ANALIZA CIBERNETICA COMERTULUI EXTERIOR AL ROMANIEI

ANALIZA ciberneticĂ COMERŢULUI EXTERIOR AL ROMÂNIEI

I Evolutia comertului exterior al României în perioada 1990-1998

Schimbarile politice care au avut loc la sfârsitul deceniului trecut au antrenat modificari majore în cadrul comertului exterior al României în ceea ce priveste volumul, structura pe categorii de produse si pe grupe de parteneri, dar si modificari ale mecanismelor de derulare a tranzactiilor si a nivelului si structurii tarifelor comerciale.

Eliminarea monopolului de stat si liberalizarea accesului pe pietele internationale precum si a accesului la valute au reprezentat principalele modificari interne. Acestea, împreuna cu schimbarile aparute pe plan international (desfiintarea CAER, aparitia unor noi organisme zonale si inter-regionale) au atras reorientarea tranzactiilor comerciale catre alte zone de interes.

I.1 Modificari în nivelul comertului exterior

Tranzactiile comerciale internationale ale României au cunoscut evolutii contrare în ceea ce priveste exporturile si importurile. Înainte de 1990 soldul balantei comerciale era excedentar, fapt ce permitea mentinerea unei situatii valutare si de plati externe favorabile. Dupa 1990 exporturile au cunoscut un important regres datorita slabei concurente a marfurilor în conditii de concurenta, în timp ce importurile au crescut continuu, stimulate de cererea interna de consum mult mai ridicata decât oferta interna.

Tabel 1: Evolutia comertului exterior 

Sursa: Anuarul Statistic al României si Buletinul Trimestrial de Comert Exterior

Datele prezentate arata o crestere continua a volumului exporturilor si importurilor în conditiile existentei unui sold deficitar al balantei comerciale. Deficitul se accentueaza în ultimii ani ai perioadei de analiza atingând în 1998 nivelul record de 2439.7 mil$. Ponderea sectorului privat în totalul volumului comertului exterior a crescut continuu, de la un procent de 16% la aproximativ 53%. Cresterea volumului tranzactiilor internationale ale României poate fi pusa pe seama agentilor economici privati. Se poate remarca faptul ca sectorul de stat este cel ce genereaza ponderea cea mai mare din deficit 69% în 1997 si 55% în 1998 în timp ce exporturile sale reprezinta doar 46% în 1997 si 45% în 1998.

În concluzie se poate afirma ca sectorul privat are capacitatea de a derula un comert international mai eficient decât sectorul de stat, prezentând o competitivitate mai ridicata la export. Seria de date trebuie analizata si în corelatie cu evolutia tarifelor vamale practicate de România. Dupa o scadere semnificativa a tarifului mediu practicat în anii 1990-1993, are loc o reconsiderare a politicii comerciale concretizata în cresterea tarifului mediu practicat pentru bunurile de consum. În aceste conditii apare ca îngrijorator deficitul comercial existent în profida cresterii masurilor de protejare a producatorilor interni prin tarifele vamale în crestere si de stimulare a exporturilor prin devalorizarea sucesiva a monedei nationale.

Nivelul deficitului comercial poate fi vizualizat si prin gradul de acoperire al importurilor prin exporturi sau rata de acoperire.

Tabel 2: Gradul de acoperire al importurilor prin exporturi

Sursa: Anuarul Statistic al României si Buletinul Trimestrial de Comert Exterior

Gradul de acoperire al importurilor prin exporturi a scazut constant, atingând în 1998 nivelul de 77%, restul de 23% necesitând acoperire în special din împrumuturi externe.

I.2 Modificari în structura teritoriala a comertului extern.

În ceea ce priveste modificarile în structura pe destinatii suferite de comertul României trebuie avuta în vedere polarizarea comertului mondial catre statele industrializate.

Sursa: Raportul GATT 1996

Dupa cum se poate remarca din diagrama anterioara Europa, America de Nord si Asia de Est au monopolizat tranzactiile mondiale. Daca în 1985 între aceste zone se desfasura 55.1% din comertul mondial, în 1995 acest procent crescuse la 76.0%, cu tendinta continua de crestere, în conditiile în care volumul global al tranzactiilor a atins 6000 mld$. În 1977 valoarea exporturilor mondiale depasise pragul de 1000 mld$. Anii '80 aduc depasirea altor doua praguri: 2000$ în 1986 si 3000 în 1989. În 1994a mai fost depasit un prag - cel de 4000 mld$.

