investitorilor potentiali ca statul de drept le va proteja investitiile si relatiile contractuale.
Guvernul Romåniei ar trebui sa emita ordonante de urgenta numai in situatii exceptionale. Totusi, acest drept este folosit intr-o maniera abuziva, ordonantele de urgenta fiind emise si in alte situatii. Acest aspect genereaza nenumarate probleme, prin faptul ca reprezinta un abuz de putere si incalca principiul separarii puterilor in stat, reducånd autoritatea Parlamentului de a aproba legi. De asemenea, ordonantele de urgenta contravin adesea legislatiei existente, deoarece la elaborarea lor nu se beneficiaza de timpul si resursele necesare unei analize prealabile corespunzatoare.
De-a lungul timpului, legislatia existenta a suferit mai multe modificari semnificative, inclusiv o renumerotare neclara a articolelor. Deseori, aceste schimbari nu sunt integrate intr-un singur document care sa poata fi urmarit si inteles cu usurinta. De aceea, ar trebui republicat textului complet de lege in Monitorul Oficial al Romåniei ori de cåte ori acesta sufera modificari substantiale. Legea 52/2003 prevede ca toate proiectele de lege sa fie puse la dispozitia publicului pentru consultare si comentarii inainte de a fi votate si publicate. Din pacate, aceasta prevedere este rareori respectata. Consultarea prealabila este importanta pentru punerea in aplicare intr-o maniera justa si echitabila a unor legi complete, clare si transparente. Legislatia ar trebui sa se bazeze pe dialogul cu toti factorii implicati si sa ia in considerare interesele acestora. De asemenea, trebuie oferita posibilitatea de a formula observatii scrise cu privire la proiectele de lege cu cel putin 30 de zile inainte ca acestea sa fie analizate de catre Parlament. (Prima conformare notabila cu legea a avut ca rezultat procesul prelungit de consultare de-a lungul ultimelor cåteva luni cånd Guvernul avea in vedere modificari la Codul Fiscal.)
Legile se emit in general fara normele de aplicare aferente. Chiar daca normele de aplicare ar trebui elaborate, potrivit legii, intr-un anumit interval de timp, acesta este in general ignorat. Ca urmare, nu este clar cum ar trebui aplicate noile legi, iar autoritatile dau interpretari diferite privind aplicarea. Aceasta stare de incertitudine are drept rezultat neaplicarea legii. Astfel, societatile ajung in situatia de a nu sti cum sa respecte legea.
O data cu publicarea unei noi legi ar trebui adoptat si un set initial de norme de aplicare care sa ofere atåt publicului, cåt si institutiilor responsabile cu aplicarea legii, o perioada suficienta de timp pentru intelegerea si implementarea acesteia.
Au fost inregistrate cazuri in care judecatorii romåni au fost supusi unor presiuni politice pentru a influenta solutionarea cazurilor. Ca urmare, hotarårile judecatoresti nu sunt intotdeauna independente si impartiale, iar statul de drept este afectat. In unele situatii, procurorii si judecatorii din orasele de provincie refuza sa aplice legea atunci cånd interesele locale sunt puse in pericol, de exemplu atunci cånd o hotaråre corecta ar duce la reducerea locurilor de munca. Acest lucru se dovedeste a fi adevarat in special in cazurile de faliment care implica oameni politici locali sau societati private importante. Unii intreprinzatori privati isi desfasoara afacerile fara respectarea legii. Atunci cånd planul lor de fraudare se prabuseste, acestia incearca sa gaseasca protectie in legea falimentului. S-au inregistrat situatii in care, dupa intrarea in faliment a unei societati, judecatorul, administratorul si expertii s-au inteles sa favorizeze interesele debitorului in loc sa analizeze intr-o maniera justa drepturile creditorilor si ale statului. Adesea, instantele tolereaza sau aplica tactici de tergiversare care duc la instrainarea activelor sau la scaderea valorii acestora. Administratorul este obligat prin lege sa intocmeasca un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au cauzat insolvabilitate si sa indice persoanele raspunzatoare, insa aceasta obligatie este rareori indeplinita. Personalul din instantele judecatoresti trebuie instruit in sensul aplicarii unor masuri rapide impotriva instrainarii activelor de catre intreprinzatorii lipsiti de scrupule. Atunci cånd se recurge in mod repetat la proceduri de tergiversare care impiedica solutionarea cazurilor, instantele ar trebui sa ia rapid unele masuri pentru a proteja si a pastra valoarea activelor.
Toate companiile, atåt cele straine cåt si cele romånesti, trebuie sa primeasca asigurari clare ca au sanse egale pentru a concura pe piata si ca se supun acelorasi obligatii fata de stat. Aceasta nu se intåmpla intotdeauna in Romånia. De exemplu, multe companii de stat sau private au fost lasate sa acumuleze datorii uriase catre stat, la care in mod arbitrar nu s-au aplicat penalitati si dobånzi. Legile ar trebui aplicate in mod universal si uniform, punåndu-se accentul pe colectarea egala si stricta a taxelor. Guvernul ar trebui sa continue politica de transparenta initiata in 2003, prin publicarea si actualizarea in mod regulat pe internet a listei cu marii datornici fata de bugetul de stat.
Regulile privind ajutoarele de stat sunt compatibile cu cele din UE si ar trebui aplicate intr-o maniera transparenta in special in ceea ce priveste stergerea datoriilor, sub supravegherea atenta a Consiliului Concurentei. Deciziile privind ajutoarele de stat trebuie facute publice pe internet; lista trebuie sa includa modul de acordare, cererile pentru acordarea ajutoarelor de stat si beneficiarii. (Consiliul Concurentei a contestat numeroase cazuri de ajutoare de stat acordate in mod necorespunzator, a retras ajutorul si chiar a recomandat rambursarea ajutorului acordat in mod necorespunzator.) Consiliul Concurentei trebuie sa-si pastreze independenta fata de presiunile politice. (Acest lucru a fost realizat in practica, nu numai in lege.) Licitatiile pentru contractele de stat trebuie facute in mod public si transparent, iar exceptiile, atunci cånd este cazul, trebuie clar motivate.
