COMERŢUL EXTERIOR sI ROLUL LUI ÎN ECONOMIA NAŢIONALĂ
Tranzactiile de comert exterior reprezinta o componenta a sferei afacerilor sau tranzactiilor internationale în raport cu care se particularizeaza, prin natura obiectului, calitatea participantilor si mecanismele de realizare.
Principala forma a tranzactiilor de comert exterior o reprezinta exportul-importul de marfuri, de bunuri corporale. Aceste operatiuni se pot realiza sub forma exportului direct facut de producatori sau prin implicarea caselor de comert si a firmelor de comert exterior.
Firmele care desfasoara tranzactia de comert exterior îsi elaboreaza strategii si îsi organizeaza structuri specifice pentru aceste domenii, urmarind valorificarea resurselor umane si materiale potrivit exigentelor pietei internationale.
I.1. Istoricul comertului exterior
Comertul international este totalitatea legaturilor comerciale de cumparare-vânzare de bunuri si servicii, ce se desfasoara între diferite state ale lumii pe baza diviziunii internationale a muncii. Comertul international este o forma de legatura între pietele nationale, între producatori de marfuri din diferite tari. Forma moderna a activitatii financiare internationale începe din punct de vedere istoric, odata cu încheierea tratatului de pace dupa razboiul franco-prusac din anul 1871. Tratatul impunea Frantei o despagubire de razboi enorma, care va forma continutul unui flux financiar-monetar international. Apoi Primul Razboi Mondial va determina la rândul sau un nou flux financiar si monetar international. Pentru reglementarea acestor fluxuri se instituie pentru prima data în istoria relatiilor internationale o institutie specializata în coordonarea legaturilor financiar-monetare, Banca Reglementelor Internationale (BRI).
Fenomenul mondo financiar si monetar va cont 12112k109m inua sa se dezvolte dupa Primul Razboi Mondial. Relatiile economice dintre statele iesite din conflictul mondial au continuat sa creasca, solicitând o dezvoltare rapida a activitatii monetare, financiare si de credit. În 1970 relatiile economice internationale însumau peste 300 de miliarde de dolari, iar fluxurile de fonduri financiare capatasera un caracter permanent. Apar sisteme monetare regionale si modalitati noi de gestionare a cursurilor valutare dar si multe aspecte negative pe care sistemul monetar international le presta economiilor nationale.
Aparitia schimbului regulat de produse este indisolubil legata de aparitia diviziunii sociale a muncii fiind un rezultat al ei.
Odata cu prima mare diviziune sociala a muncii, de care sunt legate aparitia proprietatii private dezvoltarea schimbului, ia nastere si se dezvolta schimbul între indivizi, care în cele din urma devine unica forma de schimb. Prabusirea sistemului colonial si aparitia dupa cel de al Doilea Razboi Mondial a unui mare numar de state independente au generat evolutii noi în modul de realizare a relatiilor economice internationale. Cooperarea economica internationala este înainte de toate un produs, un rezultat al progresului tehnico-stiintific accelerat ce se desfasoara astazi în lume si care are o asemenea amploare si profunzime.
Extinderea diviziunii mondiale a muncii de tip industrial sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice contemporane pe deplin echitabile reclama dezvoltarea economica multilaterala, a tuturor statelor, crearea unei industrii moderne, diversificate în fiecare tara pe baza eforturilor proprii - ca factor primordial - si a unei largi colaborari internationale bazata pe respectarea stricta a principiilor si normelor dreptului international. Ca urmare revolutia tehnico-stiintifica contemporana a determinat o accentuare a interdependentelor economice dintre state.
În conditiile epocii contemporane, toate tarile lumii indiferent de natura orânduirii sociale, de marimea si forta lor economica, de gradul lor de înzestrare cu resurse naturale sau forta de munca, asezare geografica, etc., trebuie sa participa într-o masura mai mare sau mai mica la circuitul economic mondial, acesta fiind o consecinta fireasca de ordin obiectiv a interconditionarii economiei generale dintre toate statele lumii.
Analiza comertului international din perioada postbelica prilejuieste desprinderea unui trasaturi si tendinte specifice acestei perioade. S-au conturat trei trasaturi principale ale dinamicii si volumului comertului international:
O prima trasatura ar fi ca în perioada postbelica, comparativ cu perioadele anterioare, comertul international a înregistrat cel mai înalt nivel de crestere. Cauza este: schimbarea profunda ce s-a produs în structura economica mondiala. Cresterea impresionanta n-a fost continua, permanenta, ci întrerupta de unele scaderi, fie în volumul valoric, fie în volumul fizic:
Exportul tarilor capitaliste dezvoltate au crescut în anii 1950 - 1980 într-un ritm
mediu anual de 11,6 %.