Ultimul raport anual al Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), evidentiaza faptul ca, în ultimii 15 ani, comertul mondial cu bunuri si servicii s-a triplat. Astfel, comertul cu bunuri a crescut în acest interval de la 2000 mld$ la 4875 mld$, iar cel al serviciilor de la 400 la 1230 mld$. Studiul întocmit de OMC arata ca în ultimii câtiva ani, pe plan mondial, comertul a devansat cu mult productia de bunuri si servicii. Astfel, în 1995, în timp ce productia a înregistrat o crestere medie de 3%, volumul comertului a crescut cu 8%. Anul 1996 înregistreaza o crestere de circa 7% pentru comert, ceea ce reprezinta un ritm dublu fata de productie. Acest fapt arata importanta specializarii internationale a productiei, precum si eficienta ridicata a comertului international rezultata din diferentele de productivitate a factorilor.

Evolutia favirabila sau nefavorabila a comertului unei tari cu alta tara sau un grup de tari se poate exprima si prin "termenii schimbului" (terms of trade). Acestia reprezinta cantitatea de bunuri pe care trebuie sa o exporte o tara, de la o perioada la alta, pentru a putea importa aceeasi cantitate de bunuri.

În functie de acest raport se poate aprecia daca schimburile comerciale internationale au fost sau nu avantajoase.

Tabel 3: Evolutia termenilor schimbului

1 - state dezvoltate;

2 - state în dezvoltare;

3 - România;

Sursa: UNCTAD: Handbook of International Trade and Development Statistic, United Nation, New-York.

Cele mai favorizate au fost tarile dezvoltate care, cu o pondere în exporturile mondiale de peste 70% si-au valorificat din plin avantajul comparativ.

În anul 1997, pe primul loc în topul tarilor exportatoare se afla în continuare SUA care detinea 11,6% din volumul comertului mondial, urmata de Germania cu 10%, Japonia cu 8,8%, Franta cu 5,7% etc. Pe ansamblu, Uniunea Europeana detinea 40% din importul si exportul mondial de marfuri. În aceste conditii, comertul extern al României a cunoscut o reorientare catre tarile dezvoltate corelata cu o drastica scadere a legaturilor comerciale cu tarile în dezvoltare, în special cu cele foste membre CAER.

Tabel 4: Structura geografica a comertului exterior (%)

Se evidentiaza cresterea continua a legaturilor comerciale cu Uniunea Europeana, dar si nivelul foarte scazut al legaturilor cu Statele Unite si Japonia, precum si scaderea continua a comertului cu statele Europei de Est, parteneri traditionali ai României

Legaturile comerciale cu Uniunea Europeana reprezinta mai mult de jumatate din întregul comert extern al României. Cu toate acestea, România ocupa locul 41 în tabelul principalilor parteneri ai UE, In urma unor state prcum Libia, Tunisia sau Insule Canare, detinând 0,4% din comertul exterior al acesteia.

În cadrul Uniunii Europene se remarca Germania, Italia si Franta ca principalii parteneri ai României.

Tabel 5: Principalii parteneri comerciali europeni

Exporturile FOB în UE			Importuri CIF din UE
Italia			Germania
Germania			Italia
Franta			Franta
Olanda			Marea Britanie
Marea Britanie			Austria
Austria			Olanda
Grecia			Belgia
Belgia			Grecia
Spania			Suedia
Alte state			Alte state
Total			Total

Din punct de vedere al dinamicii volumului valoric al exporturilor si importurilor totale ale României, aceasta este complet diferita de cea înregistrata în deceniul trecut. Astfel, în anii '80 exporturile s-au mentinut la un nivel relativ constant (1980 - 11,4 mld$; 1989 - 10,5 mld$), în timp ce importurile s-au redus sever, ajungând în 1989 la aproximativ 64% din nivelul anului 1980. Explicatia acestui fapt consta în efortul sustinut de reducere a datoriei externe.

Dupa 1990 s-a înregistrat o scadere semnificativa a schimburilor comerciale externe. Exportul s-a redus într-o prima etapa la 50% în 1990 (1989 = 100%), iar in 1991 la 40%. Din 1993 el a evoluat favorabil reprezentând în 1995 67% din nivelul anului 1989. Acest fapt, corelat cu mentinerea la un nivel înalt si relativ constant al importurilor (în 1995 se situau la 90% fata de 1989) a condus la un sold al balantei comerciale în permanenta negativ.