Prin Legea nr. 99/1999 a fost infiintata Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (Arhiva) in care pot fi inregistrate gajurile asupra bunurilor mobile. Data inregistrarii in Arhiva stabileste rangul garantiei. Arhiva este publica si poate fi consultata pe internet (la www.mj.romarhiva.ro/). Acest registru public reprezinta o imbunatatire semnificativa fata de metodele anterioare de inregistrare. Din pacate, baza de date contine informatii insuficiente si poate fi utilizata in mod abuziv. De exemplu, este posibil ca un "creditor" sa inregistreze un gaj de rangul intåi asupra bunurilor unui debitor, a carui valoare sa depaseasca semnificativ suma datorata. Aceasta metoda este cåteodata folosita pentru a proteja activele unei societati de alti creditori legitimi de gradul intåi, inclusiv Ministerul Finantelor Publice. In arhiva trebuie efectuate inregistrari numai dupa identificarea contractului care a dus la indatorare, a datei, a sumei si a termenului acestuia si trebuie interzisa efectuarea oricarei inregistrari prin care se greveaza bunuri a caror valoare depaseste suma efectiv datorata la momentul inregistrarii.
Judecatorilor li se incredinteaza un numar prea mare de cazuri. Numarul anual de cazuri este estimat la peste 600 pentru fiecare judecator. Acest fapt genereaza cel putin doua probleme. In primul rånd, afecteaza acuratetea deciziilor judecatoresti. La apel, se descopera erori judiciare in 30% din cazurile civile judecate in prima instanta. In al doilea rånd, exista extrem de multe cazuri pe rol, ceea ce determina intårzieri inacceptabile in rezolvarea acestora. Peste 10% dintre posturile de judecator recent infiintate sunt vacante, iar reformele recente ale sistemului judiciar vor necesita un numar mai mare de judecatori si de personal auxiliar. Ministerului Justitiei i s-au pus la dispozitie surse de finantare internationala (din partea Bancii Mondiale, de exemplu) pentru formarea judecatorilor si imbunatatirea eficientei sistemului juridic, insa aceasta finantare nu a fost utilizata din motive necunoscute.
REGIMUL FISCAL
2.1 PROGRESE INREGISTRATE
Incepånd cu 1 ianuarie 2004, toata legislatia privind impozitele si taxele a fost consolidata intr-o singura lege, codul fiscal (Codul Fiscal). Pe data de 18 noiembrie 2004, au fost publicate Normele care includ prevederi cu privire la preturile de transfer, acesta fiind un prim pas catre alinierea legislatiei din Romånia la reglementarile internationale.
Pe 7 decembrie 2004 s-a publicat legislatia referitoare la posibilitatea obtinerii de solutii fiscale anticipate.
Au fost luate masuri importante pentru imbunatatirea sistemului de consultare prealabila privind schimbarile propuse la regimul fiscal. De exemplu, amendamentele la Codul Fiscal propuse pentru 2005 au fost publicate in 2004, oferind posibilitatea unor consultari prealabile si acordånd o perioada de timp companiilor pentru a-si ajusta operatiunile in consecinta.
Incepånd cu 1 ianuarie 2005, sistemul de impozitare a veniturilor individuale a fost simplificat prin introducerea cotei unice de impozitare de 16%.
2.2 ASPECTE CARE NECESITA IMBUNATATIRI
In multe cazuri, Codul Fiscal nu a fost armonizat cu legislatia UE, cum ar fi in privinta impozitului pe profit, TVA si a taxelor vamale. Mai concret, lipsa armonizarii se poate observa in ceea ce priveste: (1) contractele de alocare a costurilor, (2) limita deductibilitatii bunurilor degradabile si (3) regimul TVA pentru bunurile plasate in regimuri vamale suspensive. Armonizarea legislatiei fiscale din Romånia cu cea din UE ar trebui sa se faca inaintea datei de aderare la UE, in special in domeniile mentionate mai sus.
Legislatia care reglementeaza conduita inspectorilor fiscali nu abordeaza toate problemele importante si este adesea contradictorie. Acelasi lucru este valabil si in cazul drepturilor si obligatiilor contribuabililor. Desi au fost facute eforturi pentru imbunatatirea situatiei, legislatia actuala nu prevede cåteva drepturi fundamentale ale contribuabililor, asa cum sunt ele prevazute de OCDE. De exemplu, Codul Fiscal nu este suficient de clar pentru a le da posibilitatea contribuabililor sa anticipeze consecintele fiscale care decurg din desfasurarea activitatilor lor personale si de afaceri. Aceste drepturi exista in diferite tari UE, iar OCDE recomanda existenta acestora.
Nu numai ca legislatia actuala favorizeaza autoritatile fiscale in detrimentul drepturilor contribuabililor, dar si aplicarea legilor existente nu se realizeaza intr-un mod echitabil. In timp ce contribuabilii sunt adesea sanctionati sever pentru nerespectarea legislatiei fiscale, de obicei nu se ia nici o masura impotriva inspectorilor fiscali care nu respecta legislatia referitoare la conduita lor, chiar daca aceasta cauzeaza prejudicii contribuabililor. Guvernul trebuie sa aiba in vedere adoptarea unei legislatii coerente si unitare referitoare atåt la conduita autoritatilor fiscale, cåt si la drepturile si obligatiile contribuabililor. Aceasta ar trebui sa se realizeze fie prin unificarea tuturor prevederilor relevante intr-un singur act normativ (de exemplu, in formatul recomandat de OCDE - Carta Contribuabilului) sau prin armonizarea prevederilor incluse in Carta Contribuabilului cu acelea din alte acte normative relevante, cum ar fi Codul de Procedura Fiscala. Carta Contribuabilului ar trebui sa respecte forma si continutul liniilor directoare OCDE (deja implementate de mai multe tari UE) deoarece reprezinta un instrument esential in stabilirea unei relatii corecte intre functionarii publici si contribuabili. Inspectorii fiscali ar trebui sanctionati in cazul in care nu respecta prevederile Codului de conduita sau legislatia privind drepturile contribuabililor.
Politica referitoare la preturile de transfer si aplicarea acesteia in majoritatea tarilor (incluzånd toate tarile UE) sunt in general unitare si urmeaza liniile directoare OCDE, pentru a asigura aplicarea unitara, la nivel international, a regulilor referitoare la preturile de transfer. Autoritatile romåne nu au aliniat inca in intregime legislatia privind preturile de transfer cu legislatia din majoritatea celorlalte tari, iar Romånia nu aplica in intregime liniile directoare OCDE, desi normele publicate la data de 18 noiembrie 2004 sunt binevenite.Legislatia romåna privind preturile de transfer nu recunoaste pe deplin rolul contractelor de alocare a costurilor in cadrul companiilor multinationale. Companiile romåne care fac parte din grupuri internationale si care au contracte internationale de alocare a costurilor sunt deseori penalizate pe nedrept.
