Actele de comert
Actul de comert rezulta in urma exercitarii unei profesiuni comerciale. Avand in vedere complexitatea fenomenelor economice, actele de comert acopera o arie larga de operatiuni, care pot fi considerate ca activitati comerciale, fapt ce face necesara o anumita structurare a actelor de comert. In literatura de specialitate[1] se prezinta urmatoarea clasificare a actelor de comert:
a) acte de comert naturale;
b) acte de comert formale;
c) acte de comert potrivit teoriei accesoriei.
(a) Actele de comert naturale reprezinta acele
activitati care prin esenta lor reprezinta comert, dand profilul profesiunii celor care se ocupa cu asemenea acte. Aceasta categorie cuprinde sase tipuri de acte comerciale.
Preponderent este acel tip format din totalitatea
cumpararilor de marfuri in vederea revanzarii sau inchirierii lor. Chiar si o simpla operatiune de cumparare, efectuata in scop lucrativ, este suficienta pentru a constitui actul de comert. Actul de cumparare trebuie sa se refere la marfuri sau la alte valori( titluri de renta, brevete de inventie, etc.).
Mai trebuie mentionat faptul ca marfurile cumparate pot fi revandute sau inchiriate fie in starea in care au fost achizitionate, fie transformate, iar scopul acestor operatiuni este acela de a obtine profit. Conditia ca vanzarea sa reprezinteun act de comert, este ca ea trebuie sa aiba ca obiect marfuri cumparate cu scopul de a fi revandute. In aceste conditii, in unele cazuri vanzarea anumitor produse reprezinta un act civil pentru unul dintre parteneri si un act comercial pentru celalalt partener(de exemplu tranzactiile incheiate intre un cultivator agricol si negustorii de cereale).
A doua grupa de acte de comert se refera la activitatile intermediarilor aflati intre participantii la tranzactiile comerciale, cum ar fi curtierii, brokerii, etc. Prezenta acestora se materializeaza in a interveni intre cumparator si vanzator pentru a le facilita intalnirea, fapt ce le permite obtinerea unui comision pentru aceasta activitate.
O alta activitate inclusa in grupa actelor decomert naturale o constituie transformarea materiilor prime in obiecte de consum, conditia fiind ca aceste transformari sa fie efectuate de catre o intreprindere a carui scop este obtinerea de profit. Spre deosebire de primul caz, o singura operatiune nu constituie un act de comert, pentru aceasta fiind nevoie de o anumita repetabilitate.
Tot in categoria actelor de comert sunt incluse si activitati de transport, plecand de la premisa ca marfurile sunt orientate si trimise de catre punctele de productie spre piete prin grija transportatorilor, care efectueaza aceasta activitate aducatoare de profit.
Un loc aparte in cadrul actelor de comert il ocupa activitatea bancara. Activitatea unei banci consta in a aduna si concentra fonduri de la diversi clienti, pentru a le pune la dispozitia intreprinzatorilor. Pentru o astfel de activitate bancile percep comision si o dobanda care, in esenta, reprezinta costul capitalurilor imprumutate.
In sfarsit, in grupa actelor de comert naturale seinclude o serie diversificata de activitati, cum ar fi cele desfasurate de birourile de schimb valutar, firme de afaceri, teatre, agentii de turism.
b) Actele de comert formale sau actele de comert proforma sunt acele operatiuni realizate prin intermediul ”scrisorilor de schimb”.
c) Actele de comert potrivit teoriei accesoriei cuprind acele operatiuni care prin natura lor sunt pur civile, dar devin comerciale daca sunt realizate de catre un comerciant. De exemplu, cumpararea unui autoturism de catre un comerciant este un act civil, dar daca autoturismul este destinat sa serveasca activitatile firmei, atunci aceasta operatie reprezinta un act de comert.
|
