In exercitarea comertului, comerciantii colaboreaza sau sunt sprijiniti de anumite persoane.
Aceste persoane intermediaza incheierea anumitor acte juridice intre comercianti sau sprijina pe comercianti in activitatea lor si le faciliteaza efectuarea de fapte de comert.
Activitatea persoanelor mentionate poate fi permanenta sau izolata. Persoanele care concura la facilitarea activitatii comerciale sunt subiecte de drept si sunt denumite auxiliari ai comerciantilor.
Consideram ca auxiliarii comerciantilor sunt acele persoane care-i sprijina pe comerciantii cu care colaboreaza, sau le faciliteaza execitarea activitatii comerciale, indeplinind acte de comert cu titlu profesional in numele si pe seama comerciantilor.
In raport de natura raporturilor juridice in care intra cu comerciantii, auxiliarii comerciantilor sunt de doua tipuri:
- auxiliari dependenti, care sunt intr-un raport de subordonare ierarhica fata de comercianti, adica in raporturi de munca, fiind angajati si neavand calitatea de comercianti (prepusii, comisii voiajori, comisii pentru negot, functionarii, nemandatarii, administratorii);
- auxiliarii autonomi sau independenti care nu au raporturi de munca si nu depind de comercianti, fiind reprezentanti ai comerciantilor, adica mijlocitori, intermediari in baza unor raporturi de drept civil (mijlocitarii, agentii comerciali).
Institutia juridica a reprezentarii constituie baza raporturilor juridice dintre comercianti si auxiliarii acestora.
Reprezentarea a fost definita[1] ca un procedeu tehnico-juridic prin care o persoana numita reprezentant incheie un act juridic cu tertii in numele si pe seama altei persoane numita reprezentat, care produc efecte direct in patrimoniul reprezentatului.
In raport de izvor, reprezentarea este de urmatoarele feluri:
- reprezentarea legala care are ca izvor legea, adica imputernicirea este data de lege (exemplu: reprezentarea minorului de catre parinti; reprezentarea succesorala);
- reprezentarea conventionala, care are ca izvor conventia partilor, adica imputernicirea este data de o alta persoana (exemplu: mandatul);
- judiciara care are ca izvor o hotarare judecatoreasca, adica imputernicirea este data de instanta judecatoreasca (exemplu: sechestru judiciar).
In functie de alte criterii reprezentarea poate fi clasificata si in alte categorii.
Pentru ca reprezentarea sa fie valabila trebuie intrunite cumulativ trei conditii:
- existenta imputernicirii de reprezentare;
- intentia de a reprezenta;
- vointa valabila a reprezentantului la incheierea actului.
3.3.1. Imputernicirea de a reprezenta
Imputernicirea de a reprezenta este un act juridic unilateral, care se materializeaza intr-un inscris denumit procura. Imputernicirea se da de regula anterior incheierii actului, dar ea poate fi data si ulterior prin ratificarea actului incheiat de catre reprezentant.
In raport de intinderea imputernicirii, reprezentarea poate fi generala (totala) sau speciala (partiala).
Imputernicirea poate avea ca fundament si un alt raport juridic existent intre parti (exemplu: un contract de munca, un contract de antrepriza etc.).
3.3.2. Intentia de a reprezenta
Pentru ca actul juridic incheiat de reprezentant cu tertii sa-si produca efectele, acesta trebuie sa actioneze cu intentia de a reprezenta.
Daca acesta incheie acte juridice fara a actiona cu intentia de a reprezenta si fara a face cunoscuta tertilor calitatea lui de reprezentant, atunci el ramane obligat personal fata de terti.
Intentia de a reprezenta poate fi expresa sau tacita.
3.3.3. Vointa valabila a reprezentatului
Pentru ca actul juridic incheiat de catre reprezentant cu tertii sa fie valabil, trebuie ca vointa reprezentatului sa nu fie afectata de vicii.
Un act incheiat de reprezentant cu tertii cu vicierea vointei reprezentatului este lovit de nulitate chiar daca actul prin care s-a dat imputernicirea este valabil.
Reprezentarea produce doua categorii de efecte:
- efecte in raporturile dintre reprezentant si terti;
- efecte fata de reprezentat.