O alta problema este aceea ca responsabilitatea de documentare a politicilor si metodologiei de calcul a preturilor de transfer poate fi dificila si costisitoare pentru contribuabil. O parte a acestui proces presupune obtinerea unor elemente comparabile, care poate fi foarte dificila in Romånia in lipsa accesibilitatii acestor informatii.
Legislatia referitoare la preturile de transfer ar trebui sa fie aliniata in intregime la legislatia existenta in celelalte tari, in plus, "Liniile Directoare OCDE privind Preturile de Transfer pentru Intreprinderile Multinationale si Administratiile Financiare" ar trebui implementate in intregime. Autoritatile fiscale ar trebui sa recunoasca importanta contractelor internationale de alocare a costurilor pentru dezvoltarea afacerilor in Romånia si sa examineze orice astfel de contract pe baza liniilor directoare OCDE care se refera la aceste aspecte (si alte contracte de alocare a costurilor decåt cele de cercetare-dezvoltare). Solutiile de stabilire anticipata a preturilor ofera un mecanism prin care companiile implicate in tranzactii cu parti afiliate pot cere autoritatilor fiscale aprobarea prealabila cu privire la o structura de pret propusa. Ministerul de Finante ar trebui sa aplice standardele acceptate de UE si OCDE atunci cånd evalueaza o cerere pentru o solutie fiscala anticipata referitoare la preturile de transfer.
Multe companii, in special cele care opereaza cu produse de consum perisabile, se confrunta cu pierderi de inventar. In cazul produselor alimentare si al celor farmaceutice in special, companiile sunt obligate sa recurga la scoaterea lor din gestiune, fie pentru ca acestea si-au depasit termenul de valabilitate, s-au deteriorate sau nu mai pot fi våndute in conditii de siguranta pentru consumatori, sau din cauza altor probleme de calitate. Din acest punct de vedere, legislatia fiscala din Romånia este prea restrictiva si spre deosebire de majoritatea celorlalte tari, in general nu permite companiei sa ceara o deducere fiscala pentru bunurile scoase din gestiune sau alte bunuri casate din motivele mentionate mai sus sau, de altfel, din orice alt motiv.
De asemenea, din acest punct de vedere, legislatia referitoare la impozitul pe profit este mai restrictiva decåt cea referitoare la TVA. Adica, in cazul bunurilor casate, deducerile din impozitul pe profit nu sunt permise desi se poate deduce TVA aferenta. Companiile nu ar trebui sa fie dezavantaje fiscal atunci cånd stocurile/mijloacele sale fixe sunt scoase din gestiune/casate, intrucåt acest lucru penalizeaza compania pentru activitatea sa curenta. Mai mult, refuzarea deducerilor fiscale pentru activele scoase din gestiune este discriminatorie, intrucåt statele membre UE permit astfel de deduceri. Legea ar trebui schimbata pentru a permite deduceri fiscale pentru scoaterea din gestiune a stocurilor/casarea mijloacelor fixe. Legislatia privind impozitul pe profit trebuie aliniata cu cea referitoare la TVA.
Conform Codului Fiscal, acolo unde exista doua sau mai multe filiale in Romånia apartinånd aceleiasi companii (romåne sau straine), fiecare filiala trebuie sa depuna separat o declaratie privind impozitul pe profit si un decont de TVA; nu este permisa depunerea unei declaratii fiscale consolidate. Consecinta este ca pierderile unei filiale nu pot fi compensate din profiturile altei filiale. De asemenea, tranzactiile intre filialele din cadrul aceluiasi grup sunt subiect de TVA si fiecare filiala trebuie sa depuna separat deconturi de TVA. In plus, consolidarea fiscala nu este corelata cu conceptul de consolidare contabila. Consolidarea fiscala ar trebui sa fie introdusa atåt din punct de vedere al impozitului pe profit, cåt si al TVA, indiferent daca exista sau nu o consolidare contabila. Aceasta ar rezulta in beneficii atåt pentru autoritatile fiscale, cåt si pentru companii. Pentru investitori, aceasta ar elimina neregularitatile ce apar datorita imposibilitatii de a compensa pierderile cu profiturile, ar simplifica obligatiile declarative, ar elimina TVA in cazul tranzactiilor intre filialele aceluiasi grup si, in general, ar crea un mediu fiscal mai atractiv pentru investitori.
Incepånd cu data de 1 ianuarie 2005, toate companiile listate din UE trebuie sa aplice Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) in situatiile lor financiare consolidate. Cu toate acestea, desi adoptarea IFRS ar fi trebuit sa aiba loc in Romånia de la aceeasi data, Guvernul Romåniei a amånat implementarea acesteia påna in 2006. Aceasta intårziere reprezinta un mesaj negativ pentru investitori si ignora avantajele care ar rezulta dintr-o trecere la IFRS bine administrata. Pentru trecerea cu succes la IFRS:
Piata fortei de munca
3.1 PROGRESE INREGISTRATE
In perioada iulie-august 2004, Ministerul Muncii a organizat o serie de consultari cu asociatii patronale din Romånia, sindicate si asociatii profesionale, pentru a discuta unele probleme si recomandari cu privire la Codul Muncii.
In cadrul programului finantat de Banca Mondiala, Programme Adjustment Loan (PAL), a fost angajat un consultant pentru revizuirea Codului Muncii. Raportul intocmit de consultant cuprinde amendamentele propuse la Codul Muncii.
Guvernul a acceptat conditia din Acordul Provizoriu Stand-By incheiat cu FMI, de a inainta Parlamentului, påna la 30 martie 2005, amendamentele propuse pentru modificarea Codului Muncii.
3.2 ASPECTE CARE NECESITA IMBUNATATIRI
Cerinta de a crea un Fond special de garantare pentru plata creantelor salariale ("fond de garantare") care urmeaza sa fie utilizat in cazul falimentului angajatorului, in plus fata de contributia la fondul de somaj, nu reprezinta o practica obisnuita in economiile de piata. FIC este in favoarea principiului de compensare a angajatilor care sunt victimele falimentului societatilor, insa cresteri suplimentare ale costurilor salariale suportate de catre angajatori si care sunt deja substantiale, ar putea descuraja investitiile.