Exportul tarilor în curs de dezvoltare au crescut în anii 1950 - 1980 într-un ritm mediu anual de 11 %.
Exportul tarilor socialiste au crescut în anii 1950 - 1980 într-un ritm mediu anual de 12 % la tari europene si 9 % la tari asiatice.
A doua trasatura ar fi ca în perioada postbelica comertul international a devansat ca ritm de crestere, nu numai Produsul National Brut (PNB), si respectiv Produsul Intern Brut (PIB), ci si productia industriala si agricola la nivel mondial.
A treia trasatura caracteristica dinamicii si volumului comertului international, rezultând din compararea acestuia cu evolutia rezervelor de aur si devize centralizate ( la nivel de stat ), ale lumii nesocialiste.
La schimbul international clasic de marfuri, de servicii si de capital se adauga dupa anii '50 relatii directe între agenti economici din tari diferite în sfera productiei însasi. Cooperarea în productie devine astfel o necesitate, o conditie de crestere economica la nivel micro si macroeconomic.
Nici o tara a lumii contemporane, oricât de mare si de dezvoltata ar fi, si nici o societate comerciala cu orice cifra de afaceri si orice nivel tehnologic ar avea, nu mai poate evolua ascendent fara conlucrari cu parteneri externi. Asa dar premisa obiectiva a cooperarii economice internationale îsi are sorgintea în procese si structuri ale evolutiei economice contemporane: progresul tehnic, diviziunea sociala a muncii, se mai adauga procese si circumstante politice si sociale.
I.2. Structuri organizatorice în comertul exterior
În comertul exterior exista o mare diversitate de structuri organizatorice, modalitati de combinare si valorificare a resurselor materiale si umane. Fiecare structura organizatorica trebuie sa asigure realizarea urmatoarelor functii definitorii: prospectare, negociere, contractare si derulare a tranzactiilor internationale. Structurile organizatorice raspund - cerintelor interne si ale mediului extern în care actioneaza compania si - nevoii de a stabili gradele de putere si de autoritate ale fiecarui membru. În acelasi timp structurile organizatorice stabilesc liniile de comunicatie din cadrul firmei.
În alcatuirea unei structuri organizatorice trebuie rezolvata problema stabilirii numarului de posturi si departamente necesare pentru realizare. Orice schimbare în strategie implica schimbari si în structura organizatorica. Doua principii de baza ghideaza realizarea unei structuri organizatorice:
Dupa principiul unitatii de obiective - o structura organizatorica este performanta daca faciliteaza contributia indivizilor la atingerea obiectivelor.
Dupa principiul eficientei - structura organizatorica este eficienta daca asigura îndeplinirea obiectivelor de catre membrii organizatiei, cu minimum de eforturi si cheltuieli.
Cele mai importante structuri organizatorice în comertul exterior sunt: serviciul de export/import, firma de comert exterior, gestionarea resurselor umane (specialisti de comert exterior.
I.2.1 Serviciul de export/import
Firmele cu relatii pe piata externa îsi organizeaza un serviciu special pentru operatiunile de comert exterior. Acest serviciu se afla în relatii directe sau indirecte cu clientii, furnizorii si diferitii intermediari si comercianti ai comertului international. Din punct de vedere organizatoric Serviciul de export/import poate fi subordonat departamentului de marketing (este specifica întreprinderilor mici si mijlocii, de piata externa si interna se ocupa serviciul de marketing), sau se poate situa pe acelasi nivel cu alte departamente functionale.
Subordonat departamentului de marketing:
Figura 1.1. Organigrama societatilor comerciale (1)
Situat pe acelasi nivel cu alte departamente:
Figura.1.2. Organigrama societatilor comerciale (2)
.Activitatea pe piata externa se afla în sarcina unui personal specializat. Serviciul de export/import îndeplineste doua categorii de atributii în domeniul comertului exterior:
de natura comerciala
de natura administrativa
Rolul serviciului de export/import este de a contribui la strategia de ansamblu a firmei si de a actiona, opera pe piata, respectiv realizarea activitatilor de prospectare, contractare, derulare, livrare, plata. Functiile firmei în realizarea tranzactiei de comert exterior sunt:
a) în cadrul functiei de marketing avem urmatoarele obiective:
definirea politicii comerciale
studierea pietei externe
definirea strategiei si a tehnicilor de comercializare
conceperea si realizarea politicii promotionale
b) în cadrul functiei de comercial export avem urmatoarele obiective:
prospectarea pietelor externe
ofertarea
organizarea serviciilor postvânzare
c) în cadrul functiei administrativ export avem urmatoarele obiective:
ambalarea si marcarea marfii
realizarea transportului international
reglementarea problemelor vamale si de tranzit
administrarea vânzarilor la export
I.2.2. Firma de comert exterior
Firmele de comert exterior sunt societati comerciale specializate care asigura pentru clientii lor (producatorii), o serie de servicii pentru derularea exportului-importului de marfuri. Firmele de comert exterior pot actiona pe contul partenerilor (în calitate de comisionar), sau pot actiona pe cont propriu (în calitate de comerciant).