3.4.1. Efectele in raporturile dintre reprezentant si terti
In privinta efectelor dintre reprezentant si terti se poate mentiona ca prin incheierea actului juridic de catre reprezentant in numele si pe seama reprezentatului acesta din urma devine parte in raportul juridic cu tertii, dobandind drepturile si obigatiile nascute din acest raport juridic.
Un asemenea act este opozabil reprezentatului daca a fost incheiat in limitele procurii pe care a dat-o reprezentantului.
3.4.2. Efectele fata de reprezentat
Reprezentantul raspunde fata de reprezentat cu privire la modul in care a indeplinit imputernicirea sa.
Daca reprezentantul si-a depasit limitele imputernicirii si tertul a cunoscut aceasta, actul nu poate fi opus reprezentatului, reprezentantul obligandu-se in nume propriu.
Reprezentatul este obligat fata de reprezentant privind cheltuielile de reprezentare.
Avand in vedere caracterul 'intuitu personae' al reprezentarii, aceasta poate inceta atunci cand acest caracter este lezat.
Situatiile in care reprezentarea inceteaza sunt:
- revocarea imputernicirii de catre reprezentat (exemplu: revocarea mandatului comercial, revocarea administratorilor societatii comerciale);
- renuntarea la imputernicire din partea reprezentantului prin notificarea acesteia reprezentatului;
- insolvabilitatea, interdictia, falimentul si decesul reprezentatului sau reprezentantului;
- conflictul de interese intre reprezentant si reprezentat.
Auxiliarii dependenti sunt persoanele care se afla in raporturi de munca sau de subordonare ierarhica fata de comercianti.
Ei pot fi cu comerciantii in raporturi de munca sau in raporturi de mandat. Acestia nu sunt si nu pot deveni comercianti ca urmare a acestor raporturi.
In grupa auxiliarilor dependenti se cuprind: a) prepusii comerciantilor; b) comisii pentru negot; c) comisii calatori pentru negot.
Notiunea de prepus este determinata in art. 392 din Codul comercial in care se dispune ca: 'Prepus este acela care este insarcinat cu comertul patronului sau, fie in locul unde acesta il exercita, fie in alt loc'.
Potrivit reglementarii mentionate, pentru ca o persoana sa aiba calitatea de prepus trebuie sa indeplineasca doua conditii, adica:
- sa aiba imputernicirea de a conduce intreaga activitate a comerciantului si sa il reprezinte pe acesta in toate actele juridice privind comertul;
- imputernicirea data sa priveasca activitatea comerciala la locul unde comerciantul isi exercita comertul sau intr-un alt loc determinat.
Prepusul nu are calitatea de comerciant deoarece nu exercita activitatea in nume propriu ci in calitate de reprezentant.
El se afla in raporturi de munca fata de comerciant, bazate pe subordonare.
4.2.2. Intinderea si limitele puterilor prepusului
Puterea de reprezentare a prepusului este generala, permanenta si legata de un anumit loc.
Reprezentarea prepusului este generala deoarece puterile acestuia sunt calauzite numai de obiectul comertului pe care este abilitat sa-l exercite si de cuprinsul imputernicirii.
Caracterul permanent al reprezentarii prepusului este dat de faptul ca reprezentarea se exercita continuu in timp pana la incetarea calitatii de prepus.
Reprezentarea prepusului este legata de un anume loc, adica de sediul principal al comerciantului sau de un alt loc, acest caracter fiind impus prin lege si prin imputernicire (art. 392 C. com.).
Prepusul este obligat sa trateze intotdeauna in numele patronului si sa declare ca trateaza prin procura, deoarece in caz contrar el se obliga personal.
In cazul in care insarcinarea prepusului s-a dat expres, actul de imputernicire trebuie sa fie transcris si afisat prin tribunal.
Puterile prepusului sunt totusi limitate prin lege si anume:
- prepusul nu poate face acte straine comertului cu care a fost imputernicit (art. 397 C. com.);
- prepusul nu poate face acte care sunt contrare comertului (art. 397 C. com.);
- prepusul nu poate folosi capitalul patronului pentru sine sau pentru altul (art, 397 C. com.).