Modalitatea de implementare a directivei UE privind
fondurile de garantare variaza de la o
Conform legislatiei actuale, angajatilor li se permite sa lucreze cel mult opt ore suplimentare pe saptamåna, limitånd saptamåna de lucru la maximum 48 de ore. Aceasta regula este prea rigida in multe domenii unde necesitatile profesionale pot inregistra fluctuatii considerabile de la o saptamåna la alta. Angajatilor ar trebui sa li se permita sa lucreze in mod voluntar, un numar maxim de 48 de ore pe saptamåna ca medie pe o perioada de un an, asa cum este stipulat si in Directiva UE 2003/88/EC.
Potrivit Codului Muncii, perioada de proba convenita trebuie sa se incheie inainte ca oricare dintre parti sa poata rezilia contractul de munca. Aceasta prevedere este rigida si ar putea fi impovaratoare pentru ambele parti. Daca este clar ca angajatul nu este potrivit pentru postul respectiv, angajatorul nu ar trebui sa astepte påna la sfårsitul perioadei de proba pentru a rezilia contractul de munca. In mod similar, un angajat care decide ca nu doreste postul nu ar trebui sa astepte påna la sfårsitul perioadei de proba.
Ambelor parti ar trebui sa li se permita sa rezilieze contractul de munca in orice moment in cursul perioadei de proba, din orice motiv. ,,Incompetent din punct de vedere profesional" reprezinta un motiv obisnuit pentru concedierea unui angajat. Cu toate acestea, la interpretarea incompetentei profesionale, instantele au tendinta sa puna accentul pe calificare, in loc de performante. In plus, concedierea din motive de incompetenta profesionala impune respectarea procedurii prevazute pentru abaterile disciplinare. Aceasta cerinta este dificila si determina cresterea timpului si a eforturilor necesare pentru concedierea unui angajat. Principiul pe baza caruia se face concedierea trebuie sa aiba in vedere neatingerea performantelor si nu calificarea profesionala. Eliminarea cerintei potrivit careia demiterea pe motive de incompetenta profesionala trebuie sa urmeze procedura prevazuta pentru abaterile disciplinare.
Codul Muncii impune angajatorilor sa plateasca un procent din salariu angajatilor care accepta clauza de neconcurenta pe perioada angajarii. Aceasta cerinta nu este tipica pentru o economie de piata, unde clauza de neconcurenta acopera in mod normal numai perioada post-angajare si unde prevederea ca angajatii sa nu lucreze in acelasi timp pentru o societate concurenta este considerata inutila, intrucåt ar constitui un conflict de interese evident.Mai mult, conform Codului Muncii, compensarea angajatului pentru acceptarea clauzei de neconcurenta trebuie sa fie de minimum 25% din salariul acestuia.
Ar trebui sa fie eliminata cerinta ca angajatorul sa plateasca o suma suplimentara pentru ca angajatul sa nu lucreze pentru competitie pe durata contractului de munca. Suma compensatiei primite de un angajat pentru a accepta o clauza de neconcurenta ulterioara angajarii nu ar trebui prevazuta de lege, ci negociata de catre parti.
Codul Muncii cere angajatorilor sa aiba acordul sindicatelor pentru stabilirea normelor de munca, atåt pentru angajatii care detin functii de conducere, cåt si pentru cei care detin functii de executie. Aceasta cerinta este nepotrivita intr-o economie de piata tipica, unde angajatorii sunt cei responsabili pentru conducerea companiei lor, si nu sindicatele. Obligatia de a obtine acordul sindicatelor la stabilirea normelor de munca limiteaza autoritatea angajatorului de a-si organiza activitatea si poate duce la o productivitate scazuta si la majorarea costurilor.
Conform Codului Muncii, negocierile anuale dintre angajati si sindicate sunt obligatorii, angajatorul care nu initiaza astfel de negocieri fiind sanctionat. Aceasta prevedere incalca conventiile si recomandarile Organizatiei Internationale a Muncii cu privire la negocierile colective. Conform principiului privind natura voluntara a negocierilor colective, contractul colectiv de munca este obligatoriu numai pentru angajatorii si sindicatele care sunt parte la acest contract. Cu toate acestea, potrivit Codului Muncii din Romånia, angajatorul trebuie sa se conformeze oricarui contract colectiv de munca incheiat la un nivel superior, chiar daca nu este parte la acel contract si nu este membru al asociatiei patronale care l-a incheiat.
Un contract colectiv de munca ar trebui sa fie obligatoriu numai pentru angajatorii care sunt parte directa la acesta sau sunt membri ai unei asociatii patronale care a incheiat un contract colectiv la un nivel superior.Formarea unui sindicat ar trebui sa fie posibila numai daca sindicatul reprezinta cel putin 50% din forta de munca. Potrivit Codului Muncii, angajatorii trebuie sa ofere anual cursuri de formare profesionala pentru toti angajatii. Aceasta obligatie nu asigura suficienta pregatire profesionala pentru unii angajati, iar in alte cazuri este o cerinta excesiva. Angajatorilor ar trebui sa li se permita sa isi instruiasca angajatii in functie de necesitati. Nu ar trebui sa existe prevederi obligatorii cu privire la cursurile de formare profesionala.
Sectorul bancar
4.1 PROGRESE INREGISTRATE
Sectorul financiar si bancar din Romånia este in general sanatos si credibil. Politica monetara inteleapta dusa de Banca Nationala a Romåniei (BNR) a asigurat un mediu stabil pentru dezvoltarea produselor si serviciilor financiare si bancare.
Siguranta operatiunilor este acum asigurata prin reglementari stricte emise in timpul ultimilor trei ani, in special cu privire la spalarea de bani. O noua lege bancara a intrat in vigoare la sfårsitul lui 2003. Aceasta inglobeaza in legislatia romåneasca o mare parte a acquis-ului comunitar al UE si defineste functia de audit aplicabila bancilor, care este in conformitate cu cele mai bune practici.
Normele referitoare la provizioane au fost schimbate radical in ianuarie 2003, luåndu-se in considerare si situatia financiara a contrapartidei. In consecinta, stabilirea provizioanelor in sistemul bancar s-a imbunatatit si este mai aproape de criteriile Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS). Infiintarea Biroului de Credit a contribuit de asemenea la reducerea riscurilor bancilor.