Dupa cum remarcam din graficul anterior, exporturile au cunoscut o tendinta ascendenta în 1994 - 1996, dar aceasta s-a transformat în trend constant si la un nivel relativ scazut (fata de 1989) în 1997 si 1998. Desi la începutul anului 1999 moneda nationala a cunoscut o devalorizare masiva de 65%, fapt în masura sa stimuleze exportul, pentru 1999 nu putem previziona o îmbunatatire a volumului exporturilor datorita scaderii productiei industriale cauzata în principal de cresterea nivelului impozitelor si taxelor. Acest fapt conduce la micsorarea rezervelor populatiei, deci implicit si a consumului, precum si micsorarea rezervelor agentilor economici, ceea ce duce la scaderea puterii de reinvestire. Cresterea nivelului taxelor a condus si la retragerea unor societati transnationale din activitatea de productie în România si limitarea la activitate de comert (import si distributie), fapt de natura sa atraga o crestere a soldului deficitar al balantei comerciale.

I.3 Modificari în structura pe grupe de marfuri a schimburilor comerciale

Declinul volumului schimburilor comerciale ale României a fost dublat de o înrautatire a structurii pe grupe de marfuri a acestuia. Importul a evoluat în sensul reducerii ponderii bunurilor de investitii si cresterii ponderii bunurilor de consum. Acest fapt a contribuit la declinul economic, scaderea productiei, în special prin învechirea capitalului. Exportul a cunoscut de asemenea o evolutie nefavorabila data de cresterea ponderii produselor brute (materii prime, semifabricate, lemn si produse din lemn etc), cu continut scazut de utilizare a fortei de munca si tehnologiei avansate. Deceniul trecut România exporta în primul rând bunuri industriale, masini si utilaje, autovehicule, produse finite ale industriei chimice si petrochimice etc. Dupa 1990 principalele ramuri exportatoare au fost cele ce au utilizat forta de munca specializata si competenta dar nu cu un grad ridicat de instruire. Ponderea cea mai însemnata la export o au produsele manufacturate, ce au înglobat în costul total o prea mica parte corespunzatoare remunerarii factorilor (munca si capital).

Tabel 6 Comertul exterior pe grupe de marfuri

* În perioada 01.I - 31.X 1998

Sursa: Buletinul Trimestrial de Comert Exterior, Nr: IV - 1998

Exporturile au fost, în principal, reprezentate de bunuri alimentare, produse semifinite sau prelucrate primar. Grupele care si-au majorat ponderea la export sunt cele care utilizeaza preponderent resurse interne, folosind mâna de lucru ieftina, de natura sa asigure costuri, implicit si preturi, mai scazute. Acest tip de specializare intra în contradictie cu opinia ca România detine avantaje comparative în fabricarea de produse intensive, având o forta de munca cu un grad de calificare relativ ridicat. Structura pe grupe profesionale este însa distorsionata si nu corespunde cu cea de pe piata internationala a muncii.

De asemenea nivelul de dezvoltare tehnologica, precum si mecanismele deficitare de alocare a disponibilitatilor financiare pentru investitii sau chiar pentru derularea procesului de productie, au condus la slaba competitivitate a produselor.

Dintre factorii interni care au produs mutatii în acest sens se remarca având o importanta deosebita:

- factorul structural: ponderea scazuta a sectorului particular, incoerenta în aplicarea reformelor structurale, încetinirea procesului de reforma si privatizare, practicarea metodelor planificate de productie necorelate cu nivelul cererii (productie pe stoc);

- factorul extern: recesiunea mondiala ce a redus cererea globala, masurile protectioniste severe practicate de statele vestice, pierderea unor piete traditionale datorita schimbarilor politice sau conflictelor armate;

- masurile macroeconomice de stabilizare: masuri de control a inflatiei, a somajului, a cursului valutar.

Grupele de marfuri cu performante externe scazute fac parte în special din categoria produselor înalt prelucrate, cu un procent însemnat de utilizare a fortei de munca înalt calificate (masini si echipamente, produse de birotica si telecomunicatii, unele produse chimice, produse electrice si electrocasnice, produse farmaceutice etc) dar mai ales în privinta serviciilor România se situaza mult în urma statelor dezvoltate.

Studii efectuate în cazul României au aratat ca au ramas competitive pe pietele externe produse ce folosesc intensiv materii prime indigene: mobila, lemn si semifabricate din lemn, confectii si textile, încaltaminte si produse din piele, ceramica si produse artizanale, unele produse agroalimentare. Exista anumite piete pe care sunt exportate cu succes si produse industriale: masini agricole, produse siderurgice, îngrasaminte chimice, utilaje de prelucrare a metalelor.