4.2.3. Obligatiile si raspunderile prepusului
Deoarece il inlocuieste pe comerciant in conducerea comertului prepusul trebuie sa indeplineasca anumite obligatii profesionale ale comerciantilor.
Indatoririle prepusului sunt:
- indatorirea de a-si declara calitatea de reprezentant in toate actele juridice pe care le incheie in numele comerciantului (art. 396 C. com.);
- indatorirea de a tine registrele comerciale si registrele de contabilitate ale comerciantului (art. 398 C. com.);
- indatorirea de a nu-l concura pe comerciant (art. 397 C. com.).
In cazul in care prepusul savarseste fapte care conduc la incalcarea indatoririlor sale el poate raspunde civil, contraventional sau penal.
4.2.4. Incetarea calitatii de prepus
Incetarea calitatii de prepus al comerciantului are loc in urmatoarele situatii:
- prin revocarea imputernicirii cu indeplinirea tuturor formalitatilor ca la acordare (transcriere, publicare, afisare);
- prin renuntarea din partea prepusului;
- moartea, interdictia, insolvabilitatea si falimentul comerciantului sau prepusului.
Notiunea comisilor pentru negot este determinata de art. 404 din Codul comercial roman in care se dispune ca acestia sunt 'prepusii pentru vanzarea in detaliu a marfurilor' care 'au dreptul ca in locul unde exercita comertul si in momentul predarii sa ceara si sa incaseze pretul marfurilor vandute, putand da pentru aceasta, valabila chitanta in numele patronului lor'.
In afara magazinului comisii pentru negot nu pot cere plata creantelor patronului fara autorizatie speciala (art. 404 alin. 2 C. com.).
Comisii pentru negot sunt salariati ai comerciantului care il ajuta in interiorul localului si exceptional in afara acestuia.
4.3.2. Natura juridica
Comisii pentru negot sunt in raporturi de munca fata de comerciant. Ei au statut de salariati si il sprijina pe comerciant in interiorul localului in desfasurarea activitatii comerciale (exemplu: vanzatorii dintr-un magazin al comerciantului).
Sunt considerati comisi pentru negot numai salariatii care intra in raporturi cu clientela pentru vanzarea in detaliu a marfurilor (art. 404 C. com.). Ceilalti salariati nu au aceasta calitate.
Sunt asimilate comisilor pentru negot si alte persoane salariate care presteaza anumite servicii pentru care incaseaza pretul acestora (exemplu: receptionerul de la hotel, soferul taximetrist, prestatorul de servicii la domiciliul clientilor).
4.3.3. Puterile comisilor pentru negot
Comisii pentru negot au, ca reprezentanti ai comerciantului, urmatoarele puteri:
- dreptul de a incheia afaceri si de a-l reprezenta pe comerciant in localul in care isi desfasoara activitatea (vanzarea marfurilor, incasarea pretului, eliberarea de chitante);
- dreptul de a cere cu autorizatia speciala a patronului, plata creantelor in afara magazinului (exemplu: vanzarea de marfuri cu predarea la domiciliul clientului pentru care se cere plata).
Puterile comisilor pentru negot sunt limitate la cele mentionate deoarece prevederile art. 404 din Codul comercial dispun in acest sens.
Notiunea comisilor calatori pentru negot este desemnata de art. 402 din Codul comercial in care se precizeaza ca 'oricine trimite in alta localitate o persoana din serviciul sau, autorizand-o cu scrisori, avizuri, circulari sau alte asemenea documente, ca sa trateze sau sa faca operatiuni de ale comertului sau, ramane obligat prin faptele contractate de aceasta persoana in marginile insarcinarii ce i-a dat'.
Comisii calatori pentru negot mai sunt denumiti si comisi voiajori. Ei sunt salariati ai comerciantului insarcinati de acesta cu exercitarea comertului in afara locului de sediu al patronului in alte zone, alte regiuni, alte localitati, in care comerciantul doreste sa-si dezvolte afacerile cu clientela veche sau sa castige clientela.
Comisii voiajori sunt salariati cu un salariu fix sau cu o cota procentuala din valoarea afacerilor tranzactionate.
4.4.2. Natura juridica
Comisii calatori pentru negot sunt in raporturi de munca fata de comerciant.