Noua lege a falimentului, in vigoare din mai 2004, accelereaza procedurile si gaseste un echilibru intre creditori si debitori, imbunatatind siguranta operatiunilor bancare. Aceasta ar trebui completata de o lege noua, mai eficienta cu privire la executarea silita.
Sectorul bancar
4.2 ASPECTE CARE NECESITA IMBUNATATIRI
Politica BNR de practicare a unor rate ridicate ale dobånzii pentru a combate inflatia a incurajat companiile si persoanele fizice sa faca imprumuturi in valuta si depozite in lei. Aceasta nepotrivire intre activele si pasivele din bilanturile bancilor a crescut costurile lor de finantare; bancile sunt obligate sa plateasca dobånzi mai mari la depozitele in valuta si sa imprumute sume mari de pe pietele internationale. Cerintele privind nivelul ridicat al rezervelor cresc si mai mult costurile. Aceasta situatie pentru moment este sustenabila dar, daca va continua, ar putea pune in pericol profitabilitatea si ar putea creste nivelurile de risc ale bancilor. FIC recunoaste ca aceasta politica face parte dintr-o strategie de reducere a inflatiei. Cu toate acestea, reducerea diferentei mari dintre rata dobånzii aplicata la lei si cea aplicata la valuta ar trebui sa fie o prioritate.
Exista inca o lipsa de comunicare si de intelegere reala intre banci si inspectorii BNR. Inspectorii au tendinta de a fi excesiv de formali, iar cunostintele lor despre activitatile bancare, produsele si serviciile moderne, precum si intelegerea bonitatii imprumutatorilor este adesea limitata. Creditul de consum este un domeniu tipic in care procesul de creditare nu este bine inteles. Implementarea de catre banci a sistemelor de scoring al creditelor nu este compatibila cu evaluarile traditionale din activitatile de creditare.
Mai ramån cåteva aspecte de imbunatatit cu privire la normele BNR referitoare la provizioane, implementate in 2003, astfel incåt sa corespunda cåt mai indeaproape cu cele mai bune practici internationale. Potrivit normelor, bancile trebuie sa stabileasca un provizion de 100% pentru un imprumut neperformant si sa inregistreze o pierdere in momentul in care a fost deschisa o actiune in justitie impotriva debitorului. Aceasta metoda este mecanica, primitiva si inflexibila. Conform acestei norme generale, cantitatea si calitatea garantiei colaterale si situatia financiara generala a debitorului nu sunt luate in considerare. Politica actuala nu ia in considerare diferentele reale dintre garantii (ca de exemplu gajurile si ipotecile instituite, si calitatea si rangul acestora). Ar trebui implementate norme referitoare la provizioane mai flexibile si mai obiective, care sa ia in considerare diferentele importante dintre clientii restantieri. Bancile ar trebui sa aiba dreptul sa evalueze daca este necesar sa stabileasca provizioane de 100% sau mai putin, in functie de situatie.
Reglementarile actuale stabilesc o limita de 25% pentru societatile inrudite si 20% pentru societatile apartinånd aceluiasi grup. Reglementarile ar trebui sa permita o abordare mai flexibila a limitelor de imprumut pentru societatile din acelasi grup, care sa ia in considerare natura acestor societati (de exemplu institutiile internationale, societatile mama in cazul multinationalelor).
Societatile de finantare din Romånia nu au un statut legal oficial, nefiind, prin urmare, reglementate. Noua lege bancara nu face referire la aceasta problema. Nici societatile de leasing nu sunt in prezent reglementate, iar monitorizarea lor de catre BNR a fost amånata påna in 2007. Trebuie stabilit cåt mai curånd un cadru legal de reglementare pentru societatile de finantare si leasing, in strånsa cooperare cu bancile si societatile de leasing. Aceste reglementari trebuie sa se bazeze pe practicile UE. Aceasta va juca un rol pozitiv in modernizarea si stabilizarea sectorului financiar.
Privatizarea Bancii Comerciale Romåne (BCR), o
banca aflata inca in proprietatea statului, se afla cu mult in intårziere,
dar inca nu exista un calendar ferm pentru aceasta. Privatizarea BCR trebuie accelerata si finalizata in 2005.
(Privatizarea BCR, care este un succes financiar important pentru
Guvernanta corporative
5.1 PROGRESE IREGISTRATE
Autoritatile romåne au abordat intr-o maniera mai echilibrata problema legata de interesele deseori contradictorii ale actionarilor majoritari si ale celor minoritari. Atåt Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), cåt si Guvernul Romåniei au depus eforturi sustinute in vederea adaptarii legislatiei romåne la acquis-ul comunitar al Uniunii Europene si la directivele acestuia. In Legea privind piata de capital au fost incluse majoritatea directivelor Uniunii Europene.
In anul 2004 s-au efectuat demersuri pentru fuzionarea celor doua piete de capital, RASDAQ si BVB. Rezultatul acestei fuziuni se doreste a fi o piata mai eficienta si mai dinamica care sa atraga noi societati si sa incurajeze atragerea de fonduri de catre acestea.
Parlamentul a aprobat infiintarea de catre Guvern a instantelor comerciale specializate.
O data cu aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 28/2002, conditiile aplicate ofertei publice obligatorii urmate de delistare - mai exact evaluarea pretului actiunilor - au reusit sa mentina un echilibru intre interesele contradictorii ale actionarilor minoritari si ale celor majoritari.
Cerinta ca membrii consiliului de administratie si personalul de control intern al Societatilor de Servicii de Investitii Financiare (brokeri) sa fi urmat studii economice sau juridice a fost inlocuita in reglementarile CNVM cu o cerinta mai flexibila si mai realista de experienta practica.
5.2 ASPECTE CARE NECESITA IMBUNATATIRI
In ultimii ani s-au inregistrat numeroase fraude majore, in special in domeniul contabilitatii, afectånd companii din Statele Unite si din Europa. Aceste scandaluri de amploare submineaza increderea in sistemele de conducere si supraveghere ale societatilor cotate la bursa care functioneaza pe piete de capital organizate. Romånia nu este imuna la acest tip de probleme.