Prin contractele permanente pe care le au cu pietele externe, cu furnizorii sau beneficiarii, ele exercita o influenta însemnata asupra productiei de export prin adaptarea la cerintele pietei mondiale. Serviciile pe care le ofera firma de comert exterior sunt:
cercetarea si prospectarea pietelor externe, atunci când conditiile de acces sunt dificile si costurile mari pentru producatori
punerea la dispozitie a unei retele de comercializare deja implantata si functionala pe piata
asigurarea distributiei fizice a marfurilor, operatii de asigurare si vamale
finantarea operatiunilor si preluarea riscurilor legate de tranzactiile internationale
I .2.3. Resursele umane
Succesul în tranzactiile de comert exterior depind într-o mare masura de profesionalismul si calitatea personalului implicat în initierea, contractarea si derularea operatiunilor de comert exterior. Profesiunea corespunzatoare, de specialist în comert exterior, impune o serie de conditii si standarde de formare. Exportul din ziua de azi este o activitate de înalta calificare si profesionalism. Specialistul în comertul international trebuie sa fie într-un fel de doua ori mai mult vânzator decât cel de pe piata interna. Se disting mai multe tipuri de specialisti:
lucrator comercial de export
responsabil de zona
responsabilul de produs la export
director de export
asistentul de export
responsabilul administrativ de export
asistentul pentru logistica
directorul de logistica
Sfera profesionala a specialistilor în tranzactii internationale este complexa si impune o pregatire de specialitate si calitati specifice respectiv experienta practica.
I.3. Tranzactii de comert exterior - definire, fundamente -
Operatiunile de export-import reprezinta principala forma de realizare a comertului exterior. Baza juridica o reprezinta contractul de vânzare internationala, care creeaza între parti raporturi de tipul debitor-creditor (importatorul este tinut sa plateasca pretul, dobândind dreptul de proprietate asupra marfii; exportatorul este îndreptatit sa primeasca pretul, având obligatia de a livra marfa). Din punct de vedere economic relatiile dintre parti se bazeaza pe interdependente în sfera comercializarii. Marfa, care face obiectul tranzactiei comerciale internationale, poate fi reprezentata de produse (bunuri corporale), servicii si cunostinte tehnice (bunuri necorporale).
În sfera tranzactiilor comerciale traditionale (comertul exterior), bunurile de export-import pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:
materii prime
produse semifabricate
produse manufacturate
Prima grupa de bunuri are o mare importanta în comertul international - fungibilele, pot face obiectul tranzactiilor la bursa (produse agroalimentare, metale, etc.).
produse industriale
bunuri de consum
Aceasta grupa poate fi obiectul tranzactiilor în cadrul licitatiilor internationale.
În sfera comertului invizibil avem:
transporturile
asigurari internationale
servicii profesionale (consultanta)
turismul international
Aceste servicii din sfera comertului invizibil sunt legate de derularea operatiunilor de export-import si de operatiunile comerciale( în cazul exporturilor complexe).
În comertul cu inteligenta, avem realizarea vânzarii: licente, brevete de inventii, contracte de consultanta/asistenta, servicii de formare a personalului (în special exporturilor complexe).
Temeiul distinctiei dintre afacerile interne si cele internationale îl constituie natura mediului. Mediul mondial se caracterizeaza prin dimensiuni de politica, economica, juridica si culturala.
Dezvoltarea afacerilor pe plan international tinde sa devina o conditie de existenta pentru firme, indiferent de marimea acestora sau de domeniul de activitate. În practica agentii economici se implica în afaceri internationale prin operatiuni de export-import.
În functie de motivatiile care determina decizia de export avem:
cele legate de cerere, firmele pot raspunde la comenzi ocazionale sau pot comercializa pe piata externa
cele legate de oferta, exportul este rezultatul unei decizii constiente a firmei, care se implica pe piata externa, prin sesizarea unei oportunitati
cele legate de atitudinea prointernationalizarii, a managementului întreprinderii
Exportatorii pot fi grupati în doua categorii: cei activi si cei pasivi. Exportatorii pasivi raspund solicitarilor pietei externe, fara sa aiba o strategie proprie. Exportatorii activi sunt cei care concep o strategie, urmaresc promovarea exporturilor.