Ei au statut de salariati si actioneaza in numele si pe seama comerciantului pentru exercitarea comertului in afara sediului in alte localitati.
Imputernicirea sa poate fi scrisa cu determinarea limitelor operatiunilor pe care le poate face.
In lipsa unei imputerniciri scrise comisul voiajor poate face numai acele operatiuni de natura comertului sau calitatii in care lucreaza.
Comisii calatori pentru negot nu pot subscrie prin procura trebuind sa arate numele patronului lor (art. 403 C. com.).
4.4.3. Puterile comisilor calatori pentru negot
Comisii calatori pentru negot in calitatea lor de reprezentanti ai comerciantului au urmatoarele puteri:
- dreptul de a trata operatiuni comerciale, adica de a fi mandatari fara reprezentare (ex. pregatirea de clienti, culegerea de oferte sau comenzi, lansarea de oferte etc.);
- dreptul de a face operatiuni comerciale, adica de a fi mandatari cu reprezentare (ex.: incheierea de contracte de vanzare-cumparare in numele si pe seama comerciantului; incheierea de contracte de prestari de servicii in numele si pe seama comerciantului), cu arararea numelui patronului.
Stabilirea puterilor comisului calator pentru negot se face de catre comerciant pentru a trata sau incheia operatiuni comerciale sau cumulativ atat pentru a trata operatiuni comerciale cat si pentru a incheia asemenea operatiuni.
Daca nu aduc la cunostinta celor cu care contracteaza calitatea lor de reprezentanti, comisii calatori pentru negot se obliga si raspund personal fata de terti.
Auxiliarii independenti sunt persoane care au statut autonom fata de comerciantii cu care coopereaza in realizarea unor operatiuni comerciale.
Ei activeaza in nume propriu si cu titlu profesional putand sa devina comercianti.
In categoria auxiliarilor independenti intra: a) mijlocitorii; b) agentii imobiliari; c) agentii comerciali permanenti.
Notiunea de mijlocitor nu este reglementata de legislatia comerciala.
Prin art. 3 pct. 12 Codul comercial roman reglementeaza ca fapta de comert activitatea de mijlocire.
In practica judiciara[2] s-a apreciat ca mijlocirea este o activitate prin care o persoana numita mijlocitor urmareste sa puna fata in fata doua persoane care doresc sa incheie o afacere si datorita diligentelor sale sa le determine sa incheie afacerea avuta in vedere.
Mijlocitorii sunt persoane care pun partile in situatia de a incheia acte juridice comerciale, facilitand prin demersurile lor intalnirea cererii cu oferta, fara ca mijlocitorii sa contracteze personal, ei primind in situatia in care se perfecteaza afacerea datorita acestor demersuri remuneratie de la ambele parti.
5.2.2. Natura juridica
Mijlocitorul nu este un reprezentant al partilor, el doar punand partile in contact si facand demersuri pentru ca ele sa incheie tranzactia.
Mijlocitorul este independent fata de comerciantii care incheie tranzactia. Mijlocitorul are statut de comerciant daca intermediaza afaceri comerciale cu caracter profesional (art. 7 C. com.).
Mijlocitorul are dreptul la o remuneratie (comision) in momentul perfectarii afacerii indiferent de situatia ulterioara a acesteia.
Activitatea de mijlocire se desfasoara in baza contractului de mijlocire care este un contract de prestari de servicii.
In exercitarea activitatii de mijlocire mijlocitorul are urmatoarele obligatii[3]:
sa comunice cu buna-credinta si impartialitate catre parti toate datele si informatiile necesare pentru ca acestea sa-si poata fundamenta corect decizia de a perfecta afacerea;
sa pastreze probe de marfuri pana la executarea contractelor pentru a face dovada calitatii acestora in caz de litigiu sau de dezicere a uneia dintre parti;
sa se asigure de capacitatea civila si solvabilitatea persoanelor pentru care intermediaza.