Intr-un raport adresat Comisiei Europene si intitulat "Un cadru legislativ modern pentru dreptul societatilor comerciale in Europa", un grup la nivel inalt format din experti in dreptul societatilor comerciale a recomandat ca fiecare stat membru sa intocmeasca un cod national privind guvernanta corporatista. Spre deosebire de tarile membre UE, Romånia nu dispune inca de un astfel de cod. In plus, chiar si cele zece tari care au devenit de curånd membre UE au abordat acest aspect, opt dintre acestea publicånd coduri sau recomandari.
Adoptarea de catre RASDAQ si BVB in cooperare cu alte parti interesate a unui Cod national privind guvernanta corporatista. Codul Romåniei ar trebui sa fie fundamentat pe coduri intocmite recent, cum ar fi cel olandez (din 2003) sau cel belgian (din 2004). Codul ar trebui sa se bazeze pe principii, nu pe reglementari cu caracter obligatoriu. In majoritatea cazurilor, principiile ramån valabile o perioada indelungata de timp si nu necesita modificari. Astfel, se pot prevedea cele mai bune practici specifice de pe pietele mature de capital.
Impunerea cerintei ca toate societatile cotate la bursa sa se supuna principiului "respecta sau explica", conform caruia acestea sunt obligate fie sa respecte Codul in totalitatea sa, fie sa explice in raportul lor anual motivul pentru care nu au respectat unul dintre principiile Codului. O astfel de abordare ar reprezenta o solutie adecvata, intrucåt societatile au strategii si scopuri diferite, si nu toate cazurile de nerespectare a principiilor au implicatii negative. De exemplu, o societate cotata la bursa care este filiala a unei companii mama straine cotate pe o piata financiara internationala ar trebui sa aiba dreptul de a urma un cod privind guvernanta corporatista aplicabil companiei mama, si nu codul romån, aspect pe care va trebui sa il explice actionarilor sai. Pe de alta parte, nu se recomanda nici existenta unei libertati neconditionate privind posibilitatea de a alege sau nu aplicarea codului.
Problema legata de distribuirea dividendelor la termen dupa aprobarea acestora in Adunarea Generala a actionarilor a fost modificata prin Legea privind piata de capital, insa nu este inca reglementata intr-un mod corespunzator. Trebuie sa existe un singur registru de actionari care au drept de vot si dreptul de a primi dividende
Romånia foloseste metoda votului cumulativ pentru alegerea membrilor consiliului de administratie la cererea unui numar de actionari "semnificativi". O astfel de prevedere nu exista pe nici una dintre pietele de capital ale Uniunii Europene si ar trebui eliminata si din legislatia romineasca..
Conform Legii privind piata de capital, majorarile de capital social prin contributii in natura sunt permise, insa numai daca sunt aprobate de actionarii care detin cel putin 75% din capitalul social. Acest prag este extrem de ridicat si ar trebui inlocuit cu cerintele in acest sens prevazute in art. 115 din Legea privind societatile comerciale, incluzånd si posibilitatea unei a doua convocari. In cazul in care se aproba majorarea de capital social prin contributii in natura, fiecare actionar minoritar ar trebui sa aiba dreptul de a opta pentru o contributie echivalenta in numerar pentru a evita diluarea participatiei sale.
Conform Legii privind piata de capital, auditorii au anumite atributii ambigue privind raportarea care depasesc competenta lor profesionala obisnuita si/sau legala, precum si standardele profesiei. Dezvaluirea inainte de termen a posibilelor evaluari din opiniile de audit, estimarea arbitrara a riscurilor potentiale si accesul nelimitat la informatii contravin Standardelor Internationale de Raportare Financiara, proiectului de directiva a Parlamentului European si a Consiliului privind auditarea statutara a conturilor anuale si a conturilor consolidate.
Conform Legii privind societatile comerciale, administratorii nu pot ocupa aceasta functie in mai mult de trei consilii de administratie in acelasi timp. Aceasta interdictie este extrem de restrictiva, intrucåt numeroase grupuri de societati au deseori mai multe niveluri care nu au deloc sau foarte putina activitate operationala. Aceasta interdictie ar trebui eliminata cel putin in cadrul societatilor din acelasi grup.
Conform Art. 225 din Legea privind piata de capital, emitentii sunt obligati sa raporteze tranzactiile incheiate cu partile afiliate a caror valoare depaseste 50.00 Euro iar ceasta prevedere nu este realista pentru companiile mari sau pentru banci, care genereaza majoritatea volumului tranzactiilor bursiere.Aceasta cerinta ar trebui sa devina mai flexibila si sa permita CNVM sa stabileasca limite de raportare adaptate pentru fiecare emitent, cum ar fi societatile mari si bancile care prin natura lor se angajeaza intr-un numar mare de operatiuni ce depasesc aceasta limita, inclusiv in operatiuni in interiorul grupului.
Posibilitatea actionarilor majoritari de a "exclude" actionarii minoritari in conditii specifice si in schimbul unei compensatii corespunzatoare nu este prevazuta in Legea privind piata de capital si nici in Legea privind societatile comerciale. Acest aspect poate declansa litigii inutile, care afecteaza atåt societatile comerciale, cåt si piata de capital. Legea ar trebui sa defineasca mai clar conditiile in care retragerea este obligatorie pentru actionarii minoritari.
Mediu
6.1 PROGRESE INREGISTRATE
Guvernul a elaborat Strategia Nationala de Protectie a Mediului pentru aplicarea sustinuta a legislatiei privind mediul la nivel national. De asemenea, au fost stabilite obiectivele prin intermediul Strategiei Nationale si al Planului National de Gestiune a Deseurilor pentru reglementarea minimizarii, recuperarii, reciclarii si eliminarii deseurilor si a fost infiintata Agentia Nationala si Agentiile Regionale si Locale (in fiecare judet) de Protectie a Mediului, care asigura cadrul institutional pentru monitorizarea impactului asupra mediului, precum si asistenta in implementarea la nivel local a reglementarilor privind mediul.
6.2 ASPECTE CARE NECESITA IMBUNATATIRI
Fondul de mediu (Fondul) este un instrument de co-finantare al Guvernului Romåniei si al Uniunii Europene, conceput in vederea solutionarii problemelor prioritare din domeniul protectiei mediului. Societatile au obligatia de a contribui la Fond pentru a ajuta in procesul atingerii standardelor de mediu ale Uniunii Europene. FIC este preocupat de modul in care resursele financiare ale Fondului rezultate din penalitatile pentru neatingerea obiectivelor de recuperare si reciclare a deseurilor din ambalaje sunt obtinute, alocate si administrate. De asemenea, FIC este preocupat de faptul ca Fondul este utilizat pentru subventii si ajutoare de stat.