Riscurile exportatorilor sunt numeroase si complexe, prin urmare decizia de export trebuie sa fie fundamentata pe analiza avantajelor si a costurilor. Fundamentarea strategiei afacerilor internationale se realizeaza pe baza unei analize, care are în vedere, caracteristicile mediului de afaceri (analiza externa), precum si evaluarea capacitatii firmei de a se integra în piata mondiala (analiza interna).
Premisele elaborarii strategiei sunt create prin identificarea oportunitatiilor, avantajelor si evaluarea riscurilor, a costurilor legate de extinderea internationala si a capacitatii economice a firmei.
Realizarea si dezvoltarea activitatilor economice pe plan international, economia mondiala, precum si a altor activitati genereaza o miscare a valorii în context international. Aceasta miscare de valoare se deruleaza cu ajutorul activitatii financiare de credit si monetare.
I.4. Modalitati de realizare a tranzactiilor de comert exterior
Firmele exportatoare si importatoare pot apela la mai multe modalitati de realizare a operatiunilor comerciale internationale. În functie de accesul pe pietele externe se practica operatiuni efectuate direct de catre firma producatoare sau se apeleaza la o casa de comert intermediar.
Dupa gradul de implicare pe piata externa se disting:
operatiuni clasice de comert exterior (export - import, contrapartida, reexport)
aliante strategice si cooperari internationale (licentiere, transizare, subproductie)
implantari în strainatate (birou comercial, filiala de productie sau de comert)
Din perspectiva exportatorului sunt trei modalitati de realizare a operatiunilor:
exportul direct
exportul prin intermediari
exportul indirect
I.4.1. Exportul direct
Exportul direct este aceea forma de operatiune de export - import în care producatorul încheie si executa contractul de vânzare internationala prin stabilirea relatiei cu clientul extern.
Exportul direct se caracterizeaza prin faptul ca exportatorul (producatorul) dispune de o structura organizatorica prin intermediul caruia realizeaza operatiunile de prospectare, negociere, contractare si derulare a operatiunii de export.
Prin exportul direct se poate ajunge de la derularea tranzactiei cu clientii straini, pâna la crearea în strainatate a unor structuri dependente de exportator sau controlate de acesta.
Avantajele organizarii unui aparat propriu de comert exterior constau în:
ofera producatorilor posibilitatea sa participe la însusirea profitului comercial
producatorii se mentin în contact direct cu piata reactionând la schimbari si adaptând productia de export la cerinte
ofera posibilitati de promovare a produselor
Exportul direct are si dezavantaje:
cheltuielile de comercializare sunt ridicate
riscurile specifice activitatii de comert exterior se rasfrâng direct asupra firmei
necesita constituirea unor servicii sau compartimente profilate pe activitatile internationale, personal specializat, astfel rezultând noi costuri
Principalele forme de realizare a exportului direct sunt:
1. Exportul prin structuri interne - firma dispune de compartimente sau directii de comert exterior, încheie direct cu clientul extern contracte de vânzare internationala, în nume si pe cont propriu se ocupa de executarea acestora. Aceasta modalitate se practica în câteva situatii:
obtinerea de comanda rezultând din activitati promotionale sau participarea la târguri internationale
participarea la o licitatie internationala
vânzarea prin corespondenta rezultând din trimiterea de cataloage sau fax
2. Reprezentantul în strainatate - este angajatul firmei, colectând informatii cu privire la piata, clienti, oferirea de servicii pentru clienti, asistenta tehnica, reglementarea litigiilor comerciale sau financiare.
Birou de reprezentare (birou comercial) - compartiment operativ, fara personalitate juridica, nu poate îndeplini acte de comert. Asigura un contact permanent cu piata locala (externa), stabilirea primelor contracte cu clientii, urmarirea contractului de vânzare internationala.
4. Sucursala - fara personalitate juridica, functioneaza dupa legislatia locala, dupa functia administrativa transmite comenzile societatii mama, asigura vamuirea, face livrarile pe plan local.