Notiunea agentilor imobiliari este determinata de prevederile art. 1-2 din O.G. nr. 3/2000 privind organizarea activitatii agentilor imobiliari in care se precizeaza ca activitatea profesionala de intermediere a actelor juridice care au ca obiect bunuri imobile precum si cea de administrare a acestora se desfasoara de persoanele fizice si juridice care au calitatea de agent imobiliar, iar agentii imobiliari pot desfasura activitatea individual in calitate de comerciant, in cadrul unei societati comerciale, ca actionar sau asociat in calitate de agent imobiliar salarizat in interiorul acestei activitati.
Agentii imobiliari pot fi persoanele fizice sau persoanele juridice care indeplinesc conditiile impuse de lege pentru a avea aceasta calitate.
Activitatea de intermediere se desfasoara pe baza contractului incheiat intre agentul imobiliar si clienti (art. 8 din O.U.G. nr. 3/2000).
5.3.2. Conditii pentru a fi agent imobiliar
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 3/2000 pentru a fi agent imobiliar persoana fizica - trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
- capacitatea deplina de exercitiu (art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 3/2000);
- promovarea examenului de dobandire a calitatii de agent imobiliar (art. 3 lit. b din O.U.G. nr. 3/2000).
Pentru a fi agent imobiliar persoana juridica (societate comerciala) trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
- societatea comerciala sa aiba ca principal obiect de activitate intermedierile imobiliare (art. 4(1) lit. a din O.U.G. nr. 3/2000);
- cel putin unul dintre administratori sa aiba calitatea de agent imobiliar (art. 4(1) lit. b din O.U.G. nr. 3/2000).
Inscrierea la examenul de agent imobiliar este conditionata de indeplinirea urmatoarelor cerinte:
- absolvirea unui curs de pregatire pentru agenti imobiliari (art. 6(1) lit. a din O.U.G. nr. 3/2000);
- persoana fizica sa nu fi fost condamnata definitiv pentru infractiuni contra patrimoniului sau pentru infractiuni de fals (art. 6(1) lit. b din O.U.G. nr. 3/2000).
5.3.3. Natura juridica
Prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 3/2000 agentul imobiliar persoana fizica este calificat ca avand calitatea de comerciant.
Este adevarat ca operatiunile cu imobilele sunt in principiu potrivit art. 3 din Codul comercial scoase din circuitul comercial dar avand in vedere scopul pentru care se fac asemenea tranzactii uneori (speculatie; afectatiune comerciala) acestea pot fi si de natura comerciala (ex.: operatiuni de leasing cu imobile, inchirieri comerciale de imobile).
Pe baza prezumtiei de comercialitate actele agentului imobiliar pot fi calificate ca fiind fapte subiective de comert, mai putin situatiile de exceptie de la prezumtia de comercialitate.
In privinta agentilor imobiliari societati comerciale, acestia sunt comercianti, deoarece potrivit art. 7 din Codul comercial societatile comerciale sunt astfel calificate.
5.3.4. Drepturile si obligatiile agentilor imobiliari
Drepturile agentilor imobiliari sunt:
- dreptul la remuneratie (comision) in cuantumul stabilit prin contractul cu clientii (art. 8 - 9 (1) din O.G. nr. 3/2000);
- dreptul la acoperirea cheltuielilor efectuate pentru indeplinirea obligatiilor pe care si le-a asumat fata de client in cazul in care clientul incheie contractul prin intermediul altei persoane (art. 9 (2) din O.G. nr. 3/2000).
Obligatiile agentilor imobiliari sunt:
- sa comunice persoanelor interesate viciile ascunse ale imobilului, daca sunt cunoscute si au fost comunicate de titularul imobilului (art. 10 (2) din O.G. nr. 3/2000);
- sa depuna la cererea expresa a notarului public la autentificarea actului o copie dupa conventia incheiata de parti cu agentul imobiliar sau intre parti prin intermediul agentului imobiliar (art. 11(1) din O.G. nr. 3/2000).
5.3.5. Raspunderea agentilor imobiliari
Agentii imobiliari persoane fizice sau juridice raspund disciplinar, administrativ civil sau penal daca incalca regulile prevazute de O.G. nr. 3/2000 sau alte prevederi legale in exercitarea activitatii de intermediere (art. 10(1) din O.G. nr. 3/2000).