Prin lege, ar trebui acordate stimulente in cazul atingerii obiectivelor de recuperare si reciclare a deseurilor pentru a incuraja societatile din sectorul privat sa isi indeplineasca obligatiile. Fondurile trebuie alocate dezvoltarii infrastructurii necesare pentru imbunatatirea proceselor de recuperare si reciclare a deseurilor si pentru crearea unor sisteme separate de colectare a deseurilor. Subventiile pentru reciclarea si recuperarea materialelor trebuie eliminate pentru a permite stabilirea preturilor de catre piata. Nivelul taxei de mediu ar trebui sa fie diferit pentru diferite tipuri de materiale de ambalaj. Pentru imbunatatirea proceselor de reciclare, societatile si autoritatile locale trebuie sa investeasca impreuna in sisteme de colectare.
In conformitate cu reglementarea referitoare la controlul si prevenirea integrata a poluarii, este necesar ca expertii de mediu sa autorizeze activitatile de productie care fac obiectul acestei ordonante. Totusi, diferitele interpretari legislative emise de catre diverse autoritati cu raspunderi de mediu creaza confuzie in cadrul societatilor din sectorul privat. Este nevoie de claritate pentru asigurarea aplicarii uniforme a cerintelor legislative, precum si de un mediu competitiv adecvat. Instruirea specialistilor de mediu trebuie realizata astfel incåt sa asigure supervizarea adecvata si aplicarea uniforma a standardelor de mediu.Trebuie elaborat un Cod de conduita pentru autoritatile de mediu.
Obiectivele legate de legislatia privind ADA trebuie indeplinite påna la data de 31 decembrie 2013, ceea ce inseamna ca Uniunea Europeana a acordat Romåniei o perioada de tranzitie de cinci ani incepånd cu 2008. Un indicator important al nivelului de dezvoltare al oricarei tari este gradul de reciclarea a deseurilor. Reciclarea este singura modalitate viabila de protectie a mediului. Doi factori trebuie luati in considerare: in primul rand, calitatea reciclarii, si, in al doilea rand, capacitatea de absorbtie de catre piata locala a materialelor reziduale de reciclat. Activitatile industriale care genereaza mari cantitati de deseuri (de ex: industria extractiva; industria energetica; industria metalurgica; industria chimica; industria constructoare de masini si a produselor de metal; industria alimentara; rafinarea titeiului) ar trebui sa acorde o atentie sporita reciclarii deseurilor.
O alta problema o constituie gradul de constientizare de catre public a problemelor mediului, respectiv vointa publicului de a participa la implementarea programelor de protectie a mediului. Este importanta existenta inca din primii ani de studiu a unui curs de educatie de mediu in programa de invatamånt a tinerilor.
In cele din urma, perfectionarea profesionala in domeniul mediului (a nu se confunda cu invatamantul in domeniul mediului) reprezinta disponibilitatea statului de a pregati profesionisti de care este nevoie in domeniul managementului de mediu. De aceea, calitatea acestei formari profesionale constituie, de asemenea, un indicator important al nivelului de dezvoltare economica.
Exercitiul anual privind raportarea ambalajelor introduse pe piata trebuie realizat intr-o maniera corecta si transparenta pentru a furniza tuturor partilor interesate informatii utile in ceea ce priveste ambalajele si deseurile provenite din ambalaje. Sistemele de depozitare si eco-taxele trebuie evitate deoarece duc la cresterea preturilor aferente bunurilor la consumatorul final si nu promoveaza protectia mediului.
Potrivit legislatiei actuale cu privire la accelerarea privatizarii, intrata in vigoare in 2002, autoritatea de mediu locala emite un aviz de mediu care: (1) defineste obligatiile de mediu ale societatii, (2) stabileste programul de conformare cu cerintele in domeniul mediului referitor la aceste obligatii si (3) identifica raspunderea pentru poluarea mediului cauzata de activitatea anterioara a societatii. Cu toate acestea, dupa obtinerea autorizatiei de mediu, societatile din sectorul privat sunt puse in fata unor probleme referitoare la obligatia de a elimina diferitele tipuri de deseuri periculoase datorita lipsei unor proceduri de eliminare organizate pentru acest scop. Autoritatile sfatuiesc societatile din sectorul privat sa organizeze depozite pentru stocarea temporara a deseurilor periculoase si sa pastreze aceste deseuri pe amplasamentul lor, ceea ce duce la costuri suplimentare.
Incertitudinea cu privire la raspunderea pentru poluarea din activitatea anterioara privatizarii este de asemenea o problema pentru societatile din sectorul privat. Potrivit Legii Protectiei Mediului, autoritatile din Romånia au dreptul sa emita reglementari pentru reabilitarea si depoluarea solului, subsolului, si a ecosistemelor terestre afectate de activitati care provoaca pagube mediului inconjurator. Påna in prezent, nici o reglementare nu a fost emisa in acest sens. FIC este preocupat de faptul ca societatile din sectorul privat ar putea fi obligate sa depolueze solul contaminat ca efect al poluarii istorice intr-o perioada de timp nerealista.
Diferitele cerinte de mediu in plan national si
local, cu privire la calitatea apei uzate sunt problematice pentru societatile
din sectorul privat. Legislatia nationala din Romånia cu privire la
calitatea apei uzate este bazata pe legislatia UE si se refera la calitatea
apei uzate deversate de companiile industriale si de statiile de epurare orasenesti.
Legislatia nationala permite societatilor din sectorul privat sa deverseze
apele uzate industriale desi calitatea acestora este sub standardele cerute.