5. Filiala - are personalitatea juridica dar este controlata de societatea mama. Se integreaza în mecanismul economic al tarii gazda
I.4.2. Exportul prin intermediari
Exportul prin intermediari este o modalitate de realizare a tranzactiei internationale, care se situeaza ca regim juridic si mod de derulare, între exportul direct si cel indirect. Prin intermediere se întelege activitatea depusa de o alta persoana, decât titularul interesului. Deci intermedierea implica o reprezentare, este o operatie juridica prin care o persoana, numita reprezentant încheie acte juridice cu tertii, în numele altei persoane, numita reprezentat. Distingem urmatoarele tipuri de intermediari:
agent comercial
comisionar (în dreptul continental)
agent ( în dreptul anglo-saxon)
Agentul comercial - este din punct de vedere juridic, un mandatar si este însarcinat de o maniera permanenta sa negocieze si eventual sa încheie contracte, sa presteze servicii în numele si în contul producatorilor industriali, comerciantilor. El nu apartine la firma furnizoare, are un contract de mandat. Agentul comercial raspunde de gestionarea comenzilor, realizarea livrarilor si de efectuarea facturarii catre clienti.
Comisionarul - este un intermediar care pe baza unui contract de comision, efectueaza operatiuni comerciale. El poate realiza atât operatiuni de export cât si de import. Contractul de comision se utilizeaza în operatiile de transport si vamuire, si în cele de bursa.
Contract de Contract de vânzare
Producator 
Comisionar 
Client extern
comision internationala în nume
propriu si pe contul
producatorului
Figura 1. 3. Exportul prin comisionar
Agentul - este o persoana care a fost autorizata sa actioneze pentru o alta persoana, sa desfasoare afacerile. Relatia poate exista si fara contract, serviciile prestate de acesta fiind compensate.
I.4.3. Exportul indirect (comerciantii)
Exportul indirect presupune separarea functiilor de comercializare de cele de productie în unitati autonome, care actioneaza în calitate de comercianti. Producatorul/exportatorul vinde marfa unei firme comerciale, care efectueaza exportul în nume si pe cont propriu. În acest caz producatorul nu îsi asuma riscurile si cheltuielile legate de comercializarea marfurilor respective, el nu are o legatura directa cu piata externa, firma comerciala reprezentând interfata dintre mediul intern si cel extern.
Comerciantul urmareste obtinerea de profit din diferenta între pretul de cumparare din tara si pretul de vânzare în strainatate, asumându-si riscurile de pret si riscul valutar. Firmele specializate în operatiuni comerciale se numesc case de comert. Comerciantii internationali se pot specializa pe tipuri de operatiuni combinate de comert exterior (contrapartida, swich), pe pietele la termen pentru anumite produse.
I. 5. Rolul comertului exterior în economia unei tari
Comertul exterior are un rol însemnat în asigurarea economiei nationale cu materii prime, combustibil si energie , utilizarea eficienta a fortei de munca , utilizarea completa si intensiva a capacitatii de productie si cresterea nivelului tehnic si al calitatii marfurilor românesti ca premisa a sporirii competitivitatii ofertei de marfuri românesti pe pietele externe
Rolul esential, adeseori revolutionar, al comertului este ca factor de progres, care-si pune amprenta pe toate laturile existentei sociale, de la economie la politica si cultura. Capacitatea comerciantilor de a se mentine în cadrul filierelor comerciale în rolul lor traditional depinde fundamental si de abilitatea lor de a asigura reducerea costurilor de tranzitie.
În ultimii ani s-au evidentiat importante modificari în structura activitatii comerciale, ca urmare a conjuncturii macroeconomice, noul context economic a impus, tuturor agentilor economici care opereaza în sfera comerciala, o reflectie atât asupra rolului lor economic cât si a initierii si implementarii strategilor de adaptare. Structura diferita a exportului fata de import materializeaza functia de transfer a comertului exterior, rezultând modificarea structurii rezultatelor procesului national de productie, o parte din produsul social creat la nivelul întregii economii nationale fiind exportata si înlocuita prin import cu alte valori de întrebuintare, ceea ce duce la diversificarea fondului de marfuri solicitate pe piata interna.
Firmele ce importa în România cu preturi mici, acordând facilitati de plata, marfuri si preturi mai avantajoase decât firmele autohtone, acesti factori fac necesara orientarea firmelor românesti catre export. La extern, firmele românesti trebuie sa faca fata concurentei, preturi de dumping, standarde impuse privind calitatea, desfacerea si ambalajul. Un export eficient într-un volum mare devine o solutie pentru rezolvarea problemelor de productie si sociale existente în economia româneasca. Participarea unei firme la comertul international presupune urmatoarele avantaje:
extinderea pietei
sporirea profitului
utilizarea mai buna a capacitatii de productie
îmbunatatirea potentialului de marketing (concurenta internationala)
consolidare a credibilitatii, activitatea comertului international inspirând încredere.
|