Potrivit art. 2 din Legea nr. 509/2002 privind agentii comerciali permanenti, prin agent comercial permanent se intelege comerciantul persoana fizica sau juridica in calitate de intermediar independent, care este imputernicit statornic sa negocieze afaceri pentru alta persoana fizica sau juridica sau sa negocieze si sa incheie afaceri in numele si pe seama altei personae, in una sau mai multe regiuni determinate. In continuare se arata ca agentul presteaza serviciul cu titlu principal sau accesoriu si contra unei remuneratii, el nefiind prepusul comitentului.
Deci, agentul comercial permanent este persoana fizica sau juridica, avand calitatea de intermediar independent care este imputernicit in mod statormic de catre o alta persoana fizica sau juridica denumita comitent sa negocieze afaceri sau sa incheie afaceri in numele si pe seama acesteia in baza unui contract de agentie in una sau mai multe regiuni determinate contra unei remuneratii (comision).
5.4.2. Conditiile pentru a fi agent comercial permanent
Pentru a avea calitatea de agent comercial permanent persoana fizica sau juridica trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa aiba calitatea de comerciant persoana fizica sau juridica;
- sa fie imputernicita in mod statornic pentru negocierea sau incheierea de afaceri in numele si pe seama comitentului in una sau mai multe regiuni determinate prin contract;
- sa presteze servicii de intermediere cu titlu profesional si pe seama comitentului.
5.4.3. Drepturile si obligatiile
Agentul comercial permanent are urmatoarele drepturi:
- dreptul de a incheia afaceri in numele si pe seama comitentului;
- dreptul de a negocia afaceri pentru comitent;
- dreptul de a primi remuneratie pentru serviciile prestate;
- dreptul de primi plata si de acorda reduceri sau amanari pentru creantele comitentului daca are imputernicire speciala de la acesta.
Obligatiile agentului comercial permanent sunt:
- sa actioneze cu buna credinta si cu diligenta unui profesionist;
-sa procure si sa comunice comitentului informatiile necesare;
- sa incheie afacerile in conditii cat mai avantajoase pentru comitent;
- sa tina evidenta operatiunilor care il privesc pe comitent;
- sa depoziteze bunurile sau esantioanele marfurilor astfel incat sa poata fi identificate;
- sa respecte instructiuinile primite de la comitent;
- sa nu faca acte de concurenta impotriva comitentului;
- sa indeplineasca orice alta obligatie care ii revine din contract sau din lege.
5.4.4. Remunerarea agentului
Remuneratia agentului consta intr-o suma fixa sau un comision potrivit intelegerii partilor prin contractul de agentie sau in lipsa unei asemnenea stipulatii suma se determina potrivit uzantelor comerciale ale zonei si sectorului de piata in care opereaza.
Acordarea remuneratiei se face astfel:
pentru o operatiune incheiata pe durata existentei contractului de agentie daca:
- operatiunea este incheiata ca efect al intermedierii agentului;
- operatiunea este incheiata fara intermedierea agentului dar clientul a fost procurat -anterior de catre agent si este similara celei incheiate anterior cu acel client;
- operatiunea este incheiata cu un alt client dintr-o regiune determinata sau care face parte dintr-un grup de persoane determinat pentru care agentul a primit imputernicire exclusiva prin contractul de agentie
pentru o operatiune incheiata ulterior incetarii contractului de agentie daca:
- incheierea acelei operatiuni intervine intr-un termen rezonabil de la data incetarii contractului de agentie, iar incheierea se datoreaza in principal activitatii prestate de agent
- comanda tertilor a fost primita de comitent sau de agent anterior incetarii contractului
Nasterea dreptului la comision are loc la data la care se indeplineste una din urmatoarele conditii:
- comitentul executa obligatiile fata de terta persoana;
- comitentul ar fi trebuit sa isi execute obligatiile contractuale potrivit conventiei sale cu terta persoana;
- terta persoana isi executa obtigatiile asumate
[1] A se vedea S. D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 128; R.P. Vonica, op. cit., 2000, p. 911.
[2] A se vedea CSJ - sectia contencios administrativ, Decizia nr. 659/1996, RDC nr. 5/1997, p. 93.
[3] A se vedea R.P. Vonica, op. cit., 2000, p. 951.
|