Aceasta exceptie este acordata cu conditia implementarii unui program de
conformare intr-o anumita perioada de timp. Totusi, legislatia din
Romånia permite operatorilor locali si autoritatilor locale de gospodarire
a apelor sa impuna limite mai stricte in ceea ce priveste calitatea apei uzate
deversate decåt cele prevazute in respectivele norme. Acest drept de a
impune limite mai stricte are adesea ca rezultat programe de conformare
nerealiste pentru societatile din sectorul privat, iar in caz de neconformitate
se aplica penalitati. Legea trebuie schimbata astfel incåt autoritatile
centrale sa fie singurele responsabile cu stabilirea limitelor privind
calitatea apei uzate deversate. Trebuie elaborate, prin consultarea cu
grupurile industriale, norme specifice de calitate a apei uzate deversate
pentru fiecare sector industrial. Aceasta abordare a fost aplicata cu succes in
cåteva tari ale Uniunii Europene ca Germania, Cehia, Slovacia si
Coruptia
7.1 PROGRESE INREGISTRATE
In 2003, Romånia a adoptat un pachet important de legi anticoruptie, care reglementeaza pentru prima data conflictul de interese al persoanelor care detin functii de conducere in stat. De asemenea, s-a infiintat o Autoritate Nationala de Control (ANC).
In general, legislatia anticoruptie din Romånia este complexa si in mare masura aliniata la acquis-ul comunitar al UE.
7.2 ASPECTE CARE NECESITA IMBUNATATIRI
Coruptia este o problema serioasa si de netagaduit in Romånia, dupa cum releva numeroase studii si rapoarte ale unor reputabile institutii si organizatii internationale. FIC este convins ca reducerea coruptiei va imbunatati climatul de afaceri din Romånia, va accelera ritmul tranzitiei, va creste nivelul investitiilor straine directe si va facilita procesul de aderare la UE.
Rezolutia din martie 2004 a Parlamentului European cu privire la progresul inregistrat de Romånia in procesul de aderare mentioneaza: ,,Parlamentul European considera ca in ciuda progresului intr-un numar de domenii, in prezent Romånia se confrunta cu serioase dificultati in indeplinirea cerintelor Criteriilor de la Copenhaga; finalizarea negocierilor pentru aderare la sfårsitul lui 2004 si dobåndirea statutului de membru in 2007 nu vor fi posibile decåt daca Romånia aplica pe deplin [.] masuri anticoruptie, in special adresåndu-se coruptiei la nivel politic si implementånd legi anticoruptie, [.]" Temeri cu privire la coruptie au fost de asemenea exprimate in Raportul de tara al Comisiei Europene din (octombrie) 2004: ,,Studii si evaluari efectuate atåt de catre organizatiile nationale cåt si de cele internationale confirma ca fenomenul coruptiei ramåne o problema serioasa si larg raspåndita in Romånia care afecteaza aproape toate domeniile societatii. Nu s-a inregistrat nici o reducere a nivelurilor de perceptie a coruptiei, iar numarul de urmariri penale incheiate cu succes ramåne scazut, in special privind coruptia la nivel inalt."
Incepånd cu 1995, organizatia Transparency International a publicat in fiecare an un raport privind Indicele de Perceptie al Coruptiei (IPC). IPC se bazeaza pe 18 analize si clasifica 146 de tari din punctul de vedere al gradului in care coruptia este perceputa ca existånd la nivelul persoanelor publice oficiale si al politicienilor. Incepånd din anul 1997, Romånia a fost printre cele mai slab clasate tari din regiune si in mod constant ultima dintre tarile candidate la aderare. Ea este clasata a 87-a in cel mai recent raport (2004), cu un scor IPC de 2,9 din 10, similar cu cele ale Republicii Dominicane si Iranului si dupa Mongolia si Senegal. Toate tarile member ale UE, inclusiv cele 10 admise in 2004 precum si tarile candidate la aderare au scoruri mult mai bune.
Banca Mondiala si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) elaboreaza Studii asupra Mediului de Afaceri si Performantelor Companiilor (BEEPS) la fiecare trei ani. Studiul include 6.000 de companii din 26 de tari din regiune. Pentru a evalua aspectele guvernantei economice, inclusiv coruptia si modul de aplicare a legii, BEEPS cere companiilor sa evalueze masura in care mediul de afaceri le creeaza obstacole in activitate si in dezvoltarea afacerilor.
Pentru Romånia, studiile BEEPS din 1999 si 2002
au aratat ca mai mult de 35% dintre societati cheltuiesc peste 2% din totalul
veniturilor pentru mituirea functionarilor publici. Aceste statistici sunt
similare celor din
Sondajul privind Costurile administrative si legale
ale barierelor administrative pentru investitii, efectuat cu ajutorul
Serviciului de Consultanta pentru Investitii Straine al Bancii Mondiale (FIAS),
a identificat coruptia si mita ca obstacole majore pentru investitiile straine.
In privinta procedurii de autorizare, cel mai inalt nivel al coruptiei exista in
domeniul importului/exportului si al constructiilor. Nivelul coruptiei pentru
procedurile vamale in Romånia este semnificativ mai mare decåt in alte
tari din regiune, cum ar fi
Un efort pe termen lung trebuie facut pentru eliminarea coruptiei din administratia publica prin urmatoarele masuri:
a) cresterea salariilor: acest obiectiv poate fi partial atins prin reducerea numarului de functionari publici;
b) eliminarea puterilor discretionare excesive;
c) adoptarea actiunilor punitive pentru incalcari ale legii;
d) monitorizarea mai apropiata si eficienta a averilor persoanelor oficiale si a posibilelor conflicte de interese prin: (i) alinierea legislatiei privind conflictul deinterese cu practicile UE; (ii) introducerea sanctiunilor pentru declaratii de avere incomplete sau incorecte; (iii) certificarea transferului de bunuri catre rude; (iv) reducerea perioadei de desfasurare a procesului probatoriu pe baza caruia poate fi demarata o ancheta care sa stabileasca daca bunurile au fost obtinute ilegal si (v) crearea legislatiei care sa permita investigatiile cu privire la discrepantele dintre veniturile functionarilor oficiali si averile acestora.
Romånia ar trebui sa adere la Conventia OCDE din 1997 privind Combaterea Mituirii Functionarilor Publici Straini in Tranzactiile Comerciale Internationale si sa adopte legislatia aplicabila. Aceasta conventie se refera la cei care dau mita.
,,Principiile de Afaceri pentru Combaterea Mitei" promovate de catre Transparency International si Social Accountability International, ar trebui adoptate, precum si codul de conduita a celor mai bune practici. Acest cadru anti-mita a fost creat in mod colectiv de catre companii, institutii financiare internationale, NGO-uri si sindicate. Ele promoveaza cele mai bune practici de afaceri si managementul riscului si urmareste interzicerea mitei in orice forme.
|